Cafe Roubaix

Who is Edward Theuns?

At just 23, it goes without saying that Edward Theuns will be the next Topsport Vlaanderen rider to sign with a World Tour team. The Belgian outfit is well-known for the development of young riders – Sep Vanmarcke, Thomas De Gendt, Kris Boeckmans, Kristof Vandewalle, Yves Lampaert and Tom Van Asbroeck being just some of the cyclists who landed impressive results in the past years, before going on to make another important step in their career by transfering to a World Tour team.

A pro since 2014, Theuns comes from Gent, and after playing football at the beginning, he switched to cycling and underlined his potential very early, by winning seven kermesses. Then, during his first U23 season, he came into the spotlight, taking a stage in the Triptyque des Monts et Châteaux, ahead of Taylor Phinney, John Degenkolb or Wilco Kelderman, who now are all well-established riders in the World Tour. Two years later, in 2012, he put on a fine display before taking gold at the Provincial Championships of West-Flanders, in the individual time trial, a result which was followed by a top 10 finish in Paris-Tours, where he was one of the Belgian team’s leaders.

His best season as an amateur came in 2013, when he scored two wins in his home country (a stage in the Triptyque des Monts et Châteaux and the prologue of the Ronde van de Provincie Oost-Vlaanderen) and showed he’s not only a powerful rider against the clock, but also very fast in a sprint, especially when the terrain is challenging, as was the case with stages of Giro del Friuli Venezia Giulia, Tour de la Moselle, and the U23 Liège-Bastogne-Liège, where he came in 6th.

After such strong rides, Topsport Vlaanderen came with an offer and Edward Theuns turned pro in 2014. His first season in this category was above expectations, with a victory in the Grote Prijs Stad Zottegem and eight top 10 placings, in one-day races, but also in stages of the Ruta del Sol, the Tour of Belgium and the Arctic Race of Noway. His development was outstanding last year, so when this season began, Theuns got to score immediately some impressive results, in the Etoile de Bessèges – where his consistence brought him the points classification – and in the Clasica de Almeria, where he finished 5th in the bunch sprint.

Now he is ready to kick off his Classics campaign, with Omloop Het Nieuwsblad, Kuurne-Brussels-Kuurne and Gent-Wevelgem being on his schedule for the next weeks. If his form will continue on the cobbles of Northern Europe, there will be only question left: for which World Tour team will Edward Theuns ride in 2016?

Rider of the week

February brought another much anticipated duel between Chris Froome and Alberto Contador, which saw the Briton draw first blood of the season and win the 61th Ruta del Sol, where he returned four years after finishing 50th. Having some questions about his form, the 2013 Tour de France champion had a pretty good start in the short ITT, but cracked a couple of days later on the mountain top finish to Alto de Hazallanas, where Contador attacked with more than seven kilometers before the finish, gaining an 18 seconds advantage over his rival (for a total of 27 seconds in the GC), which put him in contention for the overall triumph. For many, it was a déjà-vu episode, similar to what happened last year in the Vuelta a España, where the Tinkoff-Saxo rider won two stages, leaving his rival each time in the dust.

Some considered the race to be already over, but not Froome, who landed one huge blow in the last mountain stage, attacking Contador with two kilometers left from the Alto de Allanadas. That gruelling climb, combined with the Brit’s fierce pace – which was reminiscent of his attacks in the 2013 season – was enough to give Sky’s leader the stage win and the GC victory, with a mere two-second lead over his arch-rival, who had a hard time pacing himself until the end of Allanadas. Besides Froome’s drive on the climb, another important factor was the Sky – Tinkoff-Saxo duel, won by the British squad, which was more powerful than Contador’s and made sure of supporting Froome until the key moment of the race.

It was for the third year in a row that Chris Froome won his opening race of the season, after back-to-back victories in the Tour of Oman, which he skipped now in favor of the Ruta del Sol. Kicking his year with yet another win, as well as a convincing display on the mountains will sure boost the 29-year-old’s confidence before his future goals. After the success he has had in Spain, Froome now lies in 6th place in an all-time list of British pro winners, with 23 victories, ahead of such riders as Barry Hoban, Robert Millar and Sean Yates.

