Cafe Roubaix

Turul Franţei – etapa l

11 ani au trecut de la ultima vizită a Marii Bucle la Seraing. În 2001, caravana a terminat pe o uşoară porţiune în urcare, acolo unde Michele Bartoli era aşteptat să obţină primul succes din carieră în Le Tour. Nu a fost cazul, deoarece Erik Zabel a fost peste toţi atunci, însă în acelaşi timp cu el, între primii zece, au terminat şi oameni de general, precum Stefano Garzelli sau Lance Armstrong. Duminică, atunci când etapa întâi se va termina la Seraing, este de aşteptat ca situaţia să fie aceeaşi.

Cinci căţărări de categorie inferioară sunt înşirate pe traseu – Côte de Cokaifagne, Côte de Francorchamps, Côte de Lierneux, Côte de Barvaux şi Côte de Seraing – ultima dintre acestea fiind plasată chiar la final. Caracteristicile ei – 2,4 kilometri lungime şi pantă medie 4,7% – arată că acolo favoriţi vor fi oamenii de clasice, puncheurii capabili de o explozie devastatoare. Iniţial, traseul trebuia să fie plat, dar organizatorii l-au schimbat pentru a-i da o şansă lui Philippe Gilbert, care se va afla în faţa propriilor suporteri. Când s-a întâmplat asta, în 2011, belgianul traversa o formă de vis, ceea ce nu mai este cazul acum, când aproape nimeni nu îi mai dă prima şansă.

Şi aceasta, deoarece în cursă este prezent Peter Sagan, omul despre care Gilbert spunea în urmă cu un an că e singurul adversar redutabil pe un finiş în urcare. Slovacul e aşteptat să dea încă o dată măsura talentului său pe o sosire care îi vine ca o mănuşă. La ce a arătat până acum în 2012, rutierul lui Liquigas ar trebui să câştige de o manieră entuziasmantă, însă Turul Franţei nu se compară cu niciuna dintre cursele la care a participat sezonul acesta. Dacă Sagan are forţa şi tinereţea de partea sa, nu are experienţa, iar de asta ar putea profita Gilbert sau chiar Edvald Boasson Hagen, un alt ciclist ce poate emite pretenţii la Seraing.

Atât de ofertant este finalul, încât sunt mai mulţi pretendenţi la victorie decât au fost pentru prologul de sâmbătă. Destule voci spun că etapa seamănă cu o mai mică Liège–Bastogne–Liège şi au dreptate, cu excepţia finalului, care duce cu gândul la Amstel Gold Race. În aceste condiţii, Jelle Vanendert, Simon Gerrans, Julien Simon, Tony Gallopin şi Alejandro Valverde se vor implica în lupta pentru primul loc, acolo unde nu e exclus să vedem şi sprinteri, ca Oscar Freire sau Jose Joaquin Rojas. Personal, sunt curios să urmăresc ce va face Mark Cavendish. Atât de mult s-a vorbit despre kilogramele pierdute de britanic şi tranformarea acestuia, încât am ajuns să mă întreb dacă nu cumva tricoul curcubeu va fi vizibil în ultimul kilometru.

PS: mai mult ca sigur, în evadare vor fi cel puţin trei rutieri francezi. Motivaţia este simplă: apar primele ascensiuni, iar cine îşi va adjudeca măcar trei dintre acestea va fi sigur că va purta tricoul alb cu buline roşii timp de cel puţin două zile. Pentru echipele din Hexagon, indiferent de eşalonul în care se află, asta va fi o miză importantă.

Cancellara = prolog

53,2 de kilometri pe oră a fost viteza medie a lui Fabian Cancellara în prologul din Liège, una apropiată de cea a trenurilor din România. Succesul de sâmbătă, al treilea al ciclistului elveţian în prologul Marii Bucle, este important atât pentru el, cât şi pentru echipa sa. În ceea ce-l priveşte pe Fabian Cancellara, acesta trebuia să înregistreze o asemenea victorie, care să îi relanseze sezonul şi să îi redea încrederea, oarecum pierdută după problemele de sănătate din primăvară şi înfrângerile neaşteptate din Turul Elveţiei. O dată cu performanţa realizată pe străzile din Liege, rutierul din Ţara Cantoanelor a demonstrat că s-a întors la cel mai înalt nivel şi că va fi principalul favorit la medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Londra.

