La câteva luni după ce RCS Sport şi ASO au prezentat Turul Italiei, respectiv Turul Franţei, a venit momentul ca Unipublic (companie controlată de Amaury Sport Organisation) să facă acelaşi lucru cu a 70-a ediţie a Vueltei (22 august-13 septembrie), despre care apăruseră zvonuri – ce s-au dovedit a fi adevărate – de ceva vreme. Astfel, dintr-un total de 21 de etape, cursa va avea nouă finaluri în căţărare, toate aflate pentru prima dată pe harta cursei, o decizie luată de organizatori pentru a sărbători 80 de ani de la înfiinţarea competiţiei.
Astfel, se va ajunge la peste 50 de etape terminate în ascensiune de când Javier Guillen a venit în funcţia de director al Turului Spaniei, ceea ce este remarcabil, având în vedere că acesta se află la conducere de doar jumătate de deceniu. În total, Vuelta va număra 44 de căţărări repertoriate şi puţine etape de peste 200 de kilometri, iar plutonul va pleca din Andaluzia, urmând să îşi încheie aventura la Madrid, acolo unde se va reveni după doi ani. Pe lângă sosirile în urcare, alte trei localităţi îşi vor face debutul în ultimul Mare Tur al stagiunii, care va însuma 3374,4 kilometri.
Traseul Turului Spaniei 2015
Etapa l – Puerto Banus – Marbella (7,4 kilometri)
Va fi pentru al şaselea an consecutiv când Vuelta va începe cu un contratimp pe echipe, care va aduce mai mult cu o reprezentaţie de gală a echipelor decât cu o etapă adevărată, luând în considerare cât de scurtă este distanţa. Momentan, nu a fost făcută publică o planimetrie a traseului, aşa că nu e exclus ca acesta să fie unul tehnic.
Etapa a ll-a – Alhaurin de la Torre – Caminito del Rey (165 de kilometri)
Ziua secundă va aduce şi primul finiş în urcare, pe o căţărare de categoria a treia, aflată nu departe de celebra “Potecuţă a regelui”, drumul de acces folosit în trecut de muncitorii unor uzine aflate în apropiere şi preferat acum de amatorii de senzaţii tari. Finalul e pe o ascensiune a categoria a treia, perfectă pentru puncheuri.
Etapa a lll-a – Mijas – Malaga (164,6 kilometri)
Va avea o primă jumătate valonată, însă finalul nu are dificultăţi şi le surâde sprinterilor, care vor lupta pentru victorie la cinci ani de la precedenta sosire aici.
Etapa a lV-a – Estepona – Vejer de la Frontera (203 kilometri)
Poate fi considerată o rundă de plat, în ciuda unor mici denivelări. Acestea vor apărea şi la sosire, şi le vor permite sprinterilor mai puternici, cu explozie pe astfel de porţiuni, să iasă în evidenţă.
Etapa a V-a – Rota – Ronda (182 de kilometri)
Evadaţii nu vor avea absolut nicio şansă, deoarece sprinterii puri nu îşi vor permite să rateze această oportunitate importantă, care îi va duce pentru al doilea an consecutiv în superbul oraş Ronda.
Etapa a Vl-a – Cordoba – Sierra de Cazorla (204 kilometri)
Plutonul va ajunge în provincia Jaen, iar traseul nu va avea niciun metru de plat, fiind în permanenţă valonat. Lucrurile cu adevărat serioase vor începe abia pe final, când îşi va face apariţia Alto de Cazorla, căţărare de categoria a doua, în lungime de 20 de kilometri, dar fără pante dure. Un motiv în plus pentru ca o evadare să reuşească.
Etapa a Vll-a – Jodar – La Alpujarra (188,3 kilometri)
Primul finiş serios la altitudine va duce caravana pe Alto de Capileira, o ascensiune de categoria întâi. Pentru a ajunge acolo, cicliştii vor urca 1000 de metri în altitudine, în aproximativ 20 de kilometri, ceea ce va contribui la creşterea gradului de dificultate. A doua jumătate a căţărării este şi cea mai dificilă, panta medie fiind de 6,7%.