Speaking of stats, Chris Froome now leads Alberto Contador 5-4 in stage races in which they both finished, and this only makes their next appointment – Tirreno-Adriatico, in March – even more exciting. There, on Italian soil and on the long and difficult climb of Monte Terminillo (21 km, 6,6% average gradient), Contador and Froome will battle for the 50th edition of the “Race of the Two Seas”, which will mark another episode of one of the best rivalries cycling has seen over the last years.

Concluzii după Turul Andaluziei

Zece luni au trecut de la precedentul triumf al lui Chris Froome într-o cursă pe etape (Turul Romandiei), perioada de secetă fiind oprită de rutierul lui Sky în Turul Andaluziei, unde a devenit primul britanic învingător la general. Aflat la un nivel mult peste aşteptări pentru startul stagiunii, ciclistul lui Sky a avut o sincopă în prima rundă cu finiş la altitudine, dar o zi mai târziu a fost într-o formă devastatoare, ce i-a permis să îl distanţeze pe Alberto Contador şi să treacă pe locul întâi la general, unde a rămas până la final, trecându-şi în palmares al optulea succes al carierei într-o cursă pe etape. Prin victoria obţinută, Froome a arătat că va fi omul de învins pe munţi în 2015, cel la care se vor raporta Contador, Vincenzo Nibali şi Nairo Quintana.

Forma lui Alberto Contador a fost contradictorie în cursa de pe teren propriu: după o victorie entuziasmantă, pe Alto de Hazallanas, spaniolul în vârstă de 32 de ani a surprins în mod negativ cu înfrângerea fără drept de apel suferită o zi mai târziu, când pur şi simplu s-a scufundat la momentul atacului dat de Froome. Tocmai de aceea, pentru iberic nu înfrângerea a durut atât de mult, cât felul în care a pierdut în faţa adversarului său. Evident, până la Tirreno-Adriatico, următorul său obiectiv al sezonului, Alberto Contador are suficient timp pentru a mai pierde din greutate şi a ajunge la un nivel mai bun, însă va trebui să se asigure şi că nu va rămâne din nou izolat între mai mulţi ciclişti de la Sky, aşa cum s-a întâmplat pe Allanadas.

Movistar a făcut o afacere excelentă atunci când a decis să semneze cu Juan Jose Lobato, rămas fără contract după desfiinţarea lui Euskaltel. Spaniolul a crescut enorm în ultima vreme şi a ajuns un rutier redutabil în cursele valonate, mai ales dacă acestea au sosirea în uşoară urcare. La doar 26 de ani, Lobato traversează cea mai bună formă a carierei, iar forma excelentă arătată în primele competiţii din această stagiune îl transformă pe ciclistul originar din Andaluzia într-unul dintre marii favoriţi la victorie în Milano-San Remo, clasică în care doar doi spanioli s-au impus până acum: Miguel Poblet şi Oscar Freire.

Cum toată lumea s-a concentrat pe lupta dintre Chris Froome şi Alberto Contador, rezultatele altor rutieri au trecut neobservate. Aşa a fost cazul şi cu talentatul Alexander Foliforov, de la RusVelo, care este neo-profesionist. În vârstă de doar 22 de ani, acesta a terminat pe locul 15, un rezultat solid pentru un ciclist aflat la prima cursă pe etape în compania unor rutieri de World Tour. Autor al unui sezon 2014 impresionant, cu două victorii în Ronde de l’Isard şi un loc patru în prestigiosul Tour de l’Avenir, rusul este un ciclist de care avem toate şansele să mai auzim în următoarele luni.

Who is Rayane Bouhanni?

First of all, he’s the younger brother of Nacer Bouhanni, winner of three stages and the points jersey at the 2014 Giro d’Italia. At the moment, people tend to remind this every time they are talking about him, but it won’t take long before they will speak of Rayane alone, because at just 19 he is one of the most talented riders in the U23 peloton, a very versatile cyclist, capable of making a name for himself from his first season at this level, which finds him in the roster of AWT-GreenWay (formerly known as Etixx-Ihned).

