Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Le Tour 2013”

Premiile din Turul Franţei

Clasamentul rutierilor:

1 – Chris Froome – 503 160 de euro

2 – Nairo Quintana – 274 030 de euro

3 – Joaquim Rodriguez – 114 350 de euro

4 – Albert Contador – 78 640 de euro

5 – Peter Sagan – 67 950 de euro

6 – Roman Kreuziger – 55 260 de euro

7 – Mark Cavendish – 44 600 de euro

8 – Christophe Riblon – 42 570 de euro

9 – Marcel Kittel – 40 650 de euro

10 – André Greipel – 32 850 de euro

Clasamentul echipelor:

1 – Sky – 525 690 de euro

2 – Movistar – 344 980 de euro

3 – Saxo-Tinkoff – 205 780 de euro

4 – Katusha – 134 900 de euro

5 – Omega Pharma-Quick Step – 182 740 de euro

6 – AG2R – 102 910 euro

7 – Cannondale – 79 110 euro

8 – RadioShack-Leopard – 63 210 euro

9 – Argos-Shimano – 52 910 euro

10 – Belkin – 52 260 de euro

11 – Vacansoleil – 48 030 de euro

12 – Garmin-Sharp – 45 930 de euro

13 – Orica-GreenEdge – 44 670 de euro

14 – Lotto-Belisol – 42 950 de euro

15 – Europcar – 40 170 de euro

16 – Astana – 26 450 de euro

17 – Euskaltel – 23 890 de euro

18 – BMC – 17 710 euro

19 – Sojasun – 15 220 de euro

20 – Cofidis – 14 710 euro

21 – FDJ – 12 890 de euro

22 – Lampre – 11 180 de euro

Concluzii după Turul Franţei

Aşa arată clasamentul general la finalul ediţiei centenare a Turului Franţei, una dintre cele mai spectaculoase din ultimii ani.

Image

Chris Froome a confirmat aşteptările şi a câştigat tricoul galben, după ce s-a impus în trei etape, dintre care două cu finiş la altitudine (Ax 3 Domaines şi Mont Ventoux). Britanicul în vârstă de 28 de ani a fost urmat pe podium de Nairo Quintana şi Joaquim Rodriguez, în timp ce Alberto Contador a terminat pe locul patru, după o evoluţie foarte slabă.

Nu mai puţin de 34 de ţări au fost reprezentate în pluton, zece dintre acestea obţinând victorii: Australia, Belgia, Columbia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Portugalia şi Slovacia. Tot zece este şi numărul echipelor care au bifat cel puţin un succes, primul loc în acest clasament fiind împărţit de Omega Pharma-Quick Step şi Argos-Shimano, cu câte patru victorii. Cel mai tânăr câştigător este Quintana (23 de ani), în timp ce Simon Gerrans (33 de ani) e cel mai vârstnic învingător de etapă. Acestea sunt doar câteva dintre statisticile ediţiei cu numărul 100 a Turului Franţei. Care sunt concluziile?

– Chris Froome este unul dintre cei mai compleţi campioni din istoria recentă a cursei, iar britanicul nu a ezitat să arate acest lucru de fiecare dată când i s-a oferit ocazia. Chiar dacă nu a avut o echipă invincibilă alături de el, aşa cum a fost cazul cu Bradley Wiggins, în 2012, britanicul a fost de neatins, fără niciun moment adevărat de slăbiciune. După succesul din Criteriul Dauphiné, Froome a spus că singurul lucru pe care îl mai are de îmbunătăţit înainte de startul din Porto-Vecchio e limba franceză. Unii specialişti au crezut că rutierul echipei Sky s-a hazardat în declaraţii, însă acestea au avut acoperire în etapele din Turul Franţei, iar Chris Froome a obţinut o victorie clară, care îi conferă deja statutul de principal favorit şi pentru ediţia din 2014.

– Mulţi au fost uimiţi de rezultatele lui Nairo Quintana, însă ceea ce a făcut columbianul nu a reprezentat o surpriză, ci o confirmare a talentului său, despre care se vorbeşte încă de acum trei ani, când s-a impus în Tour de l’Avenir. Venit în Le Tour ca “locotenent” al lui Alejandro Valverde, sud-americanul a depăşit toate aşteptările, după ce a câştigat o etapă şi a obţinut două tricouri, alb şi alb cu buline roşii, o performanţă pe care nu a mai realizat-o nimeni în istoria cursei. În viitor, cu o echipă mai puternică, dar şi cu ceva mai multă experienţă, Quintana are toate şansele să devină primul ciclist din Columbia care va termina primul în Turul Franţei.

