Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Giro 2012”

Tricoul roz merge în Canada

Ryder Hesjedal a câştigat Turul Italiei, un rezultat scontat înaintea etapei de la Milano, deşi nu se poate spune că victoria canadianului a fost una categorică, deoarece între el şi Joaquim Rodriguez au fost la final doar 16 secunde. Spaniolul a făcut contratimpul vieţii, dar asta nu l-a ajutat să devină al treilea iberic învingător în Il Giro, după Miguel Indurain şi Alberto Contador. E greu de spus din ce cauză a ratat “Purito” victoria (neputinţa de a ataca sau calculele făcute greşit), însă un lucru este cert: o şansă precum cea avută anul acesta apare o dată în viaţă (Contador suspendat, italieni ieşiţi din formă şi mulţi ciclişti de top absenţi din cauza Turului Franţei), iar el a ratat-o.

În schimb, Hesjedal a profitat de fiecare dată când a avut ocazia, şi-a ascuns bine slăbiciunile (Lago Laceno) şi nu a pierdut în niciun moment mai mult de 30 de secunde pe şosea în raport cu adversarii săi. Practic, din prima zi a cursei, ciclistul echipei Garmin-Barracuda a pus câte o cărămidă la acest succes, a cărui bază a turnat-o încă din noiembrie 2011, când s-a hotărât să participe în Turul Italiei, şi nu în Turul Franţei, aşa cum se întâmplase în ultimii patru ani.

Il Giro reprezintă punctul comun al lui Ryder Hesjedal şi Garmin-Barracuda: rutierul de peste ocean a debutat într-un Mare Tur aici, în 2005 (dar a abandonat), în timp ce gruparea americană a concurat pentru prima oară într-o competiţie majoră tot în Corsa Rosa; era anul 2008 când Slipstream s-a impus în contratimpul pe echipe de la Palermo şi i-a oferit tricoul roz lui Christian Vandevelde. De altfel, acea ediţie a fost prima a lui Hesjedal alături de formaţia manageriată de Jonathan Vaughters, care i-a relansat cariera, după ce l-a adus de la modesta Health Net.

La patru ani de la începutul acelei colaborări, Ryder Hesjedal a intrat în istorie drept primul canadian triumfător într-un Mare Tur şi i-a adus lui Garmin un succes care va avea darul de a-i conferi echipei americane un alt statut în plutonul profesionist. Venit din mountain bike, la fel ca un alt câştigător de Mare Tur, Cadel Evans, Hesjedal a obţinut doar a patra victorie a carierei şi şi-a asigurat un loc în istorie, după ceea ce a fost o ediţie relativ atipică a Il Giro. Diferenţa dintre el şi Joaquim Rodriguez a fost a doua cea mai mică de la înfiinţarea cursei, recordul aparţinându-i lui Fiorenzo Magni, care l-a învins pe compatriotul lui, Ezio Cecchi, pentru doar 11 secunde (1948).

O menţiune specială după Turul Italiei merită şi Thomas De Gendt, care a animat cursa în etapa a 20-a, cu o performanţă de neuitat pe Passo dello Stelvio. Ciclistul lui Vacansoleil, debutant în Il Giro, şi-a demonstrat din plin potenţialul şi a arătat că reprezintă viitorul Belgiei în Marile Tururi, deoarece nu doar se caţără bine, dar se descurcă excelent şi la contratimp. Dintr-un rutier de evadări, aşa cum era privit în primăvară lui 2011, De Gendt a devenit un adevărat pretendent la victorie în cursele majore, transformarea sa în doar un sezon fiind cu adevărat impresionantă.

Il Giro 2012 – etapa a XXl-a

Cu Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio finişuri de etapă în Turul Italiei 2012, nimeni nu credea că învingătorul de la această ediţie nu va fi cunoscut până la Milano. Însă desfăşurarea cursei i-a contrazis pe toţi, astfel încât s-a ajuns la situaţia ca tricoul roz să fie decis în urma unui contratimp individual în lungime de 30,9 kilometri. Pentru al doilea an consecutiv, Corsa Rosa se va încheia în capitala Lombardiei, dar tensiunea va fi mult mai mare faţă de anul trecut, deoarece nu doar victoria de etapă mai e în joc.

