Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Vuelta 2012”

Contador, la al cincilea glonţ

Victoria lui Alberto Contador, născută din disperarea acestuia de a demonstra de ce este în stare, dar şi din foamea imensă de succese pe care o avea şi încă o mai are după suspendarea de şase luni, au avut darul de a demonstra încă o dată, dacă mai era nevoie, că ibericul este cel mai bun rutier de Mari Tururi al generaţiei sale. Deşi nu e un “patron” din tagma lui Fausto Coppi, Bernard Hinault sau Lance Armstrong, spaniolului nu îi pot fi negate calităţile incontestabile care i-au adus până acum şapte triumfuri în cursele de trei săptămâni (cinci, dacă luăm în considerare statisticile UCI, şi nu ceea ce s-a întâmplat pe şosea).

Este mult spus că Alberto Contador e figura principală a ciclismului, însă nu poate fi negat faptul că este unul dintre rutierii emblematici ai sportului în această perioadă, deoarece interesul pentru o cursă creşte automat atunci când el vine la start, aşa cum se întâmplă şi în cazul lui Fabian Cancellara, Mark Cavendish, Tom Boonen sau Andy Schleck (da, Andy Schleck, în ciuda faptului că luxemburghezul nu a mai făcut nimic important de peste un an; totuşi, câţi ciclişti aflaţi în activitate se mai pot lăuda cu patru podiumuri în Marile Tururi?).

Deşi nu se mai află la nivelul din trecut, lucru pe care l-am susţinut şi cu alte ocazii, Contador tot a avut puterea de a câştiga Vuelta 2012 (chiar dacă acest succes a fost condiţionat de mai mulţi factori) şi de a le transmite adversarilor un mesaj pentru sezonul următor, când şi-a fixat ca obiectiv ediţia cu numărul o sută a Turului Franţei, care se anunţă de pe acum una fastuoasă. Cum organizatorii se gândesc să “deseneze” un traseu greu, iar la start vor fi prezenţi Chris Froome şi Andy Schleck, cursa promite un spectacol pe cinste. Abia atunci, dacă va câştiga pentru a treia oară tricoul galben, revenirea lui Contador va fi completă, iar despre el se va putea spune că este stăpânul absolut al Marilor Tururi din ultimele două decenii.

Vuelta 2012 – etapa a XXl-a

Image

Pentru al optulea an la rând, Turul Spaniei se va încheia cu o etapă în linie, rezervată sprinterilor, aşa cum era şi normal. Deşi nu a mai obţinut o victorie de ceva vreme, John Degenkolb este creditat cu prima şansă să se impună în ultima zi a Vueltei, iar dacă va reuşi, atunci va deveni al cincilea german câştigător în capitala Spaniei, după Uwe Raab (1990), Marcel Wüst (1995), Erik Zabel (2006) şi André Greipel (2009).

Într-o oarecare scădere de formă, Degenkolb nu mai are aura de invincibilitate din prima jumătate a cursei, lucru evident în etapa terminată la Valladolid, acolo unde s-a impus Daniele Bennati. Italianul, care din 2013 va concura pentru Saxo Bank-Tinkoff Bank, va încerca să obţină la Madrid al şaptelea succes de etapă în Vuelta, ce l-ar aduce la egalitate cu Djamolidine Abdoujaparov şi Oscar Freire, alţi sprinteri care au un loc important în cartea de istorie a Turului Spaniei.

Evident, nici Ben Swift nu ar trebui trecut cu vederea, chiar dacă britanicul în vârstă de 24 de ani nu a încheiat până acum pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Cine ştie, poate duminică va fi şansa lui de a bifa un succes, caz în care Sky ar egala performanţa lui Movistar, singura echipă cu victorii în toate cele trei Mari Tururi din 2012.

Unde nu-i cap, vai de picioare!

Bola del Mundo şi ale sale pante de 23% au arătat că Joaquim Rodriguez a fost cel mai bun căţărător al acestei ediţii a Turului Spaniei, în ciuda faptului că Alberto Contador a câştigat tricoul roşu. Pe de altă parte, acesta din urmă a fost cel mai inteligent ciclist prezent în cursă (poate şi datorită lui Bjarne Riis), reuşind să dea lovitura decisivă în una dintre cele mai uşoare etape montane. La cum au decurs lucrurile sâmbătă, când şi-a distanţat toţi adversarii, Joaquim Rodriguez, dar şi Katusha, au multe să îşi reproşeze, deoarece dacă nu ar fi existat momentele de derută şi de confuzie totală din etapa a 17-a, “Purito” ar fi intrat în Madrid din postura de învingător în clasamentul general.

