Cafe Roubaix

Il Giro 2014 – etapa a XX-a

Rifugio Panarotta şi Cima Grappa au trecut, iar înaintea rutierilor de clasament general se mai află un singur obstacol, Monte Zoncolan, care va veni la finalul penultimei etape. Prima parte a zilei va fi liniştită, singurul eveniment notabil urmând să fie formarea evadării. Ceva mai târziu, la kilometrul 80,5, se va trece prin Villa Santina, acolo unde este plasat unicul sprint intermediar al zilei, după care plutonul va începe să urce pe Passo del Pura, o căţărare în lungime de 11,2 kilometri, cu pantă maximă 13%. După aceasta, cicliştii vor merge pe Sella di Razzo, o ascensiune relativ uşoară, în trepte, care nu are cum să le pună probleme favoriţilor, ce vor fi cu gândul la Monte Zoncolan.

“Il Mostro” va fi urcat dinspre Ovaro, aşa cum s-a întâmplat şi la ultimele trei sosiri aici (2007, 2010, 2011), ceea ce înseamnă că Zoncolan va avea 10,1 kilometri lungime şi pantă medie 11,9%. Panta maximă – 22% – îşi va face apariţia după doar 3,5 kilometri, mulţi rutieri fiind aşteptaţi să piardă contactul acolo. Singurele zone mai uşoare, de fals plat, vin undeva în ultimii 2000 de metri, dar cicliştii nu se vor bucura prea mult de acestea, deoarece alte pante, de 18%, respectiv 16% le vor prelungi chinul în kilometrul de final.

La fel ca la contratimpul de pe Cima Grappa, Nairo Quintana va fi şi acum marele favorit la victorie, sud-americanul având ocazia să devină primul ciclist din afara Europei care triumfă pe celebrul Zoncolan. Dacă va avea picioarele din zilele precedente (şi este greu de crezut că nu va fi aşa), Quintana ar trebui să îşi distanţeze fără prea mari probleme adversarii. Fabio Aru (cu condiţia să nu plătească pentru efortul depus la contratimp) şi Domenico Pozzovivo par să fie principalii oponenţi ai columbianului, italienii fiind interesaţi nu doar de victorie, ci şi de a urca un loc în clasamentul general. O figură frumoasă mai pot face Sebastian Henao, care a mers din ce în ce mai bine în ultima săptămână, şi compatriotul său, Fabio Duarte, aceasta fiind ultima şansă a fostului campion mondial de tineret să îi aducă un succes echipei Colombia.

Aru, favorit în Giro 2015

Nairo Quintana este “patronul” acestui Tur al Italiei, iar victoria la general nu mai are cum să îi scape, în ciuda faptului că mai sunt două etape până la final, iar una dintre acestea se va termina pe Monte Zoncolan. Contestat de unii după episodul “Stelvio”, columbianul în vârstă de 24 de ani a găsit modalitatea perfectă de a le răspunde criticilor, printr-o victorie în contratimpul individual încheiat pe Cima Grappa, acolo unde diferenţa dintre el şi al doilea clasat, Fabio Aru, a fost de 17 secunde, un ecart realizat în ultimii doi kilometri, atunci când orgoliul l-a făcut pe sud-american să forţeze, pentru a demonstra că este cel mai bun.

Totuşi, atenţia tuturor a fost îndreptată mai mult Fabio Aru, care a avut o nouă prestaţie excelentă, ce l-a ajutat să termine pe locul al doilea, în faţa unor rutieri mult mai experimentaţi, şi, pe hârtie, mult mai puternici. Deşi profesionist de doar un sezon şi jumătate, ciclistul Astanei e deja un nume de luat în seamă în cursele pe etape, progresul său fiind remarcabil pe toate planurile. Un rutier cu “motorul” lui Vincenzo Nibali, dar cu stilul lui Alberto Contador, Aru este aproape sigur că va termina pe podium în Corsa Rosa, o performanţă incredibilă, având în vedere că e doar a doua sa participare aici.

