Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “Decembrie, 2014”

Neo-profesionişti de urmărit în 2014 – o analiză la final de sezon

În primele săptămâni ale anului, am prezentat 20 de tineri ciclişti (de la echipe World Tour sau Pro Continentale), cu toţii debutanţi în pluton, despre care am considerat că pot face o figură frumoasă în stagiunea ce abia începuse. Acum, înainte ca 2014 să se încheie, a venit momentul să vedem cum s-au descurcat aceştia, ce parcurs au avut şi dacă s-au ridicat la nivelul aşteptărilor sau au dezamăgit.

Julian Alaphilippe – a avut nevoie de două luni de acomodare, după care a început să se simtă în largul său, ceea ce s-a văzut în Turul Cataluniei, unde a adunat trei clasări între primii patru. Nu a mers în niciun Mare Tur, însă a doua jumătate de sezon a fost foarte impresionantă, cu câteva clasări pe podium, dar şi o primă victorie, obţinută în Tour de l’Ain, acolo unde a arătat un preview al marilor succese ce vor veni. Alaphilippe a atras atenţia nu numai prin rezultatele sale, ci şi prin stilul foarte agresiv şi curajul de care puţini neo-profesionişti sunt capabili.

Sam Bennett – în a 14-a sa zi de cursă din 2014, irlandezul şi-a trecut în palmares prima victorie la profesionişti, în Clasica Almeria, unde i-a învins pe Juan Jose Lobato şi Davide Vigano. Apoi, în Scheldeprijs a terminat pe cinci, înainte de a trece din nou linia de sosire învingător, în Rund um Köln. Seria sa foarte bună în Germania a continuat odată cu Turul Bavariei, în care a câştigat ultima etapă. Deşi a doua parte a stagiunii nu a mai fost la fel de fructuoasă, Bennett se poate considera mulţumit cu un sezon ce îi permite să spere la mai mult în 2015.

Lawson Craddock – presa americană s-a arătat încântată de tânărul ciclist al lui Giant-Shimano după locul trei ocupat de acesta în Turul Californiei, însă impresia generală este că stagiunea acestuia a fost subţire. Ce e drept, Craddock şi-a continuat progresul în acest an, mai ales pe căţărări, dar nu trebuie uitat că a participat în zece curse pe etape, a abandonat în trei dintre acestea (între care şi Vuelta, primul său Mare Tur, unde a acuzat oboseala acumulată) şi, cu excepţia Turului Californiei, nu a terminat în niciuna dintre acestea în top zece.

Silvan Dillier – elveţianului i-a lipsit un succes la finalul lui 2014, însă nu are motive de dezamăgire, în condiţiile în care s-a făcut remarcat în aproape toate cursele disputate. Potenţialul lui Dillier pare nelimitat, fie că vorbim despre cursele de o zi sau cele pe etape. La 24 de ani, ciclistul lui BMC are o versatilitate fantastică, iar asta îi permite să se numere printre actori atât pe pavate, cât şi pe un teren mai fragmentat. În plus, nici la contratimp nu se descurcă rău, lucru pe care l-a arătat la Ponferrada, acolo unde a cucerit, împreună cu echipa, titlul mondial.

Lasse Norman Hansen – este drept, danezul s-a concetrat şi pe velodrom, dar parcursul său e dezamăgitor, mai ales că începuse atât de bine anul, cu un excelent loc trei în clasamentul general din Turul Dubaiului, acolo unde încheiase înaintea campionului mondial la contratimp, Tony Martin. În afară de acea săptămână din Orient, Norman Hansen nu a realizat nimic altceva, iar sezonul său a numărat doar 45 de zile de cursă.

Merhawi Kudus – locul doi în Turul Langkawi, locul trei în Turul Mzansi, locul cinci şi tricoul de cel mai bun tânăr în Route du Sud şi un Tur al Spaniei încheiat, aşa arată cartea de vizită a Eritreea după numai un an petrecut alături de MTN-Qhubeka. De departe, cel mai solid rezultat e poziţia secundă din Langkawi – prima sa cursă la profesionişti – unde doar opt secunde l-au separat de un succes uriaş, şi, totodată, istoric.

Matej Mohoric – în ciuda faptului că a avut doar o clasare între primii zece – şi aceea, obţinută la Campionatele Naţionale, în cursa de contratimp – slovenul s-a declarat mulţumit de parcursul său. Deşi nu a strălucit, aşa cum mulţi se aşteptau, trebuie menţionate trei lucruri: Mohoric a debutat la doar 19 ani în World Tour, multă vreme a mers în curse cu o fractură la cot (fără să ştie asta), iar echipa pentru a concurat, Cannondale, nu este cunoscută ca fiind una de top în dezvoltarea tinerilor ciclişti.

Jan Polanc – prima (Gran Premio Costa degli Etruschi) şi ultima (Cupa Japoniei) cursă a sezonului au fost punctele de reper ale slovenului în 2014, restul lunilor reprezentând o lungă perioadă de acomodare la profesionişti, care nu a mai dus rezultatele ce se întrezăreau după excelenta prestaţie ca stagiar pentru Lampre-Merida. La puţinele plusuri trebuie trecut şi locul patru de pe Oropa, în etapa a XlV-a din Il Giro, când Polanc s-a aflat într-o evadare reuşită. Totuşi, una peste alta, ciclistul echipei italiene a rămas dator.

Florian Senechal – la doar 20 de ani, a fost liderul lui Cofidis în clasicele pe pavate, dar lipsa de experienţă nu şi-a pus amprenta asupra sa, deoarece francezul este un rutier cu multă personalitate, ce se transpune în felul său de a concura. Omloop Het Nieuwsblad, Dwars door Vlaanderen şi E3 Harelbeke i-au adus clasări în top 20, dar şi certitudinea că va fi un protagonist pe pavate, într-un viitor apropiat. Abilitatea sa de a excela în condiţii dificile s-a văzut şi în Cele Patru Zile de la Dunkerque sau Turul Belgiei, curse în care a făcut o figură frumoasă la general, dovedind că este foarte versatil.

Jasper Stuyven – a primit încredere din partea lui Trek Factory Racing şi a fost unul dintre oamenii care l-au însoţit pe Fabian Cancellara în campania sa de primăvară, terminând Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Luna iunie i-a adus un loc şase la Campionatele Naţionale, rezultat ce l-a motivat enorm pentru a doua parte a sezonului, una în care belgianul în vârstă de 22 de ani a adunat opt clasări în top zece, în Turul Spaniei. Cum progresul său a fost evident în aceste luni, Stuyven merită urmărit cu mare atenţie în 2015.

Jasha Sütterlin – aşa cum am anticipat la începutul anului, germanul a participat cu Movistar la Campionatele Mondiale de la Ponferrada, acolo unde formaţia spaniolă a terminat pe locul şase contratimpul pe echipe. Acela a fost cel mai bun rezultat al lui Sütterlin, care a părut ieşit din formă în multe rânduri, cerinţele de adaptare la World Tour şi ritmul ridicat al curselor dovedindu-se foarte dure pentru fostul câştigător al Turului Berlinului.

Dylan Van Baarle – olandezul a demonstrat că poate deveni un om de luat în seamă la contratimp, după ce rezultatele sale la această disiciplină l-au ajutat să obţină câteva clasări foarte bune în cursele pe etape. Cireaşa de pe tort a venit în septembrie, când stilul său agresiv, pus în scenă de multe ori la tineret, l-a dus într-o evadare reuşită în Turul Marii Britanii, care s-a dovedit decisivă pentru câştigarea cursei. Astfel, Van Baarle a devenit unul dintre puţinii neo-profesionişti care s-au impus într-o competiţie 2.HC în 2014.

