Cafe Roubaix

Andrea Zordan: privind spre 2015 cu optimism

Primul sezon la profesionişti nu a fost în totalitate aşa cum a sperat Andrea Zordan. Rutierul lui Androni Giocattoli-Venezuela a concurat în curse importante, ca Omloop Het Nieuwsblad, E3 Harelbeke, Turul Flandrei sau Amstel Gold Race, dar a întâmpinat şi multe momente dificile, din cauza unei mononucleoze care şi-a pus amprenta asupra evoluţiei sale. Partea bună a fost că după ce boala i-a fost depistată şi tratată, Andrea şi-a revenit şi a tras din greu pentru a termina stagiunea într-o notă înaltă.

Acum, înainte de debutul noii stagiuni, rutierul în vârstă de doar 22 de ani se antrenează mult, pentru a fi în cea mai bună formă în 2015, atunci când vrea să le demonstreze tuturor de ce este capabil. Cum încrederea nu îi lipseşte, iar de partea sa se află şi experienţa acumulată în 2014, doar de un pic de noroc mai are nevoie Andrea Zordan pentru a fi una dintre surprizele anului următor.

– Andrea, cum a fost primul tău sezon ca profesionist?

A fost lung şi dur, cu multe momente dificile, dar şi cu amintiri frumoase, cum ar fi faptul că m-am plimbat în jurul lumii împreună cu echipa. Cu siguranţă, a reprezentat un salt important, având în vedere că am trecut de la curse de 130-150 de kilometri la curse de minim 200 de kilometri. Ritmul este unul intens, mai ales pe final, dar mulţumită curselor variate în care am participat, am reuşit să mă obişnuiesc relativ bine.

– Care a fost cel mai bun moment?

Categoric, asta s-a întâmplat în august. După ce am depăşit problemele de ordin fizic avute, am făcut câteva antrenamente în Franţa şi în cele din urmă am putut lupta cu ciclişti rapizi, ca Mark Cavendish, Thor Hushovd şi alţii ca ei. Apoi, în Italia am făcut o figură foarte frumoasă în Tripticul Lombard, cu cei 200 de kilometri de evadare din Coppa Agostini.

– Şi cea mai neplăcută perioadă?

Cel mai neplăcut moment a fost cel în care mi-am dat seama, în aprilie, că nu am condiţia fizică optimă, fiind urmărit mereu de o stranie senzaţie de oboseală. După mai multe analize, în luna iulie am descoperit că aveam mononucleoză. Din această cauză, nu am încheiat multe curse.

– Iubeşti clasicele pe pavate, şi anul acesta ai participat în multe astfel de curse. Cum a fost?

A fost o experienţă importantă, care m-a ajutat să cresc mult. Cu siguranţă, am înţeles că sunt curse la startul cărora trebuie să te prezinţi la 110% din capacitatea ta, având în vedere că toţi marii campioni vor să se descurce foarte bine. În plus, am văzut cum se pregătesc bicicletele pentru curse de genul acesta, nimic nu e lăsat la voia întâmplării, niciodată.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în 2014?

Anul acesta am făcut progrese în ceea ce priveşte rezistenţa, fiindcă am concurat în curse de 200 de kilometri şi astfel m-am obişnuit cu un efort constant de cinci ore, cinci ore şi jumătate.

– Per total, eşti mulţumit sau dezamăgit de sezonul tău?

Dacă ar trebui să îmi dau o nota de la 1 la 10, cu siguranţă mi-aş da un 5,5, pentru că am obosit mult, dar datorită muncii enorme depuse, am reuşit două ultime luni de cursă cu adevărat bune.

– Ce planuri ai pentru anul viitor?

