Cafe Roubaix

John Degenkolb: “Voi lupta pentru un Monument”

Unul dintre cele mai bune produse ale ciclismului german în ultimii ani, John Degenkolb are un program încărcat în 2013, dar şi obiective pe măsură. În prima jumătate a anului, rutierul echipei Argos-Shimano se va axa pe cursele de o zi, urmând ca în a doua parte a sezonului să îşi îndrepte atenţia către Marile Tururi, acolo unde ţinteşte câteva victorii de etapă.

Între două antrenamente în Spania, Degenkolb a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu, în care a vorbit despre rezultatele obţinute anul trecut, planurile pentru 2013 şi adversarii săi din clasicele pe pavate, unde speră să fie unul dintre actorii principali.

– John, sezonul precedent ţi-a depăşit aşteptările pe care le-ai avut la început?

Da, nu doar eu, dar nimeni din echipă nu se aştepta la un asemenea an şi la cinci victorii de etapă în Turul Spaniei. A fost ceva cu adevărat extraordinar să obţinem atât de multe succese şi nu putem să fim decât mulţumiţi.

– Ai ceva regrete după clasicele de primăvară? Simţi că puteai obţine mai mult?

Sunt tânăr şi mă pot considera mulţumit cu rezultatele din 2012, dar e evident că îmi doresc clasări mai bune, mai ales în “Monumente”. Anul trecut am terminat pe cinci Milano-San Remo, iar acum îmi doresc să fac parte din nou din grupul rutierilor care vor lupta pentru un loc fruntaş, şi de ce nu, o victorie.

– Unde ai spune că ai înregistrat cele mai importante îmbunătăţiri în 2012?

Sunt mai încrezător acum în forţele mele, în special în cursele lungi. Sunt mult mai matur, am experienţă, dar şi o condiţie fizică la un cu totul alt nivel decât în trecut.

– Cum au decurs antrenamentele din această iarnă?

Pauza luată la finalul sezonului mi-a prins de minune. Apoi, în decembrie, am avut un cantonament de două săptămâni, urmat de acesta, tot în Spania, care este mai lung cu o săptămână. Am stat mult departe de casă, dar simt că preţul plătit va merita. După atâtea săptămâni de pregătire, aştept cu nerăbdare startul stagiunii.

– Care va fi programul tău în prima parte a anului?

Voi începe cu Turul Qatarului, urmat de Turul Omanului, după care mă voi întoarce în Europa. Aici voi lua startul în Omloop Het Nieuwsblad, Tirreno-Adriatico, Milano-San Remo, E3 Prijs Harelbeke, Gent-Wevelgem, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Clasicele vor ocupa un loc important în agenda mea lunile acestea.

– Te gândeşti şi la Amstel Gold Race, în condiţiile în care va avea un finiş identic cu cel de la Campionatele Mondiale, acolo unde ai terminat pe locul patru?

Încă nu m-am decis asupra acestui lucru, dar voi lua o hotărâre după Paris-Roubaix. O eventuală participare în Amstel Gold Race depinde de mai mulţi factori, între care şi condiţia mea fizică după clasicele pe pavate. Oricum, rămâne un obiectiv de viitor, mai ales că, din câte am înţeles, finişul acesta va fi folosit în următorii cinci ani.

– Ai participat la ultimele două ediţii ale Turului Flandrei, aşadar, ai concurat atât pe vechiul, cât şi pe noul traseu. Cum ţi se pare acesta din urmă?

Este o diferenţă majoră faţă de precedentul traseu, deoarece atunci ştiai la ce să te aştepţi. Acum nu mai e cazul şi trebuie să îţi păstrezi energia până la final, în caz contrar existând riscul să cedezi fizic chiar înainte de ultima trecere peste Oude Kwaremont şi Paterberg, care este o combinaţie teribilă. Per total, pot spune că traseul acesta e mult mai dificil şi solicitant.

– În afară de Tom Boonen şi Fabian Cancellara, la cine te aştepţi să mai aibă un rol important în clasicele pe pavate?

Filippo Pozzato şi Peter Sagan sunt alţi doi rutieri importanţi, dar nu trebuie să trecem cu vederea toată echipa pe care o are Omega Pharma-Quick Step, una extrem de puternică în astfel de curse. De asemenea, şi RadioShack e foarte tare; să nu uităm că anul trecut, după accidentarea lui Cancellara, a avut trei ciclişti în primul grup care a ajuns la final în Turul Flandrei.

