Cafe Roubaix

Sven Erik Bystrøm: de la Øster Hus-Ridley la Katusha, via Ponferrada

În septembrie, la Campionatele Mondiale din Spania, Sven Erik Bystrøm i-a surprins pe marii favoriţi cu un atac dat pe ultima căţărare a cursei de tineret şi a câştigat tricoul curcubeu, devenind doar al doilea norvegian care a reuşit această performanţă. Totuşi, rutierul în vârstă de 22 de ani nu a venit de nicăieri; în ultimele trei sezoane petrecute alături de Øster Hus-Ridley, Sven a obţinut câteva rezultate impresionante în cursele de o zi şi în cele pe etape, iar printre echipele de World Tour ce i-au remarcat potenţialul s-a numărat şi Katusha, care i-a oferit un contract pentru următorii doi ani.

Înainte de a merge în cantonament cu gruparea rusă, am vorbit cu Sven Erik Bystrøm şi i-am pus câteva întrebări despre primele sezoane ca rutier şi aşteptările pe care le are pentru 2015.

– Sven, cum ai început ciclismul?

Mi-a plăcut ciclismul încă de la început, îl urmăream mult la televizor, în special Turul Franţei şi Turul Italiei. Am început când aveam nouă ani, la un club de ciclism local, iar apoi, la 16 ani, m-am mutat în Stavanger, care este la două ore cu maşina de unde veneam. Apoi, am mers la liceul sportiv şi am făcut parte dintr-o comunitate mai mare de ciclism, cu mai mulţi rutieri de vârsta mea.

– După câteva rezultate bune la juniori, ai semnat cu Sparebanken Vest, actuala Øster Hus-Ridley. Care este povestea acelui transfer?

Imediat ce mi-am terminat junioratul, am făcut primul an la tineret alături de un club local din Stavanger, unde am avut câteva rezultate şi am câştigat Cupa Norvegiei. Astfel, am primit oferte de la Sparebanken Vest, aşa cum era cunoscută Øster Hus-Ridley atunci, şi de la Joker. Am ales-o pe Sparebanken Vest, deoarece e din acelaşi oraş în care locuiesc, şi, practic, toţi cicliştii din echipă sunt din aceeaşi zonă. Ne-am antrenat şi am concurat mult împreună, iar acesta a fost un lucru bun pentru mine.

– Care a fost cea mai importantă victorie din perioada petrecută alături de Øster Hus-Ridley?

Aş spune că primul meu succes notabil, Eschborn-Frankfurt City Loop, în 2012. Apoi, am arătat de ce sunt capabil la Campionatele Naţionale. De asemenea, şi împreună cu echipa naţională, în Tour de l’Avenir, am bifat câteva clasări în top zece. Sezonul următor, chiar dacă nu am avut victorii, am simţit că sunt mai puternic decât în anul anterior şi că am devenit mai bun la fiecare capitol.

– Să trecem acum la Ponferrada. Care erau speranţele tale înainte de cursă?

M-am gândit că pot obţine o medalie, deoarece mă aflam la un nivel bun şi îmi plăcea traseul. Anul acesta, în septembrie, am simţit că eram la cel mai înalt nivel posibil şi că aveam o formă similară cu cea din luna mai, tocmai de aceea am fost atât de încrezător că pot termina pe podium.

– Ce gânduri ai avut în ultimii kilometri?

Atunci când am atacat, am mers la viteză maximă şi am dat totul. În vârful căţărării am fost foarte obosit, aşa că am hotărât să nu mai pedalez atât de mult, pentru a-mi păstra energia, şi să rămân cât mai aerodinamic pe coborâre. La intrarea în ultimii doi kilometri am dat totul, a fost aproape ca un sprint pentru mine, deoarece eram conştient că dacă aveam un avans de zece secunde în ultimii 500 de metri, rutierii aflaţi în urmă s-ar fi gândit că eram prea departe şi ar fi început să se supravegheze.