M-am gândit mult la 2015 şi am început deja pregătirea, pentru că sunt extrem de motivat să mă descurc foarte bine. Obiectivele mele sunt legate de participarea în cursele importante în care echipa va fi invitată. În plus, pe lângă clasicele nordului, îmi doresc să merg mai mult în Italia şi Franţa, unde am văzut că au loc multe curse care mi se potrivesc. Apoi, aş fi foarte fericit dacă aş putea lua startul într-o cursă pe care am văzut-o des la televizor, Milano-San Remo. Însă cel mai mare obiectiv al meu este să concurez în Turul Italiei.

Karel Hnik: pregătit pentru 2015

La începutul anului, Karel Hnik a avut un obiectiv clar: să fie mai bun decât în sezonul anterior. În vârstă de doar 22 de ani la acea vreme, talentatul rutier ceh şi-a arătat intenţiile încă de la prima cursă disputată, Istrian Spring Trophy, acolo unde a încheiat pe locul secund. Doar două săptămâni mai târziu, a venit al treilea în Volta ao Alentejo, o cursă în care mulţi rutieri tineri şi-au făcut un nume de-a lungul anilor.

Câştigarea etapei a treia din Trofeu Joaquim Agostinho a fost un indiciu pentru ceea ce urma să vină în august, atunci când Karel Hnik a terminat primul în Turul Alsaciei, câştigând şi etapa de la Markstein. Acele rezultate au convins-o pe MTN-Qhubeka să îl ia ca stagiar, iar mai târziu, i-au adus un contract de profesionist alături de CULT Energy, echipă care aplicase deja pentru o licenţă Pro Continentală.

Care sunt gândurile lui Karel cu privire la ultimul sezon petrecut la tineret? Ce obiective are pentru viitor? Aflaţi toate acestea, şi multe altele, din următorul interviu.

– Karel, 2014 s-a încheiat. Cum a fost?

A fost al doilea meu sezon complet pe şosea fără să mai combin asta cu cursele de ciclo-cross şi trebuie să recunosc că nu am mai avut o stagiune atât de bună până acum. Concurând alături de Etixx, iar mai apoi împreună cu MTN-Qhubeka, mi-a fost oferită ocazia să am un program foarte bun de la începutul până la finalul sezonului. Am adunat cu puţin sub 10 000 de kilometri, şi, cu siguranţă, acesta a fost un pas înainte. Cel mai mare rezultat al meu a fost câştigarea unei etape şi a ierarhiei generale în Turul Alsaciei. În acea perioadă – sfârşitul lui iulie şi întreaga lună august – m-am simţit excelent şi am avut o formă extraordinară. Dar cea mai mare mulţumire a mea a fost oferită de faptul că am fost constant şi am obţinut rezultate pe parcursul întregului an.

– Ce ai îmbunătăţit în ultimii doi ani petrecuţi alături de Etixx-Ihned?

Echipa m-a ajutat mult să progresez. Am venit aici din postura unui ciclist axat pe ciclo-cross, care obişnuia să participe doar în câteva curse pe şosea de-a lungul unui an, dar acum pot spune că sunt dedicat ciclismului pe şosea. Evident, mai trebuie să câştig experienţă, însă ultimele sezoane mi-au oferit deja foarte mult. Fără Etixx-Ihned, nu aş mai fi fost unde mă aflu acum.

– În afară de Etixx, cât de important a fost ciclo-cross-ul pentru progresul tău?

M-a ajutat foarte mult, am devenit mai tehnic şi acum am un mai bun control al bicicletei, iar acestea sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodată. Din punctul meu de vedere, toţi rutierii tineri ar trebui să înceapă cu ciclo-cross sau mountain bike.

– Ai concurat ca stagiar pentru MTN-Qhubeka, iar la un moment dat se vorbea că vei primi un contract acolo, dar asta nu s-a întâmplat. De ce?  

Managerul echipei, Douglas Ryder, mi-a spus că a fost foarte mulţumit de rezultatele mele, însă după ce a semnat cu nume mari, precum Edvald Boasson Hagen, nu mai putea aduce alţi rutieri din Europa, deoarece sponsorii erau interesaţi să aibă ciclişti din Africa.

