Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “Iulie, 2013”

Pe scurt

Potrivit cotidianului Het Nieuwsblad, Alessandro Petacchi va debuta pentru Omega Pharma-Quick Step în Turul Beneluxului, cursă care va începe pe 12 august. În vârstă de 39 de ani, italianul şi-a anunţat retragerea din activitate în primăvară şi şi-a reziliat contractul cu Lampre, însă toată această mişcare a fost o stratagemă pentru a semna cu echipa belgiană, alături de care va concura până la finalul lui 2014. La Omega Pharma-Quick Step, Petacchi va face parte din “trenuleţul” lui Mark Cavendish, căruia i se va alătura şi australianul Mark Renshaw, începând cu stagiunea următoare.

Traseul ediţiei de anul viitor a Turului Franţei va fi făcut public pe 23 octombrie, dar deja au apărut zvonuri privind etapele cele mai importante. După cele trei zile confirmate în Marea Britanie, plutonul va ajunge în Hexagon, pentru o etapă cu mai multe porţiuni de pavate, ce va fi urmată de un contratimp pe echipe, în lungime de 40 de kilometri. Le Tour 2014 ar putea avea trei sau patru finaluri în căţărare, candidate fiind La Planche des Belles Filles, Risoul, Saint-Lary-Soulan, Hautacam şi Col de la Pierre Saint-Martin. La fel ca în 2013, e foarte posibil ca şi la ediţia cu numărul 101 să  fie două contraimpuri individuale.

Alberto Contador a confirmat că nu se va prezenta la startul Turului Spaniei, ceea ce înseamnă că nu îşi va apăra trofeul cucerit în 2012. În schimb, spaniolul va participa în Marele Premiu de la Plouay, după care va merge în Canada, pentru cursele de la Quebec şi Montreal, programate să se desfăşoare la jumătatea lunii septembrie. Deşi traseul Campionatelor Mondiale i se potriveşte, ibericul în vârstă de 30 de ani nu e tentat să concureze acolo, fiind dornic să încheie devreme sezonul, astfel încât să înceapă pregătirile pentru Turul Franţei 2014.

Zece ţări vor avea câte nouă ciclişti la Campionatele Mondiale din Italia, iar lupta pentru ultimele două poziţii este foarte deschisă. În acest moment, Elveţia, Slovacia, Belgia, Statele Unite şi Polonia au şanse să ocupe unul dintre locurile care permit numărul maxim de rutieri în cursa pe şosea de la Florenţa. UCI va comunica situaţia fiecărei naţiuni pe 15 august, în timpul Turului Beneluxului, ceea ce înseamnă că decisiv în stabilirea ierarhiei va fi Turul Poloniei, cursă în care învingătorul este recompensat cu 100 de puncte. Ţările ce se vor clasa imediat după poziţia a zecea vor putea alinia doar şase oameni la Mondiale.

Androni Giocattoli-Venezuela este prima în clasamentul din Coppa Italia, competiţie rezervată echipelor peninsulare, care include curse de o zi şi pe etape. Şi grupările de World Tour pot puncta acolo, dar Coppa Italia e mult mai importantă pentru cele Pro Continentale, deoarece locul întâi la finalul sezonului aduce automat o invitaţie la startul ediţiei de anul viitor a Il Giro. Principalele adversare ale lui Androni în actuala stagiune sunt Vini Fantini şi Bardiani.

Tony Gallopin: “Un succes uriaş”

Tony Gallopin

Sâmbătă, Tony Gallopin i-a surprins pe favoriţii din Clasica San Sebastian cu un atac pe Arkale, ultima căţărare a zilei. Cum nimeni nu a răspuns, francezul a plecat într-un contratimp de 15 kilometri, care i-a adus la final prima victorie după doi ani, şi totodată, cea mai importantă a carierei. Acest succes a avut darul de a confirma potenţialul lui Gallopin, un rutier ce s-a făcut remarcat încă de la tineret, categorie la care a câştigat clasica Paris-Tours, în 2008.

Doar al treilea francez învingător în cursa din Spania, Gallopin i-a adus echipei sale, RadioShack-Leopard, un succes extrem de important, ce a avut şi darul de a-l transforma în unul dintre cei mai doriţi ciclişti din pluton, în condiţiile în care actualul său contract expiră la finalul sezonului. La doar o zi după triumful pe care l-a obţinut, Tony Gallopin a avut amabilitatea să îmi acorde următorul interviu, în ciuda faptului că nebunia declanşată de victoria sa încă nu se încheiase.

