Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Vuelta 2012”

Etapă epică pe Cuitu Negru

“Infernală, criminală, teribilă, chinuitoare, monstruoasă” – au fost doar câteva dintre cuvintele folosite pentru a descrie căţărarea finală a etapei a 16-a din Turul Spaniei. Aflată la debut în al treilea Mare Tur al sezonului, Cuitu Negru a oferit, în egală măsură, spectacol şi durere, depinde doar de care parte a baricadei s-au aflat cei implicaţi, deopotrivă fani şi ciclişti. Cu siguranţă, ceea ce s-a întâmplat luni în Vuelta va rămâne un punct de referinţă în istoria acestui sport, iar etapa încheiată pe ascensiunea din Asturia va deveni un etalon pentru Marile Tururi din sezoanele următoare.

De la Dario Cataldo, învingătorul de pe Cuitu Negru, la Alberto Contador şi Joaquim Rodriguez, care “s-au hârjonit” în permanenţă, până la Laurent Didier, ultimul sosit, cu o întârziere de aproape 38 de minute, cu toţii merită felicitări pentru ceea ce au arătat şi pentru cum au luptat, fie că a fost vorba despre o luptă cu adversarii, cu ei înşişi, cu timpul sau cu pantele de 25% care păreau la un moment dat interminabile. De altfel, atât de grea a fost Cuitu Negru, încât impresia generală era că ar fi mai uşor pentru ciclişti să meargă pe jos în ultimele sute de metri.

Cel mai aşteptat punct al Turului Spaniei a trecut cu bine pentru Joaquim Rodriguez, care a stat încă o dată “lipit” de roata lui Alberto Contador, reuşind pe final să mai pună şase secunde între el şi compatriotul său. Nu pare o diferenţă serioasă, dar sunt toate şansele ca duminică, atunci când se va trage linie la Madrid, să conteze enorm toate aceste “ciupeli” ale purtătorului tricoului roşu. De fapt, “Purito” ştie foarte bine asta, doar a pierdut Il Giro pentru numai 16 secunde.

Oarecum previzibil, rutierul lui Saxo Bank-Tinkoff Bank a mai ratat o şansă de a-l desprinde pe liderul clasamentului general, ceea ce duce duelul dintre cei doi la un cu totul alt nivel, al nervilor. Rodriguez are un avantaj enorm asupra compatriotului său la nivel mental, iar dacă va şti să se folosească de acesta, nu are cum să rateze victoria, în ciuda faptului că ultima săptămână mai aduce două sosiri la altitudine. Presiunea sub care se află Contador ar putea afecta tactica lui, care nici acum nu este una strălucită, din moment ce tot ceea ce face spaniolul în vârstă de 29 de ani este să sprinteze, în speranţa că “Purito” va ceda.

Marţi urmează o zi de pauză, aş spune decisivă în economia cursei. În funcţie de cum se va recupera Alberto Contador şi de planul pe care îl va pune la punct împreună cu echipa sa (momentan, membrii grupării daneze par incapabili să reacţioneze), fie Vuelta va fi relansată o zi mai târziu, fie Joaquim Rodriguez îi va mai da o lovitură campionului din 2008 şi se va apropia şi mai mult de Madrid.

Vuelta 2012 – etapa a XVl-a

Image

Cuitu Negru, căţărarea care va deschide “balul” în a treia săptămână a Turului Spaniei, a fost numită de jurnalişti “Bola del Mundo” a Asturiei, datorită pantelor extrem de dure, care ating şi 25%. Javier Guillen se gândea la ea de câţiva ani, dar a introdus-o abia la ediţia din 2012, deoarece a fost nevoie ca drumul în lungime de 2,8 kilometri, acoperit cu pietriş, să fie asfaltat. Odată realizat acest lucru, în colaborare cu autorităţile din Asturia, Cuitu Negru a primit “undă verde” pentru a fi inclusă în Vuelta.

