Nu ştiu dacă traseul ediţiei cu numărul 100 a Marii Bucle este unul dintre cele mai bune din ultimii ani, dar cert e că parcursul ales de organizatori este cu mult peste cel din 2012, care a produs puţine “scântei” şi a suferit la capitolul spectacol. Miercuri, la Paris, în Palatul Congreselor, organizatorii cursei au oferit atât o prezentare de excepţie, demnă de ediţia centenară, dar au şi ţinut să transmită un mesaj puternic, prin care şi-au reafirmat dorinţa de a lupta împotriva dopajului, în ceea ce speră ei să fie un nou început.
Mai multe căţărări legendare ale Turului Franţei îşi vor face apariţia pe harta cursei din 2013, în timp ce altele, ca Tourmalet sau Galibier, au fost lăsate pe dinafară, poate şi pentru că au devenit o prezenţă constantă în ultimele decenii, fiind sărbătorite cu alte ocazii. În total, 28 de ascensiuni de categoria a doua, întâi şi specială vor fi parcurse, cu trei mai multe decât sezonul acesta, plutonul urmând să aibă patru sosiri la altitudine. De asemenea, Christian Prudhomme şi ASO au călcat pe urmele organizatorilor Turului Italiei şi au ales să introducă etape mai scurte, lungimea medie fiind de 181 de kilometri. Dar cum arată ediţia cu numărul 100 a Le Tour?
Prima săptămână
Pentru prima oară din 1966 încoace, sprinterii vor avea ocazia să îmbrace tricoul galben în etapa inaugurală, iar asta va fi pe placul lui Mark Cavendish, care va porni cu prima şansă la victorie în Bastia, unul dintre oraşele importante de pe Insula Corsica. Singura regiune care nu a fost vizitată de cursă în istoria de peste un secol, Corsica va găzdui timp de trei zile caravana, o onoare pentru care oficialităţile de acolo ar fi plătit undeva la 5-6 milioane de euro.
Următoarele două zile, cu Col de Vizzavona şi Col de Marsolino, vor fi perfecte pentru puncheuri, ceea ce înseamnă că liderul clasamentului general se va schimba, o situaţie care se poate repeta şi în etapa a patra, un contratimp pe echipe ce se va desfăşura la Nisa, pe distanţa de 25 de kilometri. Faţă de alţi ani, Pirineilor li s-a acordat o mai mică atenţie, doar două runde urmând să aibă loc acolo: una dintre acestea se va încheia la Ax 3 Domaines, în timp ce următoarea se va termina la Bagnères-de-Bigorre, după ce vor fi parcurse cinci căţărări: Portet d’Aspet, Menté, Peyresourde, Val Louron-Azet şi Hourquette d’Ancizan.
Săptămâna a doua
Primul contratimp individual va avea loc între Avranches şi superbul Mont-Saint-Michel, care nu a mai fost prezent în Turul Franţei din 1990, atunci când Johan Museeuw i-a învins la sprint pe Guido Bontempi şi Olaf Ludwig. Cum contratimpul va avea 33 de kilometri lungime, diferenţele nu vor fi mari, însă oamenii care nu sunt specialişti la această disciplină vor întâmpina mari probleme, deoarece vor fi câteva lungi porţiuni drepte, unde vântul va avea şi el un cuvânt important de spus.
Lyon, oraş care a figurat şi la prima ediţie, va aştepta plutonul cu un finiş pentru rutierii cu “explozie”. Peste doar o zi, “gigantul din Provence” îşi va face apariţia, la capătul celei mai lungi etape din 2013 – 242 de kilometri. Mont Ventoux va fi singura căţărare de pe traseu şi va oferi cadrul ideal pentru o bătălie pe cinste între favoriţii la ierarhia generală. În lungime de peste 20 de kilometri şi cu pantă medie 7%, Mont Ventoux va avea darul de a oferi câteva răspunsuri cu privire la cine se poate impune în Marea Buclă.
În 2009, o evadare a avut câştig de cauză acolo, dar asta şi pentru că oamenii de general nu au fost interesaţi de victorie. Anul viitor, situaţia va fi cu totul alta, deoarece Mont Ventoux va reprezenta ocazia ideală pentru a se crea diferenţe. În mod normal, atacurile ar trebui să fie la ordinea zilei, mai ales că organizatorii au pus Mont Ventoux pe traseu la doar câteva zile după contratimpul individual de la Mont-Saint-Michel.
Ultima săptămână
Cu excepţia etapei finale, toate rundele din săptămâna a treia a cursei vor fi rezervate cicliştilor de clasament general. Pentru început, Gap îi va pune pe rutieri în gardă, deoarece chiar dacă traseul nu este greu, ziua va fi tensionată, având în vedere că se pot da atacuri pe ultima ascensiune sau pe coborâre, una pe care s-au scris momente importante în istoria Turului Franţei.