– Tony, felicitări pentru succesul din Clasica San Sebastian! Cum te simţi?

Mă simt extraordinar, sunt foarte fericit şi nu pot să descriu în cuvinte ce simt după această cursă. E prima mea victorie după doi ani, a fost obţinută în faţa lui Alejandro Valverde şi Roman Kreuziger, iar asta mă face şi mai fericit.

– Care a fost planul înainte de start?

Eu am pornit cu o motivaţie mare, însă veneam la o săptămână după finalul Turului Franţei şi nu ştiam exact la ce nivel mă aflu. După ce s-a plecat în cursă, mi-am dat seama că mă simt bine şi am profitat de faptul că am fost unul dintre cei patru rutieri ai echipei care au avut un rol liber.

– Pe final, ai făcut parte dintr-un grup puternic, în care se aflau mulţi favoriţi. Ce te-a determinat să ataci pe Arkale?

A fost prima mea prezenţă aici şi m-am bucurat mult să concurez în această cursă, iar planul meu iniţial nu conţinea un atac. Însă pe ultima ascensiune, atunci când unii ciclişti au revenit, mi-am spus că trebuie să încerc ceva, cu atât mai mult cu cât aveam picioare bune. Când am ajuns în vârful căţărării şi am văzut că sunt singur, am decis să merg mai departe.

– Şi când ţi-ai dat seama că ai câştigat cursa?

În această dimineaţă. Am avut nevoie de timp pentru asta, deoarece după ce am trecut linia de sosire, a început nebunia, cu podiumul şi conferinţa de presă. A fost o victorie uriaşă pentru mine şi m-am pierdut puţin în acele momente, dar acum încep să realizez ce am făcut. Deşi am participat pentru prima oară în Clasica San Sebastian, mulţi oameni au crezut în mine, inclusiv unchiul meu (n.r. Alain Gallopin, directorul sportiv al lui RadioShack-Leopard), care mi-a spus că este o cursă ce mi se potriveşte.

– În ce curse vei mai participa sezonul acesta?

Acum voi lua o scurtă pauză, după care voi merge în Turul Colorado, în Marele Premiu de la Plouay şi în Canada, pentru cursele de la Quebec şi Montreal. După acestea, în mod normal, îmi voi încheia sezonul.

– Te gândeşti şi la Campionatele Mondiale?

Sincer să fiu, nu ştiu. Nu cred că mi se potriveşte traseul de acolo şi nici pregătirea mea nu e axată special pentru acea cursă. Voi lua o decizie în următoarele săptămâni.

– Anul viitor vei concura pentru Trek?

În acest moment, nu am idee. Mă aflu în negocieri şi trebuie să văd ce se va întâmpla în următoarele zile.

Turul Poloniei 2013 – Turul Confuziei

Uniunea Ciclistă Internaţională vrea să crească nivelul spectacolului în cursele pe etape şi pentru asta a început să facă experimente. Primul va putea fi urmărit în Turul Poloniei, acolo unde cele 23 de echipe prezente la start vor avea câte şase rutieri, în loc de opt, o măsură prin care se speră că ostilităţile vor fi din ce în ce mai greu de controlat. Reducerea numărului de ciclişti pare nimic pe lângă modificările aplicate ierarhiei generale, care vor duce la calcule complexe la finalul fiecărei etape, pentru a afla diferenţele dintre rutieri.

Pentru a 70-a ediţie a Turului Poloniei, organizatorii şi UCI au inventat un clasament al atractivităţii, care va fi întocmit zilnic. Cum va fi făcut acesta? La sprinturile intermediare şi pe căţărări se vor acorda puncte speciale, acestea se vor aduna la finalul zilei, urmând ca apoi să se facă o ierarhie a tuturor cicliştilor care au punctat pe parcursul unei etape. Primul clasat va primi bonificaţii în valoare de 30 de secunde, al doilea va fi recompensat cu 20 de secunde, iar al treilea va lua 10 secunde. Cum există posibilitatea ca doi rutieri să termine la egalitate de puncte pe primul loc, următorul clasat va primi automat secundele rezervate ocupantului poziţiei a treia. De asemenea, prin intermediul Radio-Tour, cicliştii vor fi informaţi în permanenţă despre situaţia din clasamentul atractivităţii, astfel încât să fie obligaţi să atace pentru a recupera din mers.