– Joaquim Rodriguez a avut un singur obiectiv şi l-a îndeplinit, în ciuda faptului că nu mulţi îl vedeau capabil de aşa ceva. La 34 de ani, “Purito” a terminat între primii trei şi se poate mândri acum cu podiumuri în toate Marile Tururi. Aproape ieşit din joc după Alpi, ciclistul Katushei şi-a început revenirea odată cu etapa încheiată pe Mont Ventoux, acolo unde a sosit al patrulea. Din acel moment, Rodriguez a recuperat constant şi a atins punctul culminant al aventurii sale în Hexagon pe Mont Semnoz, ultimul finiş în căţărare.

– De două ori câştigător al tricoului galben, Alberto Contador a fost de nerecunoscut în luna iulie. Ibericul a oferit în permanenţă asigurări că se află într-o formă foarte bună şi că este un pretendent serios la clasamentul general, însă nu a arătat în niciun moment asta. Din rutierul fără adversar la ediţia din 2009, Contador s-a transformat acum într-un ciclist care pare că şi-a pierdut aproape toate atributele ce i-au adus atât de multe succese în trecut. Ar fi o greşeală să se spună că spaniolul se află aproape de finalul carierei, însă cert e că acesta trebuie neapărat să schimbe ceva în următoarele luni (la nivel mental, dar şi în ceea ce priveşte pregătirea), astfel încât să fie cu adevărat un candidat la victorie în 2014.

Image

– Rezultatele lui Mark Cavendish, care a bifat doar două victorii, nu trebuie să fie privite neapărat ca o uriaşă surpriză, ci ca o consecinţă a mai mulţi factori. În primul rând, britanicul se apropie de 30 de ani, în timp ce adversarii săi, aproape fără excepţie, au vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani. În al doilea rând, fostul campion mondial a fost singurul sprinter prezent în Turul Franţei care a mers şi în Giro, iar efortul depus acolo l-a afectat. Nici “trenuleţul” de acum nu s-a putut compara cu ce a avut în anii trecuţi, Gert Steegmans fiind un “lansator” fără un simţ tactic ridicat. Totuşi, există şi o parte pozitivă pentru Cavendish: înfrângerile acestea îi vor oferi o motivaţie uriaşă pentru stagiunea următoare, când se va putea baza pe Mark Renshaw şi Alessandro Petacchi, doi rutieri care vor creşte simţitor calitatea “trenuleţului” său.

– Fără să mai câştige la fel de multe etape ca în 2012, Peter Sagan a îmbrăcat la Paris tricoul verde, ce tinde să devină proprietatea personală a slovacului. Acesta are doar 23 de ani şi calităţi net superioare tuturor celor ce îşi mai propun ca obiectiv ierarhia pe puncte, fiind capabil să conteze atât în etapele de plat, cât şi în cele valonate. Dacă va continua pe acelaşi drum, rutierul lui Cannondale are toate şansele ca până la finalul carierei să depăşească recordul lui Erik Zabel, care a cucerit tricoul verde de şase ori.

– Marcel Kittel, Michal Kwiatkowski şi Jan Bakelants sunt revelaţiile ediţiei centenare. Germanul era recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni sprinteri din lume, dar acum a ajuns la un cu totul alt nivel, după ce a câştigat patru etape. Capabil să genereze o putere uluitoare pe final, Kittel are şi o rezistenţă foarte ridicată, dobândită în timpul sezoanelor petrecute la tineret, când s-a axat pe contratimp, iar aceste calităţi au făcut clar diferenţa între el şi oponenţii lui. Aflat la debut în Turul Franţei, Kwiatkowski a fost unul dintre protagonişti şi nu mult i-a lipsit să termine în top zece. Mai important pentru polonez este că şi-a descoperit noi calităţi, pe care mulţi nu credeau că le are; datorită acestora, în viitorul apropiat, va fi un candidat la măcar un loc pe podium. În ceea ce îl priveşte pe Bakelants, se poate spune fără probleme că belgianul a renăscut după ediţia centenară a Turului Franţei, iar acum e pregătit pentru un nou start în carieră. Dacă va arăta în continuare forma şi foamea de succese din Marea Buclă, va deveni un rutier de luat în seamă în cursele scurte pe etape, dar şi în clasicele valonate.