Pesimiste la startul Il Giro, când şansele lor de a obţine o clasare între primii trei nu erau deloc mari, gazdele se bucură acum de parcursul impresionant al lui Aru, care va deveni cel mai tânăr italian din ultimul deceniu clasat pe podium, cu condiţia să nu prindă pe Monte Zoncolan o zi foarte slabă, de care a scăpat până acum. Apoi, la anul, în funcţie de planurile lui Nibali, ciclistul sard se poate prezenta în Turul Italiei cu obiectivul clar de a câştiga tricoul roz, iar dacă va creşte în continuare şi va construi pe baza a ceea ce a făcut în 2014, este greu de crezut că nu va porni cu prima şansă la victorie.

Il Giro 2014 – etapa a XlX-a

Penultima zi importantă pentru oamenii de clasament general propune un contratimp individual în căţărare, pe Cima Grappa, acolo unde cursa nu a mai ajuns din 1968, când italianul Emilio Casalini a terminat cu un avans de 46 de secunde în faţa lui Eddy Merckx şi a obţinut singura sa victorie în Il Giro. Dacă atunci s-a plecat din Trento, startul se va da acum din Bassano del Grappa, iar primii 7,5 kilometri vor fi de plat, până la primul punct de cronometraj intermediar. Apoi, drumul va începe să urce, căţărarea din regiunea Veneto având 19,3 kilometri lungime şi pantă medie 8%. Ascensiunea este una în trepte, are şi câteva porţiuni de fals plat, acolo unde rutierii îşi vor putea trage sufletul, dar şi o zonă cu 14%, care apare cu mai puţin de cinci kilometri înainte de sosire, după al doilea punct intermediar.

Principalul favorit la victorie este Nairo Quintana, columbianul fiind dornic să le demonstreze contestatarilor că merită să poarte tricoul roz, iar acesta nu vine doar ca o consecinţă a haosului din urmă cu trei zile. Rutierul lui Movistar şi-a îmbunătăţit enorm contratimpul de când a devenit profesionist, şi etapa de vineri ar putea consemna o nouă evoluţie foarte bună din partea sa. Învingător la Barolo, Rigoberto Uran va fi şi el un candidat serios la victorie, mai ales că acest contratimp îi va oferi o penultimă ocazie de a reduce o parte din avantajul lui Quintana şi de a pune astfel presiune pe compatriotul său.

Etapa de pe Cima Grappa nu va reprezenta doar o afacere între sud-americani, deoarece Domenico Pozzovivo va avea şi el un cuvânt serios de spus, un parcurs bun putându-l duce pe micuţul italian până pe locul al treilea la general. În iarnă, Rafal Majka a muncit mult la contratimp şi va avea acum o nouă ocazie să arate cât de mult a crescut la această disciplină, iar astfel să îl devanseze pe Pierre Rolland, care este aşteptat să piardă secunde bune, la fel ca australianul Cadel Evans. În fine, Fabio Aru şi Wilco Kelderman sunt alţi ciclişti capabili să evolueze la un nivel ridicat pe Cima Grappa, la fel ca Ryder Hesjedal, care poate fi surpriza plăcută a acestei etape.

Giro di Colombia

Aşa cum era de aşteptat, săptămâna a treia din Turul Italiei i-a adus la suprafaţă pe rutierii columbieni, ajutaţi atât de dificultatea căţărărilor, cât şi de altitudinea ridicată. După ce Nairo Quintana a îmbrăcat tricoul roz ca urmare a succesului obţinut la Val Martello, a venit rândul lui Julian Arredondo şi Fabio Duarte să iasă în evidenţă, cei doi luptând pentru victorie în etapa a XVlll-a, ce a dus plutonul pe Rifugio Panarotta, acolo unde caravana Il Giro a ajuns în premieră. A fost o zi pe care evadarea nu a ratat-o, iar de acolo, columbienii nu aveau cum să dea greş, fiind evident că sunt peste adversarii lor.

Deşi mulţi se aşteptau la o alianţă între Arredondo şi Duarte, un astfel de scenariu nu avea cum să fie pus în practică, deoarece ambii sud-americani au venit la startul cursei cu obiectivul clar de a obţine un succes şi nu îşi permiteau să facă tocmai acum cadouri. Bătălia a fost câştigată de ciclistul echipei Trek, care s-a dovedit a fi mult mai puternic decât compatriotul său, ce a fost nevoit să se mulţumească, din nou, cu un loc pe podium. A fost o zi perfectă pentru Arredondo, care a trecut primul peste cele trei ascensiuni repertoriate ale rundei, consolidându-şi tricoul albastru, de lider al clasamentului căţărătorilor.