Dacă va prinde acest sistem extrem de complicat (nu doar pentru ciclişti, ci şi pentru fani), vom afla între 27 iulie şi 3 august, când se va desfăşura Turul Poloniei. Indiferent de ce se va întâmpla acolo, cert e că experimentul nu se va opri aici, urmând să fie încercat şi în Turul Beneluxului.

Din culisele Turului Franţei

Image

A treia cea mai importantă competiţie sportivă din lume, Turul Franţei este şi un mini-oraş ambulant, care se deplasează dintr-o localitate în alta, zi după zi, timp de trei săptămâni. Aproximativ 4500 de oameni compun impresionanta caravană a Marii Bucle, iar printre aceştia se află şi fetele de pe podium. Ele apar la finalul fiecărei etape, pentru a-i premia pe câştigători şi pe liderii celor patru clasamente individuale, însă prezenţa lor acolo reprezintă doar o mică parte a ceea ce au de făcut pe parcursul unei zile.

Aşadar, ce se întâmplă în culisele unei etape din Le Tour, înainte de start şi după sosire? Pentru a afla mai multe despre acest subiect care nu apare des în prim-plan, am contactat-o pe Magalie Thierry. Magalie are 26 de ani, studiază pentru a-şi da doctoratul, iar când nu face asta, colaborează cu Amaury Sport Organisation, ca hostess la cursele pe care compania din Hexagon le are în portofoliu. Pasionată de ciclism, ea a participat la mai multe ediţii ale Turului Franţei şi a vorbit despre această experienţă pentru Cafe Roubaix.

– Magalie, de cât timp lucrezi ca hostess în Marea Buclă?

Acesta a fost al şaselea meu an. Am început în caravană în 2008, în al doilea an am fost promovată ca hostess pentru Amaury Sport Organisation, iar în 2010 şi 2011 am lucrat pentru AG2R. Acum, m-am aflat la a doua experienţă ca fata de pe podium la victoria de etapă, pentru Vittel/powerbar.

– În trecut, fetele care apăreau pe podium erau alese din oraşul în care se termina o etapă, dar lucrurile s-au schimbat între timp. Tu cum ai ajuns să lucrezi aici?

Cel mai dificil este să te integrezi pentru prima oară în caravană. Apoi îţi dai seama când ai început să faci parte din această competiţie, deoarece aici e o familie mare, toţi se cunosc foarte bine şi devine din ce în ce mai uşor să îi contactezi pe partenerii din anii următori dacă vrei să colaborezi cu ei. Ca să primesc postul, am urmat calea obişnuită: mi-am trimis CV-ul după prezentarea traseului Turului Franţei, am fost chemată apoi la interviu şi am obţinut postul.

– Cum arată o zi obişnuită în Turul Franţei?

Întâi şi întâi, trebuie să-ţi spun, chiar dacă ştii asta, că nu suntem acolo doar pentru a-i pupa pe obraz pe câştigători, ar fi mult prea uşor. O zi normală este destul de plină, şi cu atât mai mult a fost anul acesta, când a avut loc ediţia centenară. Ne trezim la şase sau chiar mai devreme, în funcţie de etapă, mergem în zona de start pentru a pregăti tot ce trebuie (acreditări, mâncare, băuturi, cadouri) şi a ne primi oaspeţii. Zona se deschide cu trei ore înainte de startul etapei, iar noi le servim multă apă Vittel şi facem tot ce putem pentru a le răspunde cerinţelor. Apoi, eu şi colega mea luăm maşinile invitaţilor şi îi conducem până la sosire (ei pot să meargă acolo şi cu elicopterul), iar aceasta e poate partea cea mai grea, cea mai obositoare şi mai stresantă a meseriei, deoarece maşinile cu oaspeţi nu sunt cu adevărat acreditate pentru aşa ceva. În cele din urmă, ne pregătim pentru protocol (machiaj, coafură, ţinută şi accesorii), îi dăm învingătorului de etapă batonul energizant şi buchetul de flori, după care îi conducem pe oaspeţi înapoi la maşini. Ziua se încheie atunci când ajungem la hotel şi ne bucurăm de puţinul timp liber cu echipa Vittel.

– Reuşeşti să urmăreşti ceva din cursa propriu-zisă?

Câteodată este foarte greu, deoarece drumul e lung, însă mă uit pe ecranul instalat la finiş şi pe Twitter.

– Ce impresie ţi-a lăsat Turul Franţei 2013?

