Cafe Roubaix

Michael Valgren Andersen: “Nu îmi place să fiu al doilea”

Multe echipe au fost interesate să obţină semnătura lui Michael Valgren Andersen, unul dintre cei mai promiţători ciclişti danezi, după ce acesta a avut un 2013 excelent, an în care a câştigat Liège–Bastogne–Liège la tineret (pentru a doua oară consecutiv), Flèche du Sud şi o etapă din Tour de l’Avenir – primul danez din ultimii patru ani care a reuşit asta – la capătul unei evadări memorabile.

Deloc surprinzător, Michael a ales-o în cele din urmă pe Tinkoff-Saxo, singura echipă daneză din World Tour, alături de care şi-a propus să progreseze cât mai mult, astfel încât în viitor să devină un ciclist de clasice, dar şi de curse pe etape. Mai multe despre asta, în interviul următor, ultimul din 2013 pe Cafe Roubaix.

– Michael, cum a fost primul cantonament cu Tinkoff-Saxo?

Am mai participat în două cantonamente cu echipa, dar asta s-a întâmplat doar după ce am primit o invitaţie. Acum, situaţia a fost cu totul alta. M-am simţit ca făcând parte din echipă, iar ceilalţi ciclişti sunt mai sociabili şi au grijă de tine. A fost o experienţă extraordinară. Mi-a plăcut mult cantonamentul, atmosfera a fost foarte frumoasă şi aştept cu nerăbdare să fac parte din echipă.

– Ce te-a făcut să o alegi pe Tinkoff-Saxo, în condiţiile în care ai primit oferte de la mai multe grupări de World Tour?

Pentru mine, a fost o alegere uşoară, Bjarne Riis fiind factorul determinant. Am avut o discuţie cu Bjarne şi mi-am dat seama că are o idee clară despre viitorul meu. Sunt danez, aşa că Tinkoff-Saxo a fost mereu echipa mea favorită. Este un vis devenit realitate.

– Care va fi programul tău? Ştii în ce curse vei participa în prima parte a sezonului?

Voi începe devreme, cu Turul Down Under, unde îi voi lua locul lui Michael Rogers. Va fi foarte entuziasmant să iau startul într-o cursă atât de mare. Sper să mă ridic la nivelul aşteptărilor, deoarece apoi voi participa în Liège–Bastogne–Liège, ceea ce va fi incredibil pentru mine, pentru că iubesc această cursă.

– Cu ce speranţe şi aşteptări vei porni la drum în noul sezon?

Mă aştept să fie foarte greu. Nu mă aştept să concurez şi să obţin imediat rezultate uriaşe, însă abia aştept să încep şi să văd ce nivel este în cursele de World Tour. Sper să învăţ multe în primul meu an, îi voi urmări cu atenţie pe “veteranii” din echipă şi voi învăţa de la ei.

– Ai câştigat de două ori Liège–Bastogne–Liège la tineret, Flèche du Sud şi o etapă în Tour de l’Avenir. Care dintre aceste victorii este mai importantă pentru tine?

E o întrebare dificilă. Îmi plac toate succesele mele, în special cel din clasamentul general al Flèche du Sud, pentru că îmi doresc să fiu bun în viitor în cursele mai mici pe etape. Însă Liège–Bastogne–Liège 2013 este cea mai importantă. E o victorie mare, deoarece a venit acolo pentru al doilea an consecutiv, iar asta înseamnă constanţă, nu noroc. Este un sentiment aparte atunci când treci linia de sosire din Liège–Bastogne–Liège singur, deoarece te gândeşti că este o cursă prezentă şi la profesionişti şi conştientizezi că e o clasică mare, datorită numelui. Tocmai de aceea este un succes important pentru mine.

– Visezi să te impui în Liège–Bastogne–Liège şi la profesionişti, devenind astfel primul rutier care câştigă această clasică atât la tineret, cât şi la profesionişti? Sau ai alte obiective?

Evident, visez să câştig Liège–Bastogne–Liège în World Tour, este o cursă mare şi frumoasă, care merită mult respect. Trebuie să fii inteligent şi viclean pentru a o câştiga. Însă cel mai mult îmi doresc să devin un rutier complet, care se poate căţăra, descurca la contratimp şi care poate merge bine în cursele pe etape. Asta mă fascinează cu adevărat! Nu ştiu unde voi excela. Bjarne şi Steven de Jongh, antrenorul meu, vor afla asta. Însă mie îmi plac şi Marile Tururi, aşa că, într-o bună zi, cine ştie?

– Care sunt punctele tale forte?

Sunt încăpăţânat şi am un “motor” puternic. Nu îmi place să termin al doilea şi lupt mereu să fiu cel mai bun. Am o cadenţă foarte bună şi aleg întotdeauna un “pas mare”.