Evoluţiile lui Julian Arredondo, Rigoberto Uran, Fabio Duarte, Sebastian Henao şi Nairo Quintana de-a lungul ultimelor trei săptămâni evidenţiază două aspecte foarte importante: treptat-treptat, noi ţări ajung la putere (la fel cum a fost cazul cu Marea Britanie, în Turul Franţei), deşi aici trebuie amintit că nu este neapărat vorba despre un new entry, ci despre o revenire în top. În al doilea rând, ar trebui ca toate echipele de World Tour să se gândească serios să semneze cu cel puţin un columbian, deoarece piaţa de acolo este uriaşă, iar talentele apar pe bandă rulantă.

Il Giro 2014 – etapa a XVlll-a

Odihniţi după ziua de pauză pe care şi-au luat-o miercuri, atunci când i-au permis evadării să reuşească, oamenii de clasament general vor reveni la lucruri mai serioase acum, odată cu etapa ce îi va purta între Belluno şi Rifugio Panarotta, pe distanţa de 171 de kilometri. Drumul va urca încă de la început şi va duce caravana în Dolomiţi, acolo unde rutierii vor aborda Passo San Pellegrino (18,5 kilometri lungime, pantă medie 6,2%), căţărare care a figurat ca finiş în 2006, atunci când spaniolul Juan Manuel Garate a câştigat, după ce Jens Voigt, care se afla lângă el, nu a dorit să lupte pentru victorie.

Apoi, după coborâre şi porţiunea de fals plat care va include şi sprintul de la Marina di Fiemme, plutonul va urca pe Passo del Redebus (4,7 kilometri, pantă medie 8,7%), o ascensiune de categoria a doua. Finalul etapei îi va găsi pe rutieri abordând Rifugio Panarotta, căţărare pe care nu s-a mai ajuns până acum în Giro. Panarotta are 16,8 kilometri şi pantă medie 8,5%, iar dacă ritmul va fi ridicat încă de la start, mulţi ciclişti vor avea probleme, în special din rândul “locotenenţilor”, nefiind exclus ca o echipă să vrea să îşi izoleze adversarii.

Runda de joi va fi foarte importantă pentru rutierii interesaţi de clasamentul tricoului albastru, acolo unde lider e Julian Arredondo. Columbianul este în continuare lider, iar dacă vrea să ajungă la Trieste cu tunica distinctivă, nu are voie să rateze evadarea. Cum avansul lui Arredondo nu mai e atât de mare, Robinson Chalapud sau Dario Cataldo pot fi la rândul lor tentaţi să meargă în frunte şi să lupte cu sud-americanul de la Trek pentru punctele puse în joc. În afară de cei trei, evadarea i-ar mai putea include pe Fabio Duarte, Sebastian Henao, Enrico Battaglin, Edoardo Zardini, Franco Pellizotti sau Matteo Rabottini.

În roz de două zile, Nairo Quintana nu ar trebui să aibă o misiune dificilă în a-şi apăra poziţia de lider al ierarhiei generale, columbianul dovedind pe Val Martello că este cu cel puţin o clasă peste toţi oponenţii săi. În schimb, Rigoberto Uran a arătat în ultima vreme că e destul de fragil şi nu este exclus să piardă din nou timp. Lumina reflectoarelor nu va fi doar pe cei doi, ci şi pe ceilalţi oameni de top zece, deoarece Cadel Evans (ocupantul ultimului loc de pe podium) şi Ryder Hesjedal (aflat pe nouă) sunt separaţi de numai 55 de secunde. Va fi suficient ca un rutier din acea zonă a clasamentului să dea un atac, pentru ca situaţia să explodeze.

Ziua în care a căzut un mit

De când a trecut la profesionişti, în 2010, Stefano Pirazzi a dat zeci de atacuri, dar niciunul nu s-a concretizat într-o victorie. Cu toate acestea, stilul său mereu ofensiv a fost apreciat de mulţi suporteri, care au înfiinţat şi un fan club “Tutti pazzi per Pirazzi”. Ciclistul echipei Bardiani pur şi simplu are atacul în sânge şi accelerează de multe ori din pluton fără să gândească, indiferent de teren şi de şansele sale la un succes. Până anul acesta, felul său de a fi şi de a se comporta în timpul curselor nu i-a adus niciun rezultat cu notabil, ci doar câteva tricouri distinctive, între care unul, este adevărat, a fost al celui mai bun căţărător din Il Giro 2013.