Rayane Bouhanni started cycling four years ago, inspired by his older brother, and the determination that characterizes also Nacer has helped him during his first season, when he got a victory and a 3rd place in the first two events he raced. After a quiet 2013 – which saw him getting just a handful of top 10 results – the French cyclist emerged on the Junior scene one year later, with an incredible run, during which he won five races and scored six more podiums, in some of the most prestigious junior races of the calendar.

One of the best moments of Rayane’s career was winning the French Championships, after a 139,5 km race, at the end of which he beat Léo Danes. That triumph came less than a month after taking the yellow jersey in the Tour de l’Abitibi, where he also won a stage along the way, ahead of Magnus Bak Klaris, from Denmark, the same rider who defeated him in the Course de la Paix (where Rayane made his debut with the national team), thanks only to time bonuses. Beside the killer instinct, all the races in which he went last year showed that Rayane Bouhanni isn’t similar to his brother, being more an all-rounder (fast in a sprint, but also very strong on the hills), who has the potential to become one of the best riders in the pro peloton in the years to come.

A natural born winner, the French cyclists received many offers for 2015, and finally chose to pursue his career in Belgium, with AWT-GreenWay, where he’s ready to learn, to gain experience, but also to prove himself in races like Paris-Roubaix or Liège-Bastogne-Liège. Many questioned his decision to leave France and go to a foreign team, but this move underlines Rayane Bouhanni’s bold character and his motivation for having a big season this year.

Ruta del Sol Stats

Historical stats:

– The race was created in 1925, by the secretary of the Union Velocipedica Española, Miguel Arteman

–1986 went down in history as the year in which the peloton visited Gibraltar for the first time

– Alejandro Valverde is the rider with the most GC wins (3), while Spain tops the nation standings, with 35 victories so far

– Besides Spain, only five other countries got at least one win: Australia, Belgium, Germany, Italy, and Netherlands

– Freddy Maertens is the rider with the most stage wins, 13, between 1974 and 1981

– The only cyclist to finish first in the GC while wearing the rainbow jersey was Belgium’s Jean-Pierre Monseré, in 1971

– That edition was the shortest, only 674 kilometers; the longest one came in 1959, and had a total of 1342 kilometers

– Youngest ever winner is Angelino Soler, who had 21 years and 86 days in 1961; oldest champion is Francisco Cabello Luque, 35 years and 273 days in 2005

2015 stats:

– 22 teams will race this edition (10 World Tour, 11 Pro Continental, one Continental)

– 13 of these teams haven’t scored a win in 2015: AG2R, Burgos-BH, Caja Rural, CCC Sprandi Polkowice, Cofidis, Colombia, FDJ, LottoNL-Jumbo, Roompot, RusVelo, Tinkoff-Saxo, Topsport Vlaanderen, UnitedHealthcare

– The riders who are at the start have won a combined total of 9 Grand Tours, 3 Monuments, and more than 70 Grand Tour stages

– Of the 153 cyclists, only five have won at least a stage in the Ruta del Sol: Jimmy Engoulvent, Moreno Hofland, Danilo Napolitano, Sergio Pardilla, and Giovanni Visconti

– Youngest rider in this years’ race is Roman Kustadinchev, 19 years and 199 days; oldest one is Italy’s Matteo Tosatto, 40 years and 280 days

– None of the four former winners (Pablo Lastras, Michael Rogers, Markel Irizar, Alejandro Valverde) who are still in the pro peloton will take part in the 61st Ruta del Sol

– 25 countries will have at least one rider in the race, with Spain topping the list (25)

– Alberto Contador, the most successful cyclist who will be at the start of the Vuelta a Andalucia, will make his debut in this race

Cine este Marlen Zmorka?