Trecând la RadioShack-Nissan, victoria este vitală pentru gruparea luxemburgheză, confruntată în ultimele săptămâni cu tot mai multe probleme. Fără un lider clar pentru clasamentul general, echipa condusă de Alain Gallopin şi Dirk Demol avea neapărată nevoie de un astfel de moment pentru a aborda fără tensiune Marea Buclă. Succesul în ziua inaugurală şi primul tricou galben vor aduce automat liniştea în tabăra lui RadioShack-Nissan, care poate sta mult mai relaxată până în week-end, când este programat cel dintâi finiş la altitudine.

A fost a cincea victorie a lui Fabian Cancellara în ziua inaugurală a Turului Franţei, o realizare cu care se mai poate lăuda doar Bernard Hinault. De asemenea, elveţianul va bifa duminică a 22-a zi în tricoul galben, fiind din acest punct de vedere cel mai titrat rutier dintre cei aflaţi în activitate. Per total, o sâmbătă perfectă pentru ciclistul lui RadioShack-Nissan, care le-a dedicat succesul din Belgia soţiei şi copilului său, persoanele aflate mereu alături de el în perioada dificilă traversată în această primăvară.

În 2004, atunci când Turul Franţei a plecat prima oară din Liège, Fabian Cancellara l-a învins pentru două secunde pe Lance Armstrong, cel care avea să câştige tricoul galben în acel an. Acum, pe doi a venit Bradley Wiggins, marele favorit la victoria generală. Să se repete istoria?

Turul Franţei 2012 – prologul

Organizatorii au dorit ca prima zi a Marii Bucle să aibă un traseu identic cu cel din urmă cu opt ani, când cursa a plecat pentru prima oară din Liège. Din păcate, din cauza unor probleme de infrastructură, acest lucru nu va fi posibil, astfel încât rutierii vor avea de parcurs 6,4 kilometri, cu 300 de metri în plus faţă de ceea ce a fost la ediţia din 2004, atunci când un foarte tânăr Fabian Cancellara l-a învins pentru doar două secunde pe Lance Armstrong.

Elveţianul va fi şi de această dată unul dintre principalii pretendenţi la victorie, dar aceasta nu mai pare atât de sigură, cum a fost cazul la ediţiile anterioare. Traseul nu este foarte tehnic, dar e potrivit nu doar specialiştilor, ci şi puncheurilor, ceea ce înseamnă că lista posibililor câştigători e destul de lungă. Tony Martin şi Bradley Wiggins sunt adversarii lui Cancellara la cel dintâi tricou galben al Marii Bucle din 2012, forma arătată de cei doi în ultima vreme fiind una clar ascendentă. Pe de altă parte, la fel stau lucrurile şi în cazul rutierului echipei RadioShack-Nissan, care şi-a revenit după accidentarea suferită la claviculă în Turul Flandrei. Practic, faptul că toţi trei se află la un nivel relativ apropiat face ca lupta pentru victorie să fie şi mai atractivă.

Peter Sagan, omul care l-a învins pe Fabian Cancellara în etapa întâi din Turul Elveţiei, va trebui să fie luat în seamă de marii favoriţi, chiar dacă profilul este plat şi nu include o căţărare, aşa cum a fost cazul la Lugano. Alături de el, Gustav Larsson, Edvald Boasson Hagen, David Millar, Sylvain Chavanel şi Patrick Gretsch pot emite la rândul lor pretenţii la locul întâi.

Nu este deloc exclus şi ca unii sprinteri să apară în top, pentru că aceştia îşi pot pune în valoare calităţile pe un astfel de traseu, mai ales că distanţa nu e lungă. Totodată, având în vedere caracteristicile parcursului, este de aşteptat ca viteza medie să fie extrem de ridicată, iar diferenţele să fie mici. Sâmbătă se vor împlini 45 de ani şi o zi de când organizatorii Turului Franţei au introdus prologul în cursă. În 1967, primul a terminat spaniolul Jose-Maria Errandonea. Cine va urma acum? Răspunsul, peste câteva ore.

