Cafe Roubaix

Ralph Denk: “Vrem într-un Mare Tur şi anul viitor”

Încet, dar sigur, Team NetApp a devenit o prezenţă constantă pe scena ciclismului internaţional. Apărută în pluton în 2010, echipa germană a avut nevoie de numai două sezoane şi jumătate pentru a-şi face debutul într-un Mare Tur – Il Giro 2012. Acolo, NetApp a bifat două podiumuri de etapă şi a arătat că are potenţialul de a urca valoric, astfel încât să ajungă în World Tour peste câţiva ani.

Autoare a 11 succese în 2012, venite atât în curse de o zi, cât şi în curse pe etape, echipa germană a realizat o mutare importantă în toamnă, fuzionând cu Endura Racing. Noua grupare, NetApp-Endura, va avea licenţă Pro Continentală anul viitor şi speră să îi fie acordate cât mai multe invitaţii în cursele de World Tour. Despre aceste obiective, dar şi despre felul în care este privit ciclismul în Germania, a vorbit Ralph Denk, managerul echipei NetApp-Endura, într-un interviu pentru Cafe Roubaix, la realizarea căruia m-a ajutat Sandra Schmitz, ofiţerul de presă al grupării germane.

– Domnule Denk, cum aţi descrie sezonul pe care l-a avut Team NetApp?

Anul acesta a fost cel mai bun din istoria de trei ani a echipei. Am avut multe momente bune, cu 11 victorii şi de două ori mai multe clasări pe podium. Încă de la începutul stagiunii, ne-am aflat între primele 10 echipe din UCI Europe Tour. Cel mai mult mă încântă că succesele au fost aduse de diverşi rutieri – sprinteri, oameni de clasice şi specialişti ai curselor pe etape. Aceasta este confirmarea faptului că gruparea noastră se descurcă în orice fel de cursă şi prin asta a reuşit să creeze o motivaţie imensă în cadrul echipei.

– NetApp a participat pentru prima oară într-un Mare Tur – Il Giro – şi a obţinut câteva podiumuri de etapă. Cum a fost acea experienţă, aţi fost mulţumit?

Turul Italiei nu a fost doar punctul culminant al sezonului, a fost şi cel mai important moment sportiv al echipei de la înfiinţarea acesteia. Suntem recunoscători pentru că am avut şansa de a arăta de ce suntem în stare. De asemenea, sunt convins că organizatorii au simţit că au fost răsplătiţi pentru invitaţia pe care ne-au acordat-o. Am muncit din greu pentru locul secund de la Assisi, unde a fost o pantă incredibil de abruptă, dar şi pentru poziţia a doua obţinută la Cervinia, pe un finiş de munte înalt. La acestea se adaugă alte şase clasări între primii zece şi infiltrarea în opt evadări. Un nivel incredibil de motivaţie şi o muncă perfectă de echipă sunt necesare pentru a avea un astfel de succes, iar băieţii noştri s-au descurcat de minune.

– În urmă cu câteva luni, a fost anunţată oficial fuziunea cu Endura Racing, începând cu 2013. Cum au început negocierile dintre cele două părţi?

Noi intenţionăm să creştem şi să dezvoltăm echipa din ce în ce mai mult. Pentru a reuşi asta, avem nevoie de o mai mare forţă financiară. În timp ce căutam sponsori, am demarat discuţiile cu Endura. În ultimii ani, Endura Racing a urmat o filosofie similară cu cea a lui Team NetApp. Acesta a fost punctul perfect de plecare nu doar pentru cooptarea Endurei ca al doilea sponsor, ci şi pentru recrutarea a opt rutieri noi în echipă.

– Care au fost motivele care au dus către această fuziune? Ce le-a făcut pe cele două echipe să se gândească la o astfel de mişcare?

Noua echipă îi permite Endurei să ia startul în cele mai importante curse din lume, deoarece participarea în cursele de World Tour nu îi era la îndemână unei echipe continentale, aşa cum era Endura Racing. Pentru noi, ca echipă, sponsorii noi, precum Endura şi Fuji, care ne va furniza bicicletele, sunt foarte importanţi, deoarece ne ajută să îi păstrăm pe cicliştii de top şi să avem o mai mare profunzime. Drept dovadă, ne bazăm acum pe 21 de rutieri, am mărit numărul directorilor sportivi şi ne-am intensificat activităţile de scouting.

– Reprezintă această fuziune un pas spre World Tour?

