Cafe Roubaix

Dirk Demol, invitatul săptămânii la Cafe Roubaix

Fost rutier şi câştigător de Paris-Roubaix în 1988, după cea mai lungă evadare reuşită din istoria cursei (222 de kilometri), Dirk Demol este unul dintre directorii sportivi ai lui Trek Factory Racing, iar anul acesta e pregătit să conducă echipa din nou în clasicele de primăvară. Experienţa pe care o oferă poate fi de mare ajutor pentru Fabian Cancellara, triplu câştigător de Turul Flandrei şi Paris-Roubaix, ale cărui principale obiective în noul sezon vor veni în martie şi aprilie, atunci când sunt programate cele mai importante curse de o zi din calendar.

Însă obiectivele lui Trek pentru 2015 nu sunt legate doar de clasice, ci şi de cursele pe etape, pentru care echipa a făcut un transfer important toamna trecută, semnând cu Bauke Mollema, unul dintre cei mai constanţi rutieri de general din pluton, cu două clasări în top zece la precedentele ediţii ale Turului Franţei. În afară de Cancellara şi Mollema, echipa americană – autoare a 12 victorii în 2014 – are mulţi ciclişti tineri pe care îi aşteaptă să facă un pas înainte şi să îşi arate potenţialul uriaş.

Cu doar câteva zile înainte de prima cursă europeană a sezonului – Trofeo Santanyi – am avut oportunitatea de a discuta cu Dirk Demol şi de a-i adresa câteva întrebări cu privire la stagiunea anterioară a echipei şi obiectivele pentru 2015, un an în care Trek Factory Racing vrea să fie din nou protagonistă în toate cursele mari.

– Domnule Demol, cum apreciaţi sezonul 2014 avut de Trek?  

A fost reuşit până la finalul lunii mai, dar lucrurile nu au mers la fel de bine după aceea. Am avut o primăvară solidă datorită lui Fabian Cancellara, care a obţinut victoria în Turul Flandrei, dar şi podiumuri în Milano-San Remo şi în Paris-Roubaix, ceea ce a fost extraordinar. Un alt punct de referinţă a fost Turul Italiei, acolo unde Julian Arredondo a câştigat o etapă şi a cucerit tricoul acordat celui mai bun căţărător, iar Giacomo Nizzolo a adus rezultate la sprinturi. Nu ştim ce s-a întâmplat în a doua jumătate a stagiunii, am adunat multe clasări între primii trei, dar nu atât de multe succese, deşi trebuie să recunosc că Turul Franţei ne-a oferit ceva motive de satisfacţie, după ce Haimar Zubeldia a terminat pe locul opt. Un motiv este că echipa a fost nouă şi am avut mulţi rutieri tineri cărora le-a lipsit experienţa. Însă acum, după cantonamentele de iarnă, suntem foarte încrezători înaintea acestui sezon. Tinerii ciclişti sunt mult mai puternici la nivel mental şi suntem convinşi că vor avea un an foarte solid.

– Dacă tot a venit vorba despre tinerii rutieri, Trek are câţiva foarte talentaţi: Jasper Stuyven, Bob Jungels şi Danny van Poppel. Cum vedeţi progresul înregistrat de ei până acum?  

A mai trecut un an peste ei şi sunt mult mai experimentaţi şi încrezători. Danny van Poppel a mers bine în primul său sezon, nu a obţinut o victorie, dar a avut câteva rezultate interesante. Apoi, în 2014 a progresat şi asta s-a văzut când a bifat succese în Cele Trei Zile ale Flandrei de Vest şi în Turul Luxemburgului. Acum a devenit mai puternic şi poate câştiga chiar mai multe curse. Jasper Stuyven este un alt ciclist pe care îl cunoşteam şi care s-a descurcat chiar mai bine decât ne-am fi aşteptat în clasice. Am aflat foarte repede ce poate face în aceste curse, el fiind foarte impresionant în Paris-Roubaix, unde l-a ajutat mult pe Fabian Cancellara, aportul său fiind extrem de important, în condiţiile în care echipa noastră s-a confruntat cu câteva probleme acolo. În ceea ce îl priveşte pe Bob Jungels, s-a comportat bine în curse puternice de World Tour, precum Paris-Nisa şi Turul Spaniei, şi a devenit mult mai puternic în 2014. Sunt convins că are un viitor frumos şi abia aştept să văd ce va face în cursele pe etape.

– La fel ca în anii anteriori, Fabian Cancellara va fi unul dintre liderii echipei. Având în vedere vârsta sa şi cicliştii tineri care vin din urmă, credeţi că îi va fi mai dificil să se impună într-un Monument?  

Niciodată nu este uşor să câştigi un Monument, dar el a făcut-o doi ani la rând, triumfând în Turul Flandrei, Paris-Roubaix şi din nou în Turul Flandrei, dar şi bifând multe alte podiumuri. Evident, sunt rutieri ca Sep Vanmarcke, Greg Van Avermaet, John Degenkolb şi Peter Sagan, care îşi doresc să triumfe într-o clasică, însă Fabian arată bine după cantonamentele de iarnă şi este într-o formă fizică mai bună decât anul trecut. E în continuare motivat, are acelaşi “motor” uriaş şi cu o echipă mult mai puternică alături, sunt convins că poate câştiga un Monument din nou. În clasice, să fii puternic nu este întotdeauna cel mai important lucru. Toată lumea ştie că Fabian Cancellara nu a fost cel mai puternic în Turul Flandrei 2014, dar a fost cel mai inteligent şi cel mai experimentat. Fabian vrea să se impună din nou într-o cursă importantă de o zi şi va răspunde prezent, în ciuda vârstei ori a presiunii.

– Există vreun rutier care credeţi că poate fi mai periculos decât ceilalţi?

În clasice orice este posibil, dar după o cursă în lungime de 260 de kilometri, contează mult ce mai ai în picioare şi am văzut asta sezonul trecut, în Turul Flandrei. În afară de suspecţii de serviciu, sunt de părere că mai trebuie să fim atenţi la Bradley Wiggins, în Paris-Roubaix, deoarece el nu va veni acolo doar pentru a putea spune că a participat. Va fi în cursă pentru a o câştiga. Pe de altă parte, prezenţa lui se poate transforma într-un avantaj pentru noi, deoarece lui Fabian îi place să facă o cursă dificilă, iar cu Wiggins în Paris-Roubaix, lucrurile vor şi mai dificile. Toată lumea ştie că Fabian nu este un sprinter, însă e foarte puternic, şi după o cursă de 260 de kilometri, e unul dintre cei mai rapizi dintr-un grup redus, aşa că are o şansă bună de a câştiga, indiferent de adversar.

– Cât de important va fi Gert Steegmans pentru echipa de clasice?

