Cafe Roubaix

Damage control

Termenul din titlu este extrem de folosit în zilele noastre, de obicei atunci când companiile sau organizaţiile încearcă să limiteze pierderile şi să îi găsească o parte pozitivă unei situaţii care părea iniţial fără scăpare. La origine, “damage control” vine din lumea marinei şi se referă la gestionarea momentelor ce pot ducea la scufundarea unei nave. Acuzată de mulţi că este o instituţie învechită, care nu are o înclinaţie spre nou şi reformă, Uniunea Ciclistă Internaţională a dovedit că ştie ce înseamnă “damage control” şi şi-a salvat “corabia”, după ce a ratificat verdictul Agenţiei Anti-Doping din Statele Unite în cazul “Lance Armstrong”.

De asemenea, blamată de opinia publică că a avut cu americanul o relaţie mult prea solidă, care a dus la primirea unor donaţii în schimbul acoperirii unor teste pozitive (potrivit declaraţiilor date de martorii USADA), confruntată cu cât mai multe voci care au cerut demisia lui Pat McQuaid şi Hein Verbruggen, UCI a decis să “taie” orice legătură cu Lance Armstrong şi să ia nu numai decizia logică în această problemă, dar şi să îşi salveze pielea, destul de tăbăcită în ultima vreme.

Mulţi credeau că forul din Elveţia va merge la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv de la Lausanne, însă acest lucru era puţin probabil, în condiţiile în care a anunţat de săptămâna trecută că la conferinţă de presă de luni urmau să mai participe doctorul Mario Zorzoli şi Francesca Rossi, ambii implicaţi în programul de luptă împotriva dopajului. UCI avea posibilitatea de a respinge raportul USADA, câteva puncte din el sau de a-l accepta în totalitate şi a ales ultima varianta, deoarece era cea normală într-o astfel de situaţie. Orice altă soluţie ar fi însemnat aruncarea ciclismului într-o gaură neagră din care acesta ar mai fi ieşit doar peste câţiva ani, nu fără daune iremediabile.

Îmi vine greu să cred că Uniunea Ciclistă Internaţională a luat această decizie pentru că a fost în asentimentul celor care au spus că sportul va intra într-o nouă eră (de câte ori a fost folosită această expresie în ultimii 15 ani?) dacă lui Lance Armstrong îi vor fi şterse rezultatele obţinute din 1998 încoace. Senzaţia pe care o lasă UCI este că încearcă să facă primăvară cu doar o floare, sperând că astfel va mai putea lăsa lucrurile în forma lor actuală pentru alţi câţiva ani, conservându-şi poziţia şi asigurându-şi un trai liniştit.

La conferinţa de presă de luni, Pat McQuaid a spus că “Lance Armstrong nu are ce căuta în ciclism”, o afirmaţie excelentă de PR, care are rolul de a întări poziţia UCI şi de a o delimita pe aceasta de tot ceea ce a însemnat şi reprezentat texanul în ciclism. Oamenii care iubesc acest sport s-au plictisit numai de vorbe, iar forul mondial trebuie neapărat să le dubleze cu fapte. Deposedarea lui Lance Armstrong de cele şapte victorii în Marea Buclă, o decizie care trebuia luată, este obligatoriu să fie susţinută şi cu alte fapte şi acţiuni, nu cu încercări de victimizare ale UCI, prin care aceasta se arată depăşită de situaţie şi incapabilă de a face ceva.

Dosarul “Lance Armstrong” este mult mai stufos şi americanul nu este singurul personaj prezent acolo. Alexander Vinokorov, Andrey Kasheckin, Luis Leon Sanchez, Roman Kreuziger, Enrico Gasparotto sau Giovanni Visconti sunt alţi rutieri ale căror nume apar în raportul final, iar unii dintre ei figurează cu plăţi făcute în contul doctorului Michele Ferrari. Va cerceta UCI aceste informaţii? De asemenea, are de gând să ceară de la USADA numele cicliştilor care apar în declaraţiile date de martori, dar au fost şterse de Agenţia Din Statele Unite, din dorinţa acesteia de a le folosi în cazul în care Lance Armstrong ar fi făcut apel? Va oferi UCI explicaţii pentru acuzaţiile care i-au fost aduse, privind muşamalizarea unor teste pozitive şi acceptarea unei donaţii consistente din partea lui Armstrong (125 000 de dolari)? Sau va alege “să hiberneze” liniştită acum, cu un zâmbet mare pe faţă şi cu impresia că a salvat încă o dată lumea?