Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Giro 2013”

O etapă nebună

Turul Italiei este probabil singura cursă de trei săptămâni în care orice se poate întâmplă chiar şi într-o zi ce nu anunţă neapărat multă acţiune la nivelul clasamentului general. Nu contează dacă este o etapă de plat sau de tranziţie, favoriţii la tricoul roz nu îşi permit să se relaxeze în nicio clipă, deoarece un moment de neatenţie sau o formă ceva mai slabă pot fi sinonime cu pierderea oricărei şanse la un rezultat bun.

Aşa au stat lucrurile şi marţi, atunci când Andrate, o căţărare de categoria a treia, a oferit un spectacol fantastic, mai ceva ca Galibier sau Bardonecchia, asta şi pentru că oamenii de la general au fost într-o dispoziţie excelentă după ziua de pauză de luni. Vincenzo Nibali, Michele Scarponi şi Rigoberto Uran nu au mai aşteptat finişurile în căţărare pentru a ataca, şi au făcut asta pe coborâre şi pe plat, parcă încercând să se suprindă unul pe altul cu o acţiune neprevăzută.

Dacă aceştia nu s-au confruntat până la urmă cu nicio problemă, nu acelaşi lucru se poate spune despre Mauro Santambrogio, care a avut tradiţionala “jour sans” a unui rutier într-un Mare Tur şi a ieşit din lupta pentru podium. Nu a fost singurul ciclist aflat pe minus la Ivrea, într-o situaţie oarecum asemănătoare fiind Domenico Pozzovivo şi Robert Kiserlovski, care au pierdut în jur de un minut şi jumătate şi vor avea de tras serios pentru a-şi îndeplini obiectivul, o clasare între primii zece.

În ceea ce îl priveşte pe Nibali, etapa a XVl-a poate fi bifată ca fiind o nouă misiune îndeplinită: “Rechinul” nu a întâmpinat nicio problemă mecanică, a avut o evoluţie impecabilă, le-a arătat încă o dată adversarilor că sistemul lui defensive nu are nicio fisură şi s-a mai apropiat cu o zi de Brescia.

Il Giro 2013 – etapa a XVl-a

Image

Ziua va începe în coborâre, înainte ca plutonul să urce pe Mont Cenis, căţărare care îi va duce pe ciclişti înapoi în Italia. Ascensiunea de categoria întâi va reprezenta o miză pentru rutierii interesaţi de tricoul albastru, dar şi pentru cei care speră să plece într-o evadare ce ar putea avea succes. Deşi pare o etapă ideală pentru o evadare, asta nu înseamnă că se va încheia astfel, deoarece dealul de pe final i-ar putea interesa pe mulţi dintre favoriţii de la general, nu doar pentru secundele de bonificaţie, ci şi pentru a încerca să-şi îndepărteze adversarii pe şosea.

După Mont Cenis, vor urma o coborâre în lungime de 26 de kilometri şi o porţiune de plat “condimentată” cu două sprinturi intermediare, ultimul plasat chiar la baza ultimei căţărări, Andrate. Deşi este de categoria a treia, aceasta nu trebuie subestimată, deoarece are 6,4 kilometri şi pantă medie 8,4%. Andrate pare terenul ideal pentru lansarea unor atacuri din partea oamenilor de clasament general, cu atât mai mult cu cât coborârea de acolo e extrem de tehnică şi plină de pericole, iar un ciclist care îşi va asuma riscuri ar putea fi răsplătit.

Ultimii opt kilometri vor fi de plat, înainte de finalul din Ivrea, oraş care figurează pentru prima oară în istorie pe harta Turului Italiei. Etapa este de munte mediu, însă datorită căţărării Andrate, dar şi faptului că vine după o zi de pauză, ar putea să îi ia prin surprindere pe mulţi rutieri. Un motiv în plus pentru ca spectacolul cu care Giro ne-a obişnuit în ultimele două săptămâni să fie din nou prezent.

Concluzii după a doua săptămână din Il Giro

Image

Acesta este clasamentul de la care se va pleca la drum în ultima treime a Turului Italiei, cu Vincenzo Nibali instalat pe prima poziţie, după contratimpul individual de la Saltara. De la acel moment au mai trecut şapte etape, dintre care trei au avut finişuri în căţărare (Altopiano del Montasio, Bardonecchia şi Galibier). Ce concluzii pot fi trase după acestea?