Aşa însă, Contador va fi cel mai aclamat rutier în capitala Spaniei, nu doar pentru că se va afla aproape de casă, ci şi datorită faptului că a obţinut această victorie importantă la doar o lună de la revenirea în activitate. Succesul său este unul perfect pentru moral, dar ridică şi câteva semne de întrebare, cauzate de evoluţia lui pe munte. E adevărat, versiunea de acum a lui Alberto Contador nu poate fi comparată cu cea din 2009 sau 2011, având în vedere perioada de inactivitate, însă tot e ciudat că nu mai are explozie şi anduranţă, iar pe căţărările extrem de dure nu poate ţine ritmul nici măcar cu Alejandro Valverde (teoria potrivit căreia Cuitu Negru sau Bola del Mundo nu sunt pentru el nu stă în picioare, deoarece Contador a câştigat pe Angliru, în 2008).

Atât noul campion din Vuelta, cât şi Bjarne Riis, managerul lui Saxo Bank-Tinkoff Bank, vor avea de muncit în următoarele luni, pentru a fi siguri că se vor prezenta la startul Turului Franţei 2013 cu şanse mari la victorie. Dacă Alberto Contador va trebui să se antreneze mii de kilometri ca să redevină ciclistul fără adversar din sezoanele precedente, misiunea managerului danez va fi să îi pună la dispoziţie o echipă redutabilă, deoarece cea de acum nu poate fi comparată nici măcar în glumă cu Sky, “balaurul cu multe capete” care şi-a propus să domine Marile Tururi din stagiunea următoare.

Vuelta 2012 – etapa a XX-a

Image

Bola del Mundo, căţărare care şi-a făcut debutul în lumea bună a ciclismului în urmă cu doi ani, revine în Turul Spaniei şi promite o nouă luptă strânsă pentru victorie, aşa cum s-a întâmplat în 2010, atunci când Ezequiel Mosquera l-a învins pentru o secundă pe Vincenzo Nibali. Acum, bătălia pentru victorie se va da între trei ciclişti – Alberto Contador, Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez – care ocupă în această ordine primele trei locuri în clasamentul general.

Penultima etapă a Vueltei va fi un adevărat festin din punct de vedere al traseului, deoarece nu mai puţin de cinci ascensiuni sunt înşirate de-a lungul celor 170,7 kilometri – Puerto de Navafria, Puerto de Canencia, Puerto de la Morcuera, Puerto de Cotos şi Bola del Mundo (în total, 54 de kilometri în urcare pentru cei 176 de ciclişti care se mai află în cursă).  În primul rând, până la bătălia din clasamentul general, acest traseu va reprezenta decorul ideal pentru rutierii care mai luptă pentru ierarhia tricoului alb cu buline albastre, deoarece situaţia nu este deloc clară acolo.

Simon Clarke este în continuare lider, însă are un avans de numai două puncte în faţa lui Thomas De Gendt, care a promis după Cuitu Negru că va mai pleca într-o evadare. Pe lângă cei doi, şi Dario Cataldo mai poate spera la prima poziţie, deoarece 55 de puncte sunt puse în joc, dar nu m-ar mira nici ca David Moncoutié să meargă în faţă, chiar dacă nu mai este la nivelul din trecut. Francezul, care se va retrage din activitate duminică, va dori cu siguranţă să încerce ceva şi să se facă remarcat la ultima etapă din carieră potrivită pentru el.

Cât priveşte favoriţii de la general, Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez au promis atacuri, iar asta înseamnă că Alberto Contador va trebui să stea mereu în gardă şi să răspundă de fiecare dată. Pare greu de crezut că Valverde, al doilea clasat, poate recupera mai mult de un minut şi jumătate, dar cert este că “Glonţul Verde” va încerca să îi pună cât mai multe probleme compatriotului său şi să îşi joace şansa până la capăt. Pe de altă parte, el trebuie să fie atent şi la “Purito”, deoarece ibericul de la Katusha nu a renunţat la a doua poziţie de pe podium.