Câte zile de cursă/victorii au favoriţii din Turul Franţei 2012

Chris Froome – 19/0

Juan Jose Cobo – 20/0

Chris Horner – 23/0

Cadel Evans – 25/3

Bradley Wiggins – 29/8

Jurgen Van Den Broeck – 30/0

Samuel Sanchez – 31/3

Denis Menchov – 35/1

Alejandro Valverde – 35/4

Robert Gesink – 38/2

Andreas Klöden – 39/0

Levi Leipheimer – 39/3

Janez Brajkovic – 42/2

Vincenzo Nibali – 42/3

Peter Velits – 43/2

Pierre Rolland – 45/1

Ryder Hesjedal – 49/1

Frank Schleck – 55/0

Turul Franţei 2012 – favoriţii la tricoul galben

• Bradley Wiggins – este marele favorit la victorie, fiind în pole-position pentru a-i aduce Marii Britanii prima victorie în Turul Franţei. Pentru Sky, contează doar tricoul galben, lucru care reiese şi din alcătuirea echipei, Wiggins urmând să aibă mai multe ajutoare decât Mark Cavendish, campionul mondial. Britanicul în vârstă de 32 de ani şi-a surclasat adversarii sezonul acesta în cursele pe etape şi a făcut asta fără să dea impresia că se forţează. Învingătorul din Paris-Nisa, Turul Romandiei şi Criteriul Dauphiné s-a antrenat mult în Mallorca, pe vulcanul Teide, iar rezultatele sunt aşteptate în Turul Franţei, acolo unde mulţi speră că va avea probleme în munţi. Chiar dacă acest lucru se va întâmpla, Wiggins poate anula pierderile de acolo la contratimp, capitol la care stă cel mai bine dintre favoriţii la tricoul galben.
• Cadel Evans – are drept principal atu faptul că echipa lui este mult mai puternică decât cea din 2011. Cu Tejay Van Garderen şi Steve Cummings lângă el, australianul ar trebui să aibă mai puţine probleme pe munţi. Pe de altă parte, deţinătorul trofeului se confruntă cu o mare problemă, iar aceasta se numeşte Bradley Wiggins, omul care a fost foarte aproape să îl prindă din urmă în contratimpul din Criteriul Dauphiné. Cel mai probabil, aşa cum s-a întâmplat şi în repetiţia pentru Turul Franţei, Cadel Evans va încerca să îl atace pe britanic pe coborâre şi pe finişurile explozive, însă e greu de crezut că poate câştiga astfel mai mult de câteva zeci de secunde. Impresia generală este că Evans se va impune din nou doar dacă rutierul englez va avea probleme în cele trei săptămâni. Va fi nevoie fie de asta, fie de o evoluţie cu adevărat fantastică a sa.
• Vincenzo Nibali – Italia a obţinut nouă triumfuri în Marea Buclă, însă ultimul a venit în urmă cu 14 ani. Acum, toate speranţele sunt puse în Nibali, însă este greu de crezut că “Rechinul” poate obţine mai mult de un loc pe podium. Ciclistul lui Liquigas este bun atât pe munte, cât şi la contratimp, fără să exceleze la vreunul dintre aceste capitole. Însă învingătorul din Vuelta 2010 se remarcă prin curaj, ambiţie, dar şi prin abilităţile de coborâtor, fiind de aşteptat să atace pe acele porţiuni pentru a recupera timpul pierdut în alte etape. În plus, el va beneficia de ajutorul a doi “locotenenţi” de lux: Sylvester Szmyd şi Ivan Basso, omul care în urmă cu mai puţin de un deceniu era un pretendent serios la tricoul galben.
• Denis Menchov – nu a făcut nimic în actualul sezon, dar poate că tocmai acesta se va dovedi un avantaj pentru rusul în vârstă de 34 de ani, care a terminat de două ori pe podiumul cursei. Un ciclist foarte bun la contratimp, Menchov nu a concurat la ediţia anterioară, însă senzaţia este că nu a pierdut nimic. În schimb, acum are o şansă bună la o altă clasare importantă, pentru că traseul este mai mult pe gustul său. Pe lângă asta, poate fi ajutat şi de faptul că nu e luat în seamă de ceilalţi favoriţi, care au tendinţa să considere că vremea lui a trecut. Însă Denis Menchov are şi un minus, echipa; şi aceasta, deoarece Katusha a adus doar trei ciclişti care să îl ajute pe munte – Giampaolo Caruso, Vladimir Gusev şi Luca Paolini.