Gert Steegmans este unul dintre cei mai buni rutieri din pluton la capitolul poziţionare şi sunt convins că va fi foarte important pentru noi, echipa a făcut o mişcare bună prin aducerea lui. Gert a concurat în Turul Flandrei şi în Paris-Roubaix de mai multe ori şi îl va ajuta pe Fabian, nu în ultima parte a cursei, dar va fi esenţial pentru primii 200 de kilometri, acolo unde misiunea sa va fi să îl protejeze pe Cancellara în pluton. Eu l-am dorit de anul trecut, dar nu a fost posibil să îl aducem, deoarece încă se afla sub contract. În afară de clasice, Steegmans va fi important şi pentru tinerii sprinteri ai echipei, dar în acelaşi timp, sunt convins că mai poate câştiga o cursă.

– Echipa are ambiţii mai mari pentru clasamentul general după aducerea lui Bauke Mollema. Care sunt aşteptările în ceea ce îl priveşte?

În ultimii doi ani nu am avut un ciclist care să vină constant în top zece în cursele pe etape, iar Bauke Mollema ne va ajuta să rezolvăm asta. Aşa cum am putut vedea, el e întotdeauna un candidat la podium în cursele pe etape, dar şi în clasice. Este extraordinar să îl avem în echipă, mai ales că acum, cu Frank Schleck şi Haimar Zubeldia în formă foarte bună, suntem mult mai puternici. În cantonament am văzut că Bauke s-a integrat cu uşurinţă în grup şi sunt convins că va avea un sezon reuşit.

– După ce a semnat cu Trek, Mollema a spus că unul dintre principalele sale obiective pentru 2015 va fi să termine între primii cinci Turul Franţei. La ce trebuie să mai lucreze pentru a face asta?  

Am văzut în trecut că pe finalul Turului Franţei picioarele sale nu mai sunt atât de bune, aşa că poate trebuie să ne gândim la un program diferit sau la o altă pregătire, astfel încât să aibă mai multe resurse pentru ultimul week-end, care e atât de important în economia clasamentului general. Bauke este un rutier care se poate adapta unui nou program, aşa că nu va dificil să facem asta. Unul dintre cele mai importante obiective va fi să îl aducem cât mai bine pregătit la startul Turul Franţei.

– Cine credeţi că ar putea fi revelaţia echipei? 

Alegerea mea este Bob Jungels. Va face din nou un mare pas înainte, e în continuare tânăr, mult mai puternic faţă de sezonul anterior, şi după ce a fost aproape în câteva rânduri anul trecut, cred cu tărie că va reuşi lucruri mari acum, şi va obţine rezultate impresionante.

Gianni Savio: 2015, un nou start pentru echipă

2014 a fost un an interesant pentru Androni Giocattoli-Venezuela. Echipa manageriată de Gianni Savio a fost, din nou, una dintre cele mai agresive din pluton şi a obţinut opt victorii pe trei continente, însă niciuna dintre acestea nu a venit în Italia, o situaţie ce nu a mai fost întâlnită din 2003. Drept urmare, Gianni Savio a decis să schimbe mai mult de jumătate din lotul echipei, Davide Appollonio, Oscar Gatto şi Serghei Tvetcov numărându-se printre rutierii noi care sunt aşteptaţi să conducă echipa şi să aducă victorii.

La fel ca până acum, Androni va avea două obiective: să îşi respecte filosofia, de a ieşi mereu la atac, şi să lupte pentru câştigarea clasamentului general în Cupa Italiei, o competiţie foarte importantă pentru grupările Pro Continentale, deoarece campioana este recompensată cu o invitaţie pentru Turul Italiei. Startul stagiunii a fost în forţă pentru Androni Giocattoli-Venezuela, care a aşteptat doar câteva zile pentru a bifa primul succes, adus de Carlos Galviz, în Vuelta al Tachira. Acum, echipa se va concentra pe cursele din Italia, iar Gianni Savio e încrezător că gruparea pe care o conduce va rula la un cu totul alt nivel decât a făcut-o anul trecut.

– Domnule Savio, sunteţi mulţumit de parcursul lui Androni în 2014?

Vreau să încep prin a spune că am avut aşteptări mai mari din partea unor ciclişti. Au fost rutieri cu care am semnat sperând că vor aduce rezultate, dar asta nu s-a întâmplat, din păcate. De exemplu, Johnny Hoogerland, venit din postura de campion naţional al Olandei, sau Manuel Belletti, care avea o experienţă de doi ani în World Tour. Nu înţeleg ce s-a întâmplat cu Johnny Hoogerland. Înaintea fiecărei etape din Giro, discutam cu el şi îi spuneam: “Nu îţi cer să câştigi, ci doar să te numeri printre protagonişti”, la care el îmi răspundea “Încerc, dar nu este posibil”. Pentru mine, a fost dificil de înţeles. Am semnat cu el, deoarece avea acelaşi spirit agresiv ce caracterizează echipa noastră. Una peste alta, sezonul nu a fost excelent, însă nici rău nu poate fi numit, deoarece am obţinut opt victorii, între care şi titlul la Campionatele Americii Centrale şi Caraibelor, un rezultat foarte important.

– Ce rutieri v-au impresionat în sezonul anterior?

Unul dintre aceştia este Carlos Galviz, care ni s-a alăturat doar din luna aprilie. A câştigat titlul naţional la contratimp şi cea mai importantă etapă din Turul Venezuelei. A mai fost şi Franco Pellizotti, un adevărat profesionist, mereu serios, motiv pentru care este căpitanul nostru. De asemenea, şi Kenny van Hummel a fost important pentru echipă şi îmi pare rău pentru că nu l-am putut păstra la echipă şi anul acesta, din raţiuni financiare. Am fost mulţumit de el, ne-a adus trei succese, dar nu i-am mai putut prelungi contractul. Am discutat despre asta şi a înţeles situaţia.

– Presupun că lipsa unei victorii în Italia a reprezentat o dezamăgire.

Evident, dar cunosc ciclismul foarte bine după 30 de ani ca manager, aşa că pot accepta că în unele sezoane apare ghinionul, aşa cum a fost cazul în 2014. Am fost aproape să câştigăm o etapă în Turul Italiei, cu Jackson Rodriguez, la Rivarolo Canavese, şi cu Franco Pellizotti, pe Monte Zoncolan. Ne-a lipsit acel ceva în plus care ne-ar fi adus o victorie. Un succes în Giro ne-ar fi schimbat sezonul. Nu sunt satisfăcut de rezultatele avute, dar sunt fericit cu faptul că am onorat cursele, aceasta fiind şi filosofia noastră.

– Aşadar, lipsa rezultatelor v-a convins să semnaţi cu mulţi rutieri noi.

Exact! Am decis să schimb mai mult de jumătate din lotul echipei, iar aşteptările mele sunt mari pentru acest sezon. Sunt încrezător că Oscar Gatto va surprinde în 2015, la fel ca Serghei Tvetcov. El este necunoscut în Italia, dar locul al treilea din Turul Colorado arată de ce e capabil. Un alt transfer important este Davide Appollonio, care are experienţă de World Tour şi ne poate aduce rezultate importante.

– Pe ce curse se va concentra echipa?

