Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “Ianuarie, 2014”

Sylvain Chavanel: ”I want to win a mythical race before retiring”

Sylvain Chavanel

IAM Cycling is the fourth team of Sylvain Chavanel’s career and will mark a new start for the 34 year-old, who wants to get as many wins as he can for the Swiss team. A couple of days before the first race in which he will take part this season – Grand Prix La Marseillaise – the French ITT champion made some time for an interview in which he talked about the new challenge that lies ahead, the races he will target in 2014, and the goals he has for the years to come.

– Sylvain, what made you sign with IAM Cycling?

I chose IAM Cycling because it was a fresh project, representing the new cycling, and when I talked with Mister Michel Thétaz, the founder of the team, I could see there was a new direction, that I liked. This is a new challenge for me and I’m happy to bring my experience here. My transfer to IAM Cycling it’s a move that comes in the continuity of my career, but it’s also a way for me to go back to races I haven’t been in a long time.

– How are things after the first months with IAM Cycling?

I had no problems integrating into the team, because IAM it’s pretty much like a family. There is a right mix between Swiss riders and foreign riders, between experienced riders and young ones, and this is very important. The fact that our sponsor is the general manager also makes for a pretty short decision line and that makes the team little bit different.

– What is your schedule for the first half of the season?

First of all, I will start in France, with the Grand Prix La Marseillaise, followed by Paris-Nice. Afterwards, I will do the Cobbled Classics. I would like to race also Amstel Gold Race, but we have to wait and see if we’ll get a wild card. It’s a schedule that I’m used to, without some of the World Tour races that I had to do when riding for other teams. As I’m part of a new structure, this suits me very well. Depending on the conclusions of the training camp, I will talk to my sports director and choose the races I’ll do.

– And what will be your goals?

My objective is always to win, and this is what I want to do for IAM Cycling. I’m not starting a race thinking of finishing 2nd or 3rd.

– As you’ll line-up for the Tour of Flanders, what’s your opinion on the new course?

It’s an important change, after the one in 2012. I believe every new change makes a race more difficult, and this will be the case now. The organizers want to have a more explosive and a more open race after what happened in the last two years. Cycling is evolving and we have to bring in some new elements, and changing the route is part of these elements.

– Where do you think you can get a better result, in the Tour of Flanders or in Paris-Roubaix?

I really love both races, but I have to say that Flanders suits me better, because it’s hilly and my type of attacks can bring something. I was very unlucky in Roubaix over the past years and one of my goals now is to get a really good result there.

– How strong would you say is the Classics team of IAM?

The roster is very solid and I’m sure that the combination of Heinrich Haussler and I will be very interesting to watch. More than that, the group that will support us is very strong, with Kristof Goddaert and Kevin Ista, and I really have faith in all these guys. One of the elements that will probably make the difference will be the spirit within the team and I can say the morale is already very high for the Classics campaign.

– You won Tour de France stages, one-day races, and short stage races. What’s your biggest objective, what would you like to win before retiring?

I’m working hard to get into this club of great Classics winners. I want to add to my CV one of the mythical one-day races of the calendar. I was very close a couple of times, I didn’t get a win, and that’s what I’m looking for. I enjoy races like the ones in Belgium they are selective and when I’m racing there I always want to give fans some entertainment. That’s another reason why I came to IAM Cycling, because the team has a new approach and a new spirit, which is good for cycling.

Sylvain Chavanel: “Vreau să câştig o cursă legendară înainte de a mă retrage”

Sylvain Chavanel

IAM este a patra echipă din cariera lui Sylvain Chavanel şi va reprezenta un nou start pentru ciclistul în vârstă de 34 de ani, care şi-a propus să obţină cât mai multe victorii pentru gruparea elveţiană. Cu câteva zile înainte de prima cursă din acest sezon – Grand Prix La Marseillaise – campionul Franţei la contratimp şi-a făcut timp pentru acest interviu, în care a vorbit despre noua provocare, cursele pe care le va ţinti în 2014 şi obiectivele pentru anii următori.

