Cafe Roubaix

Toms Skujiņš: “2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid”

Sezonul recent încheiat a fost cel mai bun din scurta istorie a echipei Hincapie Sportswear Development, gruparea Continentală obţinând patru victorii în circuitul american. Trei dintre acestea au fost aduse de Toms Skujiņš, medaliatul cu bronz la Campionatele Europene din 2013. În vârstă de 23 de ani, rutierul leton s-a bucurat de o stagiune solidă, în care nu doar că a adus rezultate, dar a şi descoperit Statele Unite, adaptându-se la viaţa şi la cursele de acolo.

Dacă anul trecut l-aţi cunoscut pe Toms cu ajutorul acestui interviu, acum vă invit să aflaţi ce părere are despre anul petrecut în S.U.A. şi ce obiective şi-a fixat pentru 2015.

– Toms, cum este vacanţa?  

Mă bucur de ea şi încerc să stau departe de lumea internetului. Evident, fac alte lucruri pentru a mă ţine ocupat.

– Ai citit vreo carte bună recent?  

Am vrut să încep o carte, dar nu am apucat, deoarece am câteva cărţi nu atât de interesante, dar pe care trebuie să le citesc şi să le învăţ.

– Ai avut timp să reflectezi asupra sezonului tău?  

Am început să mă gândesc la stagiunea avută încă de când am plecat din Statele Unite, deoarece Mondialele ar fi trebuit să fie o cursă căreia trebuia doar să îi iau pulsul, fără să obţin un rezultat. Evident că mi-am dorit să mă descurc bine, dar ştiam că nu voi bifa un rezultat care să mă ajute să schimb echipa în 2015.

– Pentru prima dată în carieră, ai concurat un sezon întreg în Statele Unite. Care sunt principalele diferenţe în comparaţie cu Europa?

Primesc de multe ori această întrebare, şi cred că principala diferenţă este dată de cum drumurile largi afectează stilul de a concura. Aproape în orice moment poţi merge în faţă, aşa că nu trebuie să te îngrijorezi prea mult din cauză că ai fi prea în spate. Totuşi, unele curse sunt mai puţin previzibile şi chiar competiţiile mari sunt destul de palpitante. Multe curse sunt perfecte pentru public, pentru că au circuite urbane şi bucle mari pe care le tot repeţi, iar mie îmi place asta, deoarece este întotdeauna mai plăcut să concurezi atunci când sunt oameni care te încurajează.

– Ai schimbat ţări, continente, mentalităţi. A fost greu să te adaptezi?

Întotdeauna este puţin dificil să mergi la o echipă nouă, într-o altă ţară şi chiar într-o cu totul altă parte a lumii, dar nu mi-aş fi putut dori să ajung la o echipă mai bună, deoarece cei de acolo au făcut ca tranziţia să fie mult mai uşoară. Mereu am fost înconjurat de oameni amuzanţi şi ei au avut grijă ca lucrurile să rămână frumoase, aşa că pot spune cu certitudine că a fost mai uşor decât m-aş fi aşteptat să fie.

– Cum ai descrie echipa Hincapie Sportswear Development?  

Este un grup uimitor de oameni, rutierii sunt foarte primitori şi este plăcut să fii în preajma lor, dar nu e vorba doar de rutieri, ci şi de staff, care este cel mai dedicat pe care l-am întâlnit într-o echipă. Contează oamenii din spatele scenei, cei pe care nu îi vezi la curse. Avem un grup extraordinar de oameni care lucrează la sediul Hincapie, în Greenville. Ne ajută mult şi fiecare victorie pe care o obţinem li se datorează şi lor.

– Cea mai bună cursă a ta a fost Tour de Beauce, acolo unde ai câştigat clasamentul general şi două etape. Cum a fost?  

