Cafe Roubaix

Nibali şi Cavendish

Sunt cei doi oameni care şi-au pus amprenta asupra celei de-a 96-a ediţii a Turului Italiei, câştigând un total de şapte etape şi două tricouri distinctive (cel roz şi cel roşu). Primul, Vincenzo Nibali, a dat dovadă de “clasă, forţă şi modestie”, pentru a-l cita pe fostul său coleg, Ivan Basso, şi a dominat un Mare Tur la startul căruia mulţi îl creditau cu a doua şansă. Doar al treilea rutier în activitate cu două triumfuri în cursele majore, Nibali a obţinut un succes care nu poate fi contestat de nimeni, în ciuda etapelor modificate/anulate din cauza vremii şi abandonurilor unor adversari.

Aflat la Astana de ceva mai mult de şase luni, italianul a făcut alături de gruparea kazahă câteva progrese remarcabile, nu doar pe căţărări, ci şi la contratimp, acolo unde a fost ajutat, printre alţii, de Jarno Trulli, fostul pilot de Formula 1, şi Gianni Sala, specialistul în telemetrie care a colaborat cu în trecut cu Ferrari. Evident, diferenţa nu s-a realizat doar datorită calităţilor fizice, ci şi psihicului extrem de puternic, Nibali fiind unul dintre cicliştii de top ai plutonului la acest capitol. Autor al unei “triple” unice – Tirreno-Adriatico, Turul Trentino, Turul Italiei – rutierul în vârstă de 28 de ani şi-a câştigat dreptul să viseze că în următoarele sezoane va câştiga Turul Franţei, singura mare cursă pe etape care îi lipseşte din palmares.

În ceea ce îl priveşte pe Mark Cavendish, acesta a arătat încă o dată de ce este unul dintre cei mai valoroşi sprinteri din istorie, fiind şanse bune să devină cel mai mare până când se va retrage din activitate. Nimeni, poate nici britanicul, nu s-ar fi aşteptat să bifeze cinci succese din tot atâtea posibile şi să câştige şi tricoul roşu, unul rezervat căţărătorilor în ultimii ani. Cele cinci succese din Il Giro, garnisite cu adjudecarea clasamentului pe puncte, reprezintă una dintre cele mai importante performanţe ale carierei, alături de triumful de la Campionatele Mondiale, victoria din Milano-San Remo şi cele şase etape câştigate la o singură ediţie a Turului Franţei.

Ajuns la 41 de victorii în Marile Tururi, care l-au urcat pe locul cinci într-o ierarhie all-time, la egalitate cu Bernard Hinault, Mark Cavendish este în continuare cel mai rapid om din pluton, însă ştie şi el că situaţia nu va dura la nesfârşit, lucru confirmat şi de Brian Holm, directorul sportiv al lui Omega Pharma-Quick Step, care a declarat că rutierul originar din Insula Man mai are cel mult trei ani la cel mai înalt nivel. Tocmai de aceea, Cavendish va trebui să profite la maximum de fiecare oportunitate pe care o va avea, mai ales că din ce în ce mai mulţi sprinteri tineri dornici de afirmare îşi fac apariţia în plutonul profesionist.

Poate cea mai spectaculoasă cursă pe etape a sezonului, Il Giro a primit câteva lovituri neaşteptate pe parcurs, dar a rezistat şi “a trăit”, în mare şi datorită lui Vincenzo Nibali şi Mark Cavendish, actorii principali din ultimele trei săptămâni. Evident, Carlos Betancur, Rigoberto Uran, Cadel Evans şi Stefano Pirazzi au avut la rândul lor o contribuţie importantă, însă a 96-a ediţie a Corsei Rosa va fi ţinută minte mai ales datorită evoluţiei excelente a celor doi mari campioni.

Il Giro 2013 – etapa a XXl-a

Un singur lucru a mai rămas de aflat în ziua finală a Corsei Rosa: numele rutierului care va câştiga ierarhia pe puncte, condusă acum de Vincenzo Nibali, după triumful înregistrat de acesta pe Tre Cime di Lavaredo, ultimul finiş în căţărare al competiţiei. Totuşi, nu noul campion este principalul favorit la tricoul roşu, ci Mark Cavendish, chiar dacă britanicul se află la 11 puncte în urma italianului.