– Sylvain, ce te-a determinat să semnezi cu IAM?

Am ales-o pe IAM, deoarece este un proiect proaspăt, care reprezintă noul ciclism, iar atunci când am discutat cu domnul Michel Thétaz, fondatorul echipei, mi-am dat seama că există o direcţie nouă, care mi-a plăcut. Aceasta este o provocare nouă pentru mine şi sunt fericit că mi-am adus experienţa aici. Transferul meu la IAM reprezintă o mutare logică în cariera mea, dar şi o oportunitate de a mă întoarce în curse în care nu am mai participat de ceva vreme.

– Cum stau lucururile după primele luni petrecute la IAM?

Nu am avut probleme cu integrarea în echipă, deoarece IAM seamănă mult cu o familie. Aici există combinaţia perfectă între ciclişti elveţieni şi ciclişti străini, între rutieri cu experienţă şi rutieri tineri, iar asta este foarte important. Faptul că sponsorul nostru e şi manager general simplifică procesul decizional, ceea ce face echipa uşor diferită.

– Care este programul tău pentru prima jumătate a sezonului?

Pentru început voi concura în Franţa, în Grand Prix La Marseillaise, cursă urmată de Paris-Nisa. După aceea, voi merge în clasicele pe pavate. Mi-ar plăcea să particip şi în Amstel Gold Race, însă trebuie să aşteptăm şi să vedem dacă vom primi o invitaţie. Este un program cu care sunt obişnuit, fără unele curse de World Tour în care trebuia să particip atunci când concuram pentru alte echipe. Acum fac parte dintr-o structură nouă, iar calendarul mi se potriveşte foarte bine. În funcţie de concluziile pe care le vom trage la finalul cantonamentului, voi discuta cu directorul meu sportiv, pentru a alege cursele în care voi merge.

– Şi ce obiective vei avea?

Scopul meu este întotdeauna să câştig şi asta vreau să fac şi pentru IAM. Nu iau startul într-o cursă cu gândul de a termina al doilea sau al treilea.

– Ştiind că vei participa în Turul Flandrei, vreau să te întreb: care e părerea ta despre noul traseu?

Este o modificare importantă, după cea din 2012. Sunt de părere că fiecare schimbare face o cursă mult mai dificilă şi la fel se va întâmpla şi acum. Organizatorii îşi doresc o cursă şi mai explozivă, mai deschisă, după ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. Ciclismul evoluează şi trebuie să aducem în permanenţă noi elemente, iar schimbarea traseului este unul dintre aceste elemente.

– Unde crezi că poţi obţine un rezultat mai bun, în Turul Flandrei sau în Paris-Roubaix?

Iubesc cu adevărat ambele curse, dar trebuie să spun că Turul Flandrei mi se potriveşte mai bine, deoarece are dealuri, iar stilul meu agresiv îmi poate aduce ceva. Am fost foarte ghinionist în Paris-Roubaix de-a lungul ultimilor ani, iar unul dintre obiectivele mele este să obţin un rezultat bun acolo.

– Cât de puternică este echipa de clasice a lui IAM?

Lotul e foarte solid şi sunt sigur că această combinaţie, între mine şi Heinrich Haussler, va fi de urmărit. În plus, grupul care ne va susţine este foarte puternic, cu Kristof Goddaert şi Kevin Ista, iar eu chiar am încredere în aceşti băieţi. Un element care probabil va face diferenţa va fi spiritul din cadrul echipei, şi pot spune că moralul este deja foarte ridicat pentru campania de clasice.

– Ai câştigat etape în Turul Franţei, curse de o zi şi curse scurte pe etape. Care este cel mai mare obiectiv al tău, ce ţi-ai mai dori să câştigi înainte de retragere?