În primul rând, peisajele au fost de-a dreptul uimitoare, în special cele din Corsica, Bretania şi de pe Mont Ventoux. În comparaţie cu 2012, a fost foarte dificil, pentru că accesul la start şi la final nu a fost uşor, dar era normal, având în vedere că vorbim despre ediţia centenară. În ceea ce priveşte cursa şi rezultatul final, nu am fost deloc surprinsă, deoarece atunci când l-am văzut pe Chris Froome dominând Criteriul Dauphiné, mi-am dat seama că poate face acelaşi lucru şi aici. Trebuie să recunosc că am fost foarte impresionată de forţa arătată de Marcel Kittel la sprinturile cu Mark Cavendish, se pare că începe o nouă eră a sprinterilor germani. Mă aşteptam ca Richie Porte să termine mai sus, în timp ce Nairo Quintana a fost incredibil pe căţărări, confirmând ce a făcut anul trecut, când a câştigat la Morzine, în Criteriul Dauphiné. Evident, a fost uimitor să celebrăm victoria lui Christophe Riblon pe Alpe d’Huez, dar am fost puţin dezamăgită de Alberto Contador, în special la contratimpul individual dintre Embrun şi Chorges, deoarece merita un succes de etapă. Cu excepţia lui Froome, acest Tur al Franţei a fost plin de surprize. Tot ce sper e să nu apară scandaluri de dopaj care să-i păteze imaginea.

– Ai avut parte de vreo întâmplare amuzantă?

Au fost două până acum: prima, anul trecut, când am uitat să îmi dau jos acreditarea înainte de a urca pe podium şi toate colegele mele au râs de mine. Acum am grijă să verific totul înainte să apar pe podium, deoarece nu vreau să se mai întâmple ceva. Şi anul acesta mi s-a întâmplat ceva: într-unul dintre oraşele de start, m-am împiedicat de cablurile TV aflate pe jos şi am căzut, iar toată lumea a râs din nou.

Image

– Cum te simţi după ce s-a terminat cursa? Intri într-o depresie post-Tur?

De fiecare dată se întâmplă la fel, dar parcă acum e mai rău. Ultima etapă, pe Champs-Élysées, a fost încărcată de emoţii. Relaţii speciale de prietenie se leagă în timpul Turului Franţei, iar în timpul petrecerii de final încercăm să uităm că s-a încheiat, dar după ce ajungem acasă, ne simţim foarte singuri şi complet pierduţi. Este dificil să revenim la viaţa de zi cu zi şi la realităţile acesteia, mai ales că suntem cu sufletul în altă parte. Turul Franţei pare un vis atunci, din care te trezeşti brusc.

– Colaborezi cu ASO şi pentru alte curse?

Da, de patru ani lucrez ca hostess pentru Paris-Roubaix, Criteriul Dauphiné şi Paris-Tours. Întreaga echipă e extraordinară şi întotdeauna este o plăcere să fiu alături de cei de acolo în aceste curse în care am învăţat multe lucruri despre ciclism. E mult mai relaxant decât în Turul Franţei, deoarece ne bucurăm de experienţă şi avem timp să urmărim cursa.

– Vei fi şi anul viitor prezentă în Turul Franţei?

Aceasta este marea întrebare. Sper să fie aşa, deşi nu va fi uşor, din cauza locului meu de muncă. Voi face totul ca să fiu acolo pentru ultima oară, iar dacă nu voi reuşi, îmi voi petrece toată luna iulie în faţa televizorului, plângând.

– Urmăreşti constant ciclismul?

Evident, toate cursele, dacă pot. De asemenea, îmi cumpăr reviste de ciclism. Deşi sunt fată, prefer să citesc Vélo Magazine, şi nu Cosmopolitan.

– Ai un rutier favorit?

Da, dar nu o să îţi spun cine este.

– Mai vreau să te întreb ceva: cum arată viaţa ta atunci când nu eşti în Turul Franţei?

Este complet diferită: fac experimente pe şoareci, în laborator, deoarece îmi dau doctoratul în biologie şi nutriţie, iar teza mea se axează pe sindromul metabolic declanşat de dieta bazată pe fructoză şi pe prevenirea patologiilor asociate diabetului zaharat, folosind omega 3.