Taylor Phinney şi Gustav Larsson sunt cotaţi cu şanse egale să se impună pe tehnicul traseu din Milano. Americanul, primul tricou roz al Turului Italiei, a rămas aici în ciuda căzăturilor suferite şi şi-a propus să încheie cursa aşa cum a început-o, cu un succes. Problema lui este că Gustav Larsson e un adversar pe măsură, la rândul lui câştigător de etapă în Il Giro, acum doi ani, când caravana a terminat la Verona. Altfel, şi Alex Rasmussen se poate implica în lupta pentru mult dorita victorie, una prin care s-ar revanşa pentru evoluţia sub aşteptări avută în ultimele săptămâni.

Mult mai interesantă se prezintă bătălia pentru clasamentul general, acolo unde Joaquim Rodriguez are un avans de 31 de secunde în faţa lui Ryder Hesjedal. “Purito” este conştient că avantajul său nu poate fi considerat suficient, din cauza problemelor pe care le are la contratimp, dar a promis să dea totul în încercarea de a rămâne pe primul loc. Deşi nu e nici el un specialist al contratimpului, Hesjedal nu ar trebui să rateze oportunitatea de a pune mână pe tricoul roz, doar o greşeală putându-l împiedica să îşi îndeplinească obiectivul.

Deşi contratimpul este relativ scurt, iar vântul nu va fi un factor decisiv, având în vedere traseul urban, Thomas De Gendt trebuie luat în seamă. Cel mai probabil nu îi va putea depăşi pe primii doi clasaţi, deşi mulţi şi-ar dori asta, după evoluţia de pe Stelvio, însă are toate şansele să încheie pe podium. Şi aceasta, deoarece diferenţa dintre el şi Michele Scarponi e de numai 27 de secunde. Dacă un om al lui Lampre ar putea pierde o poziţie, altul ar putea câştiga una. E vorba despre Damiano Cunego, pe care îl despart numai 25 de secunde de Ivan Basso. Cunoscut ca un rutier cu slăbiciuni la contratimp, “Micul Principe” e favorizat acum de un traseu cu multe viraje, datorită cărora are şanse să termine pe cinci.

Aşadar, ce vom avea duminică? Al treilea spaniol din istorie triumfător în Il Giro? Cel dintâi canadian învingător într-un Mare Tur? Primul belgian care obţine tricoul roz în ultimii 34 de ani? Sau primul podium non-italian din ultimii 17 ani?

De Gendt, epic pe Stelvio

Introdus în Turul Italiei la ediţia din 1953, Passo dello Stelvio a oferit mereu momente incredibile şi rutieri care şi-au câştigat un loc în legendă. Aşa va fi cazul şi cu Thomas De Gendt, după victoria fantastică obţinută de acesta în etapa a 20-a din Il Giro. Belgianul în vârstă de 25 de ani a făcut o cursă memorabilă şi a intrat în istorie drept primul învingător pe Passo delle Stelvio, cel mai înalt finiş din istoria Marilor Tururi – 2757 de metri altitudine.

Nebăgat de nimeni în seamă, deşi ocupa poziţia a opta în ierarhia generală, rutierul echipei Vacansoleil a plecat din grupul tricoului roz cu 40 de kilometri înainte de final şi a rezistat în frunte până la sosire, în urma unei evoluţii excelente pe una dintre ascensiunile mitice ale ciclismului.Victoria carierei pentru De Gendt l-a ajutat pe acesta să realizeze un salt important în clasament şi chiar să emită pretenţii la un loc pe podiumul ediţiei cu numărul 95.

După finalul etapei de pe Stelvio, am stat de vorbă cu Daan Luijkx, managerul lui Vacansoleil, iar acesta mi-a spus mai multe despre strategia pe care a avut-o echipa sâmbătă, dar şi despre speranţele sale pentru contratimpul individual de la Milano, acolo unde Thomas De Gendt mai poate urca la general.