Acesta este cel mai mare obiectiv al nostru: să concurăm cu echipa în cea mai importantă ligă. Totuşi, asta înseamnă că trebuie să facem importante investiţii financiare. Bugetul mediu al unei echipe de World Tour este de trei ori mai mare decât cel al unei grupări aflate în eşalonul Pro Continental. Este logic să urcăm un nivel, evident, dacă vor fi îndeplinite toate condiţiile financiare.

– Aşadar, anul viitor, NetApp-Endura va avea licenţă Pro Continentală. Care vor fi obiectivele echipei, în ce curse importante speraţi să participe?

În trecut, noi am încercat să punem la punct un calendar foarte bun şi vom încerca să facem asta şi acum, în vederea sezonului următor. Asta înseamnă că vrem că concurăm într-un tur de trei săptămâni şi în câteva clasice de prestigiu. Am demonstrat că suntem capabili de aşa ceva şi suntem nerăbdători să îmbunătăţim performanţele obţinute în trecut.

– Veţi ţinti şi clasicele de primăvară, având în vedere că NetApp-Endura are câţiva ciclişti buni în astfel de curse?

Lotul nostru a ajuns la 21 de ciclişti. Am semnat cu sprinteri şi oameni specializaţi pe clasice, dar ne-am întărit şi în ceea ce priveşte cursele pe etape. Echipa va urma două planuri în viitor: pe de o parte, vom avea ocazia să îi rotim pe rutierii noştri în clasicele de primăvară, permiţându-le astfel o mai lungă perioadă de recuperare. De asemenea, am adus şi câţiva căţărători, cu gândul la cursele pe etape. Aceştia ne vor ajuta să beneficiem de şanse mai mari în etapele dificile.

– De la ce rutieri aveţi aşteptări mari pentru 2013?

Sunt fericit pentru că succesele noastre din acest sezon au fost obţinute de mai mulţi ciclişti, pe care am reuşit să îi păstrăm la echipă. Ciclişti ca Leopold König, Jan Barta, Bartosz Huzarski şi Daniel Schorn, în ciuda faptului că au primit oferte de la grupări din World Tour, au ales să continue cu noi, deoarece echipa îşi va păstra nucleul. Suntem şi mai optimişti înaintea noului sezon, după ce am realizat câteva transferuri, şi suntem siguri că mai mulţi ciclişti importanţi din echipă au potenţialul de a obţine rezultate bune de unii singuri.

– Cum este văzută echipa dumneavoastră de opinia publică din Germania?

De la înfiinţare, am evoluat cu licenţă germană, în ciuda faptului că avem sponsori internaţionali. Obţinerea unei licenţe germane şi plasarea echipei sub un management german au reprezentat decizii pe care le-am luat în cunoştinţă de cauză. Filosofia grupării noastre prevede şi o clauză care spune că 30% dintre ciclişti trebuie să fie germani. Fiind cea mai bună echipă germană din ierarhia mondială, considerăm cursele din această ţară drept principalele obiective ale sezonului. Pe de altă parte, uitaţi-vă ce s-a întâmplat când am primit invitaţia pentru Turul Italiei. Presa din Germania a tratat pe larg aplicaţia noastră pentru Giro, iar acordarea licenţei a fost prezentată în aproape fiecare ziar. În Germania, aproximativ 1 000 de articole despre noi şi Il Giro au fost publicate doar în luna ianuarie. Asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Team NetApp. Aşadar, şi Turul Italiei a avut de câştigat de pe urma acestui lucru.

– Sunteţi de părere că eforturile făcute de echipa dumneavoastră şi de alţi rutieri germani vor contribui la creşterea interesului pentru ciclism în Germania, interes care poate deveni sinonim cu apariţia unor noi echipe sau curse?

Ciclismul continuă să fie un sport important în Germania, iar noi nu suntem singurii care facem diferenţa. La acest aspect contribuie şi rutierii germani prezenţi în echipele din afara ţării. Când vine vorba despre noua generaţie de ciclişti, Germania a dovedit că are mult succes cu echipele şi cursele sub 23 de ani. Din punctul meu de vedere, interesul pentru ciclism este stabil, iar la nivel de curse se află într-o continuă creştere. Cele mai mari curse de amatori din Europa au loc în Germania. Una peste alta, sunt convins că în anii următori vom primi din ce în ce mai multe companii germane ca sponsori.

Lieuwe Westra: “Paris-Nisa, obiectivul meu în 2013”

2012 a fost cel mai bun sezon din cariera lui Lieuwe Westra. Olandezul, ajuns la 30 de ani, a obţinut o victorie de etapă entuziasmantă în Paris-Nisa şi a terminat la final “Cursa Soarelui” pe locul al doilea, la doar opt secunde de Bradley Wiggins, omul care a dominat cursele pe etape din acest an. După aventura din Hexagon, au venit alte rezultate foarte bune pentru ciclistul echipei Vacansoleil, care a prins mai multă încredere în el şi speră să fie unul dintre rutierii importanţi ai sezonului următor.