2015 va reprezenta un nou start pentru noi, aşa că am decis să schimbăm programul. Stagiunea anterioară am fost foarte prezenţi în nordul Europei, dar acum ne dorim să avem mai multe rezultate în Italia. Asta nu înseamnă că nu vom mai merge în Belgia sau Olanda, ci doar că întrecerile din Italia vor fi mai importante acum. Vrem să obţinem rezultate importante în toate cursele ce se desfăşoară pe teren propriu, Turul Italiei fiind, încă o dată, cel mai important obiectiv.

– Cine poate fi revelaţia lui Androni în 2015?

Nu ştiu dacă mai poate fi considerat o revelaţie după rezultatele din 2014, dar Gianfranco Zilioli va fi un om de urmărit. De asemenea, cred că şi Andrea Zordan va avea un sezon puternic. Din păcate, s-a confruntat cu probleme de sănătate anul trecut, însă acum sunt convins că va reveni în top şi îşi va arăta potenţialul.

– Exista vreun sâmbure de adevăr în zvonurile care vorbesc despre o reîntoarcere a lui Jose Rujano la echipă, pentru Turul Italiei?

Nu, pot să confirm că nimic nu este adevărat. După Vuelta al Tachira, Jose Rujano mi-a dat de înţeles că vrea să vorbească cu mine, şi i-am transmis că putem face asta, însă doar atât. În acest moment, nu negociem cu Rujano.

– Totuşi, mai există vreo uşă deschisă pentru revenirea lui?

Nu ştiu. Sunt dispus să vorbesc cu el, dacă îşi doreşte asta, dar, repet, nu există negocieri. Am o relaţie bună acum cu Rujano. E conştient că a greşit în urmă cu câţiva ani, însă asta ţine de domeniul trecutului, aşa că lucrurile sunt amiabile între noi. El a câştigat Vuelta al Tachira, iar când am urcat pe podium cu Jose Garcia, care s-a impus în clasamentul sprinturilor intermediare, l-am felicitat pentru rezultatul lui. Încă nu am discutat, dar dacă e dispus să facă asta, atunci vom vorbi, deoarece lucrurile sunt în regulă între noi.

Sondre Holst Enger: “Mă interesează doar victoria”

Ciclismul norvegian se află pe un trend ascendent de câteva sezoane, iar unul dintre cele mai fascinante produse ale acestei ţări este Sondre Holst Enger, rutierul în vârstă de 21 de ani care a făcut o impresie foarte bună în stagiunile anterioare. Legitimat la Sparebanken Sør, Holst Enger a fost una dintre revelaţiile lui 2013, atunci când a bifat mai multe rezultate excelente: victorie în Coupe des Nations Saguenay, clasamentul general din Cupa Norvegiei, un loc trei în Turul Norvegiei – unde a terminat înaintea multor ciclişti de Wold Tour – şi medalia de bronz în cursa pe şosea la Campionatele Mondiale de la Florenţa.

Un an mai târziu, lucurile nu au început aşa cum şi-a dorit rutierul norvegian, care şi-a intrat în formă doar în a doua jumătate a sezonului, când lucrurile au început să meargă mai bine. După un loc cinci în Turul Fiordurilor – cel mai bun rezultat al său într-o cursă pe etape – a câştigat titlul naţional la tineret, iar apoi a venit pe cinci la Campionatele Mondiale de la Ponferrada. Un all-rounder foarte puternic, cu un talent uriaş, Sondre Holst Enger a intrat în vizorul lui IAM, care i-a oferit un contract pentru următorii doi ani. Având în vedere cum s-a descurcat până acum, tânărul scandinav ar trebui să aibă o carieră de succes la profesionişti, iar echipa elveţiană va avea grijă să îl ajute să progreseze, astfel încât să ajungă unul dintre cei mai buni rutieri din lume.

În urmă cu câteva zile, când se afla în cantonament, am avut ocazia să discut cu Sondre şi să îi pun câteva întrebări despre sezoanele petrecute la tineret şi aşteptările pe care le are pentru primul său an ca profesionist.

– Sondre, cum te-ai apucat de ciclism?  

La început am făcut karate, dar tatăl meu, care a fost un rutier cu rezultate importante în cariera sa, m-a întrebat într-o zi de ce nu încerc ciclismul. I-am răspuns că îi voi da o şansă, deşi îmi era frică de înfrângere. În cele din urmă, am făcut asta şi mi-a plăcut, chiar dacă lucrurile nu au mers foarte bine în primele curse. Totuşi, nu am renunţat şi am continuat să particip, iar astfel am reuşit să înţeleg sportul mai bine şi să îmi placă. Atunci am decis să trec de la karate la ciclism şi să dau 100% aici.

– Care a fost cel mai bun rezultat obţinut până acum?  

Sunt două, ambele venite în 2013, în Turul Norvegiei şi la Campionatele Mondiale. Acela a fost cel mai reuşit sezon al meu, unul în care am fost foarte motivat să mă descurc bine după ce am fost bolnav în 2012. A fost fantastic să mă număr printre protagonişti în Turul Norvegiei, să termin pe trei acolo, iar apoi, doar câteva luni mai târziu, să închei pe ultima treaptă a podiumului la Campionatele Mondiale desfăşurate la Florenţa.

– Eşti rapid pe final şi ai un punch bun. Crezi că viitorul tău e legat de clasice sau eşti tentat şi de cursele pe etape?  

Vreau să mă concentrez pe ambele, deoarece îmi doresc să obţin victorii atât în clasice, cât şi în cursele pe etape. Să fiu sincer, nu mă prea interesează în ce curse voi merge, dacă îmi plac şi concurez acolo, dau tot ce pot pentru a obţine victoria. Nu mă interesează să termin pe podium sau între primii zece, obiectivul meu este întotdeauna să câştig.

– În ce curse vei participa sezonul acesta?  

Voi începe în Challenge-ul Mallorca şi voi mai concura în Turul Cataluniei şi Amstel Gold Race. Apoi, în luna mai, sper să particip în câteva curse din Norvegia, deoarece acestea sunt foarte importante pentru mine.

– Pe ce te-ai concentrat în cantonamentele din iarnă?

Am căutat să îmi intru în formă, pentru că îmi doresc neapărat un start bun în primul meu sezon ca profesionist. De asemenea, m-am axat şi pe îmbunătăţirea aptitudinile de căţărător şi sprinter, iar lucrurile au mers cu adevărat bine. Nu există presiune din partea echipei, toţi cei de aici îşi doresc să învăţ cât mai mult posibil şi să îmi găsesc ritmul. Vreau să demonstrez de ce sunt capabil, să arăt potenţialul meu uriaş şi să dovedesc că pot fi unul dintre cei mai mari rutieri din lume în anii care vor veni.

– Apropo de asta, ce curse ţi-ai dori să câştigi?

Mi-ar plăcea să mă impun în câteva etape din Turul Franţei, dar şi cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale îmi face cu ochiul. Evident, vreau să am succes şi în clasice. Ar fi frumos să obţin o victorie în Amstel Gold Race sau în Liège–Bastogne–Liège.