În vârstă de 28 de ani, Cavendish a avut un Giro superb, fructificând toate ocaziile de care a beneficiat, evoluţia sa pe parcursul celor trei săptămâni fiind perfectă, cu patru victorii de etapă. În mod normal, el ar fi fost multumit cu acestea, dar după ce traseul cursei a fost afectat de vremea nefavorabilă, ciclistul echipei Omega Pharma-Quick Step a început să creadă în şansele sale la tricoul roşu, iar pentru asta s-a implicat şi la sprinturile intermediare.

Practic, lui Cavendish îi este necesar un loc cinci în etapa a XXl-a, pentru a-şi adjudeca tunica distinctivă, caz în care ar deveni doar al cincilea rutier din istorie cu tricouri pe puncte în toate cele trei Mari Tururi, după Eddy Merckx, Djamolidine Abdoujaparov, Laurent Jalabert şi Alessandro Petacchi. Evident, rutierul originar din Insula Man va merge pentru victorie, în ceea ce va fi a 14-a sosire din istorie la Brescia, oraş care în trecut a consemnat succese ale lui Franco Bitossi, Eddy Merckx, Gianni Bugno, Mario Cipollini sau Paolo Bettini.

Etapă epică pe Tre Cime di Lavaredo

Datorită ninsorii care a colorat în alb ultima ascensiune a Turului Italiei 2013, dar şi atacului dat de Vincenzo Nibali cu trei kilometri înainte de final, etapa a XX-a a intrat în istoria Corsei Rosa. Tre Cime di Lavaredo, o căţărare dură indiferent de condiţiile meteo, a fost de-a dreptul infernală acum, parcă pentru a le aminti rutierilor că acesta a fost cel mai dificil Mare Tur în care au concurat până acum. Pentru oamenii de clasament general, supliciul s-a încheiat odată ce au trecut linia de sosire aflată la 2304 metri altitudine, singurul lucru care îi mai desparte acum de o binemeritată vacanţă fiind runda de plat ce îi va duce la Brescia.

Aşa cum era de aşteptat, Nibali s-a impus de o manieră entuziasmantă şi a câştigat acea etapă montană pe care o doreau compatrioţii săi, un succes ce a avut darul de a le arăta încă o dată tuturor că Il Giro a avut un “patron” adevărat, care a făcut cea mai bună cursă a carierei şi a dat dovadă de o siguranţă ce îl recomandă la obţinerea altor rezultate mari nu doar în anii ce vor urma, dar şi în lunile rămase până la încheierea stagiunii.

Chiar dacă nu a câştigat cu un avans mare etapa de pe Tre Cime di Lavaredo (o căţărare legendară şi pentru că a figurat rar pe harta Corsei Rosa), victoria “Rechinului” a fost în afara oricăror îndoieli, el fiind cu o clasă peste toţi adversarii săi, lucru recunoscut şi de aceştia. Dintre oponenţii lui Vincenzo Nibali, Rigoberto Uran şi Carlos Betancur merită neapărat remarcaţi: primul, pentru că a avut forţa să urce pe locul secund la general, confirmând viitorul frumos pe care îl are în Marile Tururi; al doilea, deoarece şi-a îndeplinit obiectivul, câştigarea tricoului alb, în ciuda faptului că s-a confruntat cu mai multe probleme mecanice.

Între atâţia căţărători, un sprinter a avut grijă să devină unul dintre protagoniştii etapei: este vorba despre Mark Cavendish, care a luptat pentru cele câteva puncte rămase la sprinturile intermediare după trecerea evadaţilor, demonstrând încă o dată că merită să obţină tricoul roşu, la câştigarea căruia visează de câţiva ani. Datorită ambiţiei sale fantastice, o caracteristică a marilor ciclişti, Cavendish se află mai aproape ca niciodată să obţină o victorie de care puţini l-ar fi crezut capabil.

Il Giro 2013 – etapa a XX-a

Turul Italiei a ajuns înaintea ultimei bătălii montane, şi ce decor mai bun pentru aceasta putea fi decât Tre Cime di Lavaredo, o ascensiune incredibilă, pe care în trecut s-au impus nume mari ale ciclismului, ca Felice Gimondi, Eddy Merckx sau Jose Manuel Fuente. Din păcate pentru spectacol, Tre Cime di Lavaredo va fi precedată doar de Tre Croci, deoarece celelalte ascensiuni care ar fi trebuit parcurse – Passo Costalunga, Passo di San Pellegrino şi Passo Giau – au fost eliminate, ca urmare a zăpezii de acolo şi a pojghiţei formate pe coborâri.