– Per total, echipele franceze au dezamăgit în Le Tour, singura care a reuşit să îşi salveze participarea fiind AG2R, datorită lui Christophe Riblon, învingătorul de pe Alpe d’Huez. În rest, FDJ, Sojasun, Europcar şi Cofidis (chiar dacă aceasta l-a dat pe al nouălea clasat la general, Daniel Navarro) au avut participări şterse şi se poate spune că şi-au ratat principalul obiectiv al sezonului. Pentru unele, absenţa unei victorii ar putea fi sinonimă cu desfiinţarea, pentru altele, cu ratarea ediţiei din 2014, deoarece ASO se va gândi de două ori înainte să împartă invitaţiile.

Turul Franţei 2013 – etapa a XXl-a

Le Tour 2013 Paris

Un singur lucru a mai rămas de aflat la ediţia centenară a Turului Franţei: numele rutierului care se va impune la Paris, pe Champs-Élysées, acolo unde cursa se încheie de aproape patru decenii. Startul se va da la Versailles (va fi pentru 14-a oară in istorie când o etapă va pleca din apropierea celebrului palat), plutonul va trece apoi peste două căţărări de categoria a patra, după care va ajunge la Paris, acolo unde va efectua zece tururi de circuit.

Între 2009 şi 2012, Mark Cavendish a câştigat de fiecare dată în capitala Franţei, britanicul în vârstă de 28 de ani fiind singurul rutier care s-a impus de patru ori consecutiv pe Champs-Élysées. Duminică, el va încerca să continue seria succeselor, una pe care Marcel Kittel ameninţă să o oprească. Până acum, germanul de la Argos-Shimano a fost sprinterul numărul unu al cursei, obţinând trei victorii, cu una mai mult decât fostul campion mondial.

Cum Kittel este mai puternic în ultimii 150 de metri, rutierul echipei Omega Pharma-Quick Step va trebui să îşi schimbe strategia şi să nu-i mai permită oponentului să stea în roata sa, ba chiar să inverseze rolurile şi să îl oblige pe acesta să deschidă sprintul. În afară de cei doi, André Greipel va fi un alt ciclist de luat în seamă, deşi germanului de la Lotto-Belisol îi va lipsi un om important din “trenuleţ”, Marcel Sieberg, rutier care a abandonat în urmă cu câteva zile.

Froome, Quintana, Rodriguez

Mont Semnoz a clarificat situaţia clasamentului general la ediţia centenară a Turului Franţei, fără ca schimbările produse să reprezinte o surpriză, având în vedere cum s-a desfăşurat cursa, mai ales în ultimele etape. Profitând de o nouă zi slabă a lui Alberto Contador (a câta, oare?), Nairo Quintana şi Joaquim Rodriguez au realizat ceea ce şi-a propus: să termine competiţia pe podium, acest lucru având o însemnătate imensă pentru amândoi. Aflat la debutul în Turul Franţei, Quintana (care va pleca acasă cu tricoul alb şi tricoul alb cu buline roşii) i-a adus Columbiei cel mai bun rezultat în Marea Buclă şi a confirmat că va fi unul dintre favoriţii la victorie în sezoanele viitoare.

În ceea ce îl priveşte pe “Purito”, acesta a încheiat al treilea Mare Tur consecutiv pe podium şi a intrat la rândul său în istorie, devenind doar al doilea rutier, după belgianul Herman van Springel, care s-a clasat între primii trei în toate cursele majore, fără să se impună în vreuna dintre acestea. Impresionant la catalanul în vârstă de 34 de ani a fost că acesta şi-a atins la momentul potrivit vârful de formă, chiar pe finalul cursei, şi a reuşit astfel să bifeze un rezultat mult visat, despre care a spus că reprezintă cel mai frumos podium din carieră.