Petr Vakoč – Omega Pharma-Quick Step nu s-a înşelat atunci când a decis să îl promoveze pe tânărul ceh de al echipa-pepinieră, deoarece acesta a arătat imediat de ce este capabil, terminând pe locul cinci Trofeo Serra de Tramuntana. Apoi, după o perioadă mai liniştită, Vakoč a explodat în vară, când a încheiat pe locul secund ambele curse de la Campionatele Naţionale, rezultate urmate de o spectaculoasă victorie şi un top zece la general în Turul Poloniei.

Michael Valgren – danezul a avut nevoie de mai bine de un trimestru pentru a începe să puncteze, dar odată începută această serie, nu s-a mai oprit. Podium în Cele Patru Zile de la Dunkerque, locul patru în Turul Fiordurilor, titlul naţional pe şosea, după o impresionantă acţiune solitară, triumful din Turul Danemarcei, o prezenţă în Vuelta (unde l-a ajutat zi de zi pe Alberto Contador) şi un atac dat pe finalul Mondialelor din Spania, ce i-a adus o clasare între primii 20, toate aceste rezultate l-au făcut pe Valgren unul dintre cei mai de succes tineri rutieri ai sezonului, deschizându-i noi orizonturi pentru 2015.

Davide Villella – dacă ar fi luate în considerare doar cursele italiene de o zi, s-ar putea spune despre ciclistul echipei Cannondale că a avut o stagiune foarte solidă, Trofeo Laigueglia sau Coppa Sabatini fiind exemple în acest sens. Cum, însă, au fost şi alte curse, iar Villella a mers slab în majoritatea, fostul învingător din Piccolo Giro di Lombardia nu se poate declara mulţumit cu evoluţia sa, mai ales că o accidentare l-a împiedicat să încheie primul Mare Tur din carieră, Il Giro.

Adam Yates – dorit de Sky, britanicul a ales-o pe Orica-GreenEdge ca să facă pasul la profesionişti, deoarece a vrut să aibă mai multe libertate, ceea ce s-a şi întâmplat în 2014. După ce a fost cel mai bun tânăr din San Luis, Yates s-a impus în Turul Turciei, adjudecându-şi o etapă pe parcurs. Totuşi, cel mai impresionant rezultat a venit în Criteriul Dauphiné, unde a sosit pe şase, înaintea lui Vincenzo Nibali, Chris Froome sau Tejay van Garderen. În vară, şi-a trecut în cont Gran Premio Industria&Artigianato şi a fost foarte aproape de un podium în Clasica San Sebastian, doar o căzătură oprindu-l. Prin ceea ce a făcut de-a lungul ultimelor luni, englezul în vârstă de 22 de ani a arătat că va fi un candidat serios la victorie în Marile Tururi, odată cu trecerea timpului.

Simon Yates – a surprins pe multă lume prin locul 12 din Turul Ţării Bascilor, care îl recomanda la o clasare bună şi în Turul Turciei, însă o fractură de claviculă suferită acolo l-a scos din joc. Tot răul a fost spre bine, deoarece rutierul echipei Orica-GreenEdge s-a întors în iunie, a terminat pe şapte Turul Sloveniei, după care a mers în Turul Franţei, unde a fost singurul englez din cursă. Dacă îşi va continua liniştit progresul şi nu va avea probleme de sănătate, este de aşteptat ca 2015 să îi aducă prima victorie.

Rick Zabel – s-a pus de multe ori în slujba echipei, iar asta l-a împiedicat să obţină rezultate importante, finalul sezonului găsindu-l fără vreun podium, dar cu clasări în top zece, în curse ca Marele Premiu de la Frankfurt, Turul Austriei, Turul Utah sau Turul Marii Britanii. 2014 nu a dat un răspuns clar cu privire la viitorul său, însă a oferit indicii preţioase, care spun că germanul va fi mai mult un om de clasice, şi nu un sprinter.

Gianfranco Zilioli – italianul, unul dintre cei mai ofensivi tineri rutieri din pluton, a terminat în top zece Turul Langkawi şi Turul Sibiului, la care s-au adăugat alte câteva evoluţii solide în cursele de o zi din ţara natală, între care şi Campionatele Naţionale, încheiate pe locul 12. Prin parcursul său constant, Zilioli nu doar că a fost unul dintre cei mai buni ciclişti ai lui Androni Giocattoli-Venezuela, dar a pus fundaţia la o prezenţă în Il Giro 2015.

Andrea Zordan – şi-a împlinit un vis, acela de a participa în clasicele pe pavate, a ieşit în evidenţă prin câteva evadări, însă stagiunea tânărului italian rămâne marcată de o mononucleoză, din cauza căreia a abandonat foarte multe curse. Drept urmare, Zordan nu a putut arăta de ce este în stare, astfel că presiunea va fi mai mare anul viitor, când va fi foarte important să arate că şi-a revenit după acea problemă de sănătate şi să confirme victoriile de la tineret.

 

Loturile echipelor Pro Continentale în 2015

Androni Giocattoli-Venezuela: Davide Appollonio, Marco Bandiera, Marco Benfatto, Francesco Chicchi, Tiziano Dall’Antonia, John Ebsen, Carlos Galviz, Oscar Gatto, Carlos Gimenez, Yonder Godoy, Alberto Nardin, Frantisek Padour, Franco Pellizotti, Jackson Rodriguez, Emanuele Sella, Simone Stortoni, Alessio Taliani, Serghei Tvetcov, Gianfranco Zilioli, Andrea Zordan..

Bardiani: Simone Andreetta, Enrico Barbin, Enrico Battaglin, Nicola Boem, Francesco Manuel Bongiorno, Luca Chirico, Sonny Colbrelli, Andrea Manfredi, Andrea Piechele, Stefano Pirazzi, Nicola Ruffoni, Paolo Simion, Luca Sterbini, Simone Sterbini, Alessandro Tonelli, Edoardo Zardini.

Bora-Argon 18: Shane Archbold, Jan Barta, Phil Bauhaus, Cesare Benedetti, Sam Bennett, Emanuel Buchmann, Zakkari Dempster, Bartosz Huzarski, Patrick Konrad, Ralk Matzka, Jose Mendes, Dominik Nerz, Christoph Pfingsten, Cristiano Salerno, Andreas Schillinger, Daniel Schorn, Michael Schwarzmann, Bjorn Thurau, Scott Thwaites, Paul Voss.

Bretagne-Séché: Jean Marc Bideau, Matthieu Boulo, Frederic Brun, Maxime Cam, Anthony Delaplace, Pierrick Fedrigo, Brice Feillu, Romain Feillu, Armindo Fonseca, Arnaud Gerard, Florian Guillou, Jonathan Hivert, Yauheni Hutarovich, Banoit Jarrier, Christophe Laborie, Kevin Ledanois, Daniel McLay, Pierre-Luc Perichon, Eduardo Sepulveda, Florian Vachon.

Caja Rural: Javier Aramendia, David Arroyo, Carlos Barbero, Miguel Angel Benito, Pello Bilbao, Hugh Carthy, Fabricio Ferrari, Omar Fraile, Jose Gonçalves, Fernando Grijalba, Francesco Lasca, Angel Madrazo, Lluis Mas, Antonio Molina, Sergio Pardilla, Heiner Parra, Eduard Prades, Amets Txurruka, Ricardo Vilela.

CCC Sprandi Polkowice: Grega Bole, Piotr Brozyna, Josef Cerny, Cristian Delle Stelle, Jan Hirt, Adrian Honkisz, Jakub Kaczmarek, Tomasz Kiendys, Adrian Kurek, Eryk Laton, Kamil Malecki, Jaroslaw Marycz, Bartlomiej Matysiak, Nikolay Mihaylov, Lukasz Owsian, Michal Paluta, Maciej Paterski, Leszek Plucinski, Davide Rebellin, Marek Rutkiewicz, Branislau Samoilau, Stefan Schumacher, Grzegorz Stepniak, Patryk Stosz, Sylwester Szmyd, Mateusz Taciak.