Despre evoluţia sa din 2012 şi planurile pentru anul viitor, Lieuwe Westra a vorbit pentru Cafe Roubaix, în interviul de mai jos, realizat cu ajutorul lui Sander Slager, ofiţerul de presă al batavului.

– Lieuwe, te aşteptai la un parcurs atât de bun la startul anului?

Trebuie să recunosc că nu, dar am sperat, deoarece am muncit din greu, mai ales în iarna trecută, când m-am antrenat în Spania.

– Prima ta clasare bună a venit în Paris-Nisa. Ai fost surprins de cum te-ai descurcat acolo?

Nu chiar, deoarece în cursele pregătitoare am observat că am picioare puternice, iar acest aspect m-a ajutat să fac o cursă foarte bună în Franţa.

– Te-ai gândit cum va arăta sezonul următor pentru tine?

Voi începe în Grand Prix La Marseillaise, iar apoi voi merge în Étoile de Bessèges şi în Turul Algarve. Practic, vreau să mă concentrez pe cursele pe etape care au un contratimp individual, deoarece aceste competiţii mi se potrivesc de minune. Apoi, în vară, vreau să particip în Turul Franţei.

– Ce astfel de cursă ai dori să câştigi?

Paris-Nisa, evident, însă sunt conştient că va fi foarte dificil. De asemenea, sper ca 2013 să fie anul în care să mă impun în Cele Trei Zile de la De Panne.

– Sunt şi curse de o zi în calendarul tău?

Nu, momentan nu m-am gândit la acestea.

– Ştiu că mai sunt zece luni până atunci, dar ai vrea să participi la Campionatele Mondiale de la Florenţa?

Mi-ar plăcea foarte mult să fiu acolo, deşi trebuie să recunosc că încă nu am studiat cu atenţie traseul cursei de contratimp şi nu cunosc toate detaliile. Însă vreau să îmi iau revanşa după ce a fost la Valkenburg, anul acesta.

Taylor Phinney: “Înfrângerea de la Mondiale a fost dureroasă”

2012 a fost anul în care Taylor Phinney a demonstrat potenţialul imens pe care îl are. După un prim sezon dificil, în care a fost chinuit de accidentări, americanul a ieşit la rampă şi a impresionat pe toată lumea, atât în cursele de o zi, cât şi în Marile Tururi. Două victorii a obţinut rutierul echipei BMC, însă la acestea se adaugă clasările foarte bune de la Mondiale, Jocurile Olimpice, precum şi zilele petrecute în tricoul roz.

Cum a trăit el al doilea sezon ca profesionist? Care sunt planurile sale pentru viitor? Ce curse şi-ar dori să câştige? Taylor Phinney a vorbit despre toate acestea în interviul de mai jos, pe care l-am realizat cu ajutorul lui Sean Weide, ofiţerul de presă al lui BMC.

– Taylor, ai avut un sezon foarte bun, cu rezultate impresionante. Pentru tine, care a fost cel mai bun moment?

Trebuie să spun că Jocurile Olimpice. Am muncit mult, timp de două luni, în oraşul meu natal, Boulder, şi m-am antrenat din greu pentru a ajunge la nivelul cerut de o astfel de competiţie. Am învăţat multe despre mine în timpul unor antrenamente care au avut rolul de a recrea condiţiile pe care urma să le întâlnesc la Londra. Deşi am fost dezamăgit pentru că nu m-am clasat pe podium şi nu am obţinut o medalie, m-au bucurat cele două locuri patru, deoarece mi-au confirmat că antrenamentele specifice pe care le-am făcut acasă au fost mult mai potrivite decât dacă aş fi rămas în Europa să mă pregătesc. Un alt moment memorabil pentru mine a fost în timpul unei etape din Turul Colorado, când am trecut prin Boulder, chiar pe lângă casa în care am crescut. A fost o zi uimitoare, cu un public numeros şi foarte gălăgios.

– Există şi un regret? O cursă în care ai sperat la un rezultat mai bun decât cel obţinut?