– Simţi că acea victorie ţi-a schimbat viaţa în vreun fel?

După ce am trecut linia de sosire, nu am avut timp să îmi dau seama ce am realizat. Apoi, lucrurile s-au mai aşezat, oamenii au devenit mult mai interesaţi de mine şi am primit mai multe cereri din partea media. Nu stiu dacă titlul mondial va aduce mai multă presiune pe viitor, principala mea preocupare este să cresc de la an la an.

– La tineret, ai avut rezultate atât în cursele pe etape, cât şi în cele de o zi. Ce fel de rutier te vezi devenind în viitor?

Cred că mi se potrivesc cursele de o zi cu un traseu valonat, lucru pe care l-am arătat şi la Campionatele Mondiale. Mi se potrivesc clasice ca Flèche Wallonne şi Liège–Bastogne–Liège, dar şi curse pe etape, în special cele fără contratimp, deoarece acesta este una dintre slăbiciunile mele. Dacă nu sunt contratimpuri şi munţi înalţi, pot obţine rezultate importante în cursele de o săptămână.

– Cum ai ajuns să semnezi cu Katusha?

Practic, a fost foarte important că vom fi doi rutieri din acelaşi oras, eu şi Alex (n.r. Kristoff). Ne cunoaştem din trecut şi ne-am antrenat împreună de fiecare dată când am fost acasă. Este bine pentru amândoi că suntem la aceeaşi echipă. El este vedeta acolo şi sper să îi ajut pe el şi pe ceilalţi rutieri. În ceea ce mă priveşte, vreau să devin mai bun, să mă descurc mai bine în cursele lungi şi să adun mai multe zile de cursă, comparativ cu anul acesta.

– Ce curse visezi să câştigi?

Liège–Bastogne–Liège este una dintre acestea. De asemenea, vreau să mă impun într-o etapă din Turul Franţei, care e o cursă foarte importantă pentru norvegieni. Mi-ar plăcea să câştig şi Campionatele Mondiale ca profesionist. Mă motivează foarte mult faptul că ediţia din 2017 se va desfăşura la Bergen.

Toms Skujiņš: “2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid”

Sezonul recent încheiat a fost cel mai bun din scurta istorie a echipei Hincapie Sportswear Development, gruparea Continentală obţinând patru victorii în circuitul american. Trei dintre acestea au fost aduse de Toms Skujiņš, medaliatul cu bronz la Campionatele Europene din 2013. În vârstă de 23 de ani, rutierul leton s-a bucurat de o stagiune solidă, în care nu doar că a adus rezultate, dar a şi descoperit Statele Unite, adaptându-se la viaţa şi la cursele de acolo.

Dacă anul trecut l-aţi cunoscut pe Toms cu ajutorul acestui interviu, acum vă invit să aflaţi ce părere are despre anul petrecut în S.U.A. şi ce obiective şi-a fixat pentru 2015.

– Toms, cum este vacanţa?  

Mă bucur de ea şi încerc să stau departe de lumea internetului. Evident, fac alte lucruri pentru a mă ţine ocupat.

– Ai citit vreo carte bună recent?  

Am vrut să încep o carte, dar nu am apucat, deoarece am câteva cărţi nu atât de interesante, dar pe care trebuie să le citesc şi să le învăţ.

– Ai avut timp să reflectezi asupra sezonului tău?  

Am început să mă gândesc la stagiunea avută încă de când am plecat din Statele Unite, deoarece Mondialele ar fi trebuit să fie o cursă căreia trebuia doar să îi iau pulsul, fără să obţin un rezultat. Evident că mi-am dorit să mă descurc bine, dar ştiam că nu voi bifa un rezultat care să mă ajute să schimb echipa în 2015.

– Pentru prima dată în carieră, ai concurat un sezon întreg în Statele Unite. Care sunt principalele diferenţe în comparaţie cu Europa?