Etapa a Vlll-a – Pueblo de Don Fadrique – Murcia (188,6 kilometri)
Rutierii vor ajunge nu departe de Las Lumbreras, oraşul natal al lui Alejandro Valverde, însă nu liderul lui Movistar va fi cel care se va implica în lupta pentru victorie. În ultimii 40 de kilometri, plutonul va trece de două ori peste Alto de la Cresta del Gallo (categoria a treia), iar asta le-ar putea da idei atacanţilor. Pe de altă parte, dacă ritmul nu va fi foarte ridicat, iar plutonul va controla acţiunile date acolo, finişul îi va avea pe sprinteri în prim-plan.
Etapa a lX-a – Torrevieja – Cumbre del Sol (168,3 kilometri)
Traseul atrage atenţia prin faptul că ascensiunea de categoria întâi de la final îi duce pe ciclişti la doar 415 metri altitudine, ceea ce înseamnă că panta este foarte dură, croită pentru cicliştii explozivi.
Etapa a X-a – Valencia – Castellon (152 de kilometri)
Când mai rămân doar 32 de kilometri din această etapă, plutonul va urca pe Alto del Desierto de las Palmas, o ascensiune de categoria a doua pe care anumite echipe pot duce o trenă ridicată, astfel încât să îi scuture pe sprinterii puri şi să le permită altor rutieri să iasă în evidenţă la final
Etapa a Xl-a – Andorra la Vella – Cortals d’Encamp (138 de kilometri)
Este una dintre cele mai dure etape văzute în ultimii ani într-un Mare Tur, aspect la care contribuie numărul ridicat de căţărări, dar şi faptul că acestea sunt grupate în doar 138 de kilometri. Joaquim Rodriguez a fost cel care i-a ajutat pe organizatori să deseneze traseul din Pirinei, ce va avea patru ascensiuni de categoria întâi, una de categorie specială şi o altă de categoria a doua. Diferenţa pozitivă de nivel va fi undeva la 5200 de metri, iar cicliştii nu vor avea timp suficient să se recupereze după fiecare efort intens, ceea ce înseamnă că finalul zilei îi va găsi storşi de energie. În plus, fiind în Andorra şi la o altitudine ridicată, nu este exclus să apară ploaia, caz în care şi mai mulţi oameni vor avea probleme. Un motiv în plus ca aceasta să fie considerată etapa decisivă din Vuelta.
Etapa a Xll-a – Escaledes – Engordany (172,5 kilometri)
O zi de tranziţie, care ar trebui să se încheie la sprint, asta dacă nu cumva echipele vor dori să îşi tragă sufletul după calvarul din runda anterioară.
Etapa a Xlll-a – Calatayud – Tarazona (168 de kilometri)
Traseul va număra trei căţărări repertoriate, plus alte porţiuni în urcare, între acestea fiind şi cea de la final, care oferă terenul necesar pentru a avea un sprint spectaculos, asta dacă nu cumva vântul va fragmenta plutonul. La Tarazona nu s-a mai ajuns din 2013, atunci când Fabian Cancellara a câştigat un contratimp individual.
Etapa a XlV-a – Vitoria – Fuente del Chivo (213 kilometri)
Cea mai lungă etapă de la această ediţie îi va duce pe rutieri în Ţara Bascilor, unde îi vor aştepta mai multe ascensiuni repertoriate. Ultima este Fuente del Chivo, care impresionează prin lungime, 21,25 de kilometri. Începutul acesteia e foarte lejer, greul urmând să vină odată cu ultima treime. Cea mai dificilă pantă (8,9%) va apărea cu mai puţin de doi kilometri înainte de sosire, ceea ce înseamnă că acolo vor veni şi atacurile serioase.
Etapa a XV-a – Comilas – Sotres (175 de kilometri)
A doua zi la rând care se va încheia la altitudine va avea grijă ca oamenii de clasament general să rămână în priză, o nouă bătălie între aceştia anunţându-se pe Alto de Sotres (14,5 kilometri, pantă medie 7,5%), o ascensiune de categoria întâi, plasată la 1230 de metri altitudine.
Etapa a XVl-a – Luarca – Ermita de Alba (184 de kilometri)
Asturia promite spectacol şi la această ediţie, iar etapa programată în ultima săptămână are toate ingredientele necesare pentru a-l avea. Pe traseul ca un montagne russe sunt înşirate nu mai puţin de şapte căţărări repertoriate, primele cinci fiind de munte mediu. Apoi, ultimii 30 de kilometri vor aduce două căţărări foarte grele, Alto de la Cobertoria (8,1 kilometri, pantă medie 8,5%) şi Alto Ermita de Alba (6,6 kilometri, pantă medie 11,2%). Pe final, drumul va deveni chinuitor, deoarece panta va atinge şi 30%, ceea ce va putea duce la crearea unor diferenţe însemnate.