Nu ştiu dacă este un regret, dar cu siguranţă am fost dezamăgit să ratez tricoul curcubeu în cursa de contratimp de la Campionatele Mondiale. Ştiam că pot face o figură bună, dar nu m-am aşteptat să fiu atât de aproape de Tony Martin. Ratarea victoriei pentru doar câteva secunde m-a întristat mult. Pe de altă parte, sunt mulţumit cu progresele pe care le-am înregistrat de-a lungul anului, îmi oferă o motivaţie şi mai mare pentru Mondialele de la Florenţa şi pentru orice cursă de contratimp. A fost dureros să pierd pentru numai cinci secunde la Valkenburg. După o oră de cursă, asta nu înseamnă nimic. Dacă aş fi fost învins pentru 30 de secunde, nu ar mai fi fost atât de greu. Am ales să nu folosesc comunicaţii radio în acea cursă. Nu îmi place deloc să ştiu unde mă aflu, mai ales dacă sunt în întârziere. Nu m-am aşteptat să fiu atât de aproape, iar dacă aş fi avut radio, mi-ar fi plăcut să aflu cum stau. Totuşi, eram deja la 100% şi nu cred că lucrurile ar fi arătat altfel cu comunicaţiile radio.

– Am citit recent o declaraţie de-a ta, în care ai spus că Paris-Roubaix va fi unul dintre obiectivele tale pentru 2013. Care sunt aşteptările tale de la această cursă?

Avem o echipă foarte bună şi dinamică pentru majoritatea curselor, iar ceea ce trebuie să fac este să mă dedic obiectivului meu şi să am o iarnă puternică, din care să ies la un nivel pe baza căruia să îmi construiesc sezonul şi să îmi demonstrez valoarea. Paris-Roubaix este un obiectiv important pentru mine, cel puţin în prima parte a anului. Cel mai probabil, vom avea câţiva lideri acolo. Cum sunt tânăr, s-ar putea să fiu pus în slujba echipei, iar dacă se va întâmpla asta, mă voi conforma. În acelaşi timp, ar fi un scenariu de vis pentru mine dacă voi rezista în faţă cât mai mult şi voi putea arăta de ce sunt capabil în partea finală a cursei. Totuşi, realizez că ciclismul este un sport de echipă, iar eu sunt dispus să fiu un om important pentru echipă.

– Anul acesta ai participat pentru prima oară în Paris-Roubaix, ca profesionist, şi ai terminat pe locul 15, un rezultat foarte bun. Cum te-ai simţit?

Am fost fericit să iau startul în cursa mare. După ce am câştigat Paris-Roubaix la tineret, eram familiar cu provocările şi condiţiile. Cu siguranţă însă, situaţia a fost total diferită de cea din cursa sub 23 de ani. Oricum, eu nu am fost unul dintre liderii lui BMC în acea zi. Misiunea mea, în cea mai mare parte a timpului, a fost să am grijă de liderii echipei, să mă feresc de pericole şi să rămân în cursă până la final.

– Ai văzut cum arată Turul Italiei şi Turul Franţei din 2013. Te-ai gândit în care dintre acestea vei merge?

Nu, încă nu am decis nimic.

– Anul viitor, Campionatele Mondiale vor avea loc în Florenţa, iar opinia generală este că vei fi unul dintre favoriţii cursei de contratimp. Îţi place traseul?

Ştiu traseul, mai ales primii 30-40 de kilometri îi cunosc bine. Este un traseu cu o lungă linie dreaptă şi o căţărare plasată la început, în apropiere de locul unde locuiesc. Chiar dacă nu am parcurs până acum tot traseul, am deja un avantaj uriaş. Până la Richmond, în 2015, pot spune că va fi cea mai “aproape de casă” ediţie a Campionatelor Mondiale la care voi participa.

– Te gândeşti la o revenire pe velodrom pentru 2016, în funcţie de cum se va schimba calendarul olimpic?

Cel mai probabil, acesta este un capitol închis pentru mine.

– Taylor, aş mai vrea să ştiu un lucru: dacă ar fi să faci o ierarhie a curselor pe care ai dori să le câştigi, între Mondiale, Jocurile Olimpice şi Paris-Roubaix, cum ar arăta aceasta?

Pe primul loc se află medalia aur pe şosea la Jocurile Olimpice, apoi cea de aur la aceeaşi competiţie, dar la contratimp, urmată de medalia de aur în cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale. Pe patru este Paris-Roubaix, iar pe locul cinci titlul mondial la contratimp. Ce vreau să spun este că tricoul curcubeu la contratimp e cel mai realizabil obiectiv. Tocmai de aceea, atunci când mă gândesc la cursele cel mai greu de câştigat, acestea sunt cele în care îmi doresc cel mai mult să mă impun. Îmi fixez mereu obiective mari pe care ştiu că le pot obţine la momentul respectiv.