– Ştiu că anul acesta vei merge în Turul Franţei şi Turul Spaniei. Ce părere ai despre traseele celor două curse?

Sunt foarte dificile, dar asta nu mă sperie. Turul Franţei porneşte din Corsica, iar prima etapă, din câte am înţeles, e mai mult sau mai puţin pentru sprinteri. Părerea mea este că Argos-Shimano va avea atunci o şansă imensă de a obţine tricoul galben. Mi-ar plăcea să bifez o victorie în Le Tour. În ceea ce priveşte Vuelta, aceasta va fi foarte grea, cu mai multe finişuri în căţărare decât în 2012. Sunt câteva etape care mi se potrivesc şi sunt motivat să obţin alte succese şi acum, mai ales că sezonul trecut m-am simţit de minune acolo.

– Mai sunt opt luni până la Campionatele Mondiale, te gândeşti să participi în cursa pe şosea de la Florenţa?

Nu am văzut traseul, dar am auzit că este foarte greu, cu o căţărare în lungime de 4-5 kilometri. Voi lua mai târziu o decizie, în funcţie de cum mă voi simţi. Dacă voi fi proaspăt, atunci voi merge; în caz contrar, o să mă opresc, deoarece nu are rost să ocup degeaba un loc în echipa Germaniei. În cazul în care voi participa, vreau să lupt pentru o medalie sau să îmi ajut colegii, nu doar să fac act de prezenţă.

Bob Jungels: “Sper să debutez în Paris-Roubaix”

Le Triptyque des Monts et Châteaux, Paris-Roubaix şi Flèche du Sud, toate la sub 23 de ani, sunt doar câteva dintre succesele care l-au adus pe Bob Jungels în atenţia mai multor echipe de World Tour la finalul stagiunii precedente. Până la urmă, după un sezon petrecut la Leopard-Trek Continental, luxemburghezul a semnat cu RadioShack Leopard Trek, urmând să concureze pentru formaţia de World Tour din ţara natală până la finalul lui 2014.

În prima parte a acestui sezon, ciclistul în vârstă de 20 de ani va avea un program încărcat şi variat, din care vor face parte atât curse pe etape, cât şi clasice. Debutul lui Jungels va fi consemnat în Turul Mediteranean, luna viitoare, punctul culminant urmând să fie atins în aprilie, odată cu clasicele pe pavate şi cele din Ardeni. Mai multe despre programul şi obiectivele rutierului luxemburghez, în interviul de mai jos, pe care l-am realizat cu ajutorul lui Tim Vanderjeugd, ofiţerul de presă al lui RadioShack Leopard Trek.

– Bob, un nou start pentru tine, de această dată ca profesionist. Cum a început anul pentru tine?

Într-adevăr, 2013 reprezintă un nou început şi o nouă experienţă pentru mine. Sunt foarte fericit să mă aflu într-o echipă extraordinară, aşa cum este RadioShack Leopard Trek, m-am integrat de minune aici şi sper să am parte de un start bun de sezon.

– Cum au fost antrenamentele din Spania? Te-au pregătit pentru provocările aflate înaintea ta?

Am avut câteva sesiuni de antrenamente bune acolo, am urmat un program specific pentru contratimp şi am adunat kilometri pe şosea, iar acum mă simt pregătit pentru Turul Mediteranean, prima mea cursă din acest an. Sunt unul dintre cei mai tineri ciclişti aflaţi în pluton, mă aşteaptă mari provocări, dar nu simt că aş fi sub presiune. O să iau lucrurile aşa cum vor veni şi voi încerca să acumulez cât mai multă experienţă, acesta fiind şi primul meu obiectiv.

– Cât de mult ai spune că te-a ajutat anul petrecut alături de Leopard-Trek Continental?

Leopard-Trek a fost cea mai bună experienţă de care am avut parte până acum în carieră, o echipă Continentală cu structură profesionistă. Tot ce aveau de făcut cicliştii era să se concentreze pe antrenamente şi curse. A fost o perioadă foarte importantă pentru mine, care m-a ajutat să fac un mare pas înainte.

– Anul trecut, în precedentul interviu pe care mi l-ai acordat, mi-ai spus că Fabian Cancellara este ciclistul pe care îl admiri cel mai mult. Cum e să concurezi alături de el?