Startul va fi dat tot din Silandro, iar etapa va avea 210 kilometri (cu opt mai mult decât traseul original). Aflată la 2304 metri altitudine, Tre Cime di Lavaredo va fi Cima Coppi în 2013 şi îi va aştepta pe rutieri cu câteva porţiuni extrem de dificile, panta maximă fiind 18%. În mare, gândurile şi strategia oamenilor importanţi vor rămâne cele avute după contratimpul individual de la Polsa, singurul care va avea parte de o zi liniştită urmând să fie Stefano Pirazzi, acesta fiind sigur de câştigarea tricoului albastru.

În rest, Cadel Evans şi Rigoberto Uran vor lupta pentru poziţia secundă, în vreme ce Carlos Betancur şi Rafal Majka vor avea în vizor tricoul alb. Alţi ciclişti din top 15 vor încerca fie să obţină o victorie prestigioasă, fie să mai urce câteva locuri la general, iar cum Tre Cime di Lavaredo va fi ultima sosire la altitudine din acest Giro, e clar că vor da totul pentru asta. Deşi nu este obligat să atace, Vincenzo Nibali va face cu siguranţă asta dacă se va simţi bine, nu doar pentru a se impune pe această căţărare legendară şi a câştiga tricoul roz în stil de mare campion, dar şi pentru a le arăta tuturor că e cel mai puternic ciclist din cursă, iar succesul său nu a depins de abandonurile sau problemele de sănătate ale adversarilor.

Etapa lui Cavendish

Până la urmă, organizatorii Turului Italiei au hotărât să anuleze etapa a XlX-a, condiţiile meteo făcând impracticabil traseul dintre Ponte di Legno şi Val Martello. După modificările efectuate joi noapte, erau speranţe mari că plutonul va porni la drum, dar nu a mai fost cazul, iar Giro a ajuns să se confrunte cu o situaţie cu care nu s-a mai întâlnit din 2001. Atunci, etapa a XVlll-a, ce trebuia să se dispute între Imperia şi Santuario di Sant’Anna di Vinadio a fost anulată, însă motivele au fost altele, percheziţiile făcute de carabinieri în hotelurile echipelor, pentru a descoperi substanţe interzise.

Cel mai câştigat rutier după această hotărâre nu este Vincenzo Nibali, ci Mark Cavendish, care are o motivaţie suplimentară să continue cursa: câştigarea tricoului roşu. Britanicul păstrează un avans de patru puncte în faţa australianului şi victoria sa depinde doar de el, deoarece indiferent de ce face Evans pe Tre Cime di Lavaredo, Cavendish ştie că o victorie la Brescia, în ultima zi, îi va aduce singurul important tricou pe puncte care îi lipseşte din palmares.

Il Giro 2013 – etapa a XlX-a

Zăpada continuă să fie la putere în Turul Italiei şi să dicteze cum vor arăta etapele montane. Ultima “victimă” a condiţiilor meteo dificile a fost antepenultima rundă din Corsa Rosa, care iniţial trebuia să poarte plutonul peste Passo Gavia şi Passo dello Stelvio, două căţărări legendare. Din cauza ninsorii din această săptămână, nu atât ascensiunile, cât coborârile care urmau au devenit foarte periculoase, iar Mauro Vegni şi Michele Acquarone au ales un alt traseu, o situaţie din ce în ce mai des întâlnită în Giro 2013.

Caravana va pleca tot din Ponte di Legno, dar va urca acum pe Passo del Tonale (8,3 kilometri lungime, pantă medie 7,5%) şi Passo Castrin (8,4 kilometri lungime, pantă medie 9,5%). Cel mai probabil, o evadare numeroasă se va forma de la începutul etapei, iar în ea se vor afla, mai mult ca sigur, rutieri de la Androni Giocattoli-Venezuela, Colombia, Vini Fantini, dar şi Stefano Pirazzi, care va încerca să îşi adjudece matematic clasamentul tricoului albastru.