“Suntem foarte, foarte fericiţi şi mândri pentru acest succes obţinut pe o căţărare mitică. Planul a fost să câştige etapa încă de când a atacat, cu 40 de kilometri înainte de sosire. Cunoaşte foarte bine ascensiunea, deoarece s-a antrenat mult aici. Atunci când vrea să se pregătească la altitudine, mereu vine în această regiune. Matteo Carrara l-a ajutat în acea primă parte a acţiunii sale şi totul a decurs perfect de acolo. Thomas e mereu foarte tăcut, nu vorbeşte despre planurile lui, dar pregăteşte totul cu atenţie. Aşa s-a întâmplat şi acum. Ştiu că anul trecut, în Turul Franţei, a fost mult mai bun decât Ryder Hesjedal la contratimp, dar aceea a fost o cursă ciudată pentru Thomas. S-a lovit la claviculă în prima săptămână şi a mers mult mai bine pe finalul cursei, însă acum nu cred că vor exista diferenţe atât de mari. Oricum, dacă se va recupera după efortul de astăzi, îl va putea depăşi pe Scarponi la general”.

Il Giro 2012 – etapa a XX-a

În sfârşit, s-a ajuns aici, în ultima rundă care mai poate avea un impact cu adevărat semnificativ în ierarhia generală. Sâmbătă, fie Ryder Hesjedal va sosi în acelaşi timp cu adversarii sau chiar cu un mic avans şi va deveni noul lider al clasamentului general, fie ceilalţi vor ieşi la atac şi îi vor lua timp important înaintea rundei de duminică, un contratimp individual în lungime de 30,9 kilometri, ce se va desfăşura pe străzile din Milano.

Etapa a XX-a are tot cinci căţărări, la fel ca precedenta, însă mulţi dintre rutieri consideră că traseul este relativ mai uşor decât cel din urmă cu o zi. Cu toate acestea, există un element important care poate schimba soarta întregii curse. E vorba despre teribila ascensiune Mortirolo, plasată la kilometrul 162,4. Aceasta are 11,4 kilometri lungime, pantă medie 10,5% şi pantă maximă 22%. Dacă vor să îi pună probleme lui Ryder Hesjedal şi să îl obosească pe canadian, atunci Joaquim Rodriguez, Ivan Basso şi Michele Scarponi sunt obligaţi să atace încă de acolo. Practic, cei trei trebuie să îşi arunce în joc toate cărţile şi să spere că rutierul lui Garmin va ceda.

Şi aceasta, deoarece Paso dello Stelvio, ultima ascensiune a zilei, impresionează prin lungime şi altitudine (2757 de metri), dar nu şi prin pantă, una regulată şi nu mai mare de 12%. Tocmai de aceea mi-e greu să cred că pe Stelvio se vor realiza adevăratele diferenţe, cu atât mai mult cu cât vineri, pe Alpe di Pampeago, niciunul dintre cei trei enumeraţi mai sus nu i-a putut face viaţa grea lui Hesjedal. Este adevărat că Stelvio e o căţărare ce pare interminabilă, însă ciclistul nord-american nu ar trebui să întâmpine dificultăţi acolo. În ceea ce îi priveşte pe oponenţii săi, se poate dovedi riscant să ataci atât de devreme, pe Mortirolo, dar la cum au arătat lucrurile până acum, aceasta pare unica şansă a lui “Purito” şi Scarponi. În fond, când în joc este pus tricoul roz, principalul tău obiectiv la startul cursei, nu mai are aşa mare importanţă dacă termini pe doi sau pe trei.

Probably the best Ryder in the Giro

Michele Scarponi, Ivan Basso, Joaquim Rodriguez, Frank Schleck, Jose Rujano, John Gadret şi Domenico Pozzovivo erau rutierii aduşi în discuţie pe şapte mai, când se făcea o listă a favoriţilor pentru Turul Italiei 2012. La “şi alţii”, apăreau alte câteva nume, între care şi cel al lui Ryder Hesjedal, văzut ca unul dintre candidaţi la un loc între primii zece, dar nu mai mult. Însă zilele au trecut, cei creditaţi cu şanse mari la tricoul roz fie nu au putut să atace, fie şi-au făcut o strategie greşită, iar canadianul a ajuns acum în postura de principal favorit la victorie.

