Serghei Tvetcov: încrezător înainte de 2015
Fără îndoială, Serghei Tvetcov a fost una dintre revelaţiile sezonului în UCI America Tour. Aflat la echipa Continentală Jelly Belly, rutierul în vârstă de 25 de ani s-a impus pentru a doua oară la rând în Cascade Cycling Classic, a câştigat contratimpul individual din Turul Gila şi a terminat al treilea în Tour de Beauce, toate aceste rezultate venind în prima parte a stagiunii. Apoi, în a doua jumătate a anului, Tvetcov i-a luat pe toţi prin surprindere cu podiumul din Turul Colorado, acolo unde a terminat înaintea multor ciclişti de World Tour, între care şi Rafal Majka, polonezul triumfător în clasamentul tricoului alb cu buline roşii din Turul Franţei.
Rezultatele sale – care au venit după ani buni de muncă – nu puteau trece neobservate, astfel că Serghei Tvetcov a făcut în cele din urmă un pas important în carieră, semnând cu Androni Giocattoli-Venezuela, echipa Pro Continentală manageriată de Gianni Savio. Recent, am discutat cu el despre asta, dar şi despre momentele de referinţă din cariera sa.
– Serghei, în ultimii trei ani ai concurat în Statele Unite. Cum ai ajuns acolo?
Este o poveste destul de interesantă. În 2009, mă aflam la mine în ţară şi am aplicat la loteria vizelor, doar de distracţie, deşi ştiam că mulţi oameni nu au încredere în loterii. Apoi, în august 2009, am primit un telefon şi am fost anunţat că am fost selectat pentru a primi cartea verde. La acea vreme nu ştiam dacă trebuie să fiu fericit sau nu, deoarece nu cunoşteam prea multe despre S.U.A. Aşa că trebuie să îi mulţumesc prietenului meu care m-a convins să mă răzgândesc, spunându-mi că trebuie să profit de această oportunitate şi să plec acolo, chiar dacă eu mă îndoiam de asta, fiind de părere că am şanse mai mari de a reuşi în Europa ca rutier. În august 2010, după ce sezonul meu s-a terminat, am mers în S.U.A., unde am întâlnit oameni extraordinari, care m-au ajutat mult, şi tocmai de aceea îi consider părinţii mei de acolo. Am început să concurez în 2010, pe cont propriu, în câteva curse locale, şi, în acelaşi timp, am lucrat într-un magazin alimentar. În cele din urmă, în 2011 mi-am găsit o echipă locală, datorită căreia am început să învăţ cum merge ciclismul în Statele Unite. Am avut unele rezultate, iar în 2012 am semnat cu Exergy. Apoi, am mers la Jelly Belly, unde am petrecut ultimele ultimele două sezoane.
– Ce diferenţe ai sesizat între ciclismul european şi cel din S.U.A.?
Sportul este la un nivel mare şi foarte profesionist în State. Nu e vorba doar despre rutieri, ci şi despre echipe şi felul cum sunt acestea organizate. În grupările mici, de amatori, te simţi la fel ca în marile echipe europene din al doilea eşalon. Tactica şi strategia de cursă sunt similare. O diferenţă importantă este că în Europa, din 200 de rutieri, în jur de 50-80 pot câştiga, în vreme ce în S.U.A., doar 20-30 se regăsesc în această situaţie
– Cât de mult te-a ajutat experienţa de acolo să progresezi?
Toate echipele americane au fost importante în această privinţă. Prima mea formaţie, condusă de Emile Abraham, m-a ajutat să obţin o vastă experienţă în criterii, ceea ce a contat de-a lungul sezoanelor. Apoi, prima mea echipă profesionistă, Exergy, manageriată de Tad Hamilton, m-a făcut să am încredere că pot concura alături de rutierii mari. Asta s-a întâmplat în timpul primei participări în Turul Colorado, în 2012, când am mers în evadare alături de ciclişti ca Vincenzo Nibali, Tom Danielson, George Hincapie sau Jens Voigt. Apoi, în timpul celor doi ani la Jelly Belly, condusă de legendarul Danny Van Haute, cu Matty Rice ca director sportiv, echipa a fost construită pentru a mă susţine în unele curse.
– 2014 a fost cel mai reuşit sezon al tău. Te-ai aşteptat să ai o evoluţie atât de bună?
Aş spune că ultimele patru stagiuni au fost cele mai reuşite. Sunt bucuros să văd că am progresat pas cu pas, sezon după sezon, şi am ajuns să am astfel de rezultate bune, cum au fost cele din 2014. După Turul Colorado, directorul meu sportiv mi-a spus că am absolvit în Statele Unite şi a venit momentul să trec la un alt nivel.
– Cum a fost Turul Colorado?
Este cursa de care m-am îndrăgostit încă de când am participat prima dată, în 2012. Colorado e una dintre cele mai bune locaţii din Statele Unite pentru ciclism – munţi, altitudine, drumuri excelente, vreme bună – iar publicul care vine aici este cel mai tare şi în fiecare an îi susţine pe rutieri în timpul etapelor.
– Presupun că apoi ai primit multe oferte. Ce te-a făcut să mergi la Androni Giocattoli-Venezuela?
Colaborez cu Baden Cooke, fostul rutier de World Tour, care acum este impresar, şi prin intermediul lui am primit câteva oferte chiar după a doua mea victorie în Cascade Cycling Classics, dar am decis că e mai bine să aşteptăm până după Turul Colorado. Apoi, au mai venit câteva oferte de la echipe World Tour şi Pro Continentale. Le-am analizat pe toate şi am hotărât că Androni a înaintat-o pe cea mai bună.
– Cum a fost primul cantonament cu echipa?
A fost de-a dreptul uimitor. Am cunoscut mulţi oameni noi – manageri, staff, rutieri – şi a fost extraordinar să iau contact cu atâtea culturi diferite. Îmi place mult aici. Am apucat şi să discut despre programul meu pentru 2015. Voi începe sezonul în Turul San Luis, după care voi merge în Europa, pentru Turul Mediteranean, Trofeo Laigueglia, Gran Premio di Lugano, Strade Bianche şi Roma Maxima.
– Ce aşteptări ai pentru anul viitor?
Vreau să mă adaptez stilului de cursă din Europa şi să îi fiu de ajutor echipei. Sper să progresez pas cu pas şi să am şansa de a bifa câteva rezultate frumoase. Orice s-ar întâmpla, vreau să mă bucur de timpul dedicat acestei aventuri şi să fiu pregătit pentru cel mai dificil sport din lume.
Cafe Roubaix 