Totuşi, ceva s-a schimbat în concepţia lui Stefano Pirazzi înainte de această ediţie a Turului Italiei, rutierul în vârstă de 27 de ani prezentându-se la start cu obiectivul de a face un clasament general bun, deşi precedentul său astfel de rezultat fusese obţinut în urmă cu mai mult de un sezon. Din păcate pentru el, a trebuit să renunţe la acest obiectiv imediat după etapa de la Montecassino, când a pierdut peste 21 de minute, fiind implicat în acea căzătură care i-a afectat aproape pe toţi favoriţii. Cum în ierarhia căţărătorilor a dat peste un adversar puternic – Julian Arredondo – italianul s-a întors la ceea ce ştie cel mai bine să facă, şi anume, să vâneze etape.

Surprinzător pentru toată lumea, acel succes căutat de ani de zile nu doar că a venit, dar a fost obţinut într-o etapă de plat, şi nu de munte, acolo unde Pirazzi se simte excelent. Aflat într-un grup cu rutieri mult mai rapizi, peninsularul a făcut ce trebuia pe finalul de la Vittorio Veneto: a atacat, a băgat capul în pământ şi nu s-a uitat în urmă, iar de această dată, ca şi cum o vrajă de cinci ani s-ar fi spulberat, a ajuns la final cu braţele ridicate, celebrând o victorie care părea să nu mai apară. Odată cu acea vrajă, a dispărut şi un mit, cel al lui Pirazzi mereu ieşit la atac şi mereu rămas cu mâna goală. De miercuri, a apărut Pirazzi învingătorul.

Il Giro 2014 – etapa a XVll-a

Deşi foarte obosiţi după chinul îndurat marţi, sprinterii sunt aşteptaţi să se mobilizeze pentru această etapă şi să îşi pună echipele la treabă, pentru a anihila evadarea ce se va forma, astfel încât să nu mai rateze încă o ocazie, aşa cum a fost cazul la Rivarolo Canavese, săptămâna trecută. Traseul nu poate fi numit plat, mai ales în a doua jumătate, acolo unde vor apărea câteva denivelări şi trei căţărări de categoria a patra. Ultima dintre acestea – Ca’ del Poggio – are pantă maximă 16% şi vine cu 20 de kilometri înainte de sosire. Chiar dacă de acolo mai e destul până la final, unii rutieri (Luca Paolini, Moreno Moser, Johnny Hoogerland, Oscar Gatto, Fabio Felline, Lars Ytting Bak, Nathan Haas) vor fi inspiraţi de dificultatea dealului să încerce câteva atacuri, şi nu ar fi deloc exclus să reuşească, mai ales dacă sprinterii vor pierde serios contactul cu plutonul.

În cazul în care plutonul nu va fi cuprins de haos acolo, iar unele formaţii vor putea controla ostilităţile, se va ajunge la sprint, în Vittorio Veneto, unde ultimii 450 de metri sunt în linie dreaptă, iar cicliştii nu vor mai avea parte de emoţiile din zilele precedente. Nacer Bouhanni va fi principalul candidat la victorie, ciclistul echipei FDJ având ocazia să devină doar al doilea francez cu patru succese la o singură ediţie a Il Giro. Aşa cum a fost cazul şi în celelalte etape de plat, Giacomo Nizzolo va fi marele său adversar, italianul fiind dornic să bifeze, în cele din urmă, o victorie într-un Mare Tur. Un succes în etapa de miercuri îl va ajuta pe Nizzolo să relanseze lupta în clasamentul pe puncte şi să menţină suspansul pentru tricoul roşu până la Trieste. În afară de cei doi, ceilalţi “suspecţi de serviciu” vor fi Elia Viviani, Luka Mezgec, Roberto Ferrari, Ben Swift şi Enrico Battaglin, învingătorul de pe Oropa, care e avantajat de final.