Nu doar că rutierul lui Garmin-Barracuda a stat aproape tot timpul lângă ceilalţi, dar a şi atacat în mai multe rânduri, aşa cum s-a întâmplat la Cervinia şi pe Alpe di Pampeago. Cu acele acţiuni, ciclistul nord-american a băgat definitv frica în oponenţi, care mai au acum o singură şansă pentru a încerca să îi dea lovitura de graţie şi a-l trimite la câteva minute în urma lor, înainte de contratimpul individual de la Milano.

Problema este că aceştia nu au arătat că ar fi în stare de aşa ceva, în timp ce Ryder Hesjedal a demonstrat că e din ce în ce mai puternic, pe măsură ce Turul Italiei se apropie de final, iar traseul se înăspreşte, aducând în prim-plan obstacole ca Passo Giau, Passo Manghen sau Alpe di Pampeago. În ritmul acesta, este foarte posibil ca ziarele de luni să deschidă ediţia cu titlul: “Primul canadian învingător în Il Giro”.

Il Giro 2012 – etapa a XlX-a

Vineri va fi penultima zi în care favoriţii mai pot ataca. După armistiţiul de miercuri, când Joaquim Rodriguez, Ryder Hesjedal, Ivan Basso şi Michele Scarponi au ajuns la Cortina d’Ampezzo în acelaşi timp, aceştia sunt datori să facă spectacol pentru a salva ceva din impresia pe care au lăsat-o până acum. În mod normal, la ce traseu au gândit organizatorii pentru etapa a XlX-a, artificiile nu ar trebui sa lipsească, mai ales că una dintre căţărări – Alpe di Pampeago – va fi parcursă de două ori.

Mai întâi, aceasta este plasată la kilometrul 149,5, iar apoi, chiar la final, unde ar trebui să se realizeze diferenţe însemnate pe dificila pantă medie de 9,8%. Singurul care nu e obligat să atace este Ryder Hesjedal, aspect subliniat si de australianul Allan Peiper, directorul sportiv al lui Garmin-Barracuda. Canadianul, care şi-a construit tot sezonul în jurul acestei ediţii a Il Giro, e de departe cel mai bun la contratimp dintre cei patru favoriţi, lucru de care sunt conştienţi şi restul. Valerio Piva (Katusha) şi Roberto Amadio (Liquigas) au oferit asigurări că Rodriguez şi Basso vor ieşi la atac, astfel încât să îl distanţeze pe rutierul de peste ocean.

Dacă “Purito” a stat la cutie pe Passo Giau, Ivan Basso a fost principalul om care a animat etapa şi le-a dat speranţe fanilor că poate obţine cel de-al treilea tricou roz din carieră. În ceea ce îl priveşte pe Michele Scarponi, acesta are puterea de a ieşi la atac, însă trebuie să spere că nu va mai întâmpina problemele de acum două zile, când nişte crampe musculare au fost foarte aproape să îl scoată din lupta pentru general.

Cum pe traseu sunt înşirate cinci ascensiuni, este de aşteptat ca în primă fază să existe şi o luptă pentru tricoul albastru, Matteo Rabottini nefiind sigur de primul loc în clasamentul căţărătorilor. Marco Pantani şi Gilberto Simoni sunt doar doi dintre rutierii care s-au impus pe Alpe di Pampeago la precedentele vizite. Cui îi va veni rândul acum? Răspunsul, peste câteva ore, în una dintre cele mai aşteptate etape ale Turului Italiei din acest an.

Guardini a confirmat

18 etape au trecut până când Andrea Guardini a obţinut o victorie pe care o va ţine minte toată viaţa. Aflat la debutul în Turul Italiei, rutierul lui Farnese Vini era aşteptat să se ridice la nivelul aşteptărilor create după cele şase succese bifate în Turul Langkawi 2012 şi să fie mereu unul dintre sprinterii care să conteze în sosirile de pe plat. Însă din diverse motive, Guardini nu a venit decât o dată în top zece, la Horsens, iar speranţele în ceea ce îl priveau la o clasare bună în runda cu numărul cu 18 erau mici.