Primesc de multe ori această întrebare, şi cred că principala diferenţă este dată de cum drumurile largi afectează stilul de a concura. Aproape în orice moment poţi merge în faţă, aşa că nu trebuie să te îngrijorezi prea mult din cauză că ai fi prea în spate. Totuşi, unele curse sunt mai puţin previzibile şi chiar competiţiile mari sunt destul de palpitante. Multe curse sunt perfecte pentru public, pentru că au circuite urbane şi bucle mari pe care le tot repeţi, iar mie îmi place asta, deoarece este întotdeauna mai plăcut să concurezi atunci când sunt oameni care te încurajează.

– Ai schimbat ţări, continente, mentalităţi. A fost greu să te adaptezi?

Întotdeauna este puţin dificil să mergi la o echipă nouă, într-o altă ţară şi chiar într-o cu totul altă parte a lumii, dar nu mi-aş fi putut dori să ajung la o echipă mai bună, deoarece cei de acolo au făcut ca tranziţia să fie mult mai uşoară. Mereu am fost înconjurat de oameni amuzanţi şi ei au avut grijă ca lucrurile să rămână frumoase, aşa că pot spune cu certitudine că a fost mai uşor decât m-aş fi aşteptat să fie.

– Cum ai descrie echipa Hincapie Sportswear Development?  

Este un grup uimitor de oameni, rutierii sunt foarte primitori şi este plăcut să fii în preajma lor, dar nu e vorba doar de rutieri, ci şi de staff, care este cel mai dedicat pe care l-am întâlnit într-o echipă. Contează oamenii din spatele scenei, cei pe care nu îi vezi la curse. Avem un grup extraordinar de oameni care lucrează la sediul Hincapie, în Greenville. Ne ajută mult şi fiecare victorie pe care o obţinem li se datorează şi lor.

– Cea mai bună cursă a ta a fost Tour de Beauce, acolo unde ai câştigat clasamentul general şi două etape. Cum a fost?  

Săptămâna petrecută în Quebec a fost incredibilă. Victoria a fost una uriaşă pentru mine şi pentru echipă, e uimitor cum am reuşit să câştigăm aproape tot. Două etape, generalul, clasamentul pe puncte şi tricoul de cel mai bun tânăr, însă cel mai satisfăcător lucru a fost că ne-am impus şi în ierarhia pe echipe. Este incredibil că băieţii au reuşit asta, în condiţiile în care au fost nevoiţi să ducă trena şi să îi supravegheze pe ceilalţi. Asta a arătat cât de puternici suntem ca echipă. În plus, să stai de unul singur pe podium nu e amuzant, întotdeauna este mai distractiv să îi ai pe toţi alături.

– Ai concurat în Utah, Colorado şi Alberta, împotriva multor echipe de World Tour. Ce amintiri ai din acele curse?  

În cele mai multe dintre acestea am suferit, am supravieţuit şi mi-am ajutat echipa cât de mult am putut. Singura dată când am obţinut un rezultat a fost în etapa secundă din Turul Utah, atunci când am terminat pe un frumos loc cinci. Însă, de acolo, totul s-a năruit, deoarece organismul meu urăşte altitudinea. Sper că se va adapta anul viitor, poate a doua oară va fi cu noroc. Cel puţin în Turul Albertei, unde ne-am întors aproape de nivelul mării, mi-am revenit şi am putut duce o trenă puternică mult timp. În etapa finală, atunci când am intrat în viteză maximă pe căţărarea finală din ultimul tur, eram doar eu, Serghei (n.r. Tvetcov) şi şase rutieri de la echipe de World Tour, iar asta mi-a dat multă încredere. Ştiam că nu pot câştiga dacă aş fi aşteptat, aşa că am atacat cu cinci kilometri înainte de sosire. A fost o mişcare riscantă şi mi-am dat seama că am şanse mici dacă nu vine nimeni cu mine, dar a fost mai bine decât dacă nu aş fi avut deloc şanse la clasamentul general.

– Ai regrete după anul acesta?  

Regrete? Nu cred. Întotdeauna e loc de mai bine, însa nu am regrete.