Dylan Groenewegen: concentrat pe clasice în 2015

Roompot este o echipă nouă pe scena internaţională a ciclismului, iar printre rutierii cu care a semnat pentru primul sezon se află şi Dylan Groenewegen, unul dintre cele mai mari talente olandeze ale momentului. Originar din Amsterdam, rutierul în vârstă de 21 de ani s-a făcut remarcat încă de la juniori, atunci când a câştigat o etapă în Driedaagse van Axel şi o alta în Liège-La Gleize. Apoi, la tineret, şi-a confirmat potenţialul, triumfând într-o etapă din Turul Normandiei, dar şi în Turul Flandrei, unde a devenit doar al treilea batav care s-a impus de la apariţia cursei, în 1936.

Succesul din Flandra a atras atenţia multor echipe profesioniste, aşa că Dylan Groenewegen a ajuns în cele din urmă la Roompot, singura grupare olandeză din eşalonul Pro Continental. Aici va avea ocazia de a progresa şi, în acelaşi timp, de a avea un program de curse bun, care va include şi câteva clasice. Saptămâna trecută, când se afla în cantonament, am vorbit cu Dylan, cu ajutorul lui Léon Boele, ofiţerul de presă al echipei, şi l-am întrebat mai multe despre aşteptările sale pentru acest sezon.

– Dylan, cum ai început ciclismul?

Ciclismul se află în familia mea de mult timp, aproape toată lumea l-a practicat sau este în continuare activă în curse ori în alte evenimente cicliste. Într-o zi am mers într-o cursă, am primit un premiu şi din acel moment mi-am dorit mai mult. Participarea mea în curse a fost un hobby, dar curând am realizat că vreau să fiu profesionist, iar acum sunt foarte fericit că am făcut acest pas alături de Roompot.

– În sezoanele anterioare ai avut multe rezultate solide, între care şi victoria din Turul Flandrei. Cât de important a fost acel succes pentru tine?

Obiectivul a fost să mă rezultate bune încă de la startul stagiunii, iar principala ţintă a fost câştigarea Turului Flandrei. Am terminat al doilea în 2013 şi mi-am dorit neapărat să câştig cursa un an mai târziu, iar la final am fost fericit că lucrurile au mers bine şi mi-am îndeplinit obiectivul.

– Ai avut vreo dezamăgire notabilă în 2014?

Întotdeauna apar astfel de momente, iar unul dintre acestea a fost ratarea victoriei la Campionate Naţionale, vara trecută, acela fiind un obiectiv important pentru mine. Aş mai fi putut concura la tineret şi anul acesta şi să încerc astfel să mă impun acolo, dar am ales să fac pasul la profesionişti şi sunt fericit cu asta.

– Care e povestea transferului la Roompot?

Am ajuns la un acord cu o echipă în prima parte a lui 2014, însă aceasta s-a desfiinţat, aşa că a trebuit să aleg între BMC şi Roompot. Aceasta din urmă mi-a oferit multă încredere, şi am decis să merg acolo. Îmi place mult aici, este frumos, sunt rutieri olandezi în lot, iar atmosfera e excelentă.

– Jean-Paul Van Poppel a spus despre tine că nu îţi este frică la sprinturi şi că eşti capabil să improvizezi. Ce părere ai despre calităţile tale?

Sprintul meu este foarte bun, dar ar trebui să fie şi mai bun. Vreau să îl îmbunătăţesc cu ajutorul lui Jean-Paul Van Poppel, care e mentorul echipei. Atunci când traseul este dificil, sprintul meu este foarte important, deoarece funcţionează ca o armă puternică.

– În ce curse vei merge în primele luni ale sezonului?

Voi începe luna viitoare, în Franţa, cu Etoile de Bessèges, după care sper să fiu la startul lui Kuurne-Bruxelles-Kuurne, E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem şi altor curse de o zi.

– Şi ce obiective vei avea în acest prim an?

Mi-aş dori să mă descurc bine în câteva dintre clasicele de primăvară. Sper că sprintul meu puternic mă va ajuta să mă fac remarcat în cursele importante din calendar. În viitor, nu există nicio îndoială, îmi doresc să câştig cât mai multe curse.

Kristoffer Skjerping: “Marele obiectiv al carierei mele este să câştig Turul Flandrei”

Are doar 21 de ani, dar ştie ce vrea. Încă de când a început ciclismul, datorită fratelui său mai mare, Kristoffer Skjerping a fost motivat să devină din ce în ce mai bun şi să îşi atingă toate obiectivele. Aşa că, după ce a ajuns să concureze pentru o echipă norvegiană la nivel Continental, a început să îşi adauge rezultate importante în palmares, unul dintre acestea fiind victoria din prima etapă a Tour de l’Avenir, după ce a fost prezent în evadare toată ziua. La scurt timp de la acel succes, a obţinut cel mai important rezultat al carierei, locul al treilea în cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale desfăşurate la Ponferrada, ceea ce i-a adus un contract de profesionist alături de Cannondale-Garmin, după trei ani petrecuţi cu Team Joker.

Unul dintre cei mai promiţători neo-profeşionisti rutieri din pluton, Kristoffer Skjerping e un rutier al cărui viitor este strâns legat de clasicele care îl fascinează de foarte mult timp. Sezonul acesta, deşi va fi un debutant, va avea ocazia să participe în câteva dintre cele mai importante curse de o zi din lume şi să îşi împlinească un vis. Pentru moment, obiectivul său este să încheie clasicele respective şi să capete experienţă, astfel ca într-o bună zi să revină la startul acestora ca unul dintre favoriţi.

– Kristoffer, vei debuta la profesionişti mai devreme, în Turul San Luis.

Da, a fost puţin şocant, însă sunt fericit să mă aflu aici şi aştept cu nerăbdare să încep să concurez alături de Cannondale-Garmin.

– Ce impresie ţi-a lăsat Argentina până acum?

Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost căldura. Nu este uşor să treci de la minus 20 de grade la plus 35, dar sunt un viking, aşa că voi supravieţui.

– Cu ce aşteptări începi Turul San Luis?

Sper să îmi ajut echipa şi să trec cu bine de cursă. Dacă voi obţine un rezultat la sprint într-una dintre etape, voi considera asta ca fiind un mare bonus.

– Ce obiective ai pentru acest an?

Vreau să învâţ cât mai mult posibil şi să fac tot ceea ce îmi spune echipa. Marile mele obiective vor veni în clasice, pentru mine va fi foarte important să le termin. Tot ce fac acum e pentru a ajunge într-o formă cât mai bună la startul clasicelor, îmi doresc să fiu în cea mai bună formă a vieţii pentru acele curse. Evident, pe viitor vreau să câştig o astfel de cursă.

– Te gândeşti la o clasică anume?

Cel mai mare obiectiv al meu este să mă impun în Turul Flandrei. Căţărările scurte şi dure mi se potrivesc şi am un sprint bun la final, care e de mare ajutor.

– La ce vrei să mai lucrezi?

Vreau să îmi îmbunătăţesc nivelul mental, mai ales la sprint. Să nu mai stau atât de mult pe gânduri, ci să acţionez.

– Vei avea 24 de ani atunci când Bergen va organiza Campionatele Mondiale, în 2017. Este un rezultat bun acolo un obiectiv pentru tine?