– Chiar dacă nu a strălucit, Vincenzo Nibali şi-a mărit avansul în clasamentul general, arătându-le tuturor că este cel mai puternic dintre favoriţii la tricoul roz. O evoluţie la fel de constantă şi fără riscuri inutile în ultimele şase etape îi va aduce “Rechinului” cel mai important succes din carieră.

– Cadel Evans şi Rigoberto Uran, ceilalţi doi oameni de pe podium, nu au arătat că îl pot pune în încurcătură pe Nibali. Singura lor şansă la tricoul roz va veni doar dacă acesta va prinde o zi cu adevărat proastă în ultimele două etape cu sosiri la altitudine.

– Lupta pentru celelalte locuri din top zece se anunţă foarte disputată şi nu ar fi deloc ca în ea să se implice şi ciclişti care acum se află mai jos de poziţia a zecea, precum Robert Kiserlovski, Samuel Sanchez sau Franco Pellizotti.

– Carlos Betancur e principalul favorit la tricoul alb, columbianul fiind unul dintre cei mai buni căţătărători prezenţi în cursă. La cum a arătat în cele două săptămâni, e greu de crezut că sud-americanul va rata câştigarea clasamentului tinerilor, caz în care i-ar urma compatriotului său, Rigoberto Uran.

– Indiferent dacă are sau nu “trenuleţ”, Mark Cavendish rămâne în continuare cel mai bun sprinter din lume, un aspect de care sunt conştienţi şi adversarii pe care îi va întâlni în Turul Franţei. Deşi păstrează şanse mici la tricoul roşu, e de aşteptat ca britanicul să încerce să termine cursa şi să obţină o nouă victorie, la Brescia.

– Colombia încă nu a câştigat o etapă, iar dacă lucrurile vor sta la fel la finalul cursei, sunt şanse mari ca proiectul finanţat de guvern să se oprească în toamnă. Tocmai de aceea, ultima săptămână va aduce atacuri pe bandă rulantă din partea cicliştilor sud-americani.

Momentul de glorie al lui Visconti

Ani de zile a căutat Giovanni Visconti un succes de etapă în Turul Italiei, pentru asta infiltrându-se în zeci de evadări. Multiplu campion naţional, actualul rutier al echipei Movistar a încercat mereu să treacă primul linia de sosire în Corsa Rosa îmbrăcat cu tricoul tricolor, dar soarta nu a fost de partea lui nici măcar atunci când chiar a câştigat o etapă. S-a întâmplat la ediţia din 2011, în runda a XVll-a, încheiată la Tirano: Visconti s-a impus în faţa lui Diego Ulissi, însă nu s-a putut bucura pentru acea victorie, deoarece a fost descalificat de organizatori, după ce l-a îmbrâncit în timpul sprintului pe compatriotul său.

Duminică, la aproape doi ani de la acel incident, italianul în vârstă de 30 de ani şi-a împlinit marele vis, şi nu exista un decor mai potrivit decât acesta în care a obţinut prima victorie a carierei într-un Mare Tur. Plecat în evadare, Visconti a câştigat pe mitica ascensiune Galibier, succesul său fiind cu atât mai plin de semnificaţie, cu cât etapa (din nou afectată de frig şi ninsoare) s-a terminat în apropierea monumentului dedicat lui Marco Pantani (născut pe 13 ianuarie, la fel ca el), ultimul ciclist italian triumfător în Turul Franţei. În plus, victoria lui a venit la doar 150 de kilometri oraşul său, Torino, care nu a mai dat un învingător de etapă în Giro de la Dario Frigo (2003, Chianale).

Oarecum de aşteptat, având în vedere condiţiile meteo, dar şi oboseala acumulată până acum, oamenii de clasament general au stat la cutie, fără să schiţeze în vreun moment că ar fi interesaţi să dea un atac. Diferenţele dintre Vincenzo Nibali, Cadel Evans, Rigoberto Uran şi Mauro Santambrogio sunt cele stabilite după Bardonecchia, de la acestea urmând să se plece în a treia săptămână, când sunt programate alte sosiri importante în ascensiune. Până atunci, urmează o zi de pauză, în care unii se vor odihni şi vor contempla parcursul bun de până acum, în timp ce alţii se vor gândi la strategia pe care vor trebui să o adopte pentru ultimele etape.