Fabian a fost întotdeauna idolul meu şi pot spune că este o adevărate onoare pentru mine să fiu în aceeaşi echipă cu el. Am multe de învăţat de la Fabian şi sper să îl ajut cât mai mult posibil în cursele în care vom concura împreună.

– Am văzut că ai un calendar aglomerat în prima parte a sezonului. Care vor fi obiectivele tale?

Aşa cum am mai spus, primul meu scop este să capăt experienţă. Voi participa în multe curse frumoase şi voi da totul, însă nu am idee care va fi nivelul meu într-o competiţie de World Tour. Tocmai de aceea, mi-e dificil să spun ce obiective am până când nu concurez în câteva curse.

– Din ce am înţeles, ai şanse mari să mergi în Paris-Roubaix. Speri să debutezi anul acesta în “Infernul Nordului”?

Desigur, îmi doresc să particip în Paris-Roubaix, deoarece ar reprezenta o experienţă extraordinară. În plus, aş rula alături de Fabian, unul dintre marii favoriţi la victorie, ceea ce ar fi cu adevărat incredibil.

– Crezi că vei avea ca profesionist acelaşi traseu ca în 2012, cu rezultate importante în clasice şi în cursele de contratimp? Sau ar trebui să ne aşteptăm la ceva schimbări?

Am arătat anul trecut că pot câştiga nu doar clasice şi contratimpuri, dar şi etape montane. Vom vedea în anii următori pe ce mă voi concentra, momentan las uşa deschisă oricăror posibilităţi.

Douglas Ryder: “MTN-Qhubeka a dat semnalul schimbării în Africa”

Dintre cele 21 de echipe prezente în eşalonul Pro Continental în 2013, una atrage cu siguranţă atenţia: este vorba despre MTN-Qhubeka, prima grupare din Africa care a ajuns la acest nivel. Înfiinţată în 2007 şi manageriată de Douglas Ryder, fost rutier în urmă cu ceva mai mult de un deceniu, MTN-Qhubeka şi-a propus ca în viitor să devină una dintre echipele de top ale lumii şi să aibă un impact semnificativ asupra dezvoltării ciclismului în Africa.

Până atunci, în sezonul de debut ca formaţie Pro Continentală, MTN-Qhubeka promite să se facă remarcată, atât prin cicliştii europeni cu experienţă transferaţi în toamna trecută, cât şi prin cei africani, precum Adrien Niyonshuti, campionul Rwandei, sau Jay Thomson, rutier cu victorii de etapă în curse ca Turul Langkawi sau Turul Portugaliei. Mai multe informaţii despre planurile şi aşteptările echipei sud-africane pot fi găsite în interviul de mai jos, pe care i l-am luat lui Douglas Ryder, cu ajutorul ofiţerului de presă al grupării, Xylon van Eyck.

– Domnule Ryder, care este povestea din spatele lui MTN-Qhubeka? Cum a pornit la drum echipa?

În 2007, MTN a devenit sponsor principal al grupării, scopul pe termen lung fiind să ajute la apariţia unui campion mondial din Africa. Teoria din spatele acestei viziuni este că Africa a produs câţiva dintre cei mai buni alergători din lume pe distanţe medii şi lungi, aşa că de ce nu ar sta lucrurile la fel şi în ceea ce priveşte ciclismul? Tocmai de aceea, în 2009 am început să susţinem Centrul African Continental, “prelungirea” Uniunii Cicliste Internaţionale pe acest continent, oferindu-le unor rutieri oportunitatea de a concura pentru echipa noastră Continentală timp de un sezon. Astfel am descoperit talentul lui Adrien Niyonshuti, din Rwanda. Totuşi, pentru ca viziunea noastră să devină realitate, ne-am dat imediat seama că trebuie să îi convingem pe mai mulţi oameni din Africa să urce pe biciclete, aşa că în 2011 am redenumit echipa MTN-Qhubeka. MTN-Qhubeka a devenit gruparea care şi-a propus să dea semnalul mobilizării şi al schimbării în Africa. Qhubeka, în parteneriat cu World Bicycle Relief, a distribuit mai mult de 100 000 de biciclete în sudul Africii. Succesul avut de echipă în 2012, când au fost obţinute 25 de victorii UCI, a marcat o schimbare în termeni de promovare şi vizibilitate a ciclismului african, totodată, generând fonduri folosite la achiziţionarea de biciclete pentru membrii comunităţilor. Viziunea lui MTN, de a deveni lider în materie de telecomunicaţii pe pieţele emergente, a dus la mobilizarea oamenilor prin sponsorizarea unei echipe de ciclism şi a schimbat ceva în viaţa lor.