Cu toate acestea, italianul în vârstă de numai 22 de ani a dat peste cap toate pronosticurile şi a obţinut o victorie incredibilă, mai ales că învinsul său a fost Mark Cavendish, campionul mondial, un rutier cu care a fost comparat în dese rânduri, mai ales de către managerul lui Farnese Vini, Luca Scinto. Plasat excelent la sprint, acolo unde “s-a lipit” iniţial de “trenuleţul” echipei Saxo Bank, ciclistul peninsular a accelerat mult mai devreme şi l-a luat prin surprindere pe britanic, care a recunoscut că a plecat cu 50 de metri mai târziu.

Victoria de joi, venită în completarea celor obţinute în curse ca Turul Langkawi, Turul Portugaliei sau Turul Turciei, a avut darul de a-l anunţa pe Andrea Guardini drept unul dintre marii sprinteri ai următorului deceniu. Totodată, e foarte posibil ca acest moment să se dovedească decisiv în stabilirea câştigătorului din clasamentul pe puncte. După Passo dello Stelvio vom afla dacă Mark Cavendish va intra în clubul select al rutierilor care au cucerit tricoul de cel mai bun sprinter în cele trei Mari Tururi. În acest moment, acolo se află Eddy Merckx, Djamolidine Abdoujaparov, Laurent Jalabert şi Alessandro Petacchi.

Il Giro 2012 – etapa a XVlll-a

Rutierii vor avea o binemeritată zi de odihnă joi, după ce au fost chinuiţi din greu în teribila runda încheiată la Cortina d’Ampezzo. Favoriţii vor lua o scurtă pauză, le vor da liber colegilor şi vor lăsa echipele sprinterilor să ducă trena. Şi aceasta, deoarece etapa care se va desfăşura între San Vito di Cadore şi Vedelago, pe distanţa de doar 139 de kilometri, este plată, ba chiar se va merge într-o continuă coborâre.

Cum Theo Bos şi Juan Jose Haedo au abandonat miercuri, şansele lui Mark Cavendish la un nou succes sunt şi mai mari, însă rămâne de văzut cum va controla Sky evadarea ce se va forma în etapa a XVlll-a, deoarece britanicii Peter Kennaugh şi Jeremy Hunt au abandonat, în timp ce columbienii Rigoberto Uran şi Sergio Henao nu pot fi puşi la treabă, în condiţiile în care contează în clasamentul general, ambii fiind plasaţi între primii zece.

Pentru Cavendish, nu victoria în sine este importantă, cât punctele aduse de aceasta. Ciclistul din Insula Man încă speră să plece acasă cu tricoul roşu, dar lucrurile s-au complicat pentru el, după ce Joaquim Rodriguez s-a impus la Cortina d’Ampezzo. Spaniolul nu ţinteşte ierarhia pe puncte, însă clasările bune ale acestuia l-au adus la doar un punct în urma campionului mondial, care are o singură şansă să refacă diferenţa. Aceasta se numeşte Vedelago, ultima etapă de plat. Chiar şi aşa, el nu este sigur de tricoul roşu, dar dacă va câştiga, va avea satisfacţia că a dat totul şi nu a rămas degeaba în săptămâna a treia.

Un Giro puţin spectaculos

Mulţi îl critică pe Michele Acquarone pentru traseul Turului Italiei din acest an, însă puţini îşi amintesc că acesta a preluat moştenirea lui Angelo Zomegnan, care creionase parcursul din 2012 până să fie demis. Pe de altă parte, nu trebuie uitată nicio expresie care are acoperire aproape de fiecare dată: “Cicliştii sunt cei care fac o cursă”. Într-adevăr, Il Giro din acest an este mult sub aşteptări, dar nu cred că vina le aparţine strict organizatorilor. Cervinia, Lago Laceno şi Cortina d’Ampezzo au fost toate etape fie încheiate în căţărare, fie cu multe ascensiuni, şi nimic nu i-a împiedicat pe favoriţi să atace. În schimb, aceştia au preferat să se supravegheze în permanenţă şi să vină în acelaşi timp, parcă speriaţi să accelereze şi mai degrabă dornici să lase totul pentru ultimele zile.