– Cât timp ai fost stagiar cu MTN-Qhubeka, ai concurat împotriva unor ciclişti de World Tour. Cum a fost?

A fost foarte important, pentru că în acele două luni am avut oportunitatea să trăiesc experienţe noi în curse de calitate, iar acum ştiu la ce să mă aştept de la anul viitor.

– Cum ai ajuns să semnezi cu CULT Energy?

Am primit un telefon de la managerul echipei, care s-a arătat foarte interesat de mine şi mi-a transmis că echipa mă urmărea de multă vreme, aşa că am discutat cu managerul meu, Brian Smith; el mi-a spus că este o mişcare foarte bună pentru mine să merg la această echipă, iar după câteva zile, contractul era deja semnat.

– Ce obiective ai pentru primul tău sezon ca profesionist?

Principalul meu ţel este să câştig multă experienţă în pluton. De asemenea, sper să particip în câteva curse importante şi dificile, pentru a arăta de ce sunt capabil. Pe termen lung, îmi doresc să mă descurc bine în Marile Tururi şi în clasice. Dacă voi obţine un succes într-o cursă mare, va fi extraordinar.

Jasper Stuyven: 2014 – primul sezon în World Tour

De ceva vreme, lumea vorbeşte despre Jasper Stuyven ca despre una dintre viitoarele vedete ale clasicelor pe pavate, în care acesta a strălucit deja la juniori şi tineret. Deşi este dificil de spus ce poate şi ce va face un ciclist peste ani, un lucru e cert: rutierul belgian al lui Trek Factory Racing are talentul şi potenţialul necesare pentru a-şi crea o carte de vizită în sezoanele următoare, nu doar în clasice, ci şi în cursele pe etape, acolo unde sprintul său puternic îl poate ajuta să obţină victorii.

În ciuda faptului că nu a bifat un succes în 2014, belgianul în vârstă de 22 de ani a arătat de ce este capabil încă din primul sezon la profesionişti, concurând în toate clasicele importante pe pavate şi făcându-şi debutul într-un Mare Tur. Pe scurt, Jasper Stuyven a adunat 66 de zile de cursă anul acesta şi a încheiat de 12 ori între primii zece, opt dintre ocazii fiind consemnate în World Tour. Ce a avut de spus după stagiunea sa foarte bună? Aflaţi din interviul următor.

– Jasper, fanii te-au votat cel mai bun neo-profesionist din 2014 pe Cafe Roubaix. Cum a fost sezonul acesta?

Sunt destul de fericit cu stagiunea avută. Nu eram în grafic să merg în toate clasicele importante, dar pentru că echipa a fost mulţumită de forma mea şi de faptul că ştiam traseul, am putut să merg în toate. Chiar pe finalul sezonului, am avut oportunitatea să particip în primul meu Mare Tur şi am obţinut câteva rezultate impresionante. Deşi dacă nu am bifat nicio victorie, am câştigat experienţă şi am avut un nivel ridicat în cursele de World Tour, unde este foarte greu să te impui.

– Ai triumfat în Paris-Roubaix la juniori, iar anul acesta ai participat acolo la profesionişti şi ai terminat pe locul 55. Cum a fost acea zi?

Pentru mine, Paris-Roubaix a fost o cursă frumoasă, în care am concurat alături de Fabian (n.r. Cancellara) şi am fost capabil să îl ajut. Evident, mereu poţi spune “oare cum ar fi fost dacă nu aş fi muncit?”, însă asta face parte din fişa postului. Rezultatul nu spune nimic. De asemenea, Paris-Roubaix a fost cea mai bună zi a mea în clasice. Mi-a plăcut la nebunie să particip, să fiu pe pavate şi să mă aflu în faţa lui Fabian, având grijă să păstrez constant ecartul evadării.

– Ce a însemnat întreaga experienţă numită Turul Spaniei?