Va fi pentru prima dată în ultimii 26 de ani când o etapă din Turul Italiei se va încheia în Vittorio Veneto, oraş ce a apărut pentru prima dată pe harta Il Giro în perioada interbelică. În 1988, în chiar ultima zi a cursei, au avut loc două semi-etape, una în linie, care i-a revenit elveţianului Urs Freuler, şi un contratimp individual, ce a fost câştigat de Lech Piasecki, polonezul aflat la singura victorie a carierei în Il Giro.

Quintana a omorât Turul Italiei

În 1989, Omar Hernandez şi Martin Farfan au purtat tricoul de lider în Vuelta, aceea fiind prima ocazie în care clasamentul general al unui Mare Tur a fost condus de doi rutieri columbieni. A fost nevoie să treacă un sfert de secol până ca această situaţie să se repete, iar decorul ales a fost cel oferit de Turul Italiei, acolo unde Rigoberto Uran a devenit primul sud-american purtător al tricoului roz, asta înainte ca Nairo Quintana să preia tunica distinctivă, la capătul unei evoluţii incredibile, prin care a confirmat că este cel mai bun căţărător din lume.

Lăsând la o parte controversele create în timpul etapei dintre Passo di Legno şi Val Martello, performanţa lui Quintana a fost una cum Giro nu a mai văzut de multă vreme. Deşi nevoit să se descurce singur în ultimii 16 kilometri, rutierul echipei Movistar nu a avut nicio problemă în a îmblânzi dificilele pante de pe final, ba chiar şi-a mărit constant avansul în faţa celorlalţi oameni de clasament general şi a pus stăpânire pe cursă, cu doar cinci zile înainte de finalul acesteia. Învingător la prima sosire din istorie pe Val Martello, ciclistul în vârstă de 24 de ani e acum favorit să devină primul columbian din istorie triumfător în Corsa Rosa.

Este adevărat, această ediţie a Turului Italiei a fost plină de răsturnări de situaţie, însă Nairo Quintana pare singura certitudine, iar forma sa a devenit din ce în ce mai bună odată cu intrarea în ultima săptămână, la fel ca în Turul Franţei din 2013. Deşi adversarii nu au renunţat la gândul de a-l ataca, pare greu de crezut că vreunul dintre aceştia îi poate pune probleme, distanţându-l pe ascensiunile rămase. Din contră, cu Rifugio Panarotta, Cima Grappa şi Monte Zoncolan la orizont, sud-americanul are toate şansele să îşi mărească avansul şi să transforme triumful său într-o dominare categorică, aşa cum puţini rutieri străini au mai facut-o în istoria Il Giro.

Reacţii după etapa a XVl-a din Il Giro

Ziua de marţi a stârnit controverse cum de ani de zile nu au mai existat într-un Mare Tur, totul pornind de la confuzia creată de organizatorii Turului Italiei, care au avut grijă să tragă cursa înapoi cu câţiva ani buni. Conform mai multor directori sportivi şi rutieri, Radio Corsa a anunţat înainte de finalul lui Passo dello Stelvio – a doua ascensiune a zilei – că se va neutraliza coborârea, ceea ce i-a determinat pe mulţi ciclişti să se oprească în vârf şi să se îmbrace mai bine. Totuşi, neutralizarea nu a fost pusă în practică – lucru de care au profitat unii oameni – Mauro Vegni susţinând că mesajul transmis a fost doar pentru a-i anunţa pe rutieri cu privire la anumite viraje.

În poza de mai jos – făcută de Jered Gruber – se poate vedea cum o motocicletă cu steag roşu ghidează grupul “Quintana”, aceeaşi motocicletă despre care s-a spus că va rula pentru a neutraliza coborârea. În cazul în care s-a aflat acolo pentru a le arăta cicliştilor zonele cu risc ridicat, tot apare întrebarea de ce s-a atacat, în condiţiile în care acelaşi Vegni a mai declarat că datoria concurenţilor era să îşi păstreze poziţia şi să nu forţeze.