Image

Bola del Mundo, cel mai înalt punct al acestui Tur al Spaniei, are 11,4 kilometri lungime şi o pantă medie de 8,4%, care îi va solicita din plin pe rutieri. Porţiunea cea mai dificilă apare cu 400 de metri înainte de final, acolo unde panta urcă până la 23%. Dacă Joaquim Rodriguez va ajunge alături de compatrioţii săi în acea zonă, are victoria asigurată în proporţie de 90%. Totuşi, este de aşteptat ca ibericul în vârstă de 33 de ani să mute mai devreme, cu doi kilometri rămaşi până la sosire, pentru a încerca să recupereze cele 46 de secunde care îl despart de Alejandro Valverde.

Gilbert, pregătit de Mondiale

Până acum câteva săptămâni, Philippe Gilbert a fost o copie palidă a celui care anul trecut nu a avut adversar în cursele de o zi sau în etapele de Mare Tur destinate puncheurilor. Dacă în august 2011 se bucura de un total de 16 victorii, Gilbert nu se putea lăuda cu niciun succes 12 luni mai târziu, o situaţie greu de digerat atât pentru belgian, cât şi pentru BMC, echipă care îi plăteşte trei milioane de euro anual. Însă situaţia lui Gilbert s-a schimbat simţitor odată cu Vuelta, iar momentul nici că putea fi mai bun pentru ciclistul din Valonia.

Câştigător a două etape în Turul Spaniei, belgianul a crescut mult în ultimele săptămâni, iar acum se află undeva la 70% din potenţial, un nivel excelent pentru această perioadă a sezonului. Este clar că Philippe Gilbert vizează Campionatele Mondiale de la Valkenburg, iar traiectoria sa ascendentă îi dă mari speranţe că va fi unul dintre actorii principali pe un traseu ce i se potriveşte de minune, deoarece include multe dintre căţărările prezente în Amstel Gold Race, clasică pe care a câştigat-o în două rânduri.

Problema lui Gilbert (şi câştigul fanilor, în acelaşi timp) este reprezentată de numărul mare de favoriţi pentru ediţia din Olanda, într-o creştere evidentă spre deosebire de anii precedenţi. Peter Sagan, Moreno Moser, Vincenzo Nibali, Joaquim Rodriguez, Alberto Contador, Alejandro Valverde, John Degenkolb, Sergio Henao, Carlos Betancur, Jonathan Tiernan-Locke, Alexandr Kolobnev, Edvald Boasson Hagen, Simon Gerrans sunt doar o parte dintre rutierii care vor lupta pentru victorie, avantajaţi atât de forma foarte bună arătată în 2012, cât şi de traseu. Tocmai de aceea, sunt şanse mari ca diferenţa în Olanda, pe lângă tactică şi echipă, să fie făcută de o mică sclipire sau de o decizie luată în grabă, sub impulsul momentului.

Vuelta 2012 – etapa a XlX-a

Image

Într-o scurtă analiză făcută pentru Cyclingnews, Markel Irizar a spus că etapa dintre Peñafiel şi La Lastrilla poate fi una perfectă pentru o evadare, deoarece plutonul va fi mai mult cu gândul la ziua următoare, care se va încheia pe Bola del Mundo, ultimul finiş în ascensiune al actualei ediţii. Scenariul gândit de basc are şanse mari să devină realitate, dar nu numai datorită motivului nominalizat de aceasta. Până acum, doar zece dintre cele 22 de grupări prezente la start au bifat un succes, iar etapa de vineri va fi o şansă imensă pentru restul de 12 de a nu încheia Turul Spaniei fără o victorie.

În cazul în care ciclişti de la şapte sau opt dintre aceste echipe vor pleca în evadare, este posibil ca plutonul să le acorde “bilet de voie” şi să ruleze într-un ritm mai scăzut, pentru a ajunge cât mai odihnit în penultima zi a cursei, când se vor da bătăliile finale. Pe de altă parte, în funcţie de cum vor decurge lucrurile în prima jumătate a etapei şi de diferenţa înregistrată până cu 80 de kilometri înainte de sosire, există şanse şi ca rutierii din caravană să se organizeze şi să îi prindă pe evadaţi.

Ultimii doi kilometri ai etapei se anunţă extrem de spectaculoşi, deoarece drumul urcă serios, iar de acest lucru ar putea profita formaţiile care au ciclişti cu “explozie”, ca BMC (Philippe Gilbert) sau Lotto-Belisol (Gianni Meersman). În mod normal, acolo ar trebui să se afle şi John Degenkolb, dar nu este exclus să îi vedem şi pe Joaquim Rodriguez sau Alejandro Valverde. Catalanul nu a renunţat încă la locul al doilea în ierarhia generală, iar un eventual succes în La Lastrilla, completat de o clasare a lui Valverde în afara primilor trei, l-ar aduce la doar 24 de secunde de ciclistul echipei Movistar.