• Robert Gesink – olandezul a câştigat Turul Californiei şi odată cu acel succes a arătat că a revenit la forma ce l-a ajutat să se claseze de trei ori între primii zece în Marile Tururi. În ultimul sezon şi jumătate, “Condorul din Varsseveld” şi-a îmbunătăţit contratimpul, însă a pierdut din explozie pe căţărări. În perspectiva acestei ediţii a Marii Bucle, nu este neapărat un lucru rău, dar rămâne de văzut dacă a găsit combinaţia perfectă între aceste două aspecte. Cu Laurens ten Dam, Steven Kruijswijk, Bauke Mollema şi Luis Leon Sanchez, Rabobank are una dintre cele mai puternice echipe pe munte, însă acest lucru s-ar putea să nu fie hotărâtor, în condiţiile în care managerul Erik Breukink a spus că forma batavului nu este cea mai bună la startul Turului Franţei.
• Jurgen Van Den Broeck – a crescut frumos în acest sezon şi a impresionat în Criteriul Dauphiné, acolo unde a limitat pierderile la contratimp. Al patrulea în 2010, ciclistul echipei Lotto-Belisol visează la un loc pe podium, o performanţă pe care un belgian nu a mai realizat-o de 31 de ani în Le Tour. Un rutier căruia îi place să atace, Van Den Broeck se va bucura de un “locotenent” foarte valoros, Jelle Vanendert, om care şi-a demonstrat şi anul trecut calităţile. Clasat pe cinci în Criteriul Dauphiné, rutierul originar din Flandra poate repeta acel rezultat şi în Turul Franţei, dar pentru un rezultat mai bun are nevoie şi de ceva noroc.
• Samuel Sanchez – dacă se află într-o formă bună, campionul olimpic poate avea o evoluţie mai mult decât rezonabilă la contratimp, lucru pe care l-a arătat cu diverse ocazii. Pe lângă asta, spaniolul în vârstă de  34 de ani are o explozie superioară pe munţi în raport cu adversari precum Cadel Evans, Bradley Wiggins sau Vincenzo Nibali şi cu siguranţă va încerca să se folosească de acest aspect pentru a face diferenţa. Momentan, nu se ştie forma în care se află ibericul, după căzătura suferită în Criteriul Dauphiné, unde nu a putut să îşi testeze nivelul. Dacă şi-a revenit după acel incident, Sanchez va reprezenta pentru mulţi o ameninţare serioasă.
• RadioShack-Nissan – încă o dată, echipa manageriată de Johan Bruyneel va veni la startul Turului Franţei cu trei lideri, cel puţin pe hârtie: Andreas Klöden, Chris Horner şi Frank Schleck. La o privire mai atentă, luxemburghezul iese din calcule, deoarece are deja 55 de zile de curse în 2012 şi chiar a declarat că nu poate rămâne la un nivel ridicat pe parcursul celor trei săptămâni. În aceste condiţii, greul cade pe umerii lui Klöden şi Horner: primul se remarcă la contratimp, al doilea pe căţărări, şi ambii au potenţialul de a termina cursa între primii zece. Chiar dacă sunt doi veterani, nu trebuie uitat că Marea Buclă ţine trei săptămâni şi ajunge să profiţi de o singură ocazie pentru a da lovitura. Experienţa pe care o au, dar şi ambiţia de a demonstra că încă mai au un cuvânt important de spus, îi vor transforma pe cei doi în rutieri de luat în seamă.
• Alejandro Valverde – este şi nu este un favorit. Palmaresul şi calităţile îl recomandă la o clasare între primii cinci, dar traseul şi perioada de inactivitate reprezintă punctele sale slabe. Chiar dacă a bifat patru succese în 2012, nu trebuie uitat că “Glonţul Verde” vine în acest sezon după ce timp de 18 luni nu a participat în nicio cursă, iar asta se va vedea într-un Mare Tur, mai ales unul atât de dificil şi tensionat, cum este Turul Franţei. Până la urmă, s-ar putea ca Valverde să se mulţumească cu un top zece şi unul sau două succese de etapă.
• Levi Leipheimer – un alt veteran, dar unul cu pedigree, americanul s-a prezentat la start cu gânduri mari. Al treilea în urmă cu cinci ani, rutierul echipei Omega Pharma-Quick Step are un moral extrem de puternic, după ce s-a clasat pe ultima treaptă a podiumului în Turul Elveţiei. Aflat pe o pantă ascendentă, Leipheimer poate fi sigur şi de susţinerea formaţiei belgiene în tentativa sa de a încheia între primii cinci, un rezultat care ar putea fi “cântecul de lebădă” pentru ciclistul de peste ocean. Cum acesta se apropie de 39 de ani, e greu de crezut că va mai beneficia de o şansă precum aceasta de a termina pe un loc fruntaş într-un Mare Tur.
• Alţi rutieri de urmărit pentru clasamentul general: Christopher Froome, Juan Jose Cobo, Ryder Hesjedal, Pierre Rolland, Peter Velits şi Janez Brajkovic.