Până să se ajungă acolo, etapa a 16-a îi va avea în prim-plan pe oamenii interesaţi de ierarhia celui mai bun căţărător, deoarece pe traseu mai apar trei ascensiuni, una de categoria a treia şi două de categoria întâi – Alto de la Cabruñana, Puerto de San Lorenzo şi Alto de la Cobertoria. Australianul Simon Clarke poartă tricoul alb cu buline albastre acum, dar este de aşteptat ca francezul David Moncoutié să iasă la atac, asta dacă rutierul echipei Cofidis mai are picioarele necesare pentru a-şi îndeplini obiectivul cu care s-a prezentat la start.

Ultima căţărare a zilei va fi un adevărat test de anduranţă pentru favoriţii de la general, care vor avea nevoie de fiecare fărâmă de energie pentru a trece cu bine de cei 19,4 kilometri, a căror pantă medie este de 6.9%. Valgrande Pajares începe relativ uşor, dar creşte ca nivel de dificultate cu fiecare kilometru parcurs, fiind o ascensiune ce are mai multe trepte. Evident, cea mai dificilă dintre acestea e Cuitu Negru, unde panta medie e de 13,5%, iar cea panta maximă ajunge la 25%.

Image

Nu mai este niciun secret că Alberto Contador trebuie să atace, întrebarea fiind când va face acest lucru ibericul. Acum patru ani, tot în Vuelta, “El Pistolero” nu a avut adversar în Asturia, câştigând fără probleme pe Alto del Angliru şi Fuentes de Invierno. Acum, situaţia stă cu totul altfel, iar Contador este conştient de asta, cât şi de faptul că rămâne fără ocazii de a-i pune probleme lui “Purito”. Dacă se va simţi bine, ciclistul originar din Pinto va fi obligat să îl atace pe Joaquim Rodriguez devreme şi să se asigure că ajunge singur şi cu un avantaj important pe Cuitu Negru; în caz contrar, riscă să păţească la fel ca pe Coll de la Gallina, Mirador de Ezaro sau Puerto de Ancares.

Munţii trec, Rodriguez rezistă

Etapa a XV-a din Turul Spaniei nu a adus nicio modificare la nivelul primilor doi clasaţi din ierarhia generală, astfel încât diferenţa dintre Joaquim Rodriguez şi Alberto Contador a rămas de 22 de secunde. Singura schimbare demnă de consemnat este “rocada” efectuată între Alejandro Valverde şi Chris Froome, la nivelul ultimei poziţii de pe podium, acolo unde acum se află ciclistul echipei Movistar, care a şi spus că s-ar mulţumi cu acest loc la Madrid, peste o săptămână.

Pe de altă parte, Lagos de Covadonga a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că lui Contador îi va fi foarte dificil să îl “scuture” pe Rodriguez, în ciuda faptului că ibericul de la Saxo Bank-Tinkoff Bank a declarat la finalul zilei că duminică nu a putut face nimic, deoarece nu s-a simţit bine încă de dimineaţă. În schimb, “Purito” a impresionat din nou, nu neapărat prin rezistenţa arătată la accelerările adversarului său, cât prin calmul de care a dat dovadă de fiecare dată, refuzând să intre în panică la atacurile lui Contador. Totuşi, la fel de adevărat este că ceea ce a făcut spaniolul în vârstă de 29 de ani nu poate fi numit atac, ci un sprint pe munte, pentru că nu a putut duce în niciun moment ritmul acela ridicat mai mult de zece secunde.

Tradiţia spune că rutierul care ocupă prima poziţie la general pe Lagos de Covadonga ajunge în ultima etapă a Vueltei pe primul loc. Cel mai recent exemplu vine din 2010, atunci când Vincenzo Nibali era îmbrăcat în roşu în etapa încheiată pe căţărarea din Asturia şi câştigată de Carlos Barredo, după o evadare. Doi ani mai târziu, un alt spaniol, Antonio Piedra, s-a impus pe Lagos de Covadonga, tot în urma unei evadări, în timp ce Joaquim Rodriguez a rămas lider. Pe nouă septembrie aflăm dacă scenariul se va repeta până la capăt.