Despre Chris Froome, învingătorul ediţiei cu numărul 100, puţine lucruri ar mai fi de spus. Din băiatul timid, cu păr lung, fluent în swahili şi dispus să concureze până la epuizare, acesta s-a transformat într-unul dintre cei mai spectaculoşi câştigători ai Turului Franţei. Victoria lui, pe deplin meritată, a venit la finalul a trei săptămâni fără nicio zi slabă, dominaţia sa fiind categorică pentru toată lumea. Cum are doar 28 de ani, Froome va fi un pretendent la tricoul galben măcar trei sezoane de acum încolo, iar luptele sale cu Nairo Quintana şi Vincenzo Nibali se anunţă de pe acum spectaculoase.

Turul Franţei 2013 – etapa a XX-a

Image

Penultima zi a Turului Franţei se anunţă foarte palpitantă, lupte urmând să se dea pe mai multe planuri: victoria de etapă, tricoul alb cu buline roşii şi locurile doi şi trei din clasamentul general. Traseul va fi şi el extrem de ofertant, cu nu mai puţin de şase ascensiuni repertoriate, ultima dintre acestea fiind plasată chiar la final. Etapa a XX-a va începe direct în urcare şi s-ar putea ca acolo să vedem o evadare în care să plece Pierre Rolland şi Mikel Nieve, scopul celor doi fiind să obţină puncte pentru a se apropia de câştigarea ierarhiei căţărătorilor.

Totuşi, şansele acestora să ia tricoul alb cu buline roşii acasă vor fi extrem de mici, pentru aceasta fiind nevoie să obţină puncte pe toate ascensiunile rămase până la final, inclusiv ultima, acolo unde în prim-plan se vor afla cicliştii de clasament general. După ce vineri a fost status quo între aceştia, lucrurile vor sta cu totul altfel acum, deoarece va fi ultima oportunitate de a mai avansa în ierarhie. Aflat la 21 de secunde în urma lui Alberto Contador, Nairo Quintana va încerca să treacă peste acesta şi va fi ajutat în tentativa sa de un Alejandro Valverde aflat într-o dispoziţie foarte bună.

Joaquim Rodriguez va fi un alt rutier care va pândi momentul potrivit pentru a ataca, deoarece şi el simte cum o clasare pe podium e foarte aproape, la ceea ce va fi cu siguranţă ultima sa tentativă de acest fel în Turul Franţei. Cum ascensiunea este dură, “Purito” va fi avantajat, deoarece beneficiază de o “explozie” incredibilă, cum doar Quintana mai are în pluton. În ceea ce îl priveşte pe Chris Froome, liderul ierarhiei generale, tot ce va trebui să facă acesta va fi să le ia roata adversarilor şi să nu le permită să îl distanţeze. Dacă se va simţi bine, e posibil ca Froome să încerce să obţină victoria de etapă pe Mont Semnoz (10,7 kilometri lungime, pantă medie 8,5%), mai ales că asta ar însemna şi cucerirea tricoului alb cu buline roşii, o performanţă pe care un singur britanic a mai realizat-o, Robert Millar, în 1984.

Mont Semnoz va reveni în Turul Franţei după 15 ani. În 1998, căţărarea a fost de categoria întâi (acum va fi de categorie specială) şi trebuia să apară pe traseul etapei a XVll-a, dar întreaga zi a fost neutralizată de ciclişti după izbucnirea scandalului Festina, care a dus la reţinerea membrilor echipei TVM de către poliţie şi la retragerea grupărilor spaniole din cursă.

Meci egal între favoriţi

Finalul în coborâre, ploaia sâcâitoare, picioarele obosite, dar şi sosirea în căţărare de sâmbătă au fost factorii care i-au determinat pe oamenii de clasament general să stea la cutie în etapa a XlX-a, încheiată la Le Grand-Bornand, acolo unde portughezul Rui Costa a scris istorie, devenind primul ciclist din ultimii 39 de ani care a câştigat în acelaşi sezon Turul Elveţiei şi cel puţin două etape în Marea Buclă.

Tactica lui Saxo-Tinkoff, de a-şi trimite oameni în evadare şi de a veni la trena plutonului, a surprins pe multă lume, însă explicaţia a fost destul de simplă: gruparea daneză a încercat să îşi apere locul întâi în clasamentul pe echipe (care aduce puncte importante pentru licenţa World Tour), dar şi să îi liniştească pe adversarii lui Alberto Contador, în cazul în care aceştia s-ar fi gândit să atace pe Col de la Croix Fry. Cum nimic nu s-a întâmplat, ibericul a ajuns fără probleme la final şi mai are acum de trecut peste un singur hop pentru a ajunge la Paris pe locul al doilea.