Cursa va veni prea repede pentru a mă gândi la victorie, însă un rezultat bun e posibil. Campionatele Mondiale de la Bergen reprezintă un obiectiv important pentru mine, la care mă gândesc mult. Traseul trece la doar 200 de metri de casa mea, iar simplul gând îmi dă fiori.

– Care crezi că sunt principalele motive pentru popularitatea din ce în ce mai ridicată a ciclismului în Norvegia?

Principalul motiv ţine de rutierii foarte buni pe care i-am avut în ultimii ani. Atunci când m-am apucat de acest sport, Thor Hushovd şi Kurt Asle Arvesen erau marile vedete ale ciclismului în Norvegia. După ei au venit Edvald Boasson Hagen şi Alexander Kristoff, care se află acum între cei mai valoroşi rutieri din lume.

Tony Gallopin: “Mă voi concentra pe Ardeni”

Anul trecut, Tony Gallopin a fost unul dintre cei mai buni rutieri francezi din pluton, confirmând că se află pe o pantă ascendentă, după ce în 2013 a câştigat Clasica San Sebastian, în urma unui atac dat pe ultima căţărare a cursei. Un ciclist foarte versatil, Gallopin (26 de ani) a progresat mult în prima stagiune petrecută alături de Lotto-Belisol şi şi-a cimentat statutul de lider al echipei belgiene. Asta l-a ajutat să se impună într-o etapă din Le Tour şi să poarte tricoul galben vreme de o zi, chiar pe 14 iulie.

Acum, rutierul francez este pregătit să înceapă al cincilea său sezon în World Tour, unul în care şi-a propus să aibă şi mai mult succes decât în 2014 şi să câştige o clasică. Despre asta a vorbit pentru Cafe Roubaix, într-un interviu acordat în urmă cu câteva zile.

– Tony, cum a fost 2014?

A fost un sezon frumos, cu victoria de etapă din Turul Franţei şi tricoul galben purtat acolo, ca puncte de referinţă. Tot ce s-a întamplat a fost de-a dreptul fantastic. Sunt fericit pentru cum au decurs lucrurile în Le Tour, dar nu la fel de mulţumit atunci când vine vorba despre startul anului, deoarece nu am avut atât de mult noroc. Am fost în formă bună pentru clasicele flandriene, dar nu norocos, în vreme ce în Ardeni, adevărul este că nu am fost la cel mai bun nivel.

– Ce te-a făcut să te concentrezi în acest sezon pe clasicele din Ardeni, şi nu pe cele din Flandra?

În 2014, cursele din Flandra au reprezentat principalul meu obiectiv, însă când am ajuns la startul clasicelor din Ardeni, picioarele mele nu au mai răspuns atât de bine. Asta m-a făcut să mă gândesc la modificarea programului, să mă axez pe Ardeni şi să mai particip într-o cursă înainte, astfel încât să fiu mai subţire. Acest sezon îmi va oferi indicii importante pentru viitor şi îmi va arăta dacă trebuie să continui pe acest drum, sau dacă se va impune încă o schimbare.

– Te vei axa pe toate cele trei clasice din Ardeni?

Nu sunt sigur că voi concura în Flèche Wallonne, aşa că Amstel Gold Race şi Liège–Bastogne–Liège vor fi cele mai importante curse de o zi de anul acesta, clasice în care îmi doresc să fiu foarte competitiv. Tocmai de aceea, vreau să pierd din greutate şi să mă prezint foarte proaspăt la startul acelei săptămâni.

– În ce curse vei merge înainte de clasice?

Voi începe în Grand Prix La Marseillaise, voi continua cu Etoile de Bessèges, Turul Algarve şi Paris-Nisa. Apoi voi merge în Milano-San Remo, după care voi participa în Turul Ţării Bascilor. Va fi prima mea prezenţă acolo şi sunt foarte fericit să încerc ceva nou. După aceea vor urma Brabantse Pijl, Amstel Gold Race şi Liège–Bastogne–Liège.

– Te interesează şi clasamentul general anul acesta?

Poate voi încerca din nou în Paris-Nisa, la fel ca sezonul trecut, însă asta va depinde de traseu. Turul Ţării Bascilor şi Criteriul Dauphiné sunt mult prea grele pentru asta şi nu mă pot gândi la ele.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Din punctul meu de vedere, este destul de similar cu cel din 2014. Voi merge acolo cu acelaşi obiectiv ca anul trecut, şi anume, să încerc să câştig o etapă, cel mai probabil, dintr-o evadare. Altfel, în etapele de plat voi munci pentru André Greipel.

– Campionatele Mondiale sunt şi ele în planul tău?

Sunt de părere că traseul e unul bun, care mi se potriveşte. Mondiale vor fi un obiectiv important pentru mine la finalul stagiunii, aşa că mă gândesc să fiu în formă pentru luna septembrie. Asta înseamnă că voi merge fie în cursele din Canada, fie în Turul Marii Britanii. Îmi plac cursele canadiene, dar acestea se termină cu trei săptămâni înainte de Richmond, aşa că încă nu am luat o decizie. Oricum, un start în Vuelta este foarte puţin probabil.

Brian Holm: despre Cavendish, Kwiatkowski şi tinerii rutieri care vin din urmă

Etixx-Quick Step este pregătită să înceapă un nou sezon, în care echipa speră să depăşeacă rezultatele din 2014, atunci când a obţinut 58 de victorii, dintre care 20 în curse de World Tour. Primul rendez-vous al grupării belgiene va fi Turul San Luis, în Argentina, acolo unde Etixx va fi condusă de Mark Cavendish şi Michal Kwiatkowski, campionul mondial, doi rutieri de la care aşteptările sunt foarte mari: britanicul trebuie să demonstreze că este în continuare o forţă la sprint şi poate ajunge din nou în top, în vreme ce tânărul polonez va fi urmărit cu şi mai mult interes decât în trecut, acum că poartă tricoul curcubeu.

Însă în 2015 nu va fi vorba doar despre Cavendish şi Kwiatkowski, în condiţiile în care Etixx-Quick Step are mai mulţi ciclişti foarte puternici, care vor încerca să aducă victorii şi să păstreze echipa între cele mai bune din lume. Directorul sportiv al lui Etixx, Brian Holm, şi-a făcut recent timp pentru Cafe Roubaix şi a vorbit despre vedetele formaţiei, dar şi despre rutierii tineri din lot, ce ocupă un loc foarte important în structura echipei.

– Domnule Holm, Michal Kwiatkowski va concura în tricoul curcubeu, pentru prima oară în carieră. Pe ce curse ar trebui să se concentreze?