Pe 17 iulie, între Embrun şi Chorges, rutierii vor avea parte de o nouă provocare, un contratimp montan cu două ascensiuni dificile, în lungime de câte şase kilometri. Ambele au o pantă medie de peste 6% şi îi vor solicita din plin de ciclişti. De altfel, Jean-François Pescheux, directorul tehnic al Amaury Sport Organisation, a spus că acesta este cel mai dificil contratimp individual pe care “l-a desenat” pentru Turul Franţei de când se află în funcţie.
Evident, Alpe d’Huez nu putea lipsi de la această sărbătoare, căţărarea “botezată” de Fausto Coppi, în 1952, urmând să îşi consolideze statutul de ascensiune legendară a ciclismului. Şi aceasta, deoarece plutonul o va urca de două ori în aceeaşi zi. După ce vor trece de Col de Manse şi Col d’Ornon, rutierii vor trece peste Alpe d’Huez, vor continua apoi cu Col de Sarenne, pentru ca finalul etapei să îi găsească tot pe Alpe d’Huez, unde învingătorul va avea onoarea de a-şi vedea numele inscripţionat pe unul dintre cele 21 de viraje.
Vineri, Col du Glandon, Col de la Madeleine, Col de Tamié, Col de l’Epine şi Col de la Croix-Fry se vor afla în meniu, înainte de o sosire la Le Grand-Bornand, localitate care în 2009 a consemnat victoria lui Frank Schleck. Alpii vor fi gazda şi celui de-al patrulea finiş în urcare, Le Semnoz, o ascensiune rămasă celebră după ce plutonul a fost foarte aproape de a se opri acolo în 1998, când scandalul “Festina” se afla la apogeu. În lungime de 10,7 kilometri şi cu pantă medie 8,5%, Le Semnoz are toate şansele ca acum să intre în istorie drept căţărarea care îl va desemna pe câştigătorul ediţiei centenare a Turului Franţei.
O cursă precum cea de anul viitor nu putea să aibă decât un final de gală. La asta s-au gândit şi organizatorii atunci când au ales ca rutierii să ia startul în ultima etapă din grădinile regale ale Palatului Versailles. De acolo, caravana va urma un traseu diferit de cel obişnuit: va trece pe lângă Turneul Eiffel, Podul Alexandru al lll-lea, Cheiul Senei, Muzeul Luvru şi abia apoi va ajunge pe Champs-Élysées. Spre deosebire de anii anteriori, cicliştii vor merge pe lângă Arcul de Triumf de zece ori, urmând ca după aceea să dea sprintul final. Totul se va întâmpla seara, în jurul orei 23, astfel încât întreaga lume să vadă de ce Parisul are supranumele “Oraşul Luminilor”.
Concluzii
Aproximativ 3360 de kilometri, patru finaluri în căţărare, şapte etape de plat, cinci pentru puncheuri şi 90 de kilometri de contratimp, acestea sunt datele Turului Franţei din 2013, o cursă cu un traseu frumos, dar care se va ridica la nivelul aşteptărilor doar în funcţie de cum vor “juca” rutierii şi de planurile acestora, ce pot fi influenţate de mai mulţi factori.
Miercuri, după încheierea ceremoniei de prezentare, Bradley Wiggins a anunţat că doreşte să ţintească victoria în Turul Italiei din 2013, ceea ce înseamnă că nu el, ci Chris Froome va fi liderul lui Sky în Marea Buclă, o decizie logică, în condiţiile în care traseul i se potriveşte mai tânărului său coechipier. Chiar dacă va concura în Il Giro, Wiggins va fi prezent şi la startul Turului Franţei, el anunţând deja că va merge ca să îl răsplătească pe compatriotul său pentru ajutorul acordat anul acesta.
Dacă Froome va prinde forma arătată în iulie 2012, atunci va fi cu siguranţă unul dintre marii favoriţi la tricoul galben, la fel ca Alberto Contador, care a şi spus că îl consideră pe britanic principalul său adversar. În afară de cei doi, Andy Schleck (în cazul în care acesta îşi va reveni după accidentarea suferită la pelvis), Tejay van Garderen, Cadel Evans, Samuel Sanchez, Ryder Hesjedal, Joaquim Rodriguez, Robert Gesink şi Jurgen Van Den Broeck vor fi alţi actori de seamă, asta dacă vor decide să ia startul.
Este 24 octombrie 2012 şi numărătoarea inversă a început!
Cafe Roubaix 