Totuşi, acest obstacol nu va fi deloc uşor de trecut de Contador, care pare cel mai vulnerabil dintre rutierii aflaţi în lupta pentru podium şi arată ca şi cum nu şi-ar fi atins deloc forma maximă în ultimele săptămâni. Tocmai de aceea, învingătorul din 2007 şi 2009 pare acum mai aproape să rateze un loc pe podium, decât să termine în urma lui Chris Froome. Senzaţia este că soarta spaniolului pe Mont Semnoz va depinde de Joaquim Rodriguez şi Nairo Quintana, nu de el. Dacă va fi sau nu aşa, vom afla sâmbătă, când toţi favoriţii îşi vor scoate la vedere ultima muniţie de care mai dispun.

Turul Franţei 2013 – etapa a XlX-a

Image

Col du Glandon, Col de la Madeleine, Col de Tamié, Col de l’Épine şi Col de la Croix Fry sunt cele cinci ascensiuni repertoriate presărate pe traseul etapei de vineri, una care poate avea implicaţii importante pentru două clasamente, general şi al căţărătorilor. După evenimentele de pe Alpe d’Huez, Nairo Quintana şi Joaquim Rodriguez simt că pot termina pe podium, atacuri ale celor doi fiind aşteptate pe ultima ascensiune a zilei, acolo unde panta medie este de 7%. Nu este exclus nici ca plutonul să explodeze încă de la startul etapei, aşa cum s-a întâmplat în Pirinei, însă logica spune că nu se va întâmpla asta, deoarece cicliştii sunt din ce în ce mai obosiţi.

Deşi este un ciclist agresiv, Alberto Contador s-ar putea vedea nevoit să îşi schimbe strategia acum şi să adopte o atitudine defensivă, pentru a-şi apăra locul. În plus, cum Movistar e dispusă să colaboreze cu Sky, lucru vibizil joi, un atac dat devreme de către iberic pare şi mai improbabil. La fel ca în etapa a XVlll-a, şi acum sunt şanse foarte mari să avem două curse, una pentru victorie şi una pentru general. Impulsionaţi de succesul lui Christophe Riblon, dar şi de lipsa de rezultate, mai mulţi francezi de la FDJ, Europcar, Cofidis şi Sojasun ar putea pleca în evadare, iar acestora li s-ar putea alătura şi Mikel Nieve, care vânează în continuare tricoul alb cu buline roşii.

Dacă favoriţii vor ajunge pe Col de la Croix Fry împreună, atacurile ar putea veni din nou devreme, aşa cum s-a întâmplat pe Alpe d’Huez. Foarte posibil, Movistar şi Katusha îşi vor trimite oameni la trenă, pentru a forţa o selecţie şi a le pregăti atacurile lui Quintana şi Rodriguez. În acest caz, Contador va trebui să aibă resurse mari de energie pentru a nu pierde contactul, în timp ce Chris Froome se va mulţumi să le ia roata acestora. Din vârful ascensiunii, va urma o coborâre în lungime de 13 kilometri, ceea ce înseamnă că rutierii distanţaţi pe Croix Fry vor avea şanse mici să revină.

Le Grand-Bornand va găzdui un finiş de etapă pentru doar a patra oară. Prima dată, în 2004, învingător a fost Lance Armstrong, însă acel succes i-a fost şters din palmares americanului, după scandalul de dopaj în care a fost implicat. Trei ani mai târziu, Linus Gerdemann s-a impus aici şi a preluat tricoul galben, pentru ca în 2009, la cea mai recentă vizită, victoria să fie obţinută de Frank Schleck.

Podiumul se joacă

Etapa încheiată pe Alpe d’Huez s-a dovedit a fi una cu adevărat epică, demnă de ediţia centenară a cursei. Pentru gazde, a fost cu atât mai frumoasă, cu cât primul care a trecut linia de sosire a fost Christophe Riblon, acesta devenind doar al treilea francez câştigător acolo, după Bernard Hinault (1986) şi Pierre Rolland (2011). Nu doar rutierul lui AG2R a fost în prim-plan joi, ci şi oamenii de general, care au avut propriile lupte în timp ce Riblon se apropia de cea mai mare victorie a carierei. Saxo-Tinkoff a fost cea care a riscat cel mai mult în etapa a XVlll-a, însă acţiunile echipei daneze s-au transformat până la urmă într-o sinucidere tactică, din cauza căreia Alberto Contador va fi supus unei presiuni imense în următoarele două zile.