Turul Franţei 2012 – favoriţii la tricoul verde

• Mark Cavendish – recent, britanicul a câştigat prima cursă pe etape din carieră, Star ZLM Toer, un succes care s-a datorat mai ales celor patru kilograme pe care le-a slăbit în ultima vreme, deoarece acest lucru i-a permis campionului mondial să treacă mai uşor peste căţărări. Pe de altă parte, el nu a câştigat nicio etapă, fiind învins de oameni ca André Greipel sau Marcel Kittel, pe care îi va întâlni şi în Turul Franţei. E foarte posibil ca ediţia din acest an să fie una de sacrificiu pentru Mark Cavendish: acesta va beneficia de ajutorul a doar câţiva oameni la sprinturile masive, nu va avea un “lansator” clasic şi va fi nevoit să se descurce împotriva unor sprinteri care au câştigat în greutate, în timp ce el a pierdut la capitolul viteză pură. De altfel, ciclistul din Insula Man – care are şanse mici să încheie Turul, deoarece cursa pe şosea de la Jocurile Olimpice e programată pe 28 iulie – este conştient că ar putea pleca din Marea Buclă fără niciun succes, elocventă în acest sens fiind o declaraţie dată în urmă cu câteva zile: “Victoriile mele vor fi diferite, dacă vor fi”.
• Peter Sagan – din punct de vedere fizic, slovacul în vârstă de numai 22 de ani are tot ce îi trebuie pentru a câştiga tricoul verde. Adversarii îl respectă şi îi recunosc calităţile, palmaresul său e deja unul impresionant, însă rămâne de văzut dacă va reuşi să scape de presiune la debutul în Turul Franţei, cu atât mai mult cu cât aproape toţi rivalii săi au o experienţă mult mai mare. Sagan a obţinut patru victorii în Turul Elveţiei, dar oponenţii de acolo nu se compară cu cei din Le Tour. În plus, clasicele de primăvară au arătat că rutierul lui Liquigas are probleme în “a citi” cursa atunci când aceasta se află într-un moment de tensiune, un moment ce se poate dovedi decisiv în stabilirea învingătorului. Dacă scapă de acele erori şi nu se supraestimează, Sagan este marele favorit la tricoul verde.
• Matthew Goss – australianul a declarat că vrea să meargă până laParis, ceea ce înseamnă că ţinteşte clasamentul pe puncte. Spre deosebire de Cavendish sau Sagan, Goss se bucură de un “trenuleţ” adevărat, din care nu va lipsi compatriotul lui, Brett Lancaster, cu care se înţelege de minune. Ciclistul de la Antipozi nu întâmpină dificultăţi pe căţărările scurte, lucru pe care l-a arătat în curse ca Il Giro, Milano-San Remo sau Turul Turciei. Chiar dacă nu va câştiga multe etape, Matthew Goss îşi poate adjudeca tricoul verde datorită constanţei.
• Jose Joaquin Rojas – un rutier foarte talentat, spaniolul a ajuns la un nivel de maturitate care îi permite să lupte pentru ierarhia pe puncte. Sprintează bine şi se caţără la fel de bine, ceea ce îl va ajuta în dificilele etape valonate din prima săptămână a Turului Franţei. Fost campion naţional, Rojas nu va avea mulţi colegi care să îl ajute la sprinturi, dar în trecut a demonstrat că nu este deranjat de aşa ceva. Pentru început, va căuta un succes de etapă. Dacă îl va obţine, va prinde încrederea care i-a lipsit la ediţiile anterioare şi va deveni automat unul dintre pretendenţi la tricoul verde.
• André Greipel – germanul a impresionat în 2012, după ce doar în prima jumătate a stagiunii şi-a trecut în cont 13 victorii. Rutierul echipei Lotto-Belisol are dificultăţi pe căţărări şi va suferi acolo, însă va compensa asta prin poate cel mai puternic “trenuleţ” prezent în pluton, din care nu vor lipsi Marcel Sieberg, Adam Hansen şi Greg Henderson, unul dintre cei mai buni “lansatori” din lume. Greipel a spus că anul acesta vrea mai multe etape în Turul Franţei. Automat, asta înseamnă că doreşte să se implice şi în lupta pentru clasamentul pe puncte.