Vuelta 2012 – etapa a XV-a

Image

Stau şi mă gândesc dacă nu cumva propoziţia “Joaquim Rodriguez nu este bun pe căţărările lungi” e doar un mit. Spaniolul are un loc trei pe Col du Tourmalet, în 2010, a parcurs aproape fără probleme ascensiunile dificile din Il Giro 2012, iar recent a câştigat pe Puerto de Ancares, consolidându-şi locul întâi în clasamentul general. Acum, pentru el va urma un nou test, Lagos de Covadonga, una dintre căţărările clasice ale Turului Spaniei, iar dacă va trece şi de acesta, va avea asigurată măcar o jumătate din tricoul roşu pe care îl poartă de 11 zile.

Aflată pentru a 18-a oară în Vuelta, căţărarea din Asturia revine pe traseu după doi ani de la precedenta prezenţă, atunci când Carlos Barredo a câştigat în urma unei evadări. Mai interesant este că “Purito” a mers foarte bine atunci, terminând etapa la doar 11 secunde diferenţă de Ezequiel Mosquera, cel mai bine clasat dintre favoriţi. Un rezultat care îl recomandă pe ibericul în vârstă de 33 de ani la o altă clasare bună duminică, deşi la fel de adevărat e că acum, faţă de cursa din 2010, îl are pe Alberto Contador printre adversari.

186,5 kilometri şi trei ascensiuni repertoriate va avea etapa a XV-a din Turul Spaniei: Santo Emiliano, Alto del Mirador del Fito şi Lagos de Covadonga. În principiu, traseul va fi mai uşor decât cel de sâmbătă, deoarece nu mai sunt atât de multe căţărări înlănţuite, însă Covadonga va fi cu mult peste tot ce au întâlnit cicliştii la această ediţie şi va reprezenta o adevărată piatră de încercare. În lungime de 13,5 şi cu o pantă medie de 7%, aceasta va fi încă o ocazie pentru Alberto Contador, care trebuie să atace până la intrarea în ultimii 2,5 kilometri, pentru că apoi panta se îndulceşte.

Dacă nu îl va desprinde decisiv pe “Purito”, campionul din 2008 va suferi încă o înfrângere, deoarece finalul i se potriveşte din nou compatriotului său, în condiţiile în care panta este de 10% în ultimele sute de metri. Evident, tactica lui Joaquim Rodriguez va fi să rămână din nou “lipit” de Contador şi să sprinteze de lângă el înainte de sosire, iar şansele de a realiza asta sunt foarte mari, în cazul în care rutierul lui Saxo Bank-Tinkoff Bank nu va da un atac consistent. De asemenea, e posibil ca echipa sa, Katusha, să îşi schimbe strategia pentru etapa a XV-a, şi să nu îi mai lase pe rivali la trenă atât de mult timp, astfel încât ei să fie cei ce vor impune ritmul, unul care să nu îl obosească pe purtătorul tricoului roşu.

“Purito”, de nedezlipit

Alberto Contador a atacat din nou în Turul Spaniei, dar consistenţa a lipsit din “arsenalul” ibericului, iar acesta a văzut încă o dată cum un avans de zece secunde şi o victorie de etapă îi sunt anulate de Joaquim Rodriguez, rutier care a avut din nou o accelerare devastatoare, în urma căreia a bifat al treilea succes în ceva mai mult de o săptămână şi a mai pus o cărămidă la triumful său în clasamentul general. Pe măsură ce Vuelta înaintează, devine din ce în ce mai clar că lupta pentru tricoul roşu va fi o afacere doar între doi oameni, care ar putea fi decisă pentru o diferenţă de cel mult un minut.