În condiţiile în care Vincenzo Nibali şi-a spulberat oponenţii în contratimpul individual de joi, e greu de crezut că se poate întâmpla ceva în ceea ce priveşte locul întâi de la general. Asta nu înseamnă că etapa nu va fi spectaculoasă, mai multe lupte prefigurându-se: Rigoberto Uran ar trebui să atace pentru a-l depăşi pe Cadel Evans, de care îl despart doar zece secunde, în timp ce Michele Scarponi va încerca să profite de bătălia dintre cei doi pentru a ajunge pe podium.

Rafal Majka şi Carlos Betancur, cei mai buni tineri din cursă, se vor duela pentru tricoul alb, avantajul fiind clar de partea columbianului, care va încerca să mai obţină şi câteva secunde de bonificaţie, asta dacă o evadare formată din mai mulţi ciclişti nu va reuşi pe Val Martello, ascensiunea de final (22,4 kilometri lungime, pantă medie 6,4%). De la locul opt până la locul 13, orice e posibil, ceea ce înseamnă că Robert Gesink, Domenico Pozzovivo sau Franco Pellizotti sunt aşteptaţi să iasă la atac. Cum toţi vin însă după trei săptămâni grele de cursă, oboseala acumulată va avea un cuvânt important de spus în evoluţia lor la prima sosire din istorie pe Val Martello.

Nibali, “patronul” Turului Italiei

Din 2006, de la Ivan Basso, un favorit de-al  gazdelor nu a mai dominat cu atâta autoritate Il Giro. Atunci, Basso câştiga trei etape şi termina la general cu un avans de nouă minute şi 18 secunde în faţa următorului clasat, spaniolul Jose Enrique Gutierrez. Acum, la şapte ani de la acel rezultat, Vincenzo Nibali îşi surclasează adversarii cu o uşurinţă dezarmantă, indiferent că este vorba despre etape montane sau de contratimp.

Pe o vreme ploioasă, care va rămâne pentru totdeauna legată de a 96-a ediţie a Turului Italiei, Nibali a oferit una dintre cele mai impresionante evoluţii văzute în istoria recentă a Corsei Rosa şi a obţinut a doua victorie de etapă din carieră în Il Giro, ce i-a asigurat în proporţie de 99% tricoul roz, care va veni în completarea celui roşu, câştigat în Vuelta din 2010. Cu cele două în palmares, ciclistul Astanei va avea mai multă linişte în viitor, factor ce îi va permite să abordeze cu o încredere uriaşă Turul Franţei, care va deveni de acum înainte marele obiectiv până la finalul carierei.

Deşi nu a avut o echipă puternică alături de el, din cauza problemelor de sănătate cu care s-au confruntat unii dintre colegii săi, Nibali s-a bucurat de un parcurs impecabil, fără greşeală şi fără nici măcar un moment slab. Maturitatea şi nivelul sportiv la care a ajuns odată cu venirea la Astana sunt elemente ce îl plasează pe italian pe lista marilor rutieri ai acestor ani şi îi dau speranţe la alte rezultate frumoase în actualul sezon, în Vuelta şi la Campionatele Mondiale.

Câteva cuvinte şi despre adversarii săi: exact în ziua în care BMC a anunţat că australianul Cadel Evans va fi liderul echipei în Turul Franţei, acesta a clacat şi a pierdut minute bune, care l-au scos din calculele pentru victorie. În plus, odată cu rezultatul foarte slab de la Polsa, Evans a redeschis lupta pentru podium, în care se vor mai implica Rigoberto Uran şi Michele Scarponi.

Il Giro 2013 – etapa a XVlll-a

Dintre cele trei runde cu finiş în ascensiune programate pe finalul acestei săptămâni, cea de joi este singura sigură că se va desfăşura pe traseul stabilit, fără ca vremea să aibă vreun cuvânt de spus. Tocmai de aceea, nu este exclus ca acest contratimp individual în căţărare, care se va disputa între Mori şi Polsa, pe distanţa de 20,6 kilometri, să aibă un rol major în configuraţia finală a clasamentului general.

Deşi este cel mai lung contratimp în urcare din istoria recentă a Turului Italiei, nu e şi cel mai dificil, panta medie fiind 5%, mult sub ce au avut Plan de Corones sau Nevegal, care au figurat pe traseu în anii anteriori. Tocmai de aceea, nu atât căţărătorii, cât specialiştii vor fi cei avantajaţi, cu condiţia să aibă un “motor” puternic şi rezistent. În plus, ca urmare a caracteristicilor sale, e greu de crezut că etapa va duce la realizarea unor diferenţe mari între favoriţi.