– Şase ani mai târziu, echipa are licenţă Pro Continentală. V-aţi aşteptat la o dezvoltare atât de rapidă?

Am lucrat la asta şi ne-am fixat acest obiectiv încă de când a început sponsorizarea echipei; apoi, când MTN şi Samsung, noul nostru partener, ne-au dat undă verde, a fost un moment extraordinar pentru echipă. Munca grea depusă de toţi cicliştii noştri, de staff şi de antrenori în ultimii şase ani a dat roade, însă de abia acum încep lucrurile serioase, deoarece vom concura la cel mai înalt nivel.

– Cum este privit ciclismul în Africa? Să ne aşteptăm la o dezvoltare importantă în anii următori, datorită lui MTN-Qhubeka?

Ciclismul creşte în Africa, însă doar 22 de curse se desfăşoară pe continent. Pentru a descoperi mai mulţi ciclişti talentaţi, este nevoie de mai multe curse. Avem nevoie de eroi şi ambasadori ai sportului, astfel încât copiii să vrea să fie precum Adrien Niyonshuti, Youcef Reguigui, Tsgabu Grmay sau Reinardt Janse van Rensburg. Anul acesta, echipa noastră va face parte din eşalonul Pro Continental şi va concura în cele mai mari curse din lume, iar asta va avea un impact important asupra ciclismului din Africa. Echipa noastră îi va deschide uşa ciclismului de nivel mondial unui continent care nu a luat ciclismul până acum în serios. În plus, gruparea noastră va continua să strângă fonduri, astfel încât cât mai mulţi oameni să se apuce de ciclism. Vom primi o susţinere extraordinară şi vom crea eroi.

– În toamna lui 2012, aţi făcut câteva transferuri interesante: Gerald Ciolek, Sergio Pardilla şi Ignatas Konovalovas. Ce aşteptări aveţi de la aceşti rutieri?

Gerald, Sergio şi Ignatas au o misiune importantă, aceea de a fi mentori şi de a-i susţine pe ceilalţi ciclişti, astfel încât aceştia să ajungă la nivelul World Tour. Ei trei au participat în curse de World Tour, ştiu cum să se antreneze, cum să concureze şi unde trebuie să se plaseze în anumite momente ale cursei. Toate aceste cunoştinţe le vor împărtăşi colegilor. În primii doi ani, rutierii din Africa îi vor ajuta să obţină succese şi rezultate, iar apoi sunt convins că vor putea să bifeze singuri victorii, deşi asta va lua ceva timp. Suntem realişti în abordarea noastră, însă suntem şi conştienţi de talentul cicliştilor noştri, cu ajutorul datelor oferite de SRM, dar şi al antrenorilor Activeworx din Africa de Sud. Ştim că vom fi competitivi, însă cicliştii noştri din afară trebuie să îi ajute la început, iar acesta e motivul principal pentru care se află la echipă. Suntem extrem de mulţumiţi de aceşti rutieri, de cum s-au integrat în echipă şi de ceea ce au adus, deoarece le-au oferit colegilor încrederea necesară pentru a reuşi.

– Cum credeţi că se vor descurca cicliştii africani în Europa?

Cu siguranţă au atributele fizice necesare pentru a concura, însă va fi nevoie de timp, din cauza aspectelor tehnice ale curselor din Europa, precum plutonul care va merge pe drumuri înguste, sensurile giratorii, cursele care vor trece prin localităţi mici şi poziţionarea în pluton. Şi vremea poate fi un factor, dar noi avem cartierul general în Lucca, în Toscana, aşa că rutierii se pot antrena în condiţii bune, iar apoi pot merge în curse unde întâlnesc condiţii cu care vor fi deja obişnuiţi. Rutierii nu sunt deloc speriaţi de ceea ce va urma, ci foarte motivaţi, deoarece vor să devină pionieri ai ciclismului african în cursele din Europa.

– Aţi primit invitaţii pentru două curse importante, Milano-San Remo şi Tirreno-Adriatico. V-aţi aşteptat la asta?