Acum, Rodriguez are 22 de secunde în faţa lui Contador, câştigate din bonificaţii, fără de care nu ar fi fost pe primul loc. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că învingătorul din 2008 a fost mai bun pe şosea decât “Purito” doar în contratimpul individual de la Pontevedra, unde i-a luat 59 de secunde. Altfel, în celelalte etape, aproape toate montane (excepţia se numeşte Barcelona), ciclistul Katushei a terminat mereu înaintea lui Contador, cu un total de 44 de secunde. Victoria de sâmbătă a avut două urmări clare asupra spaniolului de la Saxo Bank-Tinkoff Bank: i-a arătat acestuia că Joaquim Rodriguez va fi “greu de ucis” pe munţii înalţi şi i-a creat o stare de frustrare care l-ar putea afecta pe acesta în etapele viitoare.

În afară de lupta celor doi, mai există şi cea dintre Alejandro Valverde şi Chris Froome, pe care primul are şanse mari să o tranşeze în favoarea sa. Prin atacul dat cu un kilometru înainte de finalul lui Ancares, britanicul i-a speriat pe mulţi, dar totul s-a dovedit a fi până la urmă doar o perdea de fum, deoarece acţiunea sa a fost de scurtă durată, stingându-se tot atât de repede precum a început. În ritmul acesta, Valverde îşi poate aconta ultima treaptă de pe podium încă de luni, deoarece are de partea sa un element care îi lipseşte lui Froome acum: constanţa.

Vuelta 2012 – etapa a XlV-a

Image

Este Joaquim Rodriguez, cu adevărat, un favorit la tricoul roşu? Poate Alberto Contador să îl distanţeze pe compatriotul său şi prin asta să arate că nu are rival la această ediţie? Mai este Chris Froome unul dintre candidaţi la victorie sau va fi britanicul nevoit să se mulţumească doar cu un loc pe podium? Sunt trei întrebări care îşi vor afla răspunsul sâmbătă, la finalul primei etape “serioase” de munte din Turul Spaniei 2012.

Alto de Castro, Alto de Vilaesteva, Alto de O Lago, Alto Folgueiras de Aigas şi Puerto de Ancares sunt cele cinci căţărări presărate pe traseul rundei a XlV-a, care va aştepta plutonul cu un finiş la 1470 de metri. Este adevărat, altitudinea nu impresionează, însă celelalte detalii ale ascensiunii compensează asta: 9,5 kilometri lungime şi o pantă medie de 8,1% (Ancares are şi o porţiune de 12,%, care va apărea cu aproximativ doi kilometri înainte de sosire). Una dintre cele mai dificile căţărări din Galicia, Ancares promite mult spectacol şi un ritm alert, aspecte subliniate şi de Igor Anton, care a spus că se aşteaptă la o viteză ridicată şi o luptă pe cinste.

Însă cuvintele bascului nu trebuie luate ca un adevăr irefutabil, deoarece o zi mai târziu, duminică, rutierii vor merge pe Lagos de Covadonga, o ascensiune mult mai grea, iar asta i-ar putea face pe unii să îşi activeze instinctul de conservare şi să lase totul pe ultimii doi kilometri de pe Ancares. Cert este că o astfel de situaţie i-ar conveni de minune lui Joaquim Rodriguez, care va spera încă o dată să termine în faţa adversarilor săi şi să mai pună mâna pe câteva secunde de bonificaţie. Dacă Alberto Contador face figură de principal oponent al ibericului de la Katusha, nici Chris Froome nu trebuie desconsiderat, deşi oboseala pare că l-a ajuns pe britanic în această a doua jumătate a cursei.

Pe lângă oamenii interesaţi de general, şi rutierii care şi-au fixat ca obiectiv tricoul alb cu buline albastre vor fi de urmărit, deoarece nu mai puţin de 31 de puncte sunt puse în joc. De patru ori învingător în această ierarhie şi aflat la ultima cursă din carieră, DavidMoncoutié se va afla pe un teren propice şi va putea face primul pas spre îndeplinirea acestui obiectiv, aşa cum a spus şi Yvon Sanquer, managerul lui Cofidis, în acest interviu pe care mi l-a acordat în urmă cu câteva zile.