Stuart O’Grady s-a retras din activitate

La doar o zi după încheierea ediţiei centenare a Turului Franţei, Stuart O’Grady a anunţat că va punct carierei de rutier, după aproape 19 sezoane. Ajuns la aproape 40 de ani, australianul îşi propusese la startul stagiunii să participe şi anul viitor în Marea Buclă, pentru a stabili un nou record de prezenţe, dar s-a răzgândit surprinzător, o decizie pe care mulţi au pus-o pe seama raportului ce va fi făcut public de o comisie a Senatului francez, cu privire la cicliştii care au folosit EPO în Turul Franţei din 1998.

Despre motivele aflate în spatele acestei hotărâri se pot scrie multe, la fel ca şi despre succesele obţinute de rutierul de la Antipozi în ultimele două decenii. Însă peste toate acestea se află o victorie magnifică, obţinută de Stuart O’Grady la ediţia din 2007 a Paris-Roubaix, atunci când a devenit primul australian din istorie învingător în “Infernul Nordului”. Prezent la start ca postura de “locotenent” al lui Fabian Cancellara, “Stuey” a plecat într-o evadare numeroasă ce s-a format cu 240 de kilometri înainte de sosire, a atacat când mai erau 20 de kilometri şi a ajuns singur pe legendarul velodrom din Roubaix.

A fost un triumf obţinut datorită calităţilor ce i-au definit cariera lui O’Grady – determinare, ambiţie, tărie de caracter şi o rezistenţă fizică incredibilă – un triumf care l-a făcut pe acesta să dea o declaraţie memorabilă: “În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, revăd cum am trecut linia de sosire”.

Ierarhiile World Tour după Turul Franţei

Clasamentul individual:

1 – Chris Froome – 587 de puncte

2 – Peter Sagan – 409 puncte

3 – Joaquim Rodriguez – 390 de puncte

4 – Nairo Quintana – 366 de puncte

5 – Fabian Cancellara – 351 de puncte

6 – Richie Porte – 327 de puncte

7 – Vincenzo Nibali – 322 de puncte

8 – Daniel Martin – 287 de puncte

9 – Alejandro Valverde – 274 de puncte

10 – Roman Kreuziger – 258 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Sky – 1360 de puncte

2 – Movistar – 1055 de puncte

3 – Katusha – 941 de puncte

4 – Astana – 688 de puncte

5 – Saxo-Tinkoff – 636 de puncte

6 – Omega Pharma-Quick Step – 617 puncte

7 – Garmin-Sharp – 562 de puncte

8 – Belkin – 539 de puncte

9 – RadioShack-Leopard – 501 puncte

10 – BMC – 483 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 1171 de puncte

2 – Marea Britanie – 964 de puncte

3 – Columbia – 950 de puncte

4 – Italia – 720 de puncte

5 – Australia – 607 puncte

6 – Olanda – 558 de puncte

7 – Franţa – 441 de puncte

8 – Elveţia – 434 de puncte

9 – Slovacia – 419 puncte

10 – Belgia – 412 puncte

Premiile din Turul Franţei

Clasamentul rutierilor:

1 – Chris Froome – 503 160 de euro

2 – Nairo Quintana – 274 030 de euro

3 – Joaquim Rodriguez – 114 350 de euro

4 – Albert Contador – 78 640 de euro

5 – Peter Sagan – 67 950 de euro

6 – Roman Kreuziger – 55 260 de euro

7 – Mark Cavendish – 44 600 de euro

8 – Christophe Riblon – 42 570 de euro

9 – Marcel Kittel – 40 650 de euro

10 – André Greipel – 32 850 de euro

Clasamentul echipelor:

1 – Sky – 525 690 de euro

2 – Movistar – 344 980 de euro

3 – Saxo-Tinkoff – 205 780 de euro

4 – Katusha – 134 900 de euro

5 – Omega Pharma-Quick Step – 182 740 de euro

6 – AG2R – 102 910 euro

7 – Cannondale – 79 110 euro

8 – RadioShack-Leopard – 63 210 euro

9 – Argos-Shimano – 52 910 euro

10 – Belkin – 52 260 de euro

11 – Vacansoleil – 48 030 de euro

12 – Garmin-Sharp – 45 930 de euro

13 – Orica-GreenEdge – 44 670 de euro

14 – Lotto-Belisol – 42 950 de euro

15 – Europcar – 40 170 de euro

16 – Astana – 26 450 de euro

17 – Euskaltel – 23 890 de euro

18 – BMC – 17 710 euro

19 – Sojasun – 15 220 de euro

20 – Cofidis – 14 710 euro

21 – FDJ – 12 890 de euro

22 – Lampre – 11 180 de euro

Concluzii după Turul Franţei

Aşa arată clasamentul general la finalul ediţiei centenare a Turului Franţei, una dintre cele mai spectaculoase din ultimii ani.