Va avea un program mai mult sau mai puţin similar cu cel de anul trecut. Oriunde va merge, va putea concura pentru a obţine victoria. Sunt curios să îl văd în clasice şi în Turul Franţei. Este un rutier fantastic, unul dintre cei mai buni din generaţia sa şi are mulţi ani la dispoziţie pentru a arăta de ce e capabil. Are o formă foarte bună încă de la startul sezonului, iar nivelul său de bază este unul extrem de ridicat. E foarte serios în ceea ce priveşte ciclismul şi este conştient de faptul că lucrurile vor fi diferite de acum încolo. Oricine poate concura în tricoul de campion naţional, dar să ai tricoul curcubeu schimbă situaţia, va fi mereu supravegheat şi testat de ceilalţi rutieri. Fie că va câştiga, va pierde sau va fi implicat într-o căzătură, un lucru este sigur: totul va fi la o altă dimensiune pentru el de acum înainte.

– Va munci pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile pe căţărările lungi?

Nu, nu reprezintă o prioritate în momentul de faţă. În primul rând, dorim să îl vedem în clasice, să aflăm cum se descurcă acolo, după care ne vom concentra pe Marile Tururi. Vrem să luăm lucrurile pas cu pas.

– Sezonul acesta va fi unul important şi pentru Mark Cavendish. Este capabil să îşi recâştige titlul de cel mai bun sprinter din lume?

Sper că se va întâmpla asta. Anul trecut a fost unul destul de bun, în ciuda loviturii primite în etapa inaugurală din Turul Franţei. Trebuie să ţină capul sus şi să continue să câştige curse. André Greipel, Marcel Kittel şi Alexander Kristoff vor fi acolo, iar el va pierde unele curse în faţa lor, dar sunt sigur şi că îi va învinge. Este foarte motivat şi pregătit, lucru pe care l-am observat la antrenamente. De asemenea, cred că e pentru prima oară când îl văd atât de subţire înainte de startul sezonului.

– Să vorbim şi despre echipa de clasice, care va fi condusă de acelaşi Tom Boonen. Având în vedere vârsta lui (n.r. 34 de ani), va fi 2015 ultima sa oportunitate de a câştiga un Monument?

Dacă Tom va decide să mai continue 6-7 ani, cred că va fi mereu unul dintre favoriţi. Are clasă şi va fi întotdeauna capabil să meargă pentru victorie, mai ales în Paris-Roubaix. Sunt mulţi ciclişti tineri care vin din urmă, dar Boonen şi Cancellara vor fi mereu acolo, ca unii dintre favoriţi, chiar dacă nu atât de mari ca în trecut. Echipa noastră de clasice este una excelentă; în afară de Tom, avem alţi 4-5 ciclişti ce pot da lovitura: Stijn Vandenbergh, care a făcut o treabă fantastică anul trecut, Zdenek Stybar, Niki Terpstra, Guillaume Van Keirsbulck şi Nikolas Maes. Echipa noastră e foarte puternică, anul trecut am avut 18 sau 19 rutieri care au obţinut cel puţin o victorie, în timp ce restul formaţiilor au avut cel mult zece. Chiar şi la HTC, nu am avut mai mult de 15-16 ciclişti învingători într-un sezon. Forţa echipei s-a văzut în Turul Franţei: atunci când Cavendish a căzut şi a abandonat, toţi ne-au cântat prohodul, şi ce s-a întâmplat? Am câştigat trei etape.

– În plus, pe lângă cei menţionaţi, foarte mulţi tineri vin din urmă, iar unul dintre aceştia este Julian Alaphilippe.

El e un ciclist care poate deveni uriaş în viitor. În clipa de faţă, este dificil de spus cât de departe va ajunge şi dacă va deveni un om de clasice. Julian se poate căţăra bine, probabil nu va câştiga Turul Franţei, însă e capabil de lucruri mari. Aduce mult cu Laurent Jalabert, este foarte versatil, are abilităţi fantastice şi e cu adevărat incredibil, tocmai de aceea va fi palpitant să îl urmărim. Totuşi, să nu uităm că nu e singurul tânăr talentat din lotul lui Etixx-Quick Step. Anul trecut, Petr Vakoč a fost surprinzător de bun şi a arătat că este foarte puternic. Acest lucru e valabil şi pentru Lukasz Wisniowski, despre care Michal Kwiatkowski ne-a spus că a fost impresionat după ce l-a văzut la antrenamente. Pentru toţi aceşti tineri va fi important să nu meargă în curse dure de la început, astfel încât să nu se epuizeze. Avem antrenori excelenţi, iar ei se gândesc mereu la cel mai bun program pentru rutierii tineri, ceea ce va fi cazul şi acum.

– Cât de important va fi clasamentul general pentru echipă în acest sezon?

În trecut, am suferit pe munţi, deoarece nu aveam mulţi căţărători, însă lucrurile s-au schimbat acum. Am semnat cu Maxime Bouet şi David de la Cruz, care îi vor oferi un ajutor preţios lui Rigoberto Uran. Îl avem şi pe Pieter Serry şi sperăm că toţi aceşti rutieri vor schimba lucrurile pentru noi. Tocmai de aceea, ne aşteptăm la rezultate importante în cursele pe etape.

– Cine poate fi revelaţia echipei?

Avem mulţi rutieri buni, însă dacă este să aleg un rutier care va face lucrurile altfel, atunci acesta e Julian Alaphilippe. În continuare învaţă, dar deja este mai puternic, poate ajunge la final în cursele dure şi selective şi are potenţialul şi caracteristicile necesare pentru a deveni de neoprit în viitor. Este încă tânăr şi impulsiv, are nevoie să fie mai răbdător şi să rămână calm, iar dacă va face asta, sunt convins că îşi va face un nume, mai devreme sau mai târziu.

James Oram: pregătit pentru lucruri mari în 2015

În vârstă de 21 de ani, James Oram începe al patrulea sezon alături de Axeon Cycling (cunoscută în trecut ca Bontrager-Livestrong şi Bissell Development) şi este motivat să facă un pas înainte şi să îşi lase amprenta asupra curselor în care va merge, astfel încât finalul anului să îl găsească în lotul unei echipe profesioniste. Un puternic contratimpist (locul zece în cursa de tineret de la Campionatele Mondiale desfăşurate la Ponferrada), neo-zeelandezul a progresat pe căţărări în sezoanele precedente, ceea ce l-a ajutat să fie un protagonist și în curse ca Turul Colorado sau Turul Albertei.

Săptămâna aceasta, James Oram se află în Noua Zeelandă, unde se pregăteşte să concureze în cursele de tineret (şosea şi contratimp) de la Campionatele Naţionale, obiectivul său fiind să înceapă anul cu câteva rezultate solide. Apoi, Oram – care va fi unul dintre liderii lui Axeon – se va concentra pe Circuitul American, conştient că are abilităţile necesare pentru a obţine clasări bune în cursele pe etape de acolo.

– James, care a fost cel mai bun moment al tău în stagiunea anterioară?

Să îmi termin anul alături de echipă în Turul Alberta a fost uimitor. Este mult mai special să te bucuri de un succes venit ca urmare a efortului întregii echipe, decât de unul individual. Este o vorbă: cu cât mai mulţi, cu atât mai bine!

– A avut 2014 vreun aspect negativ?

Căzătura suferită în Turul Californiei a fost cel mai neplăcut moment al anului, dar am revenit şi am mers mult mai bine decât m-am aşteptat, aşa că nu mă pot plânge.