Muncesc din greu pentru a ajunge în grupul marilor câştigători de clasice. Vreau să îmi trec în CV una dintre cursele mitice de o zi. Am fost foarte aproape de câteva ori, nu am câştigat şi asta caut să reuşesc acum. Îmi plac cursele precum cele din Belgia, pentru că sunt selective, iar atunci când concurez acolo încerc întotdeauna să le ofer fanilor spectacol. Acesta e un alt motiv pentru care am venit la IAM, echipa are o nouă abordare şi un nou spirit, ceea ce este foarte bine pentru ciclism.

Pe scurt

Chris Horner a semnat un contract cu Lampre-Merida, urmând să evolueze pentru echipa italiană până la finalul sezonului. Cel mai vârstnic câştigător de Mare Tur din toate timpurile, americanul s-a aflat în tratative cu mai multe grupări, Europcar sau Caja Rural fiind doar câteva dintre echipele la care s-a vehiculat că ar putea ajunge. În mod normal, campionul din Vuelta va debuta pentru Lampre în Challenge-ul Mallorca, la începutul lunii februarie, pentru ca mai apoi, în mai, să ia startul în Turul Italiei, unde va fi liderul formaţiei peninsulare, alături de Damiano Cunego şi Przemyslaw Niemiec.

A fost prezentat traseul Turului Cataluniei, una dintre cele mai vechi curse pe etape din lume. Ediţia cu numărul 94, programată să se desfăşoare între 24 şi 30 martie, va avea şapte etape, dintre care două se vor încheia la altitudine, pe La Molina şi Valter 2000. Aşa cum a fost cazul în ultimii cinci ani, nici acum nu va fi inclus în program un contratimp individual. Daniel Martin este câştigătorul din 2013, irlandezul anunţându-şi şi acum prezenţa la start. În afară de el, Joaquim Rodriguez, Alberto Contador, Rigoberto Uran, Chris Froome, Ivan Basso şi Nairo Quintana vor mai putea fi urmăriţi în cursa iberică.

Czewslaw Lang, directorul Turului Poloniei, a anunţat că ediţia din această vară va avea o etapă care se va încheia în Slovacia, pentru prima oară în istorie. Runda a cincea va fi cea în care plutonul va trece graniţa, fiind şanse foarte mari ca sosirea să fie în căţărare, în Munţii Tatra. La fel ca în 2013, când primul la general a fost ciclistul olandez Pieter Weening (Orica-GreenEdge), cursa se va termina pe străzile Cracoviei, cu un contratimp individual.

Au apărut informaţii şi despre traseul Criteriului Dauphiné, una dintre cursele folosite de rutieri drept repetiţie oficială pentru Turul Franţei. Potrivit ziarului Le Dauphiné, ultima etapă se va încheia la altitudine, în staţiunea Courchevel, care a mai găzduit finişuri la ediţiile din 1997 (Richard Virenque), 2000 (Marco Pantani) şi 2005 (Alejandro Valverde) ale Turului Franţei. Aflată în regiunea Rhône-Alpes, Courchevel are 21,8 kilometri lungime şi pantă medie 6,3%.

Venezuela va continua să fie sponsorul secundar al lui Androni Giocattoli, echipă care din 2015 sau 2016 se gândeşte să aplice pentru o licenţă World Tour. Gruparea manageriată de Gianni Savio a făcut deja câţiva paşi pentru a concura mai mult în afara Italiei, prin transferurile lui Kenny Van Hummel şi Johnny Hoogerland, campionul Olandei. Drept urmare, Androni Giocattoli-Venezuela a primit invitaţii pentru două importante clasice pe pavate, E3 Prijs Harelbeke şi Gent-Wevelgem, iar în perioada următoare are toate şansele să îi fie acordate wild card-uri şi pentru clasicele din Ardeni.