Cofidis: Jonas Ahlstrand, Yoann Bagot, Nacer Bouhanni, Steve Chainel, Loïc Chetout, Nicolas Edet, Romain Hardy, Gert Jõeäär, Christophe Laporte, Cyril Lemoine, Luis Angel Mate, Rudy Molard, Daniel Navarro, Adrien Petit, Dominique Rollin, Stephane Rossetto, Florian Senechal, Julien Simon, Geoffrey Soupe, Anthony Turgis, Michael Van Staeyen, Kenneth Vanbilsen, Clement Venturini, Louis Verhelst, Romain Zingle.

Colombia: Edwin Avila, Alex Cano, Jorge Camilo Castiblanco, Edward Diaz, Fabio Duarte, Leonardo Duque, Daniel Felipe Martinez, Juan Sebastian Molano, Darwin Pantoja, Jonathan Paredes, Walter Pedraza, Carlos Quintero, Brayan Ramirez, Carlos Ramirez, Miguel Angel Rubiano, Cayetano Sarmiento, Rodolfo Torres, Juan Pablo Valencia.

Cult Energy Pro Cycling: Michael Carbel, Russell Downing, Linus Gerdemann, Rasmus Guldhammer, Karel Hnik, Alex Kirsch, Gustav Larsson, Romain Lemarchand, Christian Mager, Martin Mortensen, Mads Pedersen, Rasmus Quaade, Michael Reihs, Troels Vinther, Fabian Wegmann, Joel Zangerle.

Drapac: Graeme Brown, William Clarke, Dylan Girdlestone, Robbie Hucker, Brenton Jones, Jordan Kerby, Martin Kohler, Peter Koning, Darren Lapthorne, Travis Meyer, Lachlan Norris, Cameron Peterson, Adam Phelan, Tim Roe, Malcolm Rudolph, Samuel Spokes, Bernard Sulzberger, Wouter Wippert.

Europcar: Yukiya Arashiro, Thomas Boudat, Bryan Coquard, Jérôme Cousin, Dan Craven, Antoine Duchesne, Jimmy Engoulvent, Cyril Gautier, Yohann Gene, Romain Guillemois, Tony Hurel, Fabrice Jeandesboz, Vincent Jerome, Morgan Lamoisson, Yannick Martinez, Maxime Mederel, Julien Morice, Bryan Nauleau, Alexandre Pichot, Perrig Quemeneur, Pierre Rolland, Romain Sicard, Guillaume Thevenot, Angelo Tulik, Thomas Voeckler.

MTN-Qhubeka: Natnael Berhane, Edvald Boasson Hagen, Theo Bos, Matt Brammeier, Gerald Ciolek, Stephen Cummings, Nicholas Dougall, Tyler Farrar, Matthew Goss, Jacques Janse van Rensburg, Reinardt Janse van Rensburg, Songezo Jim, Merhawi Kudus, Louis Meintjes, Adrien Niyonshuti, Serge Pauwels, Youcef Reguigui, Kristian Sbaragli, Andreas Stauff, Daniel Teklehaimanot, Jay Robert Thompson, Johan Van Zyl, Jaco Venter.

Nippo-Vini Fantini: Giacomo Berlato, Alessandro Bisolti, Danielle Colli, Damiano Cunego, Pier Paolo De Negri, Iuri Filosi, Eduard Grosu, Manabu Ishibashi, Shiki Koroeda, Alessandro Malaguti, Nicolas Marini, Antonio Nibali, Mattia Pozzo, Riccardo Stacchiotti, Antonio Viola, Genki Yamamoto.

Novo Nordisk: Scott Ambrose, Corentin Cherhal, Stephen Clancy, Ruud Cremers, Kevin De Mesmaeker, Gerd De Keijzer, Benjamin Dilley, James Glasspool, Joonas Henttala, Nicolas Lefrançois, David Lozano, Javier Mejias, Andrea Peron, Charles Planet, Thomas Raeymaekers, Simon Storbel, Martijn Verschoor, Christopher Williams.

Roompot: Jesper Asselman, Marc De Maar, Berden de Vries, Huub Duyn, Dylan Groenewegen, Reinier Honig, Johnny Hoogerland, Tim Kerkhof, Michel Kreder, Raymond Kreder, Wesley Kreder, Maurits Lammertink, Andre Looij, Ivar Slik, Mike Terpstra, Etienne van Empel, Sjoerd van Ginneken, Brian van Goethem.

RusVelo: Ildar Arslanov, Ivan Balykin, Igor Boev, Artur Ershov, Alexander Evtushenko, Sergey Firsanov, Alexander Foliforov, Petr Ignatenko, Aleksandr Komin, Roman Kustadinchev, Roman Maikin, Artem Nych, Artem Ovechkin, Kirill Pozdnyakov, Alexander Rybakov, Alexander Serov, Andrei Solomenikov, Mamyr Stash.

Southeast: Rafael Andriato, Manuel Belletti, Liam Bertazzo, Matteo Busato, Ramon Carretero, Giorgio Cecchinel, Samuele Conti, Andrea Dal Col, Elia Favilli, Andrea Fedi, Mauro Finetto, Giuseppe Fonzi, Francesco Gavazzi, Jakub Mareczko, Yonathan Monsalve, Alessandro Petacchi, Simone Ponzi, Mirko Tedeschi, Luca Wackermann, Eugert Zhupa.

Topsport Vlaanderen: Victor Campanaerts, Amaury Capoit, Moreno De Pauw, Kenny de Ketele, Floris De Tier, Tim Declercq, Sander Helven, Pieter Jacobs, Eliot Lietaer, Oliver Naesen, Jonas Rickaert, Jarl Salomein, Thomas Sprengers, Stijn Steels, Edward Theuns, Bert Van Lerberghe, Jef Van Meirhaeghe, Gijs Van Hoeck, Preben Van Hecke, Arthur Vanoverberghe, Pieter Vanspeybrouck, Otto Vergaerde, Jelle Wallays, Jens Wallays.

UnitedHealthcare: Carlos Alzate, Alessandro Bazzana, Isaac Bolivar, Janez Brajkovic, Marco Canola, Jonathan Clarke, Hilton Clarke, Lucas Euser, Davide Frattini, Robert Förster, Ken Hanson, Adrian Hegyvari, Chris Jones, Luke Keough, Karl Menzies, John Murphy, Tanner Putt, Daniele Ratto, Kiel Reijnen, Daniel Summerhill, Bradley White, Federico Zurlo.

Wanty-Groupe Gobert: Simone Antonini, Frederik Backaert, Jerome Baugnies, Francis De Greef, Tim De Troyer, Tom Devriendt, Boris Dron, Yannick Eijssen, Enrico Gasparotto, Jan Ghyselinck, Roy Jans, Bjorn Leukemans, Marco Marcato, Marco Minnaard, Danilo Napolitano, Frederique Robert, Mirko Selvaggi, Lander Seynaeve, Kevin van Melsen, James Vanlandschoot, Frederik Veuchelen.

Loturile echipelor de World Tour în 2015

AG2R: Gediminas Bagdonas, Jan Bakelants, Romain Bardet, Julien Berard, Carlos Betancur, Guillaume Bonnafond, Mikael Cherel, Maxime Daniel, Axel Domont, Samuel Dumoulin, Hubert Dupont, Ben Gastauer, Damien Gaudin, Alexis Gougeard, Patrick Gretsch, Hugo Houle, Quentin Jaregui, Blel Kadri, Pierre-Roger Latour, Sebastien Minard, Lloyd Mondory, Matteo Montaguti, Rinaldo Nocentini, Jean-Christophe Peraud, Domenico Pozzovivo, Christophe Riblon, Sebastien Turgot, Johan Vansummeren, Alexis Vuillermoz.