Am fost emoţionat înainte să iau startul în primul meu Mare Tur, iar pentru că am ne-am prezentat acolo fără un lider important pentru clasamentul general, a fost posibil să iau lucrurile mai uşor, fără prea multă presiune din partea echipei. Cel mai greu lucru a fost să trec peste momentele în care nu m-am simţit bine, fizic sau psihic. Dar, cu această ocazie, am descoperit că mă recuperez bine. Evident, am avut parte de zile mai bune şi mai puţin bune, însă dacă cineva mi-ar fi spus înainte că voi termina de opt ori între primii zece, neo-profesionist fiind, aş fi semnat imediat.

– Erai cunoscut pentru sprintul tău din perioada petrecută la tineret, iar în Vuelta ai impresionat cu acesta. Te-ai antrenat special în 2014?

Sincer să fiu, nu m-am antrenat deloc pentru asta în stagiunea recent încheiată, deşi poate ar fi trebuit să o fac după clasice. Doar m-am pregătit din greu şi bine pentru Turul Spaniei, iar cum Trek Factory Racing nu a avut un sprinter în adevăratul sens al cuvântului în Vuelta, nu a trebuit să îi lansez pe alţii şi am putut să încerc să obţin câteva rezultate.

– Care este programul tău pentru 2015?

În mod normal, voi începe din nou sezonul în Turul Qatarului. Apoi, în prima parte a stagiunii, mă voi concentra pe clasice.

– Speri să concurezi şi în Turul Franţei?

Încă nu sunt interesat să particip în Le Tour. Categoric, îmi doresc să merg acolo într-o bună zi, însă nu există presiune pe mine în acest sens.

– Şi ce obiective ai pentru anul viitor?

Vreau să mă descurc foarte bine în clasicele de primăvară, dar şi în celelalte curse în care voi concura. Evident, ar fi frumos să pot spune la finalul sezonului că am câştigat o cursă importantă.

Michael Valgren: un an în plutonul profesionist

În primul său sezon alături de Tinkoff-Saxo, Michael Valgren a câştigat titlul naţional şi Turul Danemarcei, dar rezultatele sale nu pot fi considerate surprinzătoare, în condiţiile în care tânărul danez a venit de la tineret recomandat de câteva victorii impresionante. Mai mult decât o surpriză, seria excelentă avută de Michael poate fi catalogată ca fiind o confirmare a talentului său uriaş, datorită căruia este creditat cu şanse mari de a-şi pune amprenta asupra clasicelor în următorul deceniu.

La finalul unei stagiuni foarte bune, în care şi-a făcut debutul într-un Mare Tur şi a concurat la Campionatele Mondiale de la Ponferrada, Michael Valgren a vorbit pentru Cafe Roubaix despre experienţa sa ca neo-profesionist şi planurile pentru 2015, un an în care este capabil să bifeze un succes mare în World Tour.

– Michael, ai avut 80 de zile de cursă în 2014. Cum te simţi după un sezon atât de lung?

Da, 80 de zile sună mult, dar m-am simţit foarte bine la finalul sezonului şi sunt fericit pentru că echipa mi-a permis să concurez atât de mult. Mai ales după Vuelta m-am simţit bine şi pot spune că a fost extraordinar să mă simt astfel după primul meu Mare Tur.

– Primul tău rezultat important a venit în luna mai, în Cele Patru Zile de la Dunkerque, unde ai terminat al treilea. Te-ai aşteptat să mergi atât de bine?

Înainte de cursă nu am avut aşteptări, însă ştiam că forma mea este bună, aşa că am încercat să nu pierd timp în primele etape. Apoi, când am sesizat o oportunitate, am profitat de ea, iar colegii mei m-au susţinut 100%. A fost extraordinar să am toată echipa alături, mai ales că sunt neo-profesionist.