– Cum te-a ajutat întreaga experienţă din Statele Unite să devii un rutier mai bun? 

Este întotdeauna plăcut să înveţi lucruri noi la antrenamente, în curse, în ceea ce priveşte nutriţia şi pur şi simplu să ai grijă de tine. Am învăţat câteva trucuri noi, iar acestea mă vor ajuta în anii următori. Antrenamentele din SUA pun mai multă bază pe ştiinţă, iar asta este o schimbare mare faţă de sistemul rusesc în care am crescut. Acum încerc să le combin pe amândouă şi să îmi creez un sistem propriu.

– Cu ce gânduri vei pleca la drum în 2015?  

2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid. Îmi place că Mondialele vor avea loc în State, voi avea un avantaj fiind deja acolo şi inspectând traseul înainte. De asemenea, vreau să adun cât mai multe puncte UCI pentru Letonia, astfel încât să trimitem cât mai mulţi ciclişti posibil la Jocurile Olimpice din 2016. Este un an pe care îl aştept cu nerăbdare încă de dinainte de a se fi terminat sezonul. Am luat o pauză acum, dar abia aştept să mă antrenez din greu săptămâna viitoare pentru stagiunea următoare.

– Ce obiective anume ai în ceea ce priveşte rezultatele şi evoluţia ta? 

Aştept cu nerăbdare să concurez în Turul Californiei, deoarece nu am mers anul acesta şi cred că am dovedit că merităm să fim acolo. De asemenea, echipa are de gând să participe în câteva curse din Australia, pentru a pregăti sezonul din Statele Unite. Vom vedea dacă se va întâmpla asta, deoarece trebuie să sperăm că australienii au urmărit câteva dintre cursele în care am participat în State şi ne vor da o invitaţie. Sunt nerăbdător să îmi cunosc noii colegi, pentru că am auzit că am făcut câteva transferuri bune. Sunt foarte fericit pentru Joey Rosskopf şi mutarea sa la BMC, dar ne va lipsi în echipa Hincapie.

Clément Chevrier: “IAM Cycling e un nou start în cariera mea”

Anul trecut, pe vremea aceasta, Clément Chevrier se scutura de dezamăgirea de a nu fi devenit profesionist cu AG2R, pregătindu-se să înceapă o nouă aventură, care l-a dus până în Statele Unite, unde a concurat pentru Bissell Development. Acolo a obţinut rezultate solide în cursele pe etape, dovedind că este unul dintre cei mai talentaţi căţărători sub 23 de ani. Acest lucru nu a trecut neobservat, iar Trek Factory Racing l-a înregimentat ca stagiar pentru câteva curse, înainte ca IAM Cycling să apară în scenă şi să semneze cu talentatul rutier francez pentru următorii doi ani.

Ce a avut de spus Clément Chevrier despre această mutare, despre planurile pentru viitor, dar şi despre sezonul avut? Aflaţi mai mult din următorul interviu.

– Clément, anul acesta ai concurat, în principal, în Statele Unite. Cât de importanţi au fost Axel Merckx şi Bissell Development pentru tine?  

A fost important să plec din Franţa, acolo unde am crescut, pentru a învăţa şi a deveni mai bun pe bicicletă. A fost mai mult o experienţă de viaţă, decât un program de ciclism. Cu siguranţă, mi-am dorit să progresez cu ajutorul calendarului, care este de înalt nivel, chiar dacă e mai aerisit. Principalul obiectiv a fost să mă alătur unei echipe mari în 2015. Bissell a fost un pas important al carierei mele. Datorită lui Axel şi acestui program, pot vorbi engleză acum – ceea ce este foarte important atât în ciclism, cât şi pentru studiile mele – şi am arătat că sunt capabil să mă integrez într-o echipă străină. Asta e ceva rar pentru un rutier francez. În Statele Unite am descoperit curse noi, un nou spirit, o abordare diferită a ciclismului şi am întâlnit foarte mulţi oameni de treabă, care acum îmi sunt prieteni. Mă simt norocos pentru că am trăit această experienţă.