Image

Chris Froome a confirmat aşteptările şi a câştigat tricoul galben, după ce s-a impus în trei etape, dintre care două cu finiş la altitudine (Ax 3 Domaines şi Mont Ventoux). Britanicul în vârstă de 28 de ani a fost urmat pe podium de Nairo Quintana şi Joaquim Rodriguez, în timp ce Alberto Contador a terminat pe locul patru, după o evoluţie foarte slabă.

Nu mai puţin de 34 de ţări au fost reprezentate în pluton, zece dintre acestea obţinând victorii: Australia, Belgia, Columbia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Portugalia şi Slovacia. Tot zece este şi numărul echipelor care au bifat cel puţin un succes, primul loc în acest clasament fiind împărţit de Omega Pharma-Quick Step şi Argos-Shimano, cu câte patru victorii. Cel mai tânăr câştigător este Quintana (23 de ani), în timp ce Simon Gerrans (33 de ani) e cel mai vârstnic învingător de etapă. Acestea sunt doar câteva dintre statisticile ediţiei cu numărul 100 a Turului Franţei. Care sunt concluziile?

– Chris Froome este unul dintre cei mai compleţi campioni din istoria recentă a cursei, iar britanicul nu a ezitat să arate acest lucru de fiecare dată când i s-a oferit ocazia. Chiar dacă nu a avut o echipă invincibilă alături de el, aşa cum a fost cazul cu Bradley Wiggins, în 2012, britanicul a fost de neatins, fără niciun moment adevărat de slăbiciune. După succesul din Criteriul Dauphiné, Froome a spus că singurul lucru pe care îl mai are de îmbunătăţit înainte de startul din Porto-Vecchio e limba franceză. Unii specialişti au crezut că rutierul echipei Sky s-a hazardat în declaraţii, însă acestea au avut acoperire în etapele din Turul Franţei, iar Chris Froome a obţinut o victorie clară, care îi conferă deja statutul de principal favorit şi pentru ediţia din 2014.

– Mulţi au fost uimiţi de rezultatele lui Nairo Quintana, însă ceea ce a făcut columbianul nu a reprezentat o surpriză, ci o confirmare a talentului său, despre care se vorbeşte încă de acum trei ani, când s-a impus în Tour de l’Avenir. Venit în Le Tour ca “locotenent” al lui Alejandro Valverde, sud-americanul a depăşit toate aşteptările, după ce a câştigat o etapă şi a obţinut două tricouri, alb şi alb cu buline roşii, o performanţă pe care nu a mai realizat-o nimeni în istoria cursei. În viitor, cu o echipă mai puternică, dar şi cu ceva mai multă experienţă, Quintana are toate şansele să devină primul ciclist din Columbia care va termina primul în Turul Franţei.

– Joaquim Rodriguez a avut un singur obiectiv şi l-a îndeplinit, în ciuda faptului că nu mulţi îl vedeau capabil de aşa ceva. La 34 de ani, “Purito” a terminat între primii trei şi se poate mândri acum cu podiumuri în toate Marile Tururi. Aproape ieşit din joc după Alpi, ciclistul Katushei şi-a început revenirea odată cu etapa încheiată pe Mont Ventoux, acolo unde a sosit al patrulea. Din acel moment, Rodriguez a recuperat constant şi a atins punctul culminant al aventurii sale în Hexagon pe Mont Semnoz, ultimul finiş în căţărare.

– De două ori câştigător al tricoului galben, Alberto Contador a fost de nerecunoscut în luna iulie. Ibericul a oferit în permanenţă asigurări că se află într-o formă foarte bună şi că este un pretendent serios la clasamentul general, însă nu a arătat în niciun moment asta. Din rutierul fără adversar la ediţia din 2009, Contador s-a transformat acum într-un ciclist care pare că şi-a pierdut aproape toate atributele ce i-au adus atât de multe succese în trecut. Ar fi o greşeală să se spună că spaniolul se află aproape de finalul carierei, însă cert e că acesta trebuie neapărat să schimbe ceva în următoarele luni (la nivel mental, dar şi în ceea ce priveşte pregătirea), astfel încât să fie cu adevărat un candidat la victorie în 2014.