– Pe de altă parte, ce lucruri doreşti să mai îmbunătăţeşti?

Trebuie să fiu mai consecvent la antrenamente, şi în special, după acestea. Mă refer aici la ceea ce mănânc şi la cât timp dorm. Practic, trebuie să fiu mai profesionist.

Gianni Savio: “Avem ambiţii mari pentru 2014”

2013 a fost un sezon cu bune şi rele pentru Androni Giocattoli-Venezuela: echipa italiană a obţinut 13 victorii, dar nici una dintre acestea nu a venit în Giro, principalul său obiectiv. Pe de altă parte, Androni s-a asigurat că va primi o invitaţie pentru ediţia din 2014 a Turului Italiei, datorită rezultatelor pe care le-a avut în Campionatul Naţional de-a lungul anului. Pentru sezonul viitor, Androni a transferat nu mai puţin de opt ciclişti, şi în ciuda faptului că unii dintre aceştia sunt foarte tineri şi debutanţi la profesionişti, managerul Gianni Savio speră ca ei să îi aducă echipei Pro Continentale mai multe succese decât în stagiunea anterioară.

– Domnule Savio, care au fost cele mai bune momente ale anului pentru Androni?

Am avut multe pe parcursul sezonului, deoarece am onorat toate cursele în care am participat, începând din luna ianuarie, cu Turul San Luis, acolo unde am câştigat o etapă prin Mattia Gavazzi. Apoi, în aprilie, Alessandro Malaguti s-a impus în Route Adélie de Vitré, iar în Giro, chiar dacă nu am bifat o victorie, am stabilit un record: 1680 de kilometri adunaţi în evadări. După Turul Italiei, ne-am adjudecat Turul Venezuelei, datorită lui Carlos Ochoa, câştigând şi trei etape pe parcurs. În cele din urmă, în septembrie, Gianfranco Zilioli s-a impus în Gran Premio Industria & Commercio di Prato, aducându-ne un nou succes important.

– Aţi fost dezamăgit pentru că echipa nu a câştigat Campionatul Naţional?

Am terminat pe locul secund la finalul sezonului, dar asta numai pentru că am întâlnit un stratosferic, un extraordinar Diego Ulissi, care a câştigat trei dintre ultimele patru curse. Totuşi, suntem fericiţi, deoarece datorită acelui rezultat am obţinut o invitaţie pentru următoarea ediţie a Il Giro.

– Care dintre cicliştii lui Androni v-a surprins în 2013?

Trebuie să spun Gianfranco Zilioli. Este un rutier tânăr, foarte talentat, care a impresionat prin victoria din Gran Premio Industria & Commercio di Prato, unde nu trebuie să uităm că a participat ca stagiar.

– Haideţi să vorbim despre transferurile pentru sezonul viitor.

Am adus mulţi tineri ciclişti talentaţi, ceea ce mă mulţumeşte. Aceştia sunt Gianfranco Zilioli, Andrea Zordan, campionul Italiei la sub 23 de ani, şi venezueleanul Yonder Godoy, campion naţional la tineret, în cursa de contratimp. Oamenii l-au putut remarca la Campionatele Mondiale, acolo unde s-a aflat în evadare pentru mai mult de o sută de kilometri, în ciuda faptului că a fost cel mai tânăr rutier prezent la start, la doar 20 de ani. În ceea ce îi priveşte pe Zordan şi Zilioli, ei au o şansă importantă să participe în Turul Italiei sezonul următor, dar trebuie ca mai întâi să vedem nivelul la care se vor afla.

– Speraţi ca transferurile lui Johnny Hoogerland şi Kenny Van Hummel să vă aducă invitaţii pentru clasicele din Ardeni?

Am dorit să ne lărgim orizonturile şi filosofia şi să ne adaptăm la reforma din ciclismul internaţional, de aceea i-am transferat. După cum ştii, vor fi câteva schimbări, iar noi vrem să fim pregătiţi pentru cursele din nordul Europei. Avem încredere în Van Hummel pentru sprinturi, în timp ce Hoogerland aduce o imagine bună pentru echipă, este foarte agresiv şi combativ în curse. Androni şi Hoogerland au aceeaşi mentalitate şi sperăm să fim prezenţi în câteva dintre clasicele din Ardeni, mai ales că avem ambiţii mari pentru 2014.

– Sunteţi în continuare interesat să semnaţi cu Franco Pellizotti?

Îl vrem, însă asta nu înseamnă că va fi vorba despre un nou contract, ci despre o prelungire a precedentului. Lucrurile ar trebui să se clarifice săptămâna aceasta, dar îl vreau în echipa pentru sezonul următor.

– Dacă tot aţi adus vorba despre anul viitor, cine poate surprinde din echipa dumneavoastră?