– Care au fost momentele bune şi cele mai puţin bune din acest sezon?  

Atunci când vine vorba despre lucrurile pozitive, pot spune Turul Californiei, care este o cursă extraordinară! De asemenea, experienţa mea ca stagiar la Trak Factory Racing şi evoluţia din Turul Colorado. Această cursă a fost un punct de cotitură în cariera mea. Am avut parte de momente frumoase alături de Bissell, de colegi şi de staff-ul din Statele Unite. În ceea ce priveşte punctele negative, mă gândesc la Tour des Pays de Savoie, în iunie, alături de echipa naţională. A fost un obiectiv pentru mine şi am fost foarte dezamăgit de rezultat. Pot pune acea evoluţie pe seama alergiilor pe care le-am avut cu patru zile înainte de start, dar şi pe seama faptului că nu mai concurasem deloc în ultimele cinci săptămâni. M-am antrenat mult pentru a fi în formă bună, dar probabil că nu a fost suficient.

– Dintre rezultatele avute, de care eşti cel mai mândru?  

Turul Colorado. Să termin al 12-lea la general şi cu tricoul de cel mai bun tânăr a fost incredibil, dar şi mai important pentru mine a fost să demonstrez că pot lupta împotriva celor mai valoroşi rutieri din lume şi că pot avea picioare bune pe durata unei curse de o săptămână. De asemenea, rezultatul a fost important pentru viitorul meu, deoarece m-am antrenat din greu, încă de la startul sezonului, pentru această cursă. În Turul Colorado, ultima cursă alături de Bissell, am vrut să îi mulţumesc lui Axel pentru încredere, dar şi staff-ului şi celorlalţi ciclişti.

– Recent, ai semnat cu IAM Cycling. Care este povestea acestui transfer?  

Am fost interesat de IAM de anul trecut, mai ales că am urmărit echipa încă de la apariţia ei. Problema a fost că nu sunt elveţian, iar prioritatea lor este să aibă neo-profesionişti din Elveţia. În cele din urmă, după Colorado şi în timpul Turul Spaniei, IAM Cycling m-a contactat şi a văzut că sunt în continuare interesat. Decizia a fost luată la finalul Vueltei, dar am aflat asta chiar înainte de Marele Premiu al Valoniei, în care am concurat alături de Trek.

– Ce înseamnă pentru tine să faci pasul la profesionişti?  

Este un nou start, cu totul nou, iar în mintea mea e adevăratul start al carierei. Visul pe care l-am avut încă de la vârsta de cinci ani a devenit realitate. Însă trebuie să rămân concentrat pentru a realiza alte lucruri frumoase în viitor. Sper că ce e mai bun va veni de abia de acum încolo.

– Ai vorbit cu managementul lui IAM despre aşteptările pe care le are echipa de la tine în acest prim sezon?  

Nu, nu ştiu ce aşteptări are echipa, voi vorbi cu conducerea despre asta. Ştiu că vrem să construim ceva împreună pentru anii următori, iar IAM mă poate ajuta să mă descopăr în plutonul profesionist.

– În ce curse ţi-ar plăcea să mergi?  

Îmi e greu să spun ce curse voi ţinti, dar ceea ce ştiu este că vreau să mă descopăr pe mine însumi în World Tour, în cursele de o săptămână, dar şi în clasicele din Ardeni, pe care le iubesc enorm şi în care pot învăţa mult, şi, de ce nu, să descopăr dacă sunt capabil să concurez într-un Mare Tur. Vreau ca această experienţă să fie productivă pentru viitor. Voi vorbi cu echipa despre programul meu şi am încredere deplină în staff-ul tehnic şi în Rik Verbrugghe, noul manager sportiv. Un alt obiectiv va fi să ajut echipa şi să învăţ de la liderii noştri: Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler, Matthias Frank, Sebastien Reichenbach şi Stefan Denifl.