Clasat pe locul secund în contratimpul din 2011, atunci când s-a ajuns pe Nevegal, Vincenzo Nibali va porni cu prima şansă la victorie, obiectivul italianului fiind nu doar să câştige, ci şi să mai pună câteva secunde în raport cu Cadel Evans, astfel încât să aibă parte de un week-end mult mai liniştit. Învingători pe Plan de Corones în trecut, Stefano Garzelli şi Franco Pellizotti au la rândul lor şanse la un rezultat bun, la fel ca Robert Gesink, care a înregistrat progrese la contratimp în ultimele sezoane, şi Tanel Kangert, fostul campion naţional al Estoniei.

Săptămâna Movistar în Giro

Înfiinţată în 1980, sub numele de Reynolds, actuala echipă manageriată de Eusebio Unzue se află la una dintre cele mai bune participări din istorie în Marile Tururi. Chiar dacă nu poate emite pretenţii la podiumul de la general, Movistar s-a făcut remarcată prin câştigarea a patru etape, Il Giro fiind, din acest punct de vedere, a doua cea mai fructuoasă cursă majoră pentru Movistar, după Vuelta 1982, atunci când gruparea iberică a obţinut cinci victorii (aduse de Jose Luis Laguia – 3, Jesus Hernandez şi Angel Arroyo).

Venită în Turul Italiei cu obiectivul de a se impune într-o etapă, Movistar a depăşit toate aşteptările, fiind una dintre echipele care şi-au pus amprenta asupra cursei. După ce Alex Dowsett “a spart gheaţa” în contratimpul individual de la Saltara, Giovanni Visconti şi Beñat Intxausti i-au adus trei victorii la rând lui Movistar, o serie impresionantă, care nu a mai fost văzută în Corsa Rosa din 2003, atunci când Alessandro Petacchi şi Dario Frigo (aflaţi la Fassa Bortolo) au câştigat la Pavia, Asti şi Chianale.

La cum a mers Movistar până acum, nu ar fi deloc exclus ca echipa din Spania să egaleze recordul pe care l-a stabilit în 1982, de cinci victorii într-un Mare Tur. Etapa de la Brescia şi contratimpul individual de la Polsa ies din discuţie, însă Val Martello şi Tre Cime di Lavaredo pot reprezenta alte obiective pentru rutierii lui Movistar, mai ales dacă vor fi din nou afectate de condiţiile meteo, iar lucrurile vor fi clare în clasamentul general.

Il Giro 2013 – etapa a XVll-a

Deşi este catalogată ca fiind o zi de plat, runda care va purta plutonul între Caravaggio şi Vicenza are puţine şanse să se încheie la sprint, din cauza unei scurte căţărări plasate cu mai puţin de 20 de kilometri înainte de sosire. Practic, finalul de miercuri seamănă foarte bine cu cel din etapa a XVl-a, singura diferenţă fiind că ascensiunea de acum – Crosara – are o pantă medie mai uşoară decât Andrate (5,7%, spre deosebire de 8,4%).

Traseul e din nou propice unei evadări, cu condiţia să nu se mai repete scenariul de marţi, atunci când mai mulţi rutieri bine plasaţi la general s-au aflat în faţă, provocând astfel o reacţie din partea unor echipe de World Tour. Născut în Vicenza, Emanuele Sella este un ciclist care va încerca cu siguranţă ceva, la fel ca Filippo Pozzato, care vine din Sandrigo, un orăşel aflat la doar câţiva kilometri depărtare de finalul etapei.

Tocmai pentru că pe Crosara se va ajunge cu puţin înainte de sosire, lista favoriţilor e foarte lungă, pe ea mai aflându-se Oscar Gatto (care a mers fantastic pe finalul etapei precedente, când l-a ajutat pe Mauro Santambrogio), Danilo Di Luca, Fabio Felline, Giovanni Visconti, Fabio Duarte sau Carlos Betancur (aflat într-o dispoziţie excelentă). Toţi aceştia vor încerca să câştige la Vicenza, acolo unde ultima oară s-a impus Mario Cippolini, în 1996.