Ziua în care a căzut un mit
De când a trecut la profesionişti, în 2010, Stefano Pirazzi a dat zeci de atacuri, dar niciunul nu s-a concretizat într-o victorie. Cu toate acestea, stilul său mereu ofensiv a fost apreciat de mulţi suporteri, care au înfiinţat şi un fan club “Tutti pazzi per Pirazzi”. Ciclistul echipei Bardiani pur şi simplu are atacul în sânge şi accelerează de multe ori din pluton fără să gândească, indiferent de teren şi de şansele sale la un succes. Până anul acesta, felul său de a fi şi de a se comporta în timpul curselor nu i-a adus niciun rezultat cu notabil, ci doar câteva tricouri distinctive, între care unul, este adevărat, a fost al celui mai bun căţărător din Il Giro 2013.
Totuşi, ceva s-a schimbat în concepţia lui Stefano Pirazzi înainte de această ediţie a Turului Italiei, rutierul în vârstă de 27 de ani prezentându-se la start cu obiectivul de a face un clasament general bun, deşi precedentul său astfel de rezultat fusese obţinut în urmă cu mai mult de un sezon. Din păcate pentru el, a trebuit să renunţe la acest obiectiv imediat după etapa de la Montecassino, când a pierdut peste 21 de minute, fiind implicat în acea căzătură care i-a afectat aproape pe toţi favoriţii. Cum în ierarhia căţărătorilor a dat peste un adversar puternic – Julian Arredondo – italianul s-a întors la ceea ce ştie cel mai bine să facă, şi anume, să vâneze etape.
Surprinzător pentru toată lumea, acel succes căutat de ani de zile nu doar că a venit, dar a fost obţinut într-o etapă de plat, şi nu de munte, acolo unde Pirazzi se simte excelent. Aflat într-un grup cu rutieri mult mai rapizi, peninsularul a făcut ce trebuia pe finalul de la Vittorio Veneto: a atacat, a băgat capul în pământ şi nu s-a uitat în urmă, iar de această dată, ca şi cum o vrajă de cinci ani s-ar fi spulberat, a ajuns la final cu braţele ridicate, celebrând o victorie care părea să nu mai apară. Odată cu acea vrajă, a dispărut şi un mit, cel al lui Pirazzi mereu ieşit la atac şi mereu rămas cu mâna goală. De miercuri, a apărut Pirazzi învingătorul.
Cafe Roubaix 