Săptămâna petrecută în Quebec a fost incredibilă. Victoria a fost una uriaşă pentru mine şi pentru echipă, e uimitor cum am reuşit să câştigăm aproape tot. Două etape, generalul, clasamentul pe puncte şi tricoul de cel mai bun tânăr, însă cel mai satisfăcător lucru a fost că ne-am impus şi în ierarhia pe echipe. Este incredibil că băieţii au reuşit asta, în condiţiile în care au fost nevoiţi să ducă trena şi să îi supravegheze pe ceilalţi. Asta a arătat cât de puternici suntem ca echipă. În plus, să stai de unul singur pe podium nu e amuzant, întotdeauna este mai distractiv să îi ai pe toţi alături.

– Ai concurat în Utah, Colorado şi Alberta, împotriva multor echipe de World Tour. Ce amintiri ai din acele curse?  

În cele mai multe dintre acestea am suferit, am supravieţuit şi mi-am ajutat echipa cât de mult am putut. Singura dată când am obţinut un rezultat a fost în etapa secundă din Turul Utah, atunci când am terminat pe un frumos loc cinci. Însă, de acolo, totul s-a năruit, deoarece organismul meu urăşte altitudinea. Sper că se va adapta anul viitor, poate a doua oară va fi cu noroc. Cel puţin în Turul Albertei, unde ne-am întors aproape de nivelul mării, mi-am revenit şi am putut duce o trenă puternică mult timp. În etapa finală, atunci când am intrat în viteză maximă pe căţărarea finală din ultimul tur, eram doar eu, Serghei (n.r. Tvetcov) şi şase rutieri de la echipe de World Tour, iar asta mi-a dat multă încredere. Ştiam că nu pot câştiga dacă aş fi aşteptat, aşa că am atacat cu cinci kilometri înainte de sosire. A fost o mişcare riscantă şi mi-am dat seama că am şanse mici dacă nu vine nimeni cu mine, dar a fost mai bine decât dacă nu aş fi avut deloc şanse la clasamentul general.

– Ai regrete după anul acesta?  

Regrete? Nu cred. Întotdeauna e loc de mai bine, însa nu am regrete.

– Cum te-a ajutat întreaga experienţă din Statele Unite să devii un rutier mai bun? 

Este întotdeauna plăcut să înveţi lucruri noi la antrenamente, în curse, în ceea ce priveşte nutriţia şi pur şi simplu să ai grijă de tine. Am învăţat câteva trucuri noi, iar acestea mă vor ajuta în anii următori. Antrenamentele din SUA pun mai multă bază pe ştiinţă, iar asta este o schimbare mare faţă de sistemul rusesc în care am crescut. Acum încerc să le combin pe amândouă şi să îmi creez un sistem propriu.

– Cu ce gânduri vei pleca la drum în 2015?  

2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid. Îmi place că Mondialele vor avea loc în State, voi avea un avantaj fiind deja acolo şi inspectând traseul înainte. De asemenea, vreau să adun cât mai multe puncte UCI pentru Letonia, astfel încât să trimitem cât mai mulţi ciclişti posibil la Jocurile Olimpice din 2016. Este un an pe care îl aştept cu nerăbdare încă de dinainte de a se fi terminat sezonul. Am luat o pauză acum, dar abia aştept să mă antrenez din greu săptămâna viitoare pentru stagiunea următoare.

– Ce obiective anume ai în ceea ce priveşte rezultatele şi evoluţia ta? 

Aştept cu nerăbdare să concurez în Turul Californiei, deoarece nu am mers anul acesta şi cred că am dovedit că merităm să fim acolo. De asemenea, echipa are de gând să participe în câteva curse din Australia, pentru a pregăti sezonul din Statele Unite. Vom vedea dacă se va întâmpla asta, deoarece trebuie să sperăm că australienii au urmărit câteva dintre cursele în care am participat în State şi ne vor da o invitaţie. Sunt nerăbdător să îmi cunosc noii colegi, pentru că am auzit că am făcut câteva transferuri bune. Sunt foarte fericit pentru Joey Rosskopf şi mutarea sa la BMC, dar ne va lipsi în echipa Hincapie.