– Care e cea mai importantă lecţie învăţată până acum?

Să am răbdare. Însă cel mai important este să ai alături oamenii potriviţi. Cu aceştia, doar lucruri bune se pot întâmpla.

– Ţi-ai fixat obiectivele pentru 2015?

În ianuarie, când majoritatea plutonului se va antrena, eu voi concura în Noua Zeelandă, la Campionatele Naţionale, unde întotdeauna îmi doresc să mă descurc bine. Principalul meu obiectiv este să am rezultate solide în Turul Californiei, Liège–Bastogne–Liège şi Turul Colorado. Abia aştept!

– Rezultatele nu spun întotdeauna adevărul. De exemplu, în 2013 ai terminat Turul Colorado în top 20, muncind pentru echipă.

Pe cât de uimitor este să concurezi pentru Axeon, trebuie să îţi aminteşti că e echipa de tineret numărul unu. În 2013, în Colorado, i-am avut pe Lawson Craddock şi Nate Wilson pentru clasamentul general, aşa că să îi ajut, iar în acelaşi timp să obţin un rezultat bun a fost ceva uriaş. Categoric, a fost o clasare prin care am arătat că am progresat.

– Axeon a fost incredibilă prin felul în care a promovat rutieri în World Tour. Cum reuşeşte?

Aşa cum am spus mai devreme, eşti produsul mediului în care te alfi. Oameni potriviţi, momente potrivite! Axel Merckx şi staff-ul lui ştiu care sunt rutierii ce corespund echipei, astfel că instantaneu e chimie. Lucrurile devin serioase doar atunci când trebuie să fie.

Eduard Grosu: “Vreau cel puţin cinci victorii în 2015”

La începutul anului trecut, Edi Grosu reprezenta o necunoscută pentru mulţi, mai ales că 2014 era primul său sezon la nivel Continental. Aflat în lotul lui Vini Fantini-Nippo, tânărul român a surprins prin rezultatele sale foarte bune, câştigând şase curse (între care, Turul Estoniei şi titlul naţional la sub 23 de ani) şi adunând alte 22 de clasări în top zece. Datorită parcursului său impresionant, Grosu a primit un contract pe două sezoane cu Nippo-Vini Fantini, după ce echipa a trecut la nivel Pro Continental, ceea ce înseamnă că va avea ocazia să meargă în multe curse World Tour în 2015 şi să dovedească de ce este în stare, împotriva unora dintre cei mai buni rutieri din pluton.

Înainte de startul stagiunii, pe care o aşteaptă cu o uriaşă doză de încredere, Edi Grosu şi-a făcut timp şi a vorbit pentru Cafe Roubaix despre rezultatele sale din sezonul precedent, programul pentru 2015 şi obiectivele fixate înaintea celui mai important an din cariera sa.

– Edi, cum a fost 2014?

A fost cel mai bun an din cariera mea, deoarece am trecut la profesionişti şi am obţinut multe rezultate importante. Am terminat pe locul 19 în Europe Tour, ceea ce e mai mult decât mulţumitor pentru mine. Sincer să fiu, nu mă aşteptam la aceste rezultate, dar am ajuns aici, iar la asta au contribuit foarte mult pregătirea şi staff-ul avut la dispoziţie.

– Care consideri că a fost cel mai bun rezultat obţinut?

Din punct de vedere al clasamentului UCI, ar fi etapa câştigată în Turul Lacului Qinghai, o cursă 2.HC. Totuşi, pentru mine, un rezultat mare a fost şi locul secund din ultima etapă a Turului Sloveniei, unde am terminat la foto-finiş cu Elia Viviani. Acolo am comis câteva erori pe ultimii 400-500 de metri foarte tehnici, nu am avut oameni care să mă aducă în faţă şi nu m-am putut poziţiona aşa cum am dorit. Cu toate acestea, să ajung la foto-finiş cu Viviani şi să închei înaintea lui Michael Matthews este un rezultat foarte important, care îmi dă încredere că în 2015 îi voi putea învinge pe aceşti rutieri.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în sezonul anterior?

Am făcut progrese pe căţărare, datorită faptului că am dat jos câteva kilograme bune. Mi-am îmbunătăţit puţin sprintul, şi, ceea ce a fost cel mai important, am avut alături, pentru prima dată, o echipă care m-a ajutat. În schimb, am pierdut puţin din forţă la contratimp, însă, una peste alta, pot spune că am progresat considerabil în raport cu 2013.

– Cum a fost participarea la Campionatele Mondiale?

Nu a fost bună, deoarece am exagerat cu cursele în ultima parte a anului. Este vorba despre curse care nu au fost stabilite de echipă, făcute mai mult de capul meu. În iunie, în loc să fac o pauză de două săptămâni, m-am odihnit doar o săptămână, crezând că asta o să îmi facă bine. Din păcate, nu am reuşit să mă recuperez aşa cum ar fi trebuit după prima jumătate a sezonului, una destul de grea. Am început apoi antrenamentele pentru Mondiale, dar am mers prea departe, iar asta m-a costat o clasare bună. Atunci mi-am dat seama că este mult mai important un rezultat la Campionatele Mondiale, decât să câştigi 20 de curse mici în ţară la tine.

– Echipa a fost mulţumită de parcursul tău în 2014?

Da, toţi au fost încântaţi. Am obţinut cele mai multe victorii UCI, cinci la număr, şi am adus mai mult de jumătate dintre punctele echipei. Datorită acestor rezultate, mi-au propus un contract nou, pe o perioadă de doi ani, urmând să fiu unul dintre liderii formaţiei.

– Pe ce te-ai axat în cantonamentul din decembrie?

Acest cantonament a constat într-o întâlnire, pentru a se realiza o coeziune între ciclişti şi pentru a face pozele de grup, dar am făcut şi câteva teste cu un psiholog. În ceea ce priveşte antrenamentele, am mers pe bicicletă zilnic, câte 5-6 ore, ca să adun kilometri. Am calculat că la finalul cantonamentului am avut undeva la 2000 de kilometri. Aceste antrenamente m-au ajutat mult. Am făcut şi testul VO2 max şi am aflat că am un nivel de 86 şi un volum de 5,94 litri.

– Ai vorbit cu managerii echipei despre aşteptările pe care le au de la tine anul acesta?

Da, am discutat cu managerul şi directorii sportivi şi mi-au spus ce planuri au cu mine. Mă consideră un tânăr rutier cu un potenţial ce încă trebuie descoperit. Au spus că mai pot progresa nu doar la sprint, ci şi pe căţărare, ca să lupt pentru clasamentul general în cursele pe etape, asta dacă voi pierde câteva kilograme în următorii doi ani.

– Cum arată programul tău pentru primele luni ale stagiunii?

Voi începe în Argentina, în Turul San Luis. Este sigură participarea în Gran Premio Costa degli Etruschi şi Trofeo Laigueglia, la fel ca prezenţa în clasicele nordului, Omloop Het Nieuwsblad, Kuurne-Bruxelles-Kuurne şi Scheldeprijs. Dacă Nippo-Vini Fantini va fi invitată în Milano-San Remo, voi concura acolo. Alte curse în care ar mai trebui să merg sunt Cele Trei Zile de la De Panne, Turul Turciei, iar dacă ni se va acorda o invitaţie pentru Turul Italiei, voi face parte din echipă.