Turul Franţei 2012 – favoriţii la tricoul alb cu buline roşii

• Michele Scarponi – venit în Le Tour după un Il Giro sub aşteptări, italianul nu va conta în clasamentul general. În schimb, ar putea fi unul dintre protagonişti în ierarhia celor mai buni căţărători. În condiţiile în care va pierde minute bune la contratimp, va primi “mână liberă” de la favoriţi în etapele montane, iar dacă se va afla la măcăr 80-85% din nivelul său de vârf, atunci va avea o şansă importantă ca data de 22 iulie să îl găsească pe podiumul de pe Champs-Élysées, îmbrăcat cu prestigiosul tricou alb cu buline roşii.
• Daniel Martin – nepotul celebrului Stephen Roche, câştigătorul din 1987, îşi va face debutul în Marea Buclă, după ce în trecut accidentările l-au împiedicat să participe în cea mai mare cursă ciclistă din lume. În teorie, irlandezul în vârstă de 25 de ani poate fi un candidat pentru clasamentul căţărătorilor; în practică, totul va depinde de ambiţiile lui Ryder Hesjedal şi de cum va sta canadianul la general după prima jumătate a Turului Franţei.
• Chris Anker Sørensen – Bjarne Riis a promis că Saxo Bank-Tinkoff Bank nu va fi atât de slabă precum se aşteaptă unii, iar rutierul danez ar putea reprezenta unul dintre aşii pe care îi are ascunşi în mânecă managerul lui. Cel mai bun căţărător din Turul Romandiei 2011 şi Turul Cataluniei 2012, ciclistul nordic este pregătit să facă următorul pas, iar lipsa presiunii din echipă s-ar putea dovedi un atu deloc de neglijat. Dacă se va impune în această ierarhie, îi va călca pe urme lui Michael Rasmussen, singurul danez care şi-a adjudecat clasamentul căţărătorilor în Le Tour.
• Samuel Sanchez – a câştigat o dată tricoul alb cu buline roşii şi poate repeta acel rezultat, deşi anul acesta sunt mai puţine finişuri la altitudine. Dacă se va impune în una dintre cele trei astfel de etape, ciclistul echipei Euskaltel va face un pas important în acest sens, cu atât mai mult cu cât punctele oferite la final se dublează. În plus, dacă la un moment dat nu va mai reprezenta o ameninţare pentru partea de sus a ierarhiei generale, Sanchez va fi lăsat de pluton să meargă în evadări, lucru care ar putea fi decisiv, deoarece punctele obţinute într-o etapă clasică din Pirinei îi asigură succesul în proporţie de 90%.
• David Moncoutié – a câştigat de patru ori tricoul de cel mai bun căţărător în Turul Spaniei, iar prezenţa sa în Le Tour a venit oarecum împotriva propriei dorinţe. La 37 de ani, francezul se află cel mai probabil la ultima prezenţă din carieră în Marea Buclă, însă asta nu înseamnă că trebuie trecut cu vederea, deoarece experienţa reprezintă un atu important în lupta cu alţi candidaţi la ierarhia căţărătorilor. Având în vedere situaţia disperată în care se află Cofidis, nu este deloc exclus ca Moncoutié să încerce să câştige tricoul alb cu buline roşii.
• Johnny Hoogerland – batavul, unul dintre cei mai populari ciclişti din pluton, va fi un om important în lupta pentru tricoul alb cu buline roşii, iar strategia sa ar putea fi bazată pe cât mai multe evadări. Hoogerland nu are şanse foarte mari la câştigarea unei adevărate etape montane şi este conştient de asta. Astfel, el ar putea încerca “să culeagă” puncte pe căţărările intermediare, însă va fi nevoit să depună un efort însemnat pentru a-şi adjudeca ierarhia, lucru care până la urmă l-ar putea costa în săptămâna finală.
• Jelle Vanendert – în 2011, după ce s-a impus pe Plateau de Beille, belgianul a îmbrăcat tricoul alb cu buline roşii, dar nu l-a dus până la final, deoarece a avut probleme în Alpi. Cum Turul va petrece mai mult timp în Pirinei la actuala ediţie, pe căţărări care i se potrivesc, Vanendert va fi un rutier de luat în seamă, deşi este posibil ca implicarea sa în acest clasament să depindă de cum va sta Jurgn Van Den Broeck la general. În orice caz, cert e că rutierul lui Lotto-Belisol ţinteşte un nou succes de etapă. Dacă îl va obţine, atunci va fi unul dintre actorii principali şi în bătălia pentru tricoul alb cu buline roşii.