Astana: Valerio Agnoli, Fabio Aru, Maxat Ayazbayev, Lars Boom, Borut Bozic, Dario Cataldo, Laurens De Vreese, Alexandr Dyachenko, Daniil Fominykh, Jakob Fuglsang, Andriy Grivko, Dmitry Gruzdev, Andrea Guardini, Arman Kamyshev, Tanel Kangert, Bakhtiyar Kozhatayev, Mikel Landa, Miguel Angel Lopez, Alexey Lutsenko, Davide Malacarne, Vincenzo Nibali, Diego Rosa, Luis Leon Sanchez, Michele Scarponi, Rein Taaramäe, Paolo Tiralongo, Ruslan Tleubayev, Alessandro Vanotti, Lieuwe Westra, Andrey Zeits.

BMC: Darwin Atapuma, Brent Bookwalter, Marcus Burghardt, Damiano Caruso, Alessandro De Marchi, Rohan Dennis, Silvan Dillier, Jean-Pierre Drucker, Cadel Evans, Campbell Flakemore, Philippe Gilbert, Ben Hermans, Stefan Küng, Klaas Lodewyck, Amael Moinard, Daniel Oss, Taylor Phinney, Manuel Quinziato, Joey Rosskopf, Samuel Sanchez, Michael Schär, Manuel Senni, Peter Stetina, Dylan Teuns, Tejay van Garderen, Greg Van Avermaet, Peter Velits, Danilo Wyss, Rick Zabel.

Cannondale-Garmin: Janier Acevedo, Jack Bauer, Alberto Bettiol, Nathan Brown, André Cardoso, Tom Danielson, Joe Dombrowski, Davide Formolo, Nathan Haas, Ryder Hesjedal, Alex Howes, Benjamin King, Edward King, Kristijan Koren, Sebastian Langeveld, Alan Marangoni, Daniel Martin, Matej Mohoric, Moreno Moser, Ramunas Navardauskas, Lasse Norman Hansen, Kristoffer Skjerping, Tom-Jelte Slagter, Andrew Talansky, Dylan Van Baarle, Davide Villella, Ruben Zepuntke.

Etixx-Quick Step: Julian Alaphilippe, Tom Boonen, Maxime Bouet, Gianluca Brambilla, Mark Cavendish, David de la Cruz, Michal Golas, Iljo Keisse, Michal Kwiatkowski, Yves Lampaert, Nikolas Maes, Tony Martin, Gianni Meersman, Mark Renshaw, Fabio Sabatini, Pieter Serry, Niki Terpstra, Matteo Trentin, Rigoberto Uran, Petr Vakoč, Guillaume Van Keirsbulck, Stijn Vandenbergh, Martin Velits, Julien Vermote, Carlos Verona, Lukasz Wisniowski, Zdenek Stybar.

FDJ: William Bonnet, David Boucher, Sebastien Chavanel, Arnaud Courteille, Mickael Delage, Arnaud Demare, Kenny Elissonde, Murilo Fischer, Alexandre Geniez, Anthony Geslin, Arnold Jeannesson, Matthieu Ladagnous, Johan Le Bon, Olivier Le Gac, Pierre-Henri Lecuisinier, Lorrenzo Manzin, Steve Morabito, Francis Mourey, Yoann Offredo, Laurent Pichon, Cedric Pineau, Thibaut Pinot, Kevin Reza, Anthony Roux, Jeremy Roy, Marc Sarreau, Benoît Vaugrenard, Jussi Veikkanen, Arthur Vichot.

Giant-Alpecin: Nikias Arndt, Warren Barguil, Lawson Craddock, Roy Curvers, Bert De Backer, Koen De Kort, John Degenkolb, Tom Dumoulin, Caleb Fairly, Johannes Frohlinger, Simon Geschke, Chad Haga, Thierry Hupond, Cheng Ji, Carter Jones, Marcel Kittel, Fredrik Ludvigsson, Tobias Ludvigsson, Luka Mezgec, Daan Olivier, Georg Preidler, Ramon Sinkeldam, Tom Stamsnijder, Albert Timmer, Lars van der Haar, Tom Veelers, Zico Waeytens.

IAM: Marcel Aregger, Mathias Brändle, Sylvain Chavanel, Clement Chevrier, Stef Clement, Jerome Coppel, Thomas Degand, Stefan Denifl, Dries Devenyns, Martin Elmiger, Sondre Holst Enger, Mathias Frank, Jonathan Fumeaux, Heinrich Haussler, Reto Hollenstein, Roger Kluge, Pirmin Lang, Jarlinson Pantano, Simon Pellaud, Matteo Pelucchi, Jerome Pineau, Sebastien Reichenbach, Vicente Reynes, Aleksejs Saramotins, Patrick Schelling, David Tanner, Jonas Vangenechten, Larry Warbasse, Marcel Wyss.

Katusha: Maxim Belkov, Sven Erik Bystrøm, Giampaolo Caruso, Sergei Chernetckii, Jacopo Guarnieri, Marco Haller, Vladimir Isaychev, Pavel Kochetkov, Alexandr Kolobnev, Dmitry Kozontchuk, Alexander Kristoff, Viacheslav Kuznetsov, Sergey Lagutin, Alberto Losada, Tiago Machado, Daniel Moreno, Luca Paolini, Alexander Porsev, Joaquim Rodriguez, Rudiger Selig, Egor Silin, Gatis Smukulis, Simon Špilak, Yuri Trofimov, Alexey Tsatevich, Angel Vicioso, Eduard Vorganov, Anton Vorobyev, Ilnur Zakarin.

Lampre-Merida: Niccolo Bonifazio, Matteo Bono, Mattia Cattaneo, Davide Cimolai, Valerio Conti, Mario Costa, Rui Costa, Kristijan Durasek, Eduardo Estrada, Chun Kai Feng, Roberto Ferrari, Tsgabu Grmay, Ilia Koshevoy, Sacha Modolo, Manuele Mori, Przemyslav Niemiec, Nelson Oliveira, Luka Pibernik, Ruben Plaza, Jan Polanc, Filippo Pozzato, Maximiliano Richeze, Jose Serpa, Diego Ulissi, Rafael Valls, Gang Xu.

LottoNL-Jumbo: George Bennett, Brian Bulgac, Kevin De Weert, Rick Flens, Robert Gesink, Marc Goos, Moreno Hofland, Martijn Keizer, Wilco Kelderman, Steven Kruijswijk, Tom Leezer, Bert-Jan Lindeman, Barry Markus, Paul Martens, Timo Roosen, Bram Tankink, Laurens ten Dam, Mike Teunissen, Maarten Tjallingii, Tom Van Asbroeck, Jos Van Emden, Nick Van Der Lijke, Sep Vanmarcke, Robert Wagner, Maarten Wynants.

Lotto-Soudal: Sander Armee, Lars Ytting Bak, Tiesj Benoot, Kris Boeckmans, Vegard Breen, Stig Broeckx, Jasper De Buyst, Thomas De Gendt, Bart De Clercq, Sean De Bie, Jens Debusschere, Kenny Dehaes, Gert Dockx, Tony Gallopin, André Greipel, Adam Hansen, Greg Henderson, Pim Ligthart, Maxime Monfort, Jurgen Roelandts, Marcel Sieberg, Boris Vallee, Jurgen Van Den Broeck, Tosh Van Der Sande, Dennis Vanendert, Jelle Vanendert, Louis Vervaeke, Tim Wellens.