Image

– Rezultatele lui Mark Cavendish, care a bifat doar două victorii, nu trebuie să fie privite neapărat ca o uriaşă surpriză, ci ca o consecinţă a mai mulţi factori. În primul rând, britanicul se apropie de 30 de ani, în timp ce adversarii săi, aproape fără excepţie, au vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani. În al doilea rând, fostul campion mondial a fost singurul sprinter prezent în Turul Franţei care a mers şi în Giro, iar efortul depus acolo l-a afectat. Nici “trenuleţul” de acum nu s-a putut compara cu ce a avut în anii trecuţi, Gert Steegmans fiind un “lansator” fără un simţ tactic ridicat. Totuşi, există şi o parte pozitivă pentru Cavendish: înfrângerile acestea îi vor oferi o motivaţie uriaşă pentru stagiunea următoare, când se va putea baza pe Mark Renshaw şi Alessandro Petacchi, doi rutieri care vor creşte simţitor calitatea “trenuleţului” său.

– Fără să mai câştige la fel de multe etape ca în 2012, Peter Sagan a îmbrăcat la Paris tricoul verde, ce tinde să devină proprietatea personală a slovacului. Acesta are doar 23 de ani şi calităţi net superioare tuturor celor ce îşi mai propun ca obiectiv ierarhia pe puncte, fiind capabil să conteze atât în etapele de plat, cât şi în cele valonate. Dacă va continua pe acelaşi drum, rutierul lui Cannondale are toate şansele ca până la finalul carierei să depăşească recordul lui Erik Zabel, care a cucerit tricoul verde de şase ori.

– Marcel Kittel, Michal Kwiatkowski şi Jan Bakelants sunt revelaţiile ediţiei centenare. Germanul era recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni sprinteri din lume, dar acum a ajuns la un cu totul alt nivel, după ce a câştigat patru etape. Capabil să genereze o putere uluitoare pe final, Kittel are şi o rezistenţă foarte ridicată, dobândită în timpul sezoanelor petrecute la tineret, când s-a axat pe contratimp, iar aceste calităţi au făcut clar diferenţa între el şi oponenţii lui. Aflat la debut în Turul Franţei, Kwiatkowski a fost unul dintre protagonişti şi nu mult i-a lipsit să termine în top zece. Mai important pentru polonez este că şi-a descoperit noi calităţi, pe care mulţi nu credeau că le are; datorită acestora, în viitorul apropiat, va fi un candidat la măcar un loc pe podium. În ceea ce îl priveşte pe Bakelants, se poate spune fără probleme că belgianul a renăscut după ediţia centenară a Turului Franţei, iar acum e pregătit pentru un nou start în carieră. Dacă va arăta în continuare forma şi foamea de succese din Marea Buclă, va deveni un rutier de luat în seamă în cursele scurte pe etape, dar şi în clasicele valonate.

– Per total, echipele franceze au dezamăgit în Le Tour, singura care a reuşit să îşi salveze participarea fiind AG2R, datorită lui Christophe Riblon, învingătorul de pe Alpe d’Huez. În rest, FDJ, Sojasun, Europcar şi Cofidis (chiar dacă aceasta l-a dat pe al nouălea clasat la general, Daniel Navarro) au avut participări şterse şi se poate spune că şi-au ratat principalul obiectiv al sezonului. Pentru unele, absenţa unei victorii ar putea fi sinonimă cu desfiinţarea, pentru altele, cu ratarea ediţiei din 2014, deoarece ASO se va gândi de două ori înainte să împartă invitaţiile.

Turul Franţei 2012/Turul Franţei 2013

Ultimele două ediţii ale cursei din Hexagon au foarte puţine lucruri în comun, unul dintre acestea fiind că de fiecare dată a câştigat un rutier britanic al echipei Sky. Odată cu încheierea competiţiei, tot mai multe statistici şi analize vor fi întocmite şi publicate. Una dintre acestea, la care m-am gândit  în ultimele zile, este cea a rutierilor care au terminat în top zece în 2012. Ce au făcut aceştia un an mai târziu? Au venit în Turul Franţei? Dacă da, cum s-au descurcat? Răspunsurile, mai jos.

1. Bradley Wiggins – învingătorul de anul trecut nu a luat startul acum, punând absenţa sa pe seama mai multor probleme de sănătate. Mai mult, a spus că este foarte posibil să nu mai participe niciodată într-un Mare Tur.