“X e noul Y” este una dintre cel mai des întâlnite exprimări din sport, deoarece oamenii (fani, jurnalişti, specialişti) îşi aleg un favorit, iar atunci când acesta se apropie de finalul carierei, iar apoi se retrage, simt nevoia să îl înlocuiască, de preferat cât mai curând, cu un alt sportiv pe care să îl susţină şi care să le amintească de fostul idol. Dacă aşa gândesc fanii, pentru noul candidat aceste comparaţii aduc o presiune suplimentară şi nedorită, astfel încât, de cele mai multe ori, sportivul respectiv ajunge să nu se ridice la nivelul aşteptărilor create.

Unul dintre cicliştii din plutonul actual cărora li s-a încercat identificarea unui urmaş este Fabian Cancellara. Mai întâi, a fost adus în discuţie Tony Martin, dar germanul a acoperit doar contratimpul, nefiind dornic să încerce clasicele pe pavate, în ciuda faptului că Rolf Aldag a spus că dacă ar merge în aceste curse, ar surprinde pe toată lumea cu evoluţia sa. Apoi, a apărut Taylor Phinney, recomandat de aptitudinile sale contracronometru, dar şi de cele două victorii consecutive obţinute în versiunea pentru tineret a Paris-Roubaix. Nici americanul nu a reuşit să arate că poate prelua coroana elveţianului, în mare parte, din cauza accidentărilor care l-au chinuit în ultimii ani.

Atunci, a mai rămas cineva? Există vreun ciclist despre care să se poată spune că îi este similar lui Fabian Cancellara, având potenţialul de a obţine rezultate mari atât la contratimp, dar şi în clasice? Răspunsul este da, şi vine din Ucraina, via Italia. E vorba despre Marlen Zmorka, aflat la Palazzago-Fenice, o echipă de amatori, pentru care rutierul în vârstă de doar 21 de ani concurează din 2012, la un sezon şi jumătate după ce a obţinut medalia de bronz în cursa de contratimp de la Campionatele Europene pentru Juniori.

Primul an al lui Zmorka alături de Palazago-Fenice a fost unul mai mult decât reuşit, cu victorii în Coppa Comune di Livraga şi Coppa Mobilio Ponsacco (ITT), dar şi clasări în top zece la Europenele şi Mondialele de Tineret, în cursa de contratimp. În stagiunea următoare, succesele au depăşit numărul clasărilor pe podium, ucraineanul bifând cinci triumfuri, între care şi cel din Coppa Mobilio Ponsacco, unde a devenit doar al doilea ciclist care s-a impus de două ori consecutiv. Pe parcursul stagiunii, rutierul din estul Europei a devenit o “bestia nera” pentru italieni, printre cei obligaţi să se mulţumească doar cu un loc pe podium numărându-se Nicola Ruffoni, Nicolas Marini sau Davide Martinelli.

Aşa cum era de aşteptat, numărul succeselor a crescut în 2014, an în care Marlen Zmorka a arătat că a înregistrat un progres fantastic, ce i-a permis să se transforme într-un veritabil “motor diesel”, un ciclist cu resurse foarte mari de energie, capabil să îşi lase în urmă adversarii cu zeci de kilometri înainte de final şi să obţină victorii impresionante, aşa cum a fost cazul în Trofeo Frasconi Fosco, unde un minut şi 40 de secunde – o diferenţă uriaşă la tineret – l-au separat de următorul sosit.

În 2015, Marlen Zmorka va fi unul dintre cei 21 de ciclişti pe care Palazzago-Fenice se va baza pentru calendarul italian, mai mulţi directori sportivi ai unor echipe profesioniste (cel puţin una de World Tour) fiind interesaţi să vadă parcursul pe care ucraineanul îl va avea. Dacă acesta va merge cel puţin la fel de bine ca anul trecut şi va confirma calităţile ce îl recomandă atât pentru contratimp, cât şi pentru clasice, sunt şanse mari ca din 2016 să îl vedem la un nivel superior, acolo unde vor începe, din nou, discuţiile cu privire la urmaşul lui Fabian Cancellara.