La cele de mai sus se adaugă şi mesajul postat pe contul de Twitter al competiţiei şi şters după câteva minute. Este adevărat, Twitter nu e un canal oficial în timpul cursei, dar graba cu care a fost eliminată acea postare nu are cum să nu ridice multe semne de întrebare cu privire la deciziile organizatorilor. Şi pentru ca haosul să fie complet, atenţie la ultimele trei declaraţii. Prima îi aparţine lui Mauro Vegni, directorul cursei, iar cea de-a treia lui Charles Wegelius, directorul sportiv al lui Garmin-Sharp. Încă o dată, la fel ca în cazul mesajelor transmise prin canalele de informare, credibilitatea Turului Italiei are de suferit serios. Între cele două declaraţii este şi cea dată de Marco Velo, care conducea motocicleta aflată în faţa lui Nairo Quintana.

Aşadar, ce au avut de spus cei implicaţi, într-o formă sau alta, în etapa dintre Ponte di Legno şi Val Martello?

Roberto Amadio:“Ni s-a spus că motocicletele îi vor escorta pe rutieri în timpul coborârii, care va fi neutralizată.”

Fabio Aru: “Da, am auzit că va fi neutralizată coborârea.”

Luca Guercilena:“Cu patru kilometri înainte de finalul lui Stelvio, Radio Corsa ne-a transmis, în engleză, italiană şi franceză, că s-a neutralizat coborârea.”

Wilco Kelderman:“În vârful lui Stelvio mi-am făcut timp pentru a-mi pune o pelerină, deoarece juriul anunţase că va fi neutralizată coborârea. Când am revenit în grupul principal, Quintana, Rolland şi Hesjedal nu mai erau acolo. Nu a fost normal ce s-a întâmplat, pentru că eu nu m-aş fi oprit dacă nu aş fi auzit ştirea cu neutralizarea.”

Patrick Lefevere: “Rigoberto Uran a pierdut tricoul roz din cauza confuziei organizatorilor. Nu l-am fi lăsat niciodată pe Quintana să se desprindă, dacă nu ar fi fost vorba despre o neutralizare. Ma gândesc să apelez la un avocat, dar înainte de asta, vreau să discut cu echipa.”

Bart Leysen: “Organizatorii le-au spus directorilor sportivi că va fi neutralizată coborârea, însă acum susţin că au transmis acel mesaj doar pentru a ne avertiza cu privire la porţiunea respectivă.”

Rafal Majka:“Ne-am oprit în vârf, deoarece ni s-a transmis prin radio că etapa se va neutraliza pe coborâre, din cauza zăpezii. Ne-am îmbrăcat bine, însă Quintana, Rolland şi Hesjedal s-au desprins şi au luat două minute şi jumătate.”

Przmeyslaw Niemiec: “În timpul etapei, un oficial ne-a spus că s-a neutralizat coborârea şi că nu putem depăşi motocicletele. S-a dovedit a fi neadevărat.”

Domenico Pozzovivo: “Nu am auzit nimic despre asta. Eu am dat totul pe coborâre.”

Nairo Quintana:“Am auzit că vor semnaliza virajele periculoase, dar nimic despre o neutralizare. Chiar nu înţeleg polemica. Oricum, nu contează, diferenţa cea mai mare s-a făcut pe ultima căţărare.”

Bjarne Riis: “S-a spus tare şi clar prin intermediul comunicaţiilor radio că se va neutraliza cursa. Toată lumea a auzit asta.”

Gianni Savio: “Nu a fost nicio confuzie. Ni s-a transmis că o motocicletă va indica virajele periculoase, dar nu s-a pus problema unei neutralizări în nicio clipă.”

Mauro Vegni: “Niciun director sportiv nu a contactat vreun oficial al Turului Italiei sau al UCI pentru a cere lămuriri.”

Marco Velo: “Mă aflam pe motocicletă, aveam ridicat steagul roşu, iar Quintana mi-a făcut semn de mai multe ori să accelerez. Cum nu m-am conformat, m-a depăşit.”

Charles Wegelius: “L-am întrebat pe unul dintre comisarii aflaţi pe motocicletă ce se întâmplă şi mi-a spus că nu are idee.”