Movistar: Andrey Amador, Winner Anacona, Igor Anton, Eros Capecchi, Jonathan Castroviejo, Alex Dowsett, Imanol Erviti, Ruben Fernandez, John Gadret, Jesus Herrada, Jose Herrada, Beñat Intxausti, Gorka Izagirre, Ion Izagirre, Pablo Lastras, Juan Jose Lobato, Adriano Malori, Javier Moreno, Dayer Quintana, Nairo Quintana, Jose Joaquin Rojas, Enrique Sanz, Marc Soler, Rory Sutherland, Jasha Sütterlin, Alejandro Valverde, Francisco Ventoso, Giovanni Visconti.

Orica-GreenEdge: Michael Albasini, Sam Bewley, Adam Blythe, Esteban Chaves, Simon Clarke, Magnus Cort, Mitchell Docker, Luke Durbridge, Caleb Ewan, Simon Gerrans, Mathew Hayman, Michael Hepburn, Leigh Howard, Damien Howson, Daryl Impey, Jens Keukeleire, Brett Lancaster, Michael Matthews, Christian Meier, Cameron Meyer, Jens Mouris, Ivan Santaromita, Svein Tuft, Pieter Weening, Adam Yates, Simon Yates.

Sky: Ian Boswell, Philip Deignan, Nathan Earle, Bernhard Eisel, Andrew Fenn, Chris Froome, Sebastian Henao, Sergio Henao, Peter Kennaugh, Vasil Kiryienka, Christian Knees, Leopold König, David Lopez, Mikel Nieve, Lars Petter Nordhaug, Danny Pate, Wout Poels, Richie Porte, Salvatore Puccio, Nicholas Roche, Luke Rowe, Kanstantsin Siutsou, Ian Stannard, Chris Sutton, Ben Swift, Geraint Thomas, Elia Viviani, Bradley Wiggins, Xabier Zandio.

Tinkoff-Saxo: Ivan Basso, Edward Beltran, Daniele Bennati, Manuele Boaro, Maciej Bodnar, Matti Breschel, Pavel Brutt, Alberto Contador, Jesper Hansen, Jesus Hernandez, Christopher Juul-Jensen, Robert Kiserlovski, Michael Kolar, Roman Kreuziger, Rafal Majka, Jay McCarthy, Michael Mørkøv, Sergio Paulinho, Evgeni Petrov, Bruno Pires, Pawel Poljanski, Michael Rogers, Ivan Rovny, Juraj Sagan, Peter Sagan, Chris Anker Sørensen, Matteo Tosatto, Nikolay Trusov, Michael Valgren, Oliver Zaugg.

Trek Factory Racing: Eugenio Alafaci, Julian Arredondo, Fumiyuki Beppu, Matthew Busche, Fabian Cancellara, Marco Coledan, Stijn Devolder, Laurent Didier, Fabio Felline, Markel Irizar, Bob Jungels, Bauke Mollema, Giacomo Nizzolo, Yaroslav Popovych, Gregory Rast, Hayden Roulston, Frank Schleck, Jesse Sergent, Fabio Silveste, Gert Steegmans, Jasper Stuyven, Boy van Poppel, Danny van Poppel, Kristof Vandewalle, Calvin Watson, Riccardo Zoidl, Haimar Zubeldia.

Serghei Tvetcov: Confident ahead of 2015

Without any doubt, Serghei Tvetcov has been one of the revelations of the UCI America Tour in 2014. Riding for the Continental team Jelly Belly, the 25-year-old won for the second time in a row the Cascade Cycling Classic, took the Tour of the Gila ITT and got a 3rd place in the Tour de Beauce, all in the first months of the season. Then, in the second half of the year, Tvetcov surprised the peloton with his podium in the USA Pro Cycling Challenge, ahead of many World Tour riders, including Rafal Majka, winner of the polka dot jersey in the Tour de France.

His results – which came after years of hard work and dedication – couldn’t go unnoticed and Serghei Tvetcov eventually made an important step in his career by signing with Androni Giocattoli-Venezuela, the Pro Continental team managed by Gianni Savio. Recently, I got to talk with him about this and the most important moments of his career.

– Serghei, in the past three years you raced in the US. How did you end up there?

It’s a pretty interesting story. In 2009 I have applied for the green card lottery in my country just for fun, although I knew many people don’t trust in lotteries. Then, in August 2009, I got a call and was told that I was selected and got a green card. At that time I really didn’t know if I should be happy or not, because I didn’t knew too much about the U.S.A. So I have to thank my friend who changed my mind and told me I should use the opportunity and go there, although I was reluctant to this, as I was sure I have bigger chances of making it as a cyclist in Europe. In August 2010, after my season was over, I came in the US, where I’ve met great people who helped me a lot, and for this I can consider them as my US parents. I started riding there in 2010, by my own, in some local races, and at the same time I worked in a grocery store. Finally, in 2011 I found my first local team, thanks to which I got to learn the way cycling goes in the US. I got some results and in 2012 I signed with Exergy. From there, I went to Jelly Belly, where I’ve spent the past two seasons.

– What differences did you find between the European racing culture and the American one?

I think the US has a very big and professional level in cycling. It’s not just the riders, but also the teams and the way things are organized. In the small amateur teams you feel the same way you do in the big European teams of the second division. The tactics and the style of racing are similar. An important difference is that in Europe, from 200 riders, 50-80 can win, while in the US only 20-30 can do it.

– How much did this experience helped you to improve?

All the US teams were important in that matter. My first team, run by Emile Abraham, gave me huge experience in racing criteriums, which helped me during the seasons. Then, the first pro team, Exergy, run by Tad Hamilton helped me believe in myself that I can race with big guys. That was during my first USA Pro Challenge experience, in 2012, when I got into breakaways with riders like Vincenzo Nibali, Tom Danielson, George Hincapie, or Jens Voigt. Then, during the two seasons spent with Jelly Belly, run by the legendary Danny Van Haute, with Matty Rice as a DS, the team was built to support me in some races.

– Your best season so far came in 2014. Did you expect to have such a good run?

I would say that my last four seasons were the best. I am just really glad to see myself improving step by step, season by season, in order to have such good results, like the ones I got this year. After the USA Pro Cycling Challenge, my director told me that I have graduated in the US and the time has come for me to get to another level.

– Speaking of this, how was the USA Pro Cycling Challenge?

This is the race I got in love with since my first time here, back in 2012. Colorado is one of best places in the US for cycling – mountains, altitude, great roads, nice weather – and the crowds coming to see the race are the best, cheering the riders every year during the stages.

– I presume you received many offers afterwards. What made you go to Androni Giocattoli-Venezuela?

I’m working with former World Tour rider Baden Cooke, who is now a cycling agent, and already after my second win in the Cascade Cycling Classics he got some offers, but we decided it was better to wait until the USA Pro Cycling Challenge. After the race, I got more offers from World Tour and Pro Continental teams. I analysed them all and decided that the one coming from Androni was the best.

– How was the first training camp with the team?

It was really amazing. I met a lot of new people – the managers, the staff, the riders – and it was great to see all these different cultures. I really love it here. I also got to talk about my program for 2015. I will start the season in the Tour de San Luis and then I will continue in Europe, with the Tour Méditerranéen, Trofeo Laigueglia, Gran Premio di Lugano, Strade Bianche, and Roma Maxima.

– What are your expectations ahead of 2015?

I want to adapt myself to racing in Europe and be helpful to the team. I also hope to improve step by step and get the chance to score some nice results. Whatever happens, I want to enjoy the time spent in the adventure that will come and be prepared for the toughest sport in the world.