2. Chris Froome – e singurul ciclist din top zece care şi-a îmbunătăţit rezultatul. La ediţia din 2012, britanicul a terminat pe locul secund, după Wiggins, mulţi fiind de părere că ar fi meritat să câştige. Un an mai târziu, Froome a obţinut trei victorii de etapă, a terminat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi şi-a surclasat adversarii aproape de fiecare dată când a avut ocazia.

3. Vincenzo Nibali – italianul s-a axat în prima parte a lui 2013 pe Giro, a câştigat cursa de pe teren propriu, iar acum se va concentra pe Vuelta şi Campionatele Mondiale de la Florenţa.

4. Jurgen Van Den Broeck – belgianul în vârstă de 30 de ani a căzut în etapa a cincea, s-a accidentat la genunchi şi a fost nevoit să abandoneze.

5. Tejay van Garderen – americanul a fost cel mai bun tânăr în 2012 şi a încheiat cursa pe locul cinci, dar acum a dezamăgit, singurul său rezultat notabil fiind un loc secund pe Alpe d’Huez. La general, Van Garderen a venit pe 44, la mai mult de o oră şi jumătate în urma noului campion.

6. Haimar Zubeldia – veteranul spaniol a surprins pe multă lume la ediţia anterioară, dar acum nu a mai fost capabil să repete acel rezultat. Accidentat la mână după o căzătură, rutierul lui RadioShack-Leopard a fost invizibil şi a terminat pe locul 36.

7. Cadel Evans – australianul s-a prezentat în Le Tour după ce a fost al treilea în Giro, iar efortul depus acolo l-a marcat vizibil. Evans a mers sub aşteptări atât pe munţi, cât şi la contratimp, iar în ierarhia generală a fost al 39-lea.

8. Pierre Rolland – francezul nu a mai câştigat o etapă, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, dar a încercat să plece acasă cu tricoul alb cu buline roşii. Chiar dacă a mers în mai multe evadări, ciclistul echipei Europcar nu şi-a putut îndeplini obiectivul, nu doar pentru că respectiva tunică i-a revenit unui căţărător adevărat, dar şi din cauza nivelului scăzut cu care s-a prezentat la startul cursei.

9. Janez Brajkovic – a venit în Turul Franţei ca “locotenent” al lui Jakob Fuglsang, dar nu l-a putut ajuta pe danez, deoarece s-a accidentat la genunchi în timpul etapei a şasea şi a abandonat.

10. Thibaut Pinot – câştigător al unei etape în 2012, francezul a spus că se află în cea mai bună formă a carierei, însă nu a putut arăta asta, din cauza fricii sale de coborâri, care l-a făcut să piardă zeci de minute. În cele din urmă, Pinot s-a retras înainte de Alpi, obligat de o laringită.

Turul Franţei 2013 – etapa a XXl-a

Le Tour 2013 Paris

Un singur lucru a mai rămas de aflat la ediţia centenară a Turului Franţei: numele rutierului care se va impune la Paris, pe Champs-Élysées, acolo unde cursa se încheie de aproape patru decenii. Startul se va da la Versailles (va fi pentru 14-a oară in istorie când o etapă va pleca din apropierea celebrului palat), plutonul va trece apoi peste două căţărări de categoria a patra, după care va ajunge la Paris, acolo unde va efectua zece tururi de circuit.

Între 2009 şi 2012, Mark Cavendish a câştigat de fiecare dată în capitala Franţei, britanicul în vârstă de 28 de ani fiind singurul rutier care s-a impus de patru ori consecutiv pe Champs-Élysées. Duminică, el va încerca să continue seria succeselor, una pe care Marcel Kittel ameninţă să o oprească. Până acum, germanul de la Argos-Shimano a fost sprinterul numărul unu al cursei, obţinând trei victorii, cu una mai mult decât fostul campion mondial.

Cum Kittel este mai puternic în ultimii 150 de metri, rutierul echipei Omega Pharma-Quick Step va trebui să îşi schimbe strategia şi să nu-i mai permită oponentului să stea în roata sa, ba chiar să inverseze rolurile şi să îl oblige pe acesta să deschidă sprintul. În afară de cei doi, André Greipel va fi un alt ciclist de luat în seamă, deşi germanului de la Lotto-Belisol îi va lipsi un om important din “trenuleţ”, Marcel Sieberg, rutier care a abandonat în urmă cu câteva zile.

Post Navigation