Din pretendent la tricoul galben, spaniolul a devenit un ciclist care acum se vede obligat să îşi apere locul secund până la Paris. Lucrurile nu arată deloc bine pentru Contador, în condiţiile în care Nairo Quintana se află foarte aproape de el şi are toate şansele să îl împingă pe trei, în timp ce Joaquim Rodriguez se simte din ce în ce mai puternic şi cu siguranţă va ieşi la atac pentru a profita de slăbiciunile evidente ale compatriotului său. Astfel, acesta va fi obligat să uite de declaraţia dată la începutul săptămânii (“pentru mine, nu contează dacă termin pe doi sau pe zece”) şi să adopte o atitudine defensivă, pentru a avea şanse mai mari să încheie între primii trei.

Deşi Chris Froome a arătat pentru prima dată momente de slăbiciune şi a fost penalizat cu 20 de secunde pentru că a primit un baton energizant venit de la maşina tehnică în ultimii cinci kilometri, tricoul galben al acestuia nu pare deloc în pericol. Nu doar că e greu de crezut că o astfel de situaţie se va mai repeta, dar britanicul nu are de ce să îşi facă griji cât timp acest incredibil Richie Porte va fi alături de el. În plus, cum atenţia tuturor va fi îndreptată acum asupra locurilor doi şi trei, o parte din presiunea aflată asupra lui Froome şi Sky va dispărea, iar Parisul va începe să se vadă din ce în ce mai clar la orizont.

Turul Franţei 2013 – etapa a XVlll-a

Image

Trei zile foarte dificile îi aşteaptă pe cicliştii din Marea Buclă, iar prima dintre acestea îi îngrijorează nu din cauza celor 43 de kilometri în căţărare, ci a coborârii de pe Col de Sarenne şi a vremii extrem de dificile, prognoza meteo anunţând o furtună puternică pe parcursul întregii rundei dintre Gap şi Alpe d’Huez. Organizatorii au vrut ca joi să fie etapa-regină a cursei, dar e foarte posibil ca aceasta să fie scurtată din cauza condiţiilor atmosferice, deşi nimic nu este încă oficial.

Ziua va începe direct în căţărare, pe Col de Manse, acolo unde sunt şanse mari să existe deja o evadare. Ceva mai târziu, vor urma Rampe de Motty şi Col d’Ornon, după care plutonul se va pregăti pentru prima dintre cele două ascensiuni peste Alpe d’Huez, pe care Christian Prudhomme le-a pregătit pentru ediţia centenară a Turului Franţei. Nu este exclus ca acolo să apară nişte atacuri serioase, deoarece Alpe d’Huez va fi dublată de Col de Sarenne, o ascensiune peste care s-a trecut şi în Criteriul Dauphiné. După aceasta, vor începe emoţiile: coborârea de pe Sarenne este foarte tehnică, periculoasă şi va deveni şi mai dificilă dacă va ploua în permanenţă. Dacă organizatorii nu o vor scoate din cursă (ceea ce ar presupune ca etapa să se încheie în vârful lui Alpe d’Huez), atunci sunt şanse mari ca plutonul să o neutralizeze, mai ales că rutieri ca Jens Voigt, Chris Froome sau Tony Martin s-au arătat împotriva acesteia.

Odată încheiată coborârea de pe Sarenne, cicliştii vor începe să urce pentru a doua oară pe Alpe d’Huez (13,8 kilometri lungime, pantă medie 8,1%). Prima porţiune va fi brutală, iar dacă acolo se va intra puternic, atunci plutonul se va fărâmiţa. La pantele dure se vor adăuga şi cele 21 de viraje legendare, care îi vor solicita din plin pe rutieri. Aceştia se vor simţi ca într-un tunel nesfârşit acolo, datorită atmosferei incendiare create de fani, irlandezii şi olandezii promiţând un spectacol pe cinste. Pentru Sky, echipa liderului de la general, etapa va fi dificil de controlat, în cazul în care atacurile vor începe devreme, înainte de această căţărare (e posibil ca Alberto Contador să îşi trimită câţiva colegi în evadare şi să încerce ceva încă de la prima trecere peste Alpe d’Huez, într-o acţiune similară cu cea avută de Andy Schleck în 2011, pe Izoard).