În afară de Andrea Zordan şi Gianfranco Zilioli, trebuie să mai spun Diego Rosa. Poate fi unul dintre căpitanii lui Androni în Turul Italiei, nu doar un “locotenent”, aşa cum a fost cazul în 2013. Toţi aceşti ciclişti sunt combativi şi sunt sigur că vor străluci anul viitor.

– Care sunt şansele ca Androni să ajungă în World Tour în sezoanele următoare?

Mă aflu în negocieri cu guvernul venezuelean şi voi avea o întâlnire cu oficialii de acolo la începutul anului viitor. Artemio Leonett, preşedintele Federaţiei, este foarte interesat, la fel ca Alejandra Benitez, ministrul sportului. Sunt dornici să investească şi sper să avem o echipă de World Tour până în 2016, când este an olimpic. Lucrurile arată bine până acum: ştii că am dezvoltat un proiect pentru tinerii ciclişti venezueleni, un proiect datorită căruia i-am descoperit pe Yonder Godoy şi Carlos Gimenez, care are potenţialul de a deveni un candidat la câştigarea unui Mare Tur în viitor. Pentru moment, va face parte din echipa de tineret Maltinti, urmând ca în 2015 să ni se alăture. Vreau să descopăr în continuare tineri talentaţi, aşa că e important să avem o structură la nivelul World Tour.

Bob Jungels: “Vreau să devin mai bun pe căţărări”

La categoria sub 23 de ani, Bob Jungels a câştigat Paris-Roubaix, Flèche du Sud, Le Triptyque des Monts et Châteaux şi Campionatele Naţionale, iar oamenii au început să vorbească despre el ca fiind unul dintre rutierii cu un viitor frumos în sezoanele următoare. Apoi, în 2013, a devenit profesionist alături de RadioShack-Leopard şi a impresionat imediat, bifând patru victorii şi arătând că este bun nu doar la contratimp, ci şi pe căţărări, în curse precum Criteriul Internaţional şi Clasica San Sebastian.

Acum, Bob Jungels se pregăteşte pentru un nou sezon, iar aşteptările sale sunt mari, mai ales când vine vorba despre cursele pe etape. Cu ajutorul lui Tim Vanderjeugd, ofiţerul de presă al echipei Trek Factory Racing, am reuşit să stau de vorbă cu Bob înainte ca el să intre în vacanţă şi să aflu mai multe despre programul şi obiectivele sale pentru 2014, un an în care va beneficia de mai multe oportunităţi pentru a se face remarcat.

– Bob, ai obţinut o victorie în una dintre primele curse în care ai participat. Cum te-ai simţit după ce ai trecut linia de sosire în Gran Premio Nobili?

Primul meu succes a fost excepţional, a venit ca o mare surpriză şi am fost foarte fericit pentru asta! Nu mi-a venit să cred că am câştigat după o evadare atât de lungă, sentimentul după ce am trecut linia de sosire a fost incredibil. Voi ţine minte acea zi mult timp de acum înainte!

– Un alt moment important a fost participarea ta în Paris-Roubaix. Cum a fost, vei reveni sau vei uita de această cursă?

Paris-Roubaix a fost o altă experienţă frumoasă anul acesta. Cu Fabian lider, a fost multă presiune pe noi, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine. Nu voi uita de această cursă, dar vreau să mă concentrez pe clasicele din Ardeni în sezoanele următoare, deoarece mi se potrivesc mai bine şi îmi oferă mai multe oportunităţi să obţin un rezultat bun decât Turul Flandrei sau Paris-Roubaix. Însă nu voi închide uşa pentru viitor în ceea ce priveşte Paris-Roubaix.

– Pe finalul sezonului, ai mers la Campionatele Mondiale. Cum ţi s-au părut?

Mondialele au reprezentat o experienţă complexă pentru mine. Am fost încântat să particip şi să fac parte din echipa care a concurat în contratimpul pe echipe, însă contratimpul individual a fost dezamăgitor, deoarece nu m-am recuperat complet după cel pe echipe, în timp ce cursa pe şosea a fost foarte dură, din cauza condiţiilor meteo. Am căzut de două ori şi am fost nevoit să abandonez. Nu îmi place să fac asta, mai ales când este vorba despre Mondiale. Dezamăgirea a fost mare, dar deja aştept cu nerăbdare ediţia de anul viitor.

– Ai adunat patru victorii în 2013. Care a fost cea mai importantă?

Cele din Gran Premio Nobili şi din etapa a cincea a Turului Luxemburgului au fost cele mai frumoase. Fiecare succes contează, însă felul cum le-am obţinut pe acestea două le-a făcut să fie atât de speciale. De asemenea, sunt fericit pentru că am progresat mult la nivel tactic, dar şi în ceea ce priveşte abilităţile mele în cursă.