Il Giro 2014 – etapa a XVl-a

Ultima săptămână a Turului Italiei începe în forţă, cu o “tappone” care numără trei căţărări repertoriate şi aproape 4400 de metri diferenţă pozitivă de nivel. Va fi o zi extrem de dură, care are toate şansele să zguduie din temelii clasamentul general, evident, dacă şi vremea va fi de acord cu asta. Pentru marţi, se anunţă ploaie şi temperaturi relativ ridicate, însă organizatorilor le este teamă ca aceste condiţii să nu se schimbe dramatic, transformându-se în ninsoare, care poate duce la formarea unui strat de gheaţă foarte periculos pentru siguranţa cicliştilor. Dacă asta se va întâmpla, Mauro Vegni va schimba traseul, Passo del Tonale şi Passo Castrin urmând să îşi facă apariţia, aşa cum ar fi trebuit să fie cazul în 2013, când etapa a fost anulată, în cele din urmă, din cauza condiţiilor meteo.

Dacă totul va fi bine, startul se va da din Ponte di Legno, iar caravana va urca imediat pe Passo di Gavia (16,5 kilometri, pantă medie 8%), căţărare rămasă pentru totdeauna în istorie după ediţia din 1988, când a nins extrem de puternic, iar Andy Hampsten a preluat tricoul roz de la Franco Chioccioli, devenind în acel an primul american din istorie triumfător în Giro. După o coborâre de 26 de kilometri, plutonul va ajunge pe Passo dello Stelvio – Cima Coppi la această ediţie (2758 de metri altitudine). Stelvio este o altă ascenaiune legendară, o contribuţie majoră la statutul său având atacul dat de Fausto Coppi, în 1953, atunci când i-a luat tricoul roz elveţianului Hugo Koblet.

Stelvio are 21,7 kilometri, pantă medie 6,9% şi pantă maximă 12%, iar plutonul se va tria serios acolo, însă şansele ca un favorit să atace sunt aproape inexistente, deoarece vârful este plasat la jumătatea etapei. De pe Stelvio, rutierii vor coborî 25 de kilometri şi aproape 2000 de metri diferenţă de nivel, vor avea apoi parte de o zonă de fals plat, după care vor începe ultima ascensiune a zilei, Val Martello. Aceasta are 22,3 kilometri şi e destul de neregulată, pantele de 5% alternând cu cele de 10%. Sosirea este foarte dificilă, deoarece panta în kilometrul de final e de 14%, perfectă pentru un atac, asta în cazul în care nimeni nu va fi deja desprins până la acel punct.

Mulţi ciclişti vor fi interesaţi să fie prezenţi în evadare, fie pentru victoria de etapă, fie pentru punctele puse în joc pe primele două căţărări. Przemyslaw Niemiec, Diego Rosa, Francesco Manuel Bongiorno, Jarlinson Pantano, Nicholas Roche, Phillip Deignan sau Edoardo Zardini pot pleca în faţă cu gândul la un succes, în timp ce Julian Arredondo, Tim Wellens, Yonathan Monsalve şi Stefano Pirazzi vor fi oamenii de urmărit pentru bătălia ce se va da în clasamentul tricoului albastru, acolo unde Arredondo conduce de mai bine de o săptămână.

În ceea ce îl priveşte pe Rigoberto Uran, liderul ierarhiei generale, acesta ar trebui să aibă o zi dificilă, deoarece adversarii săi sunt pregătiţi să îl atace pe Val Martello. Toată lumea aşteaptă ceva din partea lui Nairo Quintana, însă ultimele ştiri venite din tabăra columbianului nu sunt deloc bune, existând zvonuri potrivit cărora acesta are o infecţie la gât, ce s-ar adăuga la problemele deja existente la ureche. Quintana nu este singurul rutier bolnav, Domenico Pozzovivo acuzând încă de sâmbătă o bronşită, ce îşi poate pune în continuare amprenta asupra evoluţiei sale.

Pe Montecampione, Fabio Aru a fost impresionant, iar italianul în vârstă de 23 de ani promite să fie din nou unul dintre protagonişti, mai ales că s-a apropiat de locul al treilea, acolo unde se află Rafal Majka. Polonezul a avut probleme duminica trecută şi trebuie să arate acum că acel moment a fost doar ceva trecător, în caz contrar riscând să piardă timp serios. Un alt candidat la victorie este Fabio Duarte, care a mers foarte bine în ultima vreme şi pare din ce în ce mai aproape să îi aducă echipei sale, Colombia, primul succes în Corsa Rosa.