Turul Franţei 2012 – favoriţii la tricoul alb

• Rein Taaramäe – estonianul a fost foarte aproape de tricoul alb în 2011, când a terminat pe locul doi, după Pierre Rolland. Acum este principal favorit, avantajat atât de cei peste o sută de kilometri de contratimp individual, cât şi de faptul că va fi liderul absolut al lui Cofidis. Singurul semn de întrebare este legat de starea sa fizică, după ce s-a confruntat sezonul acesta cu o mononucleoză şi o accidentare la cot. În Criteriul Dauphiné, ultima repetiţie pentru Turul Franţei, Rein Taaramäe nu a impresionat deloc; rămâne de văzut dacă situaţia va fi alta în luna iulie.
• Steven Kruijswijk – în 2012, olandezul a ales să nu mai meargă în Turul Italiei, unde a avut rezultate foarte bune în trecut, pentru a se concentra strict asupra Turului Franţei. Fără rezultate notabile în actualul sezon, rutierul echipei Rabobank este mai bun decât Rein Taaramäe pe munte, însă nu va avea libertate totală, deoarece va trebui să îl ajute pe liderul formaţiei, Robert Gesink. Mai plauzibil este să se implice în lupta pentru tricoul alb în funcţie de o anumită conjunctură.
• Wout Poels – anul trecut, olandezul a abandonat în etapa a noua din Le Tour, dar între timp multe lucruri s-au schimbat. A terminat pe locul 17 o ediţie foarte grea a Turului Spaniei, a încheiat al optulea în Tirreno-Adriatico şi s-a impus în etapa-regină a Turului Luxemburgului. Vacansoleil va miza pe el pentru a obţine un rezultat valoros, fie că asta înseamnă o victorie de etapă sau o clasare importantă la general. În funcţie de ce se va întâmpla în prima parte a cursei, batavul poate deveni un pretendent serios la tricoul alb.
• Thibaut Pinot – cel mai tânăr rutier care va lua startul în Marea Buclă, francezul a impresionat în Turul Elveţiei, chiar dacă nu a terminat cursa desfăşurată în prima parte a lunii iunie. Marc Madiot nu va pune presiune pe el, dar aceasta cu siguranţă va veni din partea presei franceze. Un ciclist exploziv, Pinot va avea o şansă bună de a se face remarcat şi nu este exclus ca ultima săptămână a Turului Franţei să îl găsească bine plasat în ierarhia celor mai buni tineri.

Echipamente noi în Turul Franţei 2012

Săptămâna aceasta, noi sponsori au venit alături de Saxo Bank şi Garmin. Astfel, formaţiile se numesc acum Saxo Bank-Tinkoff Bank şi Garmin-Sharp. Cum arată echipamentele, care vor fi folosite pentru prima oară în Turul Franţei, mai jos (sunt curios ce părere au danezii despre culorile lui Saxo, similare cu cele ale drapelului suedez).

De asemenea, şi Orica-GreenEdge şi-a schimbat echipamentul, pentru a sărbători prima participare în Marea Buclă (la o privire mai atentă, este o combinaţie între Movistar şi Vacansoleil).