O victorie meritată

Este un clişeu, dar şi de asta e frumos ciclismul, pentru că pronosticurile şi calculele care păreau ca sigure la startul unei curse sunt date peste cap câteva ore mai târziu. Aşa s-a întâmplat şi vineri seară, când Steven Cummings a obţinut victoria carierei, în etapa a Xlll-a din Vuelta, după o evadare ce părea fără niciun viitor încă de când a plecat la drum. De unde toţi aşteptau un succes al lui John Degenkolb, acesta nu a mai venit, deoarece britanicul a crezut cu tărie în şansa sa şi pentru asta şi-a primit răsplata.

Venit de pe velodrom, acolo unde a obţinut un argint olimpic, în 2004, Cummings s-a făcut remarcat târziu, aşteptând până în al şaptelea sezon ca profesionist pentru a apărea în prim-plan pe şosea. Era februarie 2011, iar ciclistul echipei Sky la acea vreme tocmai câştigase cea mai grea etapă din Turul Algarve, pe Malhão, înaintea lui Tejay van Garderen şi Alberto Contador.

Totuşi, reuşita din Portugalia şi celelalte clasări bune nu l-au ajutat să rămână la Sky, o grupare la care a fost înregistrată o inflaţie de staruri în toamna anului trecut. Drept urmare, Cummings a trecut la BMC, însă a avut ghinion chiar în Turul Algarve (ce ironie!), suferind o fractură de pelvis, iar apoi “a recidivat” în Turul Ţării Bascilor, unde şi-a fracturat încheiatura mâinii stângi. Scos din joc luni bune şi trimis în Vuelta mai mult pentru ca echipa să iasă la număr, având în vedere că aceasta nici nu avea un obiectiv clar, Steven Cummings a răsplătit-o din plin pe BMC pentru încrederea acordată şi şi-a asigurat un alt statut pentru sezonul viitor, când ar putea primi rolul de lider în cursele mai mici pe etape.

Vuelta 2012 – etapa a Xlll-a

Image

Ce ciudat “s-au jucat” organizatorii Turului Spaniei atunci când au ales localitatea de start şi pe cea de sosire în etapa a Xlll-a: Santiago de Compostela şi Ferrol, două oraşe aflate “în antiteză”. Primul reprezintă punctul final al celebrului pelerinaj El Camino de Santiago, la care iau parte peste o sută de mii de oameni în fiecare an. Al doilea oraş este locul de naştere al lui Francisco Franco y Bahamonde, mai cunoscut ca Generalul Franco, dictatorul ajuns la conducerea Spaniei după un război civil de trei ani şi care şi-a pus decisiv amprenta asupra acestei ţări.

La precedenta vizită în Ferrol, acum 19 ani, uzbekul Djamolidine Abdoujaparov a încheiat victorios şi tot un sprinter va termina primul şi acum, având în vedere că traseul nu are nicio căţărare repertoriată, iar finalul este perfect plat. Chiar dacă nu cu mulţi kilometri înainte de sosire vor apărea unele dealuri, este greu de crezut că o evadare sau un atac dat târziu ar putea avea success în penultima zi din Galicia.

Încă o dată, John Degenkolb va porni ca mare favorit, iar dacă se va impune, va deveni primul ciclist din ultimii şapte ani care obţine cinci victorii în Vuelta. Precedenta astfel de performanţă a fost realizată de Alessandro Petacchi, italianul câştigând la acea vreme şi tricoul de cel mai bun sprinter. Germanul de la Argos-Shimano are acelaşi obiectiv acum, însă e greu de crezut că va reuşi, având în vedere clasările foarte bune ale lui “Purito”, care a ajuns să obţină puncte indiferent de profilul etapelor din Turul Spaniei.

Mirador de “Purito”

Joaquim Rodriguez a fost cu “poarta goală” în faţă pe Mirador de Ezaro şi nu a ratat, ba chiar a avut grijă să le ia câteva secunde bune adversarilor săi, care nu au putut să menţină ritmul infernal impus de rutierul Katushei, aflat la a şasea victorie de etapă în Vuelta. Acesta şi-a îndeplinit perfect planul şi a mărit diferenţa dintre el şi Alberto Contador, care pare să fie singurul lui adversar la tricoul roşu.

