Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Turul Franţei 2012/Turul Franţei 2013

Ultimele două ediţii ale cursei din Hexagon au foarte puţine lucruri în comun, unul dintre acestea fiind că de fiecare dată a câştigat un rutier britanic al echipei Sky. Odată cu încheierea competiţiei, tot mai multe statistici şi analize vor fi întocmite şi publicate. Una dintre acestea, la care m-am gândit  în ultimele zile, este cea a rutierilor care au terminat în top zece în 2012. Ce au făcut aceştia un an mai târziu? Au venit în Turul Franţei? Dacă da, cum s-au descurcat? Răspunsurile, mai jos.

1. Bradley Wiggins – învingătorul de anul trecut nu a luat startul acum, punând absenţa sa pe seama mai multor probleme de sănătate. Mai mult, a spus că este foarte posibil să nu mai participe niciodată într-un Mare Tur.

2. Chris Froome – e singurul ciclist din top zece care şi-a îmbunătăţit rezultatul. La ediţia din 2012, britanicul a terminat pe locul secund, după Wiggins, mulţi fiind de părere că ar fi meritat să câştige. Un an mai târziu, Froome a obţinut trei victorii de etapă, a terminat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi şi-a surclasat adversarii aproape de fiecare dată când a avut ocazia.

3. Vincenzo Nibali – italianul s-a axat în prima parte a lui 2013 pe Giro, a câştigat cursa de pe teren propriu, iar acum se va concentra pe Vuelta şi Campionatele Mondiale de la Florenţa.

4. Jurgen Van Den Broeck – belgianul în vârstă de 30 de ani a căzut în etapa a cincea, s-a accidentat la genunchi şi a fost nevoit să abandoneze.

5. Tejay van Garderen – americanul a fost cel mai bun tânăr în 2012 şi a încheiat cursa pe locul cinci, dar acum a dezamăgit, singurul său rezultat notabil fiind un loc secund pe Alpe d’Huez. La general, Van Garderen a venit pe 44, la mai mult de o oră şi jumătate în urma noului campion.

6. Haimar Zubeldia – veteranul spaniol a surprins pe multă lume la ediţia anterioară, dar acum nu a mai fost capabil să repete acel rezultat. Accidentat la mână după o căzătură, rutierul lui RadioShack-Leopard a fost invizibil şi a terminat pe locul 36.

7. Cadel Evans – australianul s-a prezentat în Le Tour după ce a fost al treilea în Giro, iar efortul depus acolo l-a marcat vizibil. Evans a mers sub aşteptări atât pe munţi, cât şi la contratimp, iar în ierarhia generală a fost al 39-lea.

8. Pierre Rolland – francezul nu a mai câştigat o etapă, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, dar a încercat să plece acasă cu tricoul alb cu buline roşii. Chiar dacă a mers în mai multe evadări, ciclistul echipei Europcar nu şi-a putut îndeplini obiectivul, nu doar pentru că respectiva tunică i-a revenit unui căţărător adevărat, dar şi din cauza nivelului scăzut cu care s-a prezentat la startul cursei.

9. Janez Brajkovic – a venit în Turul Franţei ca “locotenent” al lui Jakob Fuglsang, dar nu l-a putut ajuta pe danez, deoarece s-a accidentat la genunchi în timpul etapei a şasea şi a abandonat.

10. Thibaut Pinot – câştigător al unei etape în 2012, francezul a spus că se află în cea mai bună formă a carierei, însă nu a putut arăta asta, din cauza fricii sale de coborâri, care l-a făcut să piardă zeci de minute. În cele din urmă, Pinot s-a retras înainte de Alpi, obligat de o laringită.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: