Podiumul se joacă
Etapa încheiată pe Alpe d’Huez s-a dovedit a fi una cu adevărat epică, demnă de ediţia centenară a cursei. Pentru gazde, a fost cu atât mai frumoasă, cu cât primul care a trecut linia de sosire a fost Christophe Riblon, acesta devenind doar al treilea francez câştigător acolo, după Bernard Hinault (1986) şi Pierre Rolland (2011). Nu doar rutierul lui AG2R a fost în prim-plan joi, ci şi oamenii de general, care au avut propriile lupte în timp ce Riblon se apropia de cea mai mare victorie a carierei. Saxo-Tinkoff a fost cea care a riscat cel mai mult în etapa a XVlll-a, însă acţiunile echipei daneze s-au transformat până la urmă într-o sinucidere tactică, din cauza căreia Alberto Contador va fi supus unei presiuni imense în următoarele două zile.
Din pretendent la tricoul galben, spaniolul a devenit un ciclist care acum se vede obligat să îşi apere locul secund până la Paris. Lucrurile nu arată deloc bine pentru Contador, în condiţiile în care Nairo Quintana se află foarte aproape de el şi are toate şansele să îl împingă pe trei, în timp ce Joaquim Rodriguez se simte din ce în ce mai puternic şi cu siguranţă va ieşi la atac pentru a profita de slăbiciunile evidente ale compatriotului său. Astfel, acesta va fi obligat să uite de declaraţia dată la începutul săptămânii (“pentru mine, nu contează dacă termin pe doi sau pe zece”) şi să adopte o atitudine defensivă, pentru a avea şanse mai mari să încheie între primii trei.
Deşi Chris Froome a arătat pentru prima dată momente de slăbiciune şi a fost penalizat cu 20 de secunde pentru că a primit un baton energizant venit de la maşina tehnică în ultimii cinci kilometri, tricoul galben al acestuia nu pare deloc în pericol. Nu doar că e greu de crezut că o astfel de situaţie se va mai repeta, dar britanicul nu are de ce să îşi facă griji cât timp acest incredibil Richie Porte va fi alături de el. În plus, cum atenţia tuturor va fi îndreptată acum asupra locurilor doi şi trei, o parte din presiunea aflată asupra lui Froome şi Sky va dispărea, iar Parisul va începe să se vadă din ce în ce mai clar la orizont.
Cafe Roubaix 
http://apisonadora60.tumblr.com/post/55622592499/photomgraphy-retour-de-france-the-bird sa continui spamul cu poze.
Froome poate fi intrebat mai putin, dar deja:
„Stage 18. Alpe d’Huez (13.80 km). Note: Quintana’s (55 kg) power output is higher than 6.00 W/kg. I calculated it using DrF’s formula.”
🙂 Probabil la fel si Rodriquez.
2008 | Chris Froome: 51 min 13 sec.
2013 | Chris Froome: 40 min 56 sec
Buna imbunatatire.
Dar l-ai vazut pe Chris Froome din acea perioada? Multe kilograme in plus si aflat la o echipa pentru care participarea in Turul Frantei era deja o performanta. Ti-am mai spus, a venit cu 5:40 in fata lui Nibali, care peste doi ani a castigat Vuelta (ce spui de asta?) si cu 6:38 in fata lui Hesjedal, invingatorul din Giro 2012. Pana la urma, cine a facut imbunatatiri mai rapide? Acum nu inteleg de ce nu vorbeste lumea si despre timpul sau in raport cu al lui Pantani, mai slab cu 4:05. De fapt, stiu, pentru ca este ceva relativ (asa au fost si rezultatele de pe Ax 3 Domaines si Mont Ventoux) si nu il mai pot folosi in favoarea lor cei care il acuza de dopaj.
scuze ca ma bag in discutie dar ma intreb ce a mai facut nibali de la finalul vuelta 2010 pana la inceputul tdf 2012 (raspuns nimic) , pe cine a batut nibali in 2010 ? pe mosquera si pe velits adica pe nimeni + ca a castigat vulta la vreo 40 de sec nu la 5 min la cat o sa castige froome turu anu asta
A avut un loc doi (dupa descalificarea lui Contador) in Turul Italiei si a castigat Tirreno-Adriatico. Sunt doua rezultate foarte bune. Nibali este genul de rutier care a avut nevoie de ceva mai mult timp sa creasca, dar cand a facut asta, a explodat.
Nu e ceva negativ ca si-a imbunatatit timpul. Conteaza si antrenamentele si toate celelalte (psihologie/conditii de trai/etc).
Nibali in 2010 (parca?) cadea pe un ploios Lombardia, se lupta cu Gilbert acolo. In Vuelta s-a luptat cu Velits si un Mosquera pe sistem turbo. Ca si la Evans/Sastre s-a intamplat sa fie cel mai bun dintre cei ramasi cu ceva forma in acel 2010. Cel putin el a zis ca tinea 90 rpm pe munte in acest Giro, pare mai normal numarul. Iar italienii privesc Giro la fel cum francezii privesc Tour, era clar ca Nibali vroia sa castige in acest an avand toate pregatirea setata catre asta, cum era si Wiggins anul trecut sau Froome acum. Se pare ca aceasta concentrare 100% pe un obiectiv functioneaza (a functionat la si la Armstrong :D)
In 2008 Nibali a facut si Giro si Tour (#11 si #20). Froome a terminat la +33:14 etapa a 10-a pana la (Tourmalet +) Hautacam, Nibali la +3:40. Poate ca italianul s-a pierdut catre finalul turului in timp ce Froome a avut energie ramasa dupa ce a terminat niste etape in autobuz.
Froome a parut uman si undeva in saptamana a doua a Vueltei de anul trecut, are o limita fizica, numai ca ar trebui ca un tur sa aibe undeva la 5 saptamani sa ajunga spre ea. Limitarea de ieri a fost mai mult legata de faptul ca a uitat sa manance. Fuente a pierdut Giro in 74 pentru ca a uitat/n-a vrut sa manance. Sincer il vedeam favorit la victorie si ieri. Sa castige 5 etape si tricoul galben ca Fignon (tot blond, o fi ceva aici).
Rezultatele lui Cobo si Hesejdal vor ridica sprancene mult timp, dar lumea injura/discuta ce e la moda 🙂
Oricum e binevenit un rutier curat care sa bata rutierii dopati si recordurile lor.
Primul antrenor al lui Froome, dar si Claudio Corti, managerul lui Barloworld, au spus ca pe masura ce o cursa inainteaza, Froome devine din ce in ce mai puternic. Cred ca la fel au stat lucrurile si in acel Tur al Frantei. In plus, toate rezultatele obtinute inainte de 2011 sunt cam irelevante, deoarece avea Bilharzia si nu stia asta.
Nu cred ca Saxo s-a sinucis tactic. Dimpotriva, tactica lor a fost super buna. Au incercat sa-l elimine pe Froome prin orice metoda. Problema e ca n-au reusit. Contador stia ca in lupta unu la unu cu Froome pe ultima catarare n-are nici o sansa.