Sincer să fiu, nu ştiu la ce să mă aştept de la Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio. Ivan Basso nu mai este deloc cel din perioada 2004-2006, ceea ce înseamnă că se va baza doar pe “motorul” lui. Michele Scarponi pare să fie sub nivelul de anul trecut, când doar Alberto Contador a fost mai bun decât el. Joaquim Rodriguez ar putea ataca, dar numai pe finalul acelor etape, pentru a-şi mări cât de cât avansul înaintea contratimpului, în timp ce Ryder Hesjedal dă impresia că singurul lui scop este să nu fie distanţat, astfel încât să ajungă la Milano cu o întârziere minimă.

E adevărat că situaţia din pluton nu mai seamănă cu cea de acum un deceniu, însă nimeni nu le cere rutierilor să atace cu 50 sau 30 de kilometri înainte de final, ci doar să atace. Cu câteva excepţii (“Purito” şi Pozzovivo), acest lucru nu s-a întâmplat în Giro 2012, care are toate şansele să fie ţinut minte peste ani drept unul dintre cele mai puţin atractive din ultima vreme. Ca să nu se întâmple asta, ar fi nevoie de două etape cu adevărat nebune pe Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio. Singura întrebare este: poate fi posibil aşa ceva, la cum au mers lucrurile până acum?

Il Giro – etapa a XVll-a

Prima dintre cele trei runde aşteptate să schimbe ierarhia generală din Corsa Rosa este programată miercuri şi le va aduce rutierilor un adevărat maraton al căţărărilor. Passo Valparola, Passo Duran, Forcella Staulanza şi Passo Giau sunt ascensiunile ce vor fi parcurse în ceea ce se anunţă a fi o zi de cinci stele. Clasamentul e în continuare condus de Joaquim Rodriguez şi mulţi sunt curioşi să afle dacă spaniolul poate rezista pe munţii înalţi (cum s-a întâmplat pe Tourmalet, în 2010) dau dacă va claca (la fel ca în Vuelta 2011).

“Purito” a făcut o cursă inteligentă marţi, când nu şi-a pus echipa la treabă şi i-a permis unei evadări să reuşească, renunţând astfel la bonificaţii. Asta arată o maturitate a ciclistului Katushei, care a conştientizat că Il Giro nu va fi decis de câteva secunde, ci de durele căţărări din următoarele zile. Totodată, e posibil ca astfel să le fi transmis un mesaj adversarilor, şi anume, că aşteaptă cu încredere ascensiunile lungi, pe care va încerca să îşi mărească diferenţa.

În etapa a XVll-a, Liquigas va veni cu siguranţă în fruntea plutonului, pentru a impune un ritm puternic şi a-i lăsa pe ceilalţi favoriţi fără “locotenenţi”. Problema lui Ivan Basso este că runda se termină în coborâre, iar el nu are pe cine să se bazeze acolo, aşa cum s-a întâmplat în 2010, când îl avea alături pe Vincenzo Nibali. În ceea ce îl priveşte pe Joaquim Rodriguez, cred că acesta ar fi mulţumit să încheie în acelaşi grup cu Basso şi Michele Scarponi, dar cei doi italieni nu reprezintă singurul pericol. Ryder Hesjedal coboară bine, iar dacă va ajunge în vârful lui Passo Giau cu ei, le poate lua şi un minut pe coborârea în lungime de 18 kilometri.

Sper ca miercuri să reapară în prim-plan Jose Rujano. Venezueleanul este dator cu o evoluţie bună şi chiar cu o victorie de etapă. Până acum, cu excepţia unor atacuri inutile, a fost invizibil, iar dacă va pleca din Giro fără niciun succes, atunci e foarte probabil ca zilele lui la Androni Giocattoli să fie numărate, caz în care ar putea dispărea din ciclismul european.

Cortina d’Ampezzo va figura pentru prima oară după 57 de ani ca finiş de etapă în Il Giro. În 1955, gazdele au avut motive de bucurie, deoarece Angelo Conterno a câştigat, după ce l-a învins pe spaniolul Antonio Gilabert. A fost a treia victorie în Corsa Rosa pentru Conterno, care peste doar un an avea să se impună în Turul Spaniei.

Post Navigation