Serghei Tvetcov: încrezător înainte de 2015

Fără îndoială, Serghei Tvetcov a fost una dintre revelaţiile sezonului în UCI America Tour. Aflat la echipa Continentală Jelly Belly, rutierul în vârstă de 25 de ani s-a impus pentru a doua oară la rând în Cascade Cycling Classic, a câştigat contratimpul individual din Turul Gila şi a terminat al treilea în Tour de Beauce, toate aceste rezultate venind în prima parte a stagiunii. Apoi, în a doua jumătate a anului, Tvetcov i-a luat pe toţi prin surprindere cu podiumul din Turul Colorado, acolo unde a terminat înaintea multor ciclişti de World Tour, între care şi Rafal Majka, polonezul triumfător în clasamentul tricoului alb cu buline roşii din Turul Franţei.

Rezultatele sale – care au venit după ani buni de muncă – nu puteau trece neobservate, astfel că Serghei Tvetcov a făcut în cele din urmă un pas important în carieră, semnând cu Androni Giocattoli-Venezuela, echipa Pro Continentală manageriată de Gianni Savio. Recent, am discutat cu el despre asta, dar şi despre momentele de referinţă din cariera sa.

– Serghei, în ultimii trei ani ai concurat în Statele Unite. Cum ai ajuns acolo?

Este o poveste destul de interesantă. În 2009, mă aflam la mine în ţară şi am aplicat la loteria vizelor, doar de distracţie, deşi ştiam că mulţi oameni nu au încredere în loterii. Apoi, în august 2009, am primit un telefon şi am fost anunţat că am fost selectat pentru a primi cartea verde. La acea vreme nu ştiam dacă trebuie să fiu fericit sau nu, deoarece nu cunoşteam prea multe despre S.U.A. Aşa că trebuie să îi mulţumesc prietenului meu care m-a convins să mă răzgândesc, spunându-mi că trebuie să profit de această oportunitate şi să plec acolo, chiar dacă eu mă îndoiam de asta, fiind de părere că am şanse mai mari de a reuşi în Europa ca rutier. În august 2010, după ce sezonul meu s-a terminat, am mers în S.U.A., unde am întâlnit oameni extraordinari, care m-au ajutat mult, şi tocmai de aceea îi consider părinţii mei de acolo. Am început să concurez în 2010, pe cont propriu, în câteva curse locale, şi, în acelaşi timp, am lucrat într-un magazin alimentar. În cele din urmă, în 2011 mi-am găsit o echipă locală, datorită căreia am început să învăţ cum merge ciclismul în Statele Unite. Am avut unele rezultate, iar în 2012 am semnat cu Exergy. Apoi, am mers la Jelly Belly, unde am petrecut ultimele ultimele două sezoane.

– Ce diferenţe ai sesizat între ciclismul european şi cel din S.U.A.?

Sportul este la un nivel mare şi foarte profesionist în State. Nu e vorba doar despre rutieri, ci şi despre echipe şi felul cum sunt acestea organizate. În grupările mici, de amatori, te simţi la fel ca în marile echipe europene din al doilea eşalon. Tactica şi strategia de cursă sunt similare. O diferenţă importantă este că în Europa, din 200 de rutieri, în jur de 50-80 pot câştiga, în vreme ce în S.U.A., doar 20-30 se regăsesc în această situaţie

– Cât de mult te-a ajutat experienţa de acolo să progresezi?

Toate echipele americane au fost importante în această privinţă. Prima mea formaţie, condusă de Emile Abraham, m-a ajutat să obţin o vastă experienţă în criterii, ceea ce a contat de-a lungul sezoanelor. Apoi, prima mea echipă profesionistă, Exergy, manageriată de Tad Hamilton, m-a făcut să am încredere că pot concura alături de rutierii mari. Asta s-a întâmplat în timpul primei participări în Turul Colorado, în 2012, când am mers în evadare alături de ciclişti ca Vincenzo Nibali, Tom Danielson, George Hincapie sau Jens Voigt. Apoi, în timpul celor doi ani la Jelly Belly, condusă de legendarul Danny Van Haute, cu Matty Rice ca director sportiv, echipa a fost construită pentru a mă susţine în unele curse.

– 2014 a fost cel mai reuşit sezon al tău. Te-ai aşteptat să ai o evoluţie atât de bună?

Aş spune că ultimele patru stagiuni au fost cele mai reuşite. Sunt bucuros să văd că am progresat pas cu pas, sezon după sezon, şi am ajuns să am astfel de rezultate bune, cum au fost cele din 2014. După Turul Colorado, directorul meu sportiv mi-a spus că am absolvit în Statele Unite şi a venit momentul să trec la un alt nivel.

– Cum a fost Turul Colorado?

Este cursa de care m-am îndrăgostit încă de când am participat prima dată, în 2012. Colorado e una dintre cele mai bune locaţii din Statele Unite pentru ciclism – munţi, altitudine, drumuri excelente, vreme bună – iar publicul care vine aici este cel mai tare şi în fiecare an îi susţine pe rutieri în timpul etapelor.

– Presupun că apoi ai primit multe oferte. Ce te-a făcut să mergi la Androni Giocattoli-Venezuela?

Colaborez cu Baden Cooke, fostul rutier de World Tour, care acum este impresar, şi prin intermediul lui am primit câteva oferte chiar după a doua mea victorie în Cascade Cycling Classics, dar am decis că e mai bine să aşteptăm până după Turul Colorado. Apoi, au mai venit câteva oferte de la echipe World Tour şi Pro Continentale. Le-am analizat pe toate şi am hotărât că Androni a înaintat-o pe cea mai bună.

– Cum a fost primul cantonament cu echipa?

A fost de-a dreptul uimitor. Am cunoscut mulţi oameni noi – manageri, staff, rutieri – şi a fost extraordinar să iau contact cu atâtea culturi diferite. Îmi place mult aici. Am apucat şi să discut despre programul meu pentru 2015. Voi începe sezonul în Turul San Luis, după care voi merge în Europa, pentru Turul Mediteranean, Trofeo Laigueglia, Gran Premio di Lugano, Strade Bianche şi Roma Maxima.

– Ce aşteptări ai pentru anul viitor?

Vreau să mă adaptez stilului de cursă din Europa şi să îi fiu de ajutor echipei. Sper să progresez pas cu pas şi să am şansa de a bifa câteva rezultate frumoase. Orice s-ar întâmpla, vreau să mă bucur de timpul dedicat acestei aventuri şi să fiu pregătit pentru cel mai dificil sport din lume.

Cine ar fi câştigat Cupa Mondială în 2014

Pentru cei mai mulţi rutieri, clasamentul World Tour nu reprezintă nimic, deoarece liderul de acolo nu poartă un tricou distinctiv, iar câştigătorul ierarhiei nu este recompensat financiar pentru performanţa sa. Nu la fel stăteau lucrurile cu Cupa Mondială, a cărei ultimă ediţie s-a consumat în 2004, când învingător a fost italianul Paolo Bettini, pentru a treia oară consecutiv.

Aşa cum a fost cazul în 2012 şi 2013, şi acum am făcut un clasament individual pe baza vechiului sistem de punctaj, care lua în calcul nouă curse de o zi: Milano–San Remo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix, Amstel Gold Race, Liège–Bastogne–Liège, Clasica San Sebastian, Clasica de la Hamburg, Turul Lombardiei şi Paris-Tours. Ce este interesant e că învingător ar fi fost tot Alejandro Valverde (primul clasat în World Tour), în timp ce Daniel Martin şi Jelle Wallays, ambii cu câte o victorie, nu ar fi intrat în top zece, din cauza lipsei de constanţă.