Il Giro 2013 – etapa a XV-a

Il Giro 2013 Galibier

Ceea ce ar trebui să fie prima mare bătălie între favoriţi s-ar putea transforma într-o luptă a supravieţuirii, dacă rutierii vor avea parte din nou de condiţii meteo dificile, aşa cum s-a întâmplat sâmbătă. În ciuda faptului că se anunţă ninsoare şi temperaturi scăzute pe parcursul etapei dintre Cesana Torinese şi Galibier, organizatorii au decis să meargă mai departe cu planul iniţial, punând capăt zvonurilor care spuneau că runda se va anula. Totuşi, o modificare va exista, dar despre asta, ceva mai încolo.

La mai puţin de o oră de la startul etapei, plutonul va urca pe Col du Mont Cenis, ascensiune în lungime de 25,7 kilometri, cu pantă medie 6,2%. Undeva la jumătatea acesteia se va face trecerea în Franţa, singura ţară străină vizitată de Il Giro 2013. După o lungă coborâre, întreruptă doar de sprintul intermediar de la Aussois, caravana va aborda Col du Télégraphe, ce va reprezenta încălzirea pentru ultimul obstacol al zilei, Galibier.

Descoperită în 1911, an în care şi-a făcut debutul în Turul Franţei, ascensiunea din Alpi va fi folosită în premieră de Il Giro, dar rutierii nu vor ajunge la 2642 de metri altitudine, aşa cum trebuia iniţial, ci “doar” la 2295, organizatorii luând această decizie din cauza riscului ridicat de avalanşă care se anunţa dacă ar fi continuat cu planul original. Astfel, runda se va încheia cu 4,25 kilometri mai devreme, la monumentul dedicat lui Marco Pantani, care a atacat în acel punct la ediţia din 1998 a Le Tour şi a câştigat etapa încheiată la Les Deux Alpes, preluând tricoul galben de la Jan Ullrich.

Acum, toţi ochii vor fi aţintiţi asupra unui alt italian, Vincenzo Nibali, care conduce clasamentul general din Corsa Rosa. Rutierul Astanei şi-a consolidat poziţia la Bardonecchia, însă avansul pe care îl are nu îi aduce neapărat linişte, ci mai multe griji, deoarece adversarii vor fi nevoiţi să iasă la atac, iar el să le răspundă. În afară de Cadel Evans şi Rigoberto Uran, care nu au renunţat la tricoul roz, un cuvânt important în lupta pentru victoria de etapă vor mai avea Carlos Betancur, Domenico Pozzovivo şi Samuel Sanchez, care pare într-o formă din ce în ce mai bună, odată cu apariţia etapelor de munte înalt din Turul Italiei.

Încă un pas pentru Nibali

Etapa a XlV-a a Turului Italiei le-a oferit rutierilor o zi de uitat cât mai curând, din cauza vremii teribile, care i-a chinuit de la start şi până la finiş, ducând la mai multe abandonuri. Ninsoarea ce s-a abătut asupra cursei i-a determinat pe organizatori să schimbe traseul şi să elimine legendara căţărare Sestriere, astfel încât traseul a arătat astfel:

Image

Vremea dificilă i-a convenit de minune lui Vincenzo Nibali, aşa cum s-a întâmplat şi în Tirreno-Adriatico, în luna martie. La fel ca atunci, italianul a atacat şi a fost urmat de încă un rutier, Mauro Santambrogio, pe care l-a lăsat să câştige, în ciuda faptului că a ratat încă opt secunde de bonificaţie. Mişcarea “Rechinului” a fost extrem de inteligentă, acesta cedând victoria de etapă în schimbul ajutorului compatrioului său şi a întregii echipe Vini Fantini în următoarele etape montane ale cursei.