– Care sunt obiectivele tale?

Vreau să mă descurc bine în prima parte a sezonului, să fiu la 100% şi să câştig cel puţin cinci curse in 2015. De asemenea, îmi doresc să îmi ajut echipa atunci când va fi nevoie. În cazul în care vom merge în Giro, vreau un rezultat bun.

Serghei Tvetcov: încrezător înainte de 2015

Fără îndoială, Serghei Tvetcov a fost una dintre revelaţiile sezonului în UCI America Tour. Aflat la echipa Continentală Jelly Belly, rutierul în vârstă de 25 de ani s-a impus pentru a doua oară la rând în Cascade Cycling Classic, a câştigat contratimpul individual din Turul Gila şi a terminat al treilea în Tour de Beauce, toate aceste rezultate venind în prima parte a stagiunii. Apoi, în a doua jumătate a anului, Tvetcov i-a luat pe toţi prin surprindere cu podiumul din Turul Colorado, acolo unde a terminat înaintea multor ciclişti de World Tour, între care şi Rafal Majka, polonezul triumfător în clasamentul tricoului alb cu buline roşii din Turul Franţei.

Rezultatele sale – care au venit după ani buni de muncă – nu puteau trece neobservate, astfel că Serghei Tvetcov a făcut în cele din urmă un pas important în carieră, semnând cu Androni Giocattoli-Venezuela, echipa Pro Continentală manageriată de Gianni Savio. Recent, am discutat cu el despre asta, dar şi despre momentele de referinţă din cariera sa.

– Serghei, în ultimii trei ani ai concurat în Statele Unite. Cum ai ajuns acolo?

Este o poveste destul de interesantă. În 2009, mă aflam la mine în ţară şi am aplicat la loteria vizelor, doar de distracţie, deşi ştiam că mulţi oameni nu au încredere în loterii. Apoi, în august 2009, am primit un telefon şi am fost anunţat că am fost selectat pentru a primi cartea verde. La acea vreme nu ştiam dacă trebuie să fiu fericit sau nu, deoarece nu cunoşteam prea multe despre S.U.A. Aşa că trebuie să îi mulţumesc prietenului meu care m-a convins să mă răzgândesc, spunându-mi că trebuie să profit de această oportunitate şi să plec acolo, chiar dacă eu mă îndoiam de asta, fiind de părere că am şanse mai mari de a reuşi în Europa ca rutier. În august 2010, după ce sezonul meu s-a terminat, am mers în S.U.A., unde am întâlnit oameni extraordinari, care m-au ajutat mult, şi tocmai de aceea îi consider părinţii mei de acolo. Am început să concurez în 2010, pe cont propriu, în câteva curse locale, şi, în acelaşi timp, am lucrat într-un magazin alimentar. În cele din urmă, în 2011 mi-am găsit o echipă locală, datorită căreia am început să învăţ cum merge ciclismul în Statele Unite. Am avut unele rezultate, iar în 2012 am semnat cu Exergy. Apoi, am mers la Jelly Belly, unde am petrecut ultimele ultimele două sezoane.

– Ce diferenţe ai sesizat între ciclismul european şi cel din S.U.A.?

Sportul este la un nivel mare şi foarte profesionist în State. Nu e vorba doar despre rutieri, ci şi despre echipe şi felul cum sunt acestea organizate. În grupările mici, de amatori, te simţi la fel ca în marile echipe europene din al doilea eşalon. Tactica şi strategia de cursă sunt similare. O diferenţă importantă este că în Europa, din 200 de rutieri, în jur de 50-80 pot câştiga, în vreme ce în S.U.A., doar 20-30 se regăsesc în această situaţie

– Cât de mult te-a ajutat experienţa de acolo să progresezi?

Toate echipele americane au fost importante în această privinţă. Prima mea formaţie, condusă de Emile Abraham, m-a ajutat să obţin o vastă experienţă în criterii, ceea ce a contat de-a lungul sezoanelor. Apoi, prima mea echipă profesionistă, Exergy, manageriată de Tad Hamilton, m-a făcut să am încredere că pot concura alături de rutierii mari. Asta s-a întâmplat în timpul primei participări în Turul Colorado, în 2012, când am mers în evadare alături de ciclişti ca Vincenzo Nibali, Tom Danielson, George Hincapie sau Jens Voigt. Apoi, în timpul celor doi ani la Jelly Belly, condusă de legendarul Danny Van Haute, cu Matty Rice ca director sportiv, echipa a fost construită pentru a mă susţine în unele curse.

– 2014 a fost cel mai reuşit sezon al tău. Te-ai aşteptat să ai o evoluţie atât de bună?

Aş spune că ultimele patru stagiuni au fost cele mai reuşite. Sunt bucuros să văd că am progresat pas cu pas, sezon după sezon, şi am ajuns să am astfel de rezultate bune, cum au fost cele din 2014. După Turul Colorado, directorul meu sportiv mi-a spus că am absolvit în Statele Unite şi a venit momentul să trec la un alt nivel.

– Cum a fost Turul Colorado?

Este cursa de care m-am îndrăgostit încă de când am participat prima dată, în 2012. Colorado e una dintre cele mai bune locaţii din Statele Unite pentru ciclism – munţi, altitudine, drumuri excelente, vreme bună – iar publicul care vine aici este cel mai tare şi în fiecare an îi susţine pe rutieri în timpul etapelor.

– Presupun că apoi ai primit multe oferte. Ce te-a făcut să mergi la Androni Giocattoli-Venezuela?

Colaborez cu Baden Cooke, fostul rutier de World Tour, care acum este impresar, şi prin intermediul lui am primit câteva oferte chiar după a doua mea victorie în Cascade Cycling Classics, dar am decis că e mai bine să aşteptăm până după Turul Colorado. Apoi, au mai venit câteva oferte de la echipe World Tour şi Pro Continentale. Le-am analizat pe toate şi am hotărât că Androni a înaintat-o pe cea mai bună.

– Cum a fost primul cantonament cu echipa?

A fost de-a dreptul uimitor. Am cunoscut mulţi oameni noi – manageri, staff, rutieri – şi a fost extraordinar să iau contact cu atâtea culturi diferite. Îmi place mult aici. Am apucat şi să discut despre programul meu pentru 2015. Voi începe sezonul în Turul San Luis, după care voi merge în Europa, pentru Turul Mediteranean, Trofeo Laigueglia, Gran Premio di Lugano, Strade Bianche şi Roma Maxima.

– Ce aşteptări ai pentru anul viitor?

Vreau să mă adaptez stilului de cursă din Europa şi să îi fiu de ajutor echipei. Sper să progresez pas cu pas şi să am şansa de a bifa câteva rezultate frumoase. Orice s-ar întâmpla, vreau să mă bucur de timpul dedicat acestei aventuri şi să fiu pregătit pentru cel mai dificil sport din lume.