1 – Alejandro Valverde – 280 de puncte

2 – Alexander Kristoff – 236 de puncte

3 – Fabian Cancellara – 220 de puncte

4 – Simon Gerrans 200 de puncte

5 – Philippe Gilbert – 165 de puncte

6 – Niki Terpstra – 132 de puncte

7 – Jelle Vanendert – 131 de puncte

8 – Bauke Mollema – 109 puncte

9 – Greg Van Avermaet – 104 puncte

10 – Sep Vanmarcke – 104 puncte

Leopold König: “Sky is the right team for me”

Leopold König began the year with high hopes and a good form, but his Spring goals were hammered by a knee injury because of which me missed two months of racing. The 27-year-old rider came back in late April and soon afterwards finished 4th in the Bayern Rundfahrt, a result that gave him confidence that he will get into top shape for the start of the Tour de France.

In the Critérium du Dauphiné – his last stage race before the July appointment – Leopold König had some solid runs in the mountains and he came home in 11th place, a result which was even more impressive, as Dauphiné was his first World Tour race of the year. Then, in the Tour de France, although he lost a significant amount of time on the cobbles, the NetApp-Endura cyclist had a very strong second half of the race, with many top 10 placings and even a podium in the Chamrousse stage. Thanks to these results, he climbed to 7th in the GC, at the end of what was his first Tour de France.

This sparked the interest of many teams which tried to sign him for next season. Finally, Leopold König decided to go to Sky, where he’ll have the opportunity to ride all the big races of the World Tour calendar and continue his development. More on this and his 2014 results, in the following interview.

– Leo, how was your season?

If I look back, I can say it was successful based on my Tour de France performance, but if I’m talking of the overall I can say it was a bit unlucky. The first part of the year wasn’t going according to the plan, in March I was injured and it wasn’t easy to cope with this. Finally, it all went well, but the first part was disappointing, because I missed a lot of training and racing and that made me worried for my condition before the Tour de France. Fortunately, it all went well in July and that saved my season, but I feel I could have done a lot more if not for those injuries in the Spring, because I felt really good since the Tour of Oman and I was confident I can get some nice results in Tirreno-Adriatico and the Criterium International.

– How was the Tour de France?

At the start, I was expecting a very stressful and very hard race, and it was as I thought it would be. Compared to the Vuelta, which I did in 2013, the first days were completely different. There were no real mountains, but you had to keep your focus in every single moment, because the peloton was very nervous all the time. You have to be prepared and at 100% from a physical and mental point of view for a really tough race, with the cobbles, the wind, and the fight for a better place in the peloton.

– Before the Tour de France, did you expect to finish in the top 10, considering your Dauphiné result?

For me it was very important to finish the Dauphiné. I knew that I need a one-week long race and Dauphiné helped me. During the race, I wasn’t at 100% and that helped me coming into the Tour de France, because I was confident that I can be at a better level than I was in June. The last two months of preparation went really well and this was very important.

– After the Tour de France, you received many offers and you finally signed with Sky. What made you transfer there?

Team Sky is the right for me, I followed them in the past two years and I like the way they work, the trainings they do and the philosophy of the team. It’s a perfect environment for me to develop and follow my personal goals. Of course, the final decision was not so easy, because I got three more good offers, from NetApp-Endura and two other teams, so I had to consider the most important factor, which was how can my new team help me grow. With Team Sky focusing on the Grand Tours, I knew this will be in my benefit and will help me develop.

– What races will you do next year?

It depends also on the team’s goals and we all know that the Tour de France is very important for Sky. I would like to do the Tour again, but also some World Tour races I didn’t have the opportunity to do so far, like Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya and Vuelta al Pais Vasco. I find all these races quite interesting.

– And what do you think of the Tour de France course?

It’s again interesting, especially for the spectators and for the people staying in the front of the TV, they will all expect a big show in the first week. I’m also expecting to see some fireworks then, like it was the case also this year. The course is nice, but I believe there should be more kilometers of time trial in the race, because this is a key point and the winner should have to race more than 13 km of ITT.

Leopold König: “Sky este echipa potrivită pentru mine”

Leopold König a început anul cu speranţe mari şi cu o formă bună, dar obiectivele sale din primăvară au fost date peste cap de o accidentare suferită la genunchi, din cauza căreia a ratat două luni din calendar. Rutierul în vârstă de 27 de ani a revenit pe finalul lui aprilie, şi la puţin timp după aceea, a terminat pe locul patru în Turul Bavariei, un rezultat care i-a dat încredere că poate intra în formă până la startul Turului Franţei.

În Criteriul Dauphiné – ultima sa cursă înainte de marele obiectiv din iulie – Leopold König a avut câteva evoluţii solide în etapele montane şi a încheiat pe locul al 11-lea, un rezultat cu atât mai impresionant, cu cât Dauphiné a fost prima sa competiţie de World Tour din 2014. Apoi, în Turul Franţei, deşi a pierdut timp serios pe pavate, ciclistul echipei NetApp-Endura a mers foarte bine în a doua jumătate a cursei, cu multe clasări în top zece şi un podium, pe Chamrousse. Datorită acelor rezultate, a terminat pe şapte la general, chiar la debutul în Le Tour.

Evoluţia sa a atras atenţia multor echipe, care au încercat să îi obţină semnătura pentru noul sezon. În cele din urmă, Leopold König a decis să meargă la Sky, acolo unde va avea oportunitatea să participe în toate cursele mari din World Tour şi să îşi continue progresul. Mai mult despre asta, dar şi despre parcursul avut în 2014, în interviul de mai jos.

– Leo, cum a fost sezonul?

Privind în urmă, pot spune că a fost unul de succes, dacă mă raportez la Turul Franţei, însă dacă privesc în ansamblu, pot spune că am fost ghinionist. Prima parte a stagiunii nu a decurs conform planului, în martie m-am accidentat şi nu a fost deloc uşor să trec peste asta. În cele din urmă, totul a mers bine, însă acea primă parte a fost dezamăgitoare, deoarece nu m-am putut antrena şi am ratat multe curse, iar asta m-a făcut să mă îngrijorez cu privire la forma mea pentru Turul Franţei. Din fericire, lucrurile au decurs excelent în iulie şi asta mi-a salvat sezonul, dar tot sunt de părere că aş fi putut face mult mai mult dacă nu ar fi apărut acea accidentare în primăvară, deoarece m-am simţit foarte bine încă din timpul Turului Omanului şi am fost încrezător la acea vreme că pot obţine rezultate solide în Tirreno-Adriatico şi în Criteriul Internaţional.

– Cum a fost Turul Franţei?

La start, m-am aşteptat să fie o cursă foarte stresantă şi dură, şi a fost exact aşa cum am crezut. În comparaţie cu Vuelta, în care am participat anul trecut, primele zile au fost extrem de diferite. Nu au fost munţi, dar a trebuit să rămâi concentrat în fiecare moment, deoarece plutonul a fost foarte nervos în permanenţă. Trebuie să fii 100% pregătit mental şi fizic pentru o cursă dificilă, cu pavate, vânt şi o luptă pentru o poziţie cât mai bună.

– Înainte de Turul Franţei, te-ai aşteptat la o clasare între primii zece, având în vedere evoluţia ta din Criteriul Dauphiné?

Pentru mine, a fost foarte important să termin Dauphiné. Eram conştient că trebuie să am o cursă de o săptămână în picioare, iar Dauphiné m-a ajutat în acest sens. Nu am fost la 100% atunci, iar asta m-a ajutat înaintea Turului Franţei, deoarece am fost încrezător că pot ajunge la un nivel mai ridicat decât în iunie. Pregătirea a mers foarte bine în ultimele două luni, ceea ce a fost foarte important.

– Ai primit multe oferte după Turul Franţei, şi până la urmă ai semnat cu Sky. Cum te-ai decis să mergi acolo?