Ce a mai impresionat la Nibali în etapa de sâmbătă a fost atitudinea ofensivă a acestuia, italianul fiind conştient că nu poate trăi din cele doar 41 de secunde pe care le avea avans în faţa lui Cadel Evans după aproape două săptămâni. Cu un avantaj de aproximativ un minut şi jumătate în faţa australianului, o încredere de sine imensă şi o formă ce pare că nu îl va părăsi prea curând, purtătorul tricoului roz poate fi considerat fără probleme “patronul” Turului Italiei. În aceste condiţii, celorlalţi le rămâne să lupte pentru restul locurilor de pe podium, care par să reprezinte o afacere între cel puţin cinci oameni.

Il Giro 2013 – etapa a XlV-a

Image

41 de secunde este diferenţa de la care se va porni sâmbătă, atunci când Vincenzo Nibali şi Cadel Evans, în acest moment principalii favoriţi la tricoul roz, vor da o nouă luptă, în ceea ce va fi al treilea finiş în căţărare al Turului Italiei. Având în vedere cum s-au descurcat până acum, rutierul Astanei şi cel al lui BMC sunt cei mai îndreptăţiţi să spere la câştigarea clasamentului general, însă Rigoberto Uran nu ar trebui nesocotit, mai ales după ce a arătat pe Altopiano del Montasio.

Primul obstacol al zilei va fi Sestriere, ce va apărea la jumătatea rundei, iar dacă prognoza meteo este corectă, ninsoarea va fi prezentă acolo. Căţărarea din Alpi, care şi-a făcut debutul în Il Giro în urmă cu 102 ani, are 38 de kilometri lungime şi pantă medie 3,8%. E greu de crezut că se va întâmpla ceva acolo, singurii dispuşi să iasă în evidenţă fiind oamenii interesaţi de clasamentul tricoului albastru, care vor încerca să mai obţină nişte puncte ce se pot dovedi decisive atunci când se va trage linie la finalul Turului Italiei.

Artificiile vor fi aprinse ceva mai târziu, pe Bardonecchia (unde se anunţă ploaie serioasă), o ascensiune relativ scurtă (doar 7,2 kilometri), dar cu o pantă medie foarte ridicată (9%), care îi va testa serios pe favoriţi. Începutul acesteia va fi brutal, panta urmând să ajungă la 14% după numai un kilometru. Va fi porţiunea cea mai dură de pe Bardonecchia, o căţărare pe care se pot realiza ecarturi mari. Astana va fi obligată să controleze ostilităţile, însă nu îi va fi uşor, mai ales dacă se va trezi atacată din mai multe direcţii. Teoretic, există posibilitatea ca Nibali şi Evans să facă joc egal, însă la cât de grea e ultima ascensiune, mai mult ca sigur vor apărea diferenţe. Pe lângă cei doi, la Bardonecchia este aşteptat să se implice şi Rigoberto Uran, care trebuie să demonstreze că poate intra fără probleme în rolul de lider al lui Sky.

Cine îl poate opri pe Cavendish?

Într-o zi marcată de cele două abandonuri de marcă, ale lui Ryder Hesjedal şi Bradley Wiggins, care au plecat din Giro ca urmare a problemelor de sănătate cu care s-au confruntat încă de la startul celei de-a doua săptămâni, Mark Cavendish a avut grijă ca tot despre el să se vorbească mai mult, datorită victoriei obţinute în etapa a Xlll-a, la Cherasco, oraş care a găzduit pentru prima oară un finiş în Turul Italiei.

Din păcate pentru britanic, evoluţia de la această ediţie a Corsei Rosa (una dintre cele mai bune ale carierei, comparabilă cu cea din Turul Franţei 2009, când a câştigat şase etape) nu îi va aduce tricoul roşu, al câştigătorului clasamentului pe puncte. Şi aceasta, deoarece organizatorii le-au făcut viaţa grea sprinterilor la această ediţie, care nu au primit decât un sfert din numărul total de etape. Tocmai de aceea, pentru Cavendish este frustrantă situaţia prin care trece: patru victorii în Il Giro (cel mai bun rezultat al său aici), dar şanse infime să intre în galeria selectă a rutierilor cu tricouri pe puncte în toate Marile Tururi, acolo unde se află Laurent Jalabert, Eddy Merckx, Alessandro Petacchi şi Djamolidine Abdoujaparov.