Le Tour 2013 Alpe d'Huez 2

Dacă nimic nu se va întâmpla până acolo sau dacă mişcările periculoase vor fi anihilate, Chris Froome va fi favorit la un nou succes, al patrulea al său la această ediţie. Deşi a mers foarte bine în contratimpul de miercuri, nu Alberto Contador va porni cu şansa a doua, ci columbianul Nairo Quintana, care mai mult ca sigur nu va mai ataca devreme, ci îşi va face strategia în funcţie de paşii lui Froome. În afară de aceştia, Daniel Martin şi Joaquim Rodriguez mai pot avea un cuvânt important de spus, cu un plus pentru spaniol, care se află într-o evidentă creştere de formă.

Alpe d’Huez va găzdui pentru a 28-a oară un final de etapă în Turul Franţei. Primul câştigător aici a fost Fausto Coppi, în 1952, italianul învingându-l fără drept de apel pe reprezentantul gazdelor, Jean Robic. Cel dintâi francez învingător pe ascensiunea din departamentul Isère a fost Bernard Hinault, la ediţia din 1986, acesta sosind în acelaşi timp cu Greg LeMond, colegul său de la echipa La Vie Claire. Alpe d’Huez este cunoscut drept “Muntele Olandez”, deoarece cicliştii din această ţară au obţinut acolo opt victorii. Într-un clasament al victoriilor, batavii sunt urmaţi de italieni (7) şi de spanioli (3).

Vroom, vroom, Froome!

Titlul nu este original, fiind folosit de L’Equipe după succesul categoric al lui Chris Froome la Ax 3 Domaines, însă parcă se potriveşte mai bine acum, după victoria obţinută în dificilul contratimp individual desfăşurat între Embrun şi Chorges. În ciuda ploii şi a timpului pierdut după ce a schimbat bicicleta pe finalul celei de-a doua căţărări, britanicul în vârstă de 28 de ani nu i-a dat nicio şansă lui Alberto Contador şi l-a învins pe acesta pentru nouă secunde, mărindu-şi avansul în clasamentul general la puţin mai mult de patru minute şi jumătate. Pentru spaniol, singurul lucru pozitiv este că a urcat pe locul al doilea, după ce olandezul Bauke Mollema a avut o evoluţie foarte slabă, care l-a trimis pe cinci.

Aşa cum era de aşteptat, evoluţia lui Froome a născut noi discuţii, dar a avut şi darul de a şubrezi (pentru moment) un mit, potrivit căruia ciclistul echipei Sky are probleme pe coborâri. Acesta a mers excelent după ultimul punct intermediar şi a stabilit cel mai bun timp pe acea porţiune în coborâre, rezultatul său fiind mai valoros cu 20 de secunde decât cel al lui Contador, care pe final a început să plătească pentru forcingul avut pe cele două căţărări repertoriate. De asemenea, important de observat este că liderul ierarhiei generale a recuperat diferenţa ce îl separa de adversar pe ultima parte, confirmând astfel trendul impus de Sky, o echipă care îşi pregăteşte rutierii astfel încât aceştia să ajungă cu o rezervă mare de energie pe finalul etapelor de contratimp (un alt exemplu a fost oferit de Bradley Wiggins, în Giro, la Saltara).

Deşi Froome şi-a mărit avansul, nimic nu s-a schimbat pentru Alberto Contador, care promite în continuare să atace, acum fiind avantajat şi de faptul că pe locul al treilea a urcat colegul său, cehul Roman Kreuziger. Cei doi, cu Bjarne Riis în rolul de tactician, le pot crea probleme reale lui Sky şi purtătorului tricoului galben în următoarele etape montane. Dacă acestora li se adaugă şi un Nairo Quintana care continuă să imprezioneze pe zi ce trece, combinaţia Alpe d’Huez – Le Grand-Bornand – Mont Semnoz are toate şansele să devină una dintre cele mai spectaculoase din istoria recentă a cursei.

PS: observ că 2013 este un an al contratimpurilor valonate: Paris-Nisa, Turul Ţării Bascilor, Turul Italiei, Turul Elveţiei, Turul Franţei (urmează Turul Spaniei). Un trend îmbucurător, deoarece etapele de contratimp din acest sezon au fost cu adevărat superbe.

Post Navigation