“Pantera”, pentru Weylandt

Mi-a plăcut sprintul lui Daniele Bennati, care spre deosebire de precedentele etape din acest Tur al Spaniei, nu a mai plecat devreme şi a aşteptat până în ultima clipă momentul potrivit pentru a accelera. Un rutier foarte experimentat, italianul în vârstă de 31 de ani şi-a supravegheat în permanenţă adversarii şi a intuit perfect pe cine trebuie să urmeze. Astfel, el a ajuns în acel grup restrâns, din care s-a ales învingătorul, şi chiar dacă lupta pentru victorie a fost dificilă, “Pantera” a ştiut ce trebuie să facă pentru a o obţine.

Primul succes al sezonului a avut o însemnătate aparte pentru Bennati, care s-a gândit imediat după finiş la Wouter Weylandt, fostul său coleg de la Leopard-Trek, decedat în timpul Turului Italiei din 2011. Motivul: Weylandt a fost ultimul ciclist câştigător al unei etape încheiate la Valladolid, acelaşi oraş care a găzduit şi finalul etapei de acum. Era 17 septembrie 2008 când Weylandt îi învingea, tot la sprint, pe Matti Breschel şi pe Alexandre Usov, acela fiind unul dintre cele două succese ale belgianului în Marile Tururi.

La fel ca în 2011, ciclistul peninsular poreclit “Pantera”, a avut de aşteptat până în ultimele zile pentru a bifa o victorie în Vuelta şi a-şi răsplăti astfel echipa pentru susţinerea acordată, salvând, totodată, participarea acesteia în Turul Spaniei. Tot ce rămâne de văzut acum este dacă Bennati va continua la aceeaşi grupare şi în 2013, deoarece zvonurile potrivit cărora va semna cu Saxo Bank-Tinkoff Bank în următoarele săptămâni par să prindă din ce în ce mai mult contur, mai ales după declaraţia dată de Bradley McGee, directorul sportiv al formaţiei daneze.

Vuelta 2012 – etapa a XVlll-a

Image

Şase zile au trecut de la ultima etapă de plat, iar sprinterii sunt dornici să arate că mai trăiesc într-o cursă în care actorii principali au fost Joaquim Rodriguez, Alberto Contador şi Alejandro Valverde. Joi, sprinterii vor avea ocazia perfectă de a ieşi din nou în evidenţă, într-o etapă în lungime de 204,5 kilometri, care coboară de la început (Aguilar de Campoo) până la final (Valladolid), diferenţa de nivel fiind de aproximativ 150 de metri.

La Ferrol, într-o altă etapă de plat, John Degenkolb nu s-a putut implica în lupta pentru victorie, deoarece echipa sa, Argos-Shimano, nu a fost ajutată de celelalte grupări să neutralizeze o evadare pe care a avut-o aproape tot timpul în mână. În mod normal, situaţia ar trebui să fie total opusă acum, în condiţiile în care multe grupări nu au niciun succes în Turul Spaniei, iar Valladolid va fi una dintre ultimele oportunităţi de a nu pleca din cursă cu mâna goală.

Încă o dată. Degenkolb va fi marele favorit la primul loc şi la o victorie care ar conta enorm nu doar pentru el, ci şi pentru Argos-Shimano, echipă ce ţinteşte o licenţă World Tour în sezonul următor. În acest moment, în clasamentul întocmit de UCI, formaţia olandeză se află pe locul 16, ceea ce înseamnă că se află serios în cărţi, şi tocmai de aceea fiecare punct obţinut până la finalul stagiunii este extrem de important.

Victoria “drăcuşorului”

În ultimii ani, spectacolul în Marile Tururi a părut condiţionat de disperare, iar atacurile memorabile au venit ca o ultimă soluţie. Aşa s-a întâmplat în Turul Franţei din 1998, când Marco Pantani i-a dat lovitura de graţie lui Jan Ullrich în etapa încheiată la Deux Alpes, dar şi anul trecut, din nou în Marea Buclă, când Andy Schleck a plecat de pe Izoard şi s-a impus pe Galibier. Din această galerie a atacurilor gargantueşti care au scris istorie nu putea lipsi Alberto Contador, iar spaniolul s-a conformat şi a avut grijă să îşi graveze numele în cartea de aur a ciclismului.