Singura consolare a lui Mark Cavendish este că a obţinut toate aceste succese fără să fie la 100% din potenţial (cel puţin, asta e senzaţia lăsată până acum), şi cum mai e loc de îmbunătăţiri, finalul lunii iulie l-ar putea găsi suflând în ceafa italianului Alessandro Petacchi, ocupantul locului trei în ierarhia cicliştilor cu cele mai multe victorii în Marile Tururi.

Il Giro 2013 – etapa a Xlll-a

Image

O singură căţărare repertoriată este plasată pe traseul etapei care va purta plutonul între Busseto şi Cherasco, dar ar putea fi suficientă pentru a schimba dinamica unei etape considerate de plat. Cu 47 de kilometri rămaşi până la final, plutonul va începe să urce pe Tre Cuni, o ascensiune de categoria a treia, cu pantă medie 5%, pe care echipele cu puncheuri sau atacanţi pot duce un ritm nebun, astfel încât să îi rupă pe sprinteri.

Dacă unii dintre aceştia vor rezista acolo, e greu de crezut că vor mai trece şi peste Ponte sul Tanaro, un deal scurt, dar dificil, care cu siguranţă le va da idei rutierilor ce doresc să ajungă singuri la sosirea din Cherasco. Când mai sunt nouă kilometri, drumul va urca din nou, ceea ce va face ca etapa să fie extrem de greu de stăpânit. Tocmai de aceea, runda a Xlll-a prezintă două scenarii: fie se va forma o evadare la puţin timp de la start şi va primi liber din partea plutonului, fie primul loc va fi decis după câteva atacuri pe porţiunile valonate din ultima porţiune a traseului.

Favoriţii la victorie vor veni mai ales de la echipele Pro Continentale: Oscar Gatto, Danilo Di Luca, Rafael Andriato, Fabio Felline, Enrico Battaglin, dar nici Francisco Ventoso, Giovanni Visconti sau Luca Paolini nu ar trebui neglijaţi pe un finiş precum cel de vineri, care le va da idei multor ciclişti.

Cavendish 100

Etapa a Xll-a din Turul Italiei s-a încheiat aşa cum era de aşteptat, cu victoria marelui favorit la sprint, Mark Cavendish, însă după un scenariu mai antrenant decât au crezut mulţi la startul zilei. Pe o vreme crâncenă, care a amintit de celebra etapa încheiată la Montalcino, în 2010, evadarea a sperat la victorie până la final, puţin lipsindu-le celor cinci din frunte să păcălească plutonul şi să lupte pentru primul loc. Poate evadaţii ar fi avut succes, dacă la trenă nu ar fi trecut BMC, motivată să îl îndepărteze decisiv pe Bradley Wiggins, care a întâmpinat din nou probleme.

Britanicul, venit cu gânduri mari la startul Turului Italiei, a trebuit să se recunoască învins definitiv, nu doar din cauza dificultăţilor pe care le-a întâmpinat frecvent pe coborâre, ci şi a răcelii şi durerilor în piept cu care s-a confruntat în ultimele zile. Tocmai de aceea, sunt şanse din ce în ce mai mari ca Wiggins să abandoneze în următoarele etape şi să meargă acasă pentru a se recupera, înainte de a începe antrenamentele pentru Turul Franţei, acolo unde mai mult ca sigur va dori să fie unul dintre liderii lui Sky, alături de Chris Froome.

Revenind la finalul etapei, acesta nu a adus nicio surpriză, ci o nouă victorie clară a lui Mark Cavendish, care a dovedit încă o dată că nu are adversar în Il Giro. Ajuns la 100 de succese în carieră (după alţii, 103), rutierul echipei Omega Pharma-Quick Step poate aştepta cu mai multă încredere Turul Franţei, acolo unde va da peste sprinteri sensibil mai puternici. Până atunci, Cavendish, aflat la cota 39 în Marile Tururi, va mai avea ocazia să lucreze la relaţia cu Gert Steegmans, “lansatorul” său, iar dacă lucrurile vor merge la fel ca la Margherita di Savoia şi Treviso, sunt toate şansele ca rutierul din Insula Man să îmbrace tricoul verde la Paris.

Post Navigation