– După acest sezon, în ce direcţie te îndrepţi: curse de o zi sau pe etape?

Mă voi concentra pe cursele pe etape, dar şi pe cele dure de o zi, cum ar fi clasicele din Ardeni sau Clasica San Sebastian.

– Şi ce obiective ai pentru sezonul viitor?

Îmi doresc să obţin mai multă experienţă în cursele pe etape din World Tour, precum Paris-Nisa, şi de ce nu, într-un Mare Tur. Cum vreau să fiu competitiv în Marile Tururi, trebuie să îmi îmbunătăţesc aptitudinile de căţărător, aşa că mă voi concentra pe asta mai mult, dar nu voi neglija nici contratimpul.

– Îţi cunoşti programul pentru primele luni ale anului?

Da, voi începe cu Turul Dubaiului, după care voi merge în Turul Mediteranean, Paris-Nisa, Criteriul Internaţional, Turul Ţării Bascilor, clasicele din Ardeni, Turul Californiei şi Turul Luxemburgului.

Tony Gallopin: “Campionatele Mondiale sunt un obiectiv”

În vară, după două sezoane petrecute alături de RadioShack-Leopard, Tony Gallopin a decis că a venit momentul unei schimbări, aşa că a semnat cu Lotto-Belisol. Victorios în Clasica San Sebastian (de departe, cel mai mare succes al carierei), ciclistul francez se va concentra pe cursele de o zi în 2014, cel puţin în prima jumătate a sezonului, atunci când va încerca să îşi lase amprenta asupra clasicelor de primăvară. Evident, cursele de o zi nu vor fi singurele obiective ale anului pentru Tony Gallopin, care speră să se facă remarcat şi în câteva curse pe etape, dar şi la Ponferrada, acolo unde se va desfăşura a 87-a ediţie a Campionatelor Mondiale.

– Tony, cum au decurs lucrurile până acum în cantonament?

Totul a mers bine, suntem aproape de final, vremea ne-a ajutat, iar un alt lucru important este că am ajuns să îi cunosc acum pe toţi colegii. Au fost antrenamente normale, fără nimic specific, şi sunt mulţumit că echipa e foarte bine organizată.

– Ce te-a determinat să semnezi cu Lotto-Belisol?

Apariţia unor obiective personale. Era dificil să continui cu RadioShack-Leopard, deoarece Fabian Cancellara era lider pentru clasice, şi aveam oameni care să conducă echipa şi în cursele pe etape, aşa că am venit la Lotto pentru o experienţă nouă, pentru oportunităţi şi pentru mentalitatea de aici, specifică unei echipe belgiene.

– Ai discutat cu conducerea echipei, vei avea ocazia să fii liderul lui Lotto-Belisol în unele curse?

Da, voi fi lider în clasice, dar nu voi avea întreaga echipă la dispoziţie. Voi fi ajutat, însă nu ca un lider în adevăratul sens al cuvântului.

– Îţi cunoşti programul pentru primele luni ale anului?

Voi începe în Franţa, cu Grand Prix La Marseillaise şi Etoile de Bessèges, după care voi merge în Turul Omanului, iar înainte de clasice voi participa în Paris-Nisa. După aceasta, vor urma toate clasicele pe pavate, cu excepţia Paris-Roubaix. Apoi, voi reveni în pluton pentru clasicele din Ardeni.

– Aşadar, clasicele vor fi mai importante sezonul următor decât cursele pe etape.

Aşa este, în special în ceea ce priveşte prima parte a stagiunii.

– Ce speranţe ai pentru Turul Franţei, în condiţiile în care unele dintre etape ţi se potrivesc?

În primul rând, îl avem în echipă pe unul dintre cei mai buni sprinteri din lume, aşa că vom munci pentru el. De asemenea, avem şi un om de clasament general. Dacă în unele etape voi avea mai multă libertate şi vor apărea oportunităţi, atunci voi încerca să le speculez.

– Ce ţi-a lipsit în 2013 şi vrei să îmbunătăţeşti în sezonul următor?

Trebuie să progresez în clasice, să devin mai puternic şi să stau alături de cei mai buni. În a doua jumătate a sezonului, îmi doresc să fac faţă mai bine în munţi şi poate să slăbesc câteva kilograme, astfel încât să obţin rezultate bune în Criteriul Dauphiné.

– Vor fi Campionatele Mondiale de la Ponferrada unul dintre obiectivele pentru 2014?

Da, cursa pe şosea e deja în planurile mele. Am văzut profilul şi îmi place. Este adevărat, trebuie să merg în recunoaştere pentru a-mi face o idee mai bună, dar pe hârtie mi se potriveşte.