Echipa Sky este potrivită pentru mine, deoarece am urmărit-o în ultimii doi ani şi îmi place cum funcţionează, îmi plac antrenamentele pe care le face şi filosofia sa. E un mediu perfect pentru a progresa şi a-mi atinge obiectivele personale. Evident, decizia finală nu a fost uşoară, pentru că am mai primit trei oferte, de la NetApp-Endura şi alte două formaţii, aşa că a trebuit să iau în calcul cel mai important factor, şi anume, cum mă poate ajuta echipa să progresez. Cum Sky se concentrează pe Marile Tururi, ştiam că asta va fi în avantajul meu şi că voi putea avansa.

– În ce curse vei merge anul viitor?

Va depinde şi de echipă, dar ştim cu toţii că Turul Franţei este foarte important pentru Sky. Mi-ar plăcea să merg din nou în Marea Buclă, dar şi în alte curse de World Tour în care nu am avut ocazia să particip până acum, precum Tirreno-Adriatico, Turul Cataluniei sau Turul Ţării Bascilor. Găsesc toate aceste competiţii interesante.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Este din nou atractiv, mai ales pentru spectatori şi pentru cei care îl vor urmări din faţa televizorului, cu toţii vor aştepta un spectacol pe cinste în prima săptămână. Mă aştept să văd artificii atunci, aşa cum s-a întâmplat şi anul acesta. Traseul e frumos, dar consider că ar fi trebuit să aibă mai mulţi kilometri de contratimp, deoarece acesta este un punct-cheie al cursei, iar învingătorul trebuie să parcurgă mai mult de 13 kilometri de contratimp individual.

Pe scurt

Anul viitor, nu mai puţin de opt ciclişti vor încerca să doboare Recordul Orei, deţinut momentan de austriacul Matthias Brändle: Jack Bobridge, Thomas Dekker, Rohan Dennis, Alex Dowsett, Rasmus Quaade, Alex Rasmussen, Ondrej Sosenka şi Bradley Wiggins. Foarte mulţi dintre aceştia şi-au programat tentativa în prima parte a sezonului, conştienţi că dacă Wiggins, campionul mondial la contratimp, va stabili un nou rezultat de referinţă în luna iunie, le va fi foarte greu să doboare acel record.

Vincenzo Nibali, Alejandro Valverde, Joaquim Rodriguez, Alberto Contador, Domenico Pozzovivo şi Carlos Betancur sunt doar câţiva dintre rutierii care şi-au anunţat prezenţa la startul celei de-a 50-a ediţii a Tirreno-Adriatico, programată între 11 şi 17 martie 2015. În afara tradiţionalelor etape de contratimp (pe echipe şi individual) şi de sprint, “Cursa celor Două Mări” va oferi şi un solicitant finiş în căţărare, pe Monte Terminillo, care se va afla la debut în Tirreno-Adriatico. Ascensiunea are 21 de kilometri lungime şi pantă medie 6,6%.

Organizatorii Turului Cataluniei au făcut public traseul cursei de anul viitor, care va avea şapte runde, niciuna de contratimp. În total, vor fi 24 de căţărări repertoriate, etapa-regină urmând să se încheie pe La Molina. Până acum, la startul ediţiei din 2015 şi-au anunţat prezenţa Joaquim Rodriguez (deţinătorul trofeului), Fabio Aru, Carlos Betancur, Alberto Contador, Thibaut Pinot, Nairo Quintana, Alejandro Valverde şi Tejay van Garderen, primul american care a câştigat o etapă acolo.

Unipublic a prezentat primele trei etape ale Turului Spaniei, cursă care va aniversa cea de-a 70-a ediţie în 2015. Puerto Banus – Marbella, Alhaurin de la Torre – Caminito del Rey şi Mijas – Malaga sunt rundele programate în deschiderea ultimului Mare Tur al stagiunii. Traseul complet va fi dezvăluit în luna ianuarie, informaţii neconfirmate spunând că organizatorii se gândesc la posibilitatea ca toate sosirile la altitudine să fie în locaţii care nu au mai figurat pe harta Vueltei.

Mauro Santambrogio a fost depistat pozitiv cu testosteron, în urma unui test care i-a fost făcut pe 22 octombrie, cu două săptămâni înainte de a-i expira suspendarea primită pentru dopaj la ediţia din 2013 a Il Giro. După ce a recunoscut anul trecut că a apelat la substanţe interzise şi a dat detalii despre acestea Comisiei UCI, italianul a beneficiat de o reducere a pedepsei, de la 24 la 18 luni. El ar fi trebuit să revină în ciclism alături de echipa Continentală Amore e Vita, însă acum, cel mai probabil, va primi o suspendare pe viaţă.

Mai sunt două săptămâni până la finalul anului, dar asta nu înseamnă că va urma o pauză pe Cafe Roubaix. Astfel, în următoarele zile din decembrie, pe blog vor putea fi găsite interviuri cu Leopold König, Serghei Tvetcov, Gianni Savio şi Brian Holm, o analiză a neo-profesioniştilor din 2014, precum şi loturile echipelor Pro Continentale.

Pe măsură ce se apropie startul noului sezon, tot mai mulţi rutieri îşi anunţă programul pentru 2015. Acesta poate fi consultat aici, urmând să fie updatat cu fiecare ocazie.

Silvan Dillier: “I want to focus on the cobbled Classics”

Silvan Dillier

There were many talented neo-pro’s in 2014 who showed glimpses of their talent and of what they’re capable of doing over the years. One of these cyclists is BMC’s Silvan Dillier, who came at the start of the season with a strong palmares as an U23 rider, that included the Tour de Normandie GC, a Tour de l’Avenir stage, multiple national titles, the Flèche Ardennaise, and a stage win at the inaugural Tour of Alberta, where he raced as a stagiaire for BMC.

Then, during his first season in the pro peloton, the Swiss rider stacked up 62 race days and even though an individual win eluded him, he can say that he has had a very impressive year, with 15 top-ten placings (in stage race, but also in Classics), the icing coming in September, when he was part of the BMC squad that won the Team Time Trial at the World Championships in Ponferrada.

Last week, Silvan Dillier came to BMC’s training camp in Denia, and thanks to Mister Georges Lüchinger, the team’s Chief Communications Officer, I got to interview Silvan on his results in 2014 and plans for the future.

– Silvan, how satisfied are you with your season?

I’m really satisfied with my first year as a pro. There were some new races which I wasn’t scheduled to do, but I’m happy to have been there with the BMC Team.

– Which was the most interesting one?

The Tour of Flanders was really impressive, it was my first Monument, so it was really special. Also, the Tour de Suisse, my home race, was really great, and finally the World Championships TTT was amazing.

– What’s the result you’re the most proud of?

For sure, the World TTT title. It is the biggest success of my career so far. It’s hard to top this, but I will try in the future.

– You raced a lot on the cobbles in 2014. How was this experience?

As an U23 rider I did a couple of cobbled races and I liked them a lot. Now, with the pros this year, it was way better and it was really great to do all these Classics. I like a lot the cobbled stones, even though it’s very hard there. My profile as a rider is more or less made to ride the cobbled Classics and I think I will focus in the future on trying to win one of these races.

– What was the toughest day of your career?

There were a lot of them. In every race you have a difficult moment and it’s always nice when you get through it and afterwards you have success, you personal as a rider or as a team. In moments like this you know you went through all that pain and you have to enjoy that success.

– What would you like to improve next year?

I got a lot of experience during this season and I would like to double up more in the time trial, because it’s a good thing to be strong in the time trials, as it gives you an advantage over other riders.

– Although your race program for 2015 is not finalized yet, you probably have some goals in your mind.

I would like to do again the cobbled Classics and I’ll like to try the Ardennes Classics, although I don’t know if I’ll do them next year. Then I’d like to race a Grand Tour. Which one isn’t decided yet, but a three-week stage race will be in my program.

Post Navigation