Considerat de mulţi principalul favorit din Turul Spaniei, după ceea ce a arătat în Turul Franţei şi la Jocurile Olimpice, Chris Froome se află clar pe o traiectorie descendentă şi de asta pot profita în continuare cei trei iberici (Rodriguez, Contador şi Alejandro Valverde), care au ocazia să monopolizeze podiumul ediţiei cu numărul 67, ceva ce nu s-a mai întâmplat în Vuelta din 2004, atunci când Roberto Heras, Santiago Perez şi Francisco Mancebo au terminat în această ordine; singurul lucru care mai rămâne de văzut este cine va fi primul.

Din punctul meu de vedere, “Purito” şi Contador pornesc cu şanse perfect egale; e adevărat, actualul lider al clasamentului general are un avans de 12 secunde, dar de sâmbătă va intra pe terenul compatriotului său, deoarece caravana va ajunge în munţii înalţi. Este de aşteptat ca Alberto Contador să se afle în prim-plan acolo, aşa cum a fost Joaquim Rodriguez pe finişurile scurte şi “explozive”, dar, pe de altă parte, asta nu înseamnă automat că rutierul formaţiei daneze va “dansa” şi îşi va distanţa rivalii la fel ca în sezoanele precedente. Din contră, e posibil ca purtătorul tricoului roşu să fie autorul altor evoluţii excelente, care să îl aducă şi mai aproape de primul triumf al carierei într-un Mare Tur.

Vuelta 2012 – etapa a Xll-a

Image

Nu cred că exista o zi mai potrivită pentru Joaquim Rodriguez după contratimpul individual decât aceasta, care propune o sosire ce pare că a fost “desenată” chiar de liderul clasamentului general. Joi, o singură căţărare repertoriată apare pe traseu, dar aceasta face toţi banii, deoarece vine chiar la finalul etapei dintre Vilagarcia de Arousa şi Dumbria. Scurtă, doar 1900 de metri, Mirador de Ezaro are o pantă medie spectaculoasă, de 13%, care va duce la aprinderea multor “artificii”. Panta maximă este şi mai dură, de 25%, deşi unii dintre cicliştii care au fost pe acolo spun că poate ajunge şi la 30%, în funcţie de cum sunt abordate virajele. Ca şi cum nu era suficient, la toate acestea se adaugă o porţiune de ciment în lungime de 300 de metri, care le va ridica alte probleme rutierilor.

În patru dintre etapele desfăşurate până acum, Rodriguez a venit mereu pe podium, o dovadă a constanţei sale remarcabile. Dacă această statistică este completată şi cu caracteristicile ascensiunii din etapa a Xll-a, toate datele duc către o nouă victorie a lui “Purito”, după cea de la Jaca. Un ciclist parcă născut pentru astfel de căţărări scurte şi cu pante de peste 10%, ibericul în vârstă de 33 de ani le poate lua, fără bonificaţii, de la zece secunde în sus următorilor trei clasaţi: Alberto Contador, Chris Froome şi Alejandro Valverde.

E dificil de spus dacă vreunul dintre aceştia îi poate oferi o replică pe măsura lui Rodriguez, dar cert este că dintre toţi, Froome e obligat să facă ceva, nu neapărat pentru a câştiga timp, cât mai ales pentru a şterge din impresia proastă lăsată la contratimp. Tocmai de aceea, sunt şanse mari să avem o reeditare a scenariului din etapa a şasea, cu Sky venind devreme la trenă, scopul echipei britanice fiind să preîntâmpine orice atac în cei doar doi kilometri ai căţărării. Chiar şi aşa, este greu de crezut că o astfel de tactică îi poate pune probleme lui Joaquim Rodriguez, care tot ce are de făcut e să rămână în roata lui Froome şi să sprinteze în ultimii 200 de metri. Un alt lucru interesant de urmărit va fi felul în care vor reacţiona Contador şi Valverde, după ce amândoi au pierdut secunde preţioase la Jaca, căţărare cu o pantă similară celei pe care se va urca vineri.

Post Navigation