Clasat înaintea etapei a XVll-a pe locul doi la general, cu o întârziere de 28 de secunde în urma liderului, Contador a luat o decizie pe care foarte puţini o iau, o soluţie care le este caracteristică doar marilor campioni. Rutierul echipei Saxo Bank-Tinkoff Bank a atacat cu 55 de kilometri înainte de final, ignorând “îngeraşul” aflat pe umărul stâng şi hotârând astfel să îi dea credit “drăcuşorului” de pe partea opusă, aşa cum foarte plastic s-a exprimat chiar el la finalul rundei. Ajutat şi de lipsa totală de reacţie a adversarilor de la Katusha (Valerio Piva şi Dmitri Konychev, directorii sportivi ai echipei ruse, au de dat nişte explicaţii serioase pentru cum au gândit cursa din momentul atacului dat pe Collado La Hoz), Contador a pus un avans mai mult decât liniştitor între el şi Joaquim Rodriguez, până să înceapă ultima căţărare a zilei.

Apoi, cum au apărut pantele lui Fuente De, tot ce a avut de făcut campionul din 2008 a fost să “se hrănească” din acel avantaj obţinut în urma unei strategii perfecte, în care s-a văzut din plin mâna lui Bjarne Riis, unul dintre marii tacticieni ai plutonului. Ce a urmat la final a fost o explozie de bucurie a lui Alberto Contador, care şi-a înfrânt toţi demonii după această victorie memorabilă, asemănătoare cu cele din vremurile de aur ale ciclismului, când Ottavio Bottecchia, Gino Bartali, Fausto Coppi sau Charly Gaul plecau de lângă rivalii lor cu zeci de kilometri înainte de sosire şi nu mai erau văzuţi decât după încheierea etapei.

A fost un succes pe care Contador îl va ţine minte toată viaţa, nu numai datorită felului în care a fost realizat, cât şi graţie semnificaţiei acestuia, deoarece a venit după o perioadă grea din cariera sa, plină de întrebări şi incertitudini. Ciclistul originar din Pinto nu a fost cel mai bun pe munte din această Vuelta, dar a fost cel mai inteligent şi a arătat că tactica joacă un rol cel puţin la fel de important ca forţa pură. Cu un avans de aproape două minute în faţa celui de-al doilea clasat, Alejandro Valverde (care a făcut, la rândul lui, o cursă mare), Contador pare să aibă victoria la general în buzunar, deşi aceasta este o afirmaţie îndrăzneaţă, în condiţiile în care Turul Spaniei 2012 a oferit multe surprize şi răsturnări de situaţie.

Vuelta 2012 – etapa a XVll-a

Image

Ziua de pauză a trecut, iar rutierii vor reveni acum la lucrurile serioase. Asta înseamnă că miercuri îi va aştepta încă un finiş în căţărare, al nouălea de la această ediţie. Deşi nu se compară cu Lagos de Covadonga sau Cuitu Negru, Fuente De ar putea aduce ceva nou în cursă, deoarece e o căţărare mai rulabilă, prin urmare, mult mai potrivită pentru Alberto Contador, care a fost incapabil să îl distanţeze pe Joaquim Rodriguez pe ascensiunile ce necesitau schimbări dese de ritm.

Este adevărat, panta medie nu sare de 3,9% pe parcursul celor 17,3 kilometri ai căţărării, însă o porţiune mai grea, de 9,8%, îşi va face apariţia cu doar câţiva kilometri înainte de sosire. În plus, Contador a dat asigurări la conferinţa de presă susţinută în ziua de pauză că nu a renunţat la victorie şi că va face totul pentru a obţine tricoul roşu, iar asta înseamnă că nu va lăsa ca Fuente De să treacă fără a mai încerca ceva.

Pe de altă parte, există şanse mari ca o evadare să reuşească, din cel puţin două motive: în primul rând, Saxo Bank-Tinkoff Bank vrea ca Joaquim Rodriguez să nu mai pună mâna pe secundele de bonificaţie de la final; în al doilea rând, Simon Clarke şi Thomas De Gendt sunt separaţi de numai cinci puncte în clasamentul tricoului alb cu buline albastre, iar pe traseu sunt puse în joc 11 puncte. Prin urmare, cei doi pot pleca pentru acestea, iar dacă vor fi însoţiţi de alţi cinci sau şase rutieri, au toate şansele să păcălească un pluton care se va reface în continuare după Ancares, Covadonga şi Cuitu Negru.

Post Navigation