Nu, chiar nu m-am aşteptat, dar speram, deoarece aceste curse reprezintă unele dintre principalele obiective ale lui Gerald Ciolek în 2013. Când am primit telefonul de la Luca Papini, am fost incredibil de fericit, l-am sunat imediat pe Gerald şi asta i-a dat o motivaţie uriaşă. Totul a început anul trecut, când ne-am întâlnit cu reprezentanţi ai RCS, imediat după ce am fost invitaţi la prezentarea traseului Turului Italiei din 2013, ceea ce a fost cu adevărat uimitor. RCS s-a arătat foarte interesată să afle mai multe despre proiectul nostru şi despre prima echipă africană Pro Continentală, care urma să aibă un lot format în proporţie de 70% din ciclişti africani. Ne bazăm şi pe trei rutieri din Eritreea, ţară care a fost colonie italiană, aşadar, există o conexiune cu Italia. În plus, baza noastră se află în Italia, iar invitaţiile primite pentru aceste curse de World Tour reprezintă un pas important pentru noi.

– Pe de altă parte, nu aţi aplicat pentru o invitaţie în Giro. De ce?

În timpul întâlnirii pe care am avut-o cu reprezentanţii RCS, aceştia ne-au întrebat de Giro, iar noi le-am spus că ar veni prea devreme pentru echipă. Chiar dacă avem un câştigător de etapă, pe Ignatas Konovalovas, şi un ciclist clasat între primii 20, pe Sergio Pardilla, restul echipei încă nu este pregătită pentru Turul Italiei, care ar avea loc în luna mai, în chiar primul nostru sezon ca echipă Pro Continentală. Mai avem nevoie de timp. Construim ciclismul african, vrem să fim prezenţi mulţi ani aici, avem o echipă tare, cu rutieri extraordinari, care vor avea succes, şi nu am vrut să îi terminăm printr-o prezenţă în Giro, la doar cinci luni de la debutul ca echipă Pro Continentală.

– În ce alte curse de World Tour speraţi să mai participaţi sezonul acesta?

Ne-ar plăcea să concurăm în Turul Flandrei, Liège–Bastogne–Liège, Criteriul Dauphiné, Turul Poloniei, Clasica de la Hamburg, Marile Premii de la Quebec şi Montreal, Turul Beijingului şi Turul Spaniei, acesta din urmă fiind un obiectiv important atât pentru Sergio, cât şi pentru echipă. Suntem convinşi că până la finalul lunii august vom fi pregătiţi pentru Vuelta.

– Care vor fi obiectivele echipei în 2013?

Să câştigăm Campionate Naţionale, să obţinem 10 victorii în curse UCI, să ne clasăm între primele 15 echipe în ierarhia UCI Europe Tour, să încheiem contratimpul pe echipe de la Campionatele Mondiale în top 15, să avem cât mai mulţi ciclişti la Mondiale şi să fim o echipă respectată în lumea ciclismului.

– Când credeţi că ar putea MTN-Qhubeka obţine o licenţă World Tour?

Dacă totul merge bine, iar noi vom avea succes în curse şi vom primi susţinere din partea sponsorilor, atunci cred că în 2016 vom putea aplica pentru o licenţă World Tour, astfel încât o echipă africană să participe în Marile Tururi şi în cele mai importante curse ale lumii. Cu un astfel de progres, este foarte posibil ca în următorii şapte ani să vedem un campion mondial din Africa.

– În acest moment, care obiectiv e mai realizabil: o licenţă World Tour sau o prezenţă în Turul Franţei?

Participarea în Turul Franţei.

– Domnule Ryder, mai spuneţi-mi un lucru, vă rog: în ce fel de echipă vrea MTN-Qhubeka să se transforme în sezoanele următoare?

Într-o echipă completă, care poate avea un calendar plin, cu participări atât în clasice, cât şi în curse pe etape.

Lotul lui MTN-Qhubeka în 2013: Gerald Ciolek, Fregalsi Debelsay, Tsgabu Grmay, Jacques Janse van Rensburg, Ignatas Konovalovas, Louis Meintjes, Adrien Niyonshuti, Sergio Pardilla, Bradley Potgieter, Youcef Reguigui, Martin Reimer, Meron Russom, Kristian Sbaragli, Jim Songezo, Andreas Stauff, Jani Tewelde, Jay Thomson, Dennis Van Niekerk, Johann Van Zyl, Jacobus Venter, Martin Wesermann.