– Mai puţin de două luni mai târziu, ai devenit campion naţional, ajungând singur la finiş. Ce a însemnat pentru tine să câştigi titlul în primul sezon ca profesionist?

A fost incredibil să mă impun la Campionatele Naţionale. Mi-a dat încredere în mine însumi pentru viitor. În plus, este extraordinar să concurezi cu tricoul de campion în fiecare cursă, până anul viitor. E ceva ce îţi oferă expunere media, iar acesta este un lucru bun.

– Cel mai mare succes al tău a venit la general, în Turul Danemarcei. Cum a fost?

Să triumfe pe teren propriu, şi, mai ales, în faţa unui public masiv precum cel de la Copenhaga, este unul dintre cele mai importante rezultate posibile pentru un ciclist danez. A fost foarte emoţionant, deoarece părinţii mei au urmărit Turul Danemarcei şi m-au susţinut în permanenţă. Sunt cei mai buni!

– A fost un rezultat care a cântărit decisiv în alegerea ta pentru Vuelta?

Sincer, nu ştiu. Cred că mă aflam în cărţi, dar acea victorie m-a ajutat, cu siguranţă.

– Apropo de Vuelta, acolo ţi-ai făcut debutul într-un Mare Tur. Cum ai trăit toată acea experienţă?

Turul Spaniei a fost ceva major, mai ales pentru că Alberto (n.r. Contador) a câştigat. A fost uluitor să îl ajut să se impună, să văd că întreaga echipă s-a descurcat atât de bine şi s-a comportat excelent la nivel tactic a fost de-a dreptul incredibil. A fost o experienţă extraordinară. Cu siguranţă, voi mai participa în Mari Tururi.

– Să mergem acum la Campionatele Mondiale, unde ai atacat pe final.

Ei bine, la Mondiale am avut picioare puternice, categoric, dar ar fi trebuit să mai fi aşteptat, deoarece la Campionatele Mondiale trebuie să aştepţi. Pe de altă parte, am fost puţin nesigur că pot fi suficient de bun pe final, aşa că am profitat de o oportunitate şi am mers destul de bine. Să fiu prezent în evadare a fost fantastic. Chiar dacă am suferit, mi-a făcut plăcere. După cursă, când am început să mă gândesc la ce s-a întâmplat, mi-am dat seama că m-aş fi putut descurca mai bine. Oricum, sunt foarte mulţumit de evoluţia mea.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în 2014?

Rezistenţa, cu siguranţă. Acum pot merge în mai multe curse de peste 200 de kilometri, şi am arătat asta la Mondiale. Acesta e un lucru bun pentru viitorul meu. Vreau să câştig Campionatele Mondiale, Liège–Bastogne–Liège şi Amstel Gold Race, iar pentru asta trebuie să fiu capabil să particip în curse lungi. Evident, de-a lungul stagiunii au fost şi momente în care m-aş fi putut descurca mai bine, însă întotdeauna există coborâşuri, iar eu am primit cel mai bun ajutor posibil din partea antrenorilor pentru a reveni pe drumul cel bun.

– Cum a fost aventura numită Kilimanjaro?

A fost una dintre cele mai mari experienţe din viaţa mea! A avut de toate: frică, fericire, oboseală, succes. Sunt fericit pentru că am încercat-o, deoarece e ceva ce nu aş face pe cont propriu şi ceva ce nu voi mai face în viitor. Am fost acolo, am făcut asta!

– Ce planuri ai pentru anul viitor? Eşti tentat de clasicele pe pavate?

Vreau să mă descurc cât mai bine. Nu m-am gândit în ce curse voi participa, deoarece nu mi-am primit încă programul. Însă sunt foarte fascinat de pavate şi mi-ar plăcea să îl ajut pe Peter Sagan să câştige acolo. Evident, fiecare rutier visează să concureze în Turul Franţei, dar eu vreau să iau lucrurile uşor. Asta nu înseamnă că dacă voi primi un loc în echipă îl voi refuza.