Etapa a XVll-a – Burgos – Burgos (39 de kilometri)
E unicul contratimp individual de la această ediţie, şi spre deosebire de cele din anii anteriori, nu are o căţărare repertoriată. Fiind aproape plat, le va permite specialiştilor, dacă vor mai avea suficiente resurse, să le ia timp serios căţărătorilor. Burgos este o prezenţă mai veche în Vuelta, însă aceasta va fi pentru prima dată când va primi un contratimp.
Etapa a XVlll-a – Roa – Riaza (204 kilometri)
O evadare va avea o şansă importantă de a da lovitura, însă traseul le-ar putea surâde şi unor rutieri de clasament general, dornici să îşi surprindă oponenţii, deoarece traseul se termină în coborâre, din vârful lui Puerto de la Quesera (categoria întâi) mai rămânând doar 12,6 kilometri până la sosirea din Riaza, localitate care nu a mai figurat până acum pe harta competiţiei.
Etapa a XlX-a – Medina del Campo – Avila (185 de kilometri)
Nu ar fi exclus ca evadarea sau un atac târziu să reuşească, în condiţiile în care traseul nu reprezintă o miză pentru favoriţii la tricoul roşu. Avila este cunoscut în lumea ciclismului drept oraşul natal al lui Julio Jimenez, fostul mare ciclist spaniol. Poreclit “Purecele din Avila”, acesta a câştigat etape în toate Marile Tururi şi şi-a adjudecat de câte trei ori clasamentul celui mai bun căţărător din Le Tour şi Vuelta.
Etapa a XX-a – San Lorenzo de El Escorial – Cercedilla (181 de kilometri)
Penultima zi a cursei va aduce o luptă pe două planuri: pentru ierarhia tricoului alb cu buline albastre şi pentru clasamentul general. Este adevărat, etapa se termină în coborâre, însă dacă diferenţele nu vor fi mari între favoriţi, mulţi dintre aceştia vor fi tentaţi să încerce ceva.
Etapa a XXl-a – Alcala de Henares – Madrid (93,5 kilometri)
Ultima rundă va avea un traseu plat şi va fi cea mai scurtă în linie de la a 80-a ediţie. Plutonul va pleca din Alcala de Henares şi va ajunge în Madrid, unde vor fi parcurse mai multe tururi de circuit, la finalul cărora va avea parte de un sprint masiv.
Cine va merge în cursă
Câştigător în 2014, atunci când a obţinut al treilea trofeu în Vuelta, Alberto Contador nu va concura şi acum, deoarece şi-a fixat ca obiective Il Giro şi Le Tour. Astfel, aşteptările fanilor spanioli vor ţine de Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez, prezenţi la start după Turul Franţei. Valverde, care va fi liderul lui Movistar, alături de columbianul Nairo Quintana, a câştigat o dată competiţia, în 2009, în timp ce “Purito” va beneficia, cel mai probabil, de ultima şansă din carieră pentru a se impune într-un Mare Tur.
Nu doar cei doi iberici se vor prezenta aici după Le Tour, Chris Froome urmând să se afle în aceeaşi situaţie, acesta fiind dornic să scrie istorie şi să îi aducă Marii Britanii primul triumf în Turul Spaniei. AG2R se va baza pe Domenico Pozzovivo şi Carlos Betancur, care sunt capabili să aprindă artificii pe munţi, la fel ca Rafal Majka. Polonezul a demonstrat deja de ce este în stare şi se poate gândi la un podium, însă rămâne întrebarea cu câtă energie va ajunge acesta la start, după un Tur al Franţei în care se va afla la dispoziţia lui Alberto Contador.
Momentan, acestea sunt numele mari care şi-au anunţat prezenţa, pe parcurs fiind de aşteptat să apară şi altele, din rândul sprinterilor şi oamenilor de clasice. Totuşi, spre deosebire de alţi ani, s-ar putea ca plutonul să nu mai aibă aceeaşi calitate ridicată, deoarece prezenţa Campionatelor Mondiale în Statele Unite, la Richmond, i-ar putea face pe mulţi să aleagă Turul Albertei, Marele Premiu de la Quebec şi Marele Premiu de la Montreal drept pregătire.
Cafe Roubaix 