Bretagne-Séché, Cofidis, IAM şi NetApp-Endura

sunt echipele Pro Continentale preferate de Amaury Sport Organisation pentru ediţia cu numărul 101 a Turului Franţei. MTN-Qhubeka, trecută cu vederea de RCS Sport, nu a primit nici acum o invitaţie, astfel încât singura şansă a echipei africane de a debuta într-un Mare Tur rămâne Vuelta. Până atunci, Christian Prudhomme şi ASO şi-au făcut bine calculele, invitându-le la startul Marii Bucle pe Bretagne-Séché şi Cofidis (singurele echipe franceze cu licenţă Pro Continentală), pe NetApp-Endura (prima grupare germană după patru ani în Le Tour) şi pe IAM (poate cea mai puternică formaţie din al doilea eşalon).

Ce pot oferi aceste echipe şi cu cine s-ar putea prezenta la startul de pe 5 iulie?

– Bretagne-Séché – dacă nu ar fi intrat în posesia unui wild card, gruparea manageriată de Joël Blévin mai mult ca sigur ar fi dispărut din pluton, existenţa sa depinzând în fiecare an de o prezenţă în cursa din Hexagon. Cei mai importanţi oameni ai lui Bretagne-Séché sunt Brice Feillu, Romain Feillu, Anthony Delaplace şi Eduardo Sepulveda, iar singurul obiectiv va fi o victorie de etapă, care poate veni doar după o evadare.

– Cofidis – se va afla la al 18-lea start consecutiv în Turul Franţei şi va încerca să facă uitate rezultatele slabe de la ultimele ediţii. Jérôme Coppel, Christophe Le Mevel şi Rein Taaramäe îl vor susţine pe spaniolul Daniel Navarro, care a declarat că scopul său este să termine în top zece. Totodată, aceştia sunt capabili, în cazul unei conjuncturi favorabile, să îi aducă un succes lui Cofidis, care se va mai baza şi pe Julien Simon în tentativa de a câştiga o etapă după şase ani.

– IAM – echipa elveţiană a fost extrem de inspirată cu transferul lui Sylvain Chavanel, prezenţa acestuia în lot fiind sinonimă cu o invitaţie pentru Turul Franţei. Pe de altă parte, la fel de adevărat este că IAM nu stă doar în fostul purtător al tricoului galben, fiind capabilă să obţină rezultate importante prin Mathias Frank, Heinrich Haussler, Thomas Lövkvist sau Johann Tschopp. Mai mult ca sigur, IAM va fi una dintre protagoniste, mereu la atac în cursa din luna iulie.

– NetApp-Endura – după Giro 2012 şi Vuelta 2013, NetApp îşi completează CV-ul cu o participare în Turul Franţei, fiind prima echipă germană din ultimii patru ani care ajunge acolo. Liderul său va fi Leopold König, care va avea aceleaşi obiective cu care a luat startul în Turul Spaniei: un succes de etapă şi un top zece. În afară de ceh, din distribuţia pentru Marea Buclă ar mai putea face parte Sam Bennett, Tiago Machado, Bartosz Huzarski şi Jan Barta.

Rutierul săptămânii

Începând de astăzi, inaugurez această rubrică pe blog, care îi va aparţine ciclistului cu cea mai impresionantă evoluţie în cursele desfăşurate săptămâna trecută. Duminică, Simon Gerrans a devenit primul rutier din istorie triplu învingător în Turul Down Under, dar nu lui îi aparţine acest prim articol, ci lui Nairo Quintana, care a arătat o formă minunată încă din startul sezonului şi a câştigat a opta ediţie a Turului San Luis (cea mai dificilă de până acum din punct de vedere al traseului), devenind primul columbian triumfător în cursa din Argentina.

Turul San Luis a debutat cu o surpriză, victoria lui Phil Gaimon, după o evadare judecată greşit de pluton. Tocmai de aceea, americanul s-a trezit cu un avans foarte mare, de aproape patru minute şi jumătate, datorită căruia mulţi au început să creadă că poate da lovitura în America de Sud. Pe hârtie, şansele lui Gaimon au crescut după cea dintâi sosire la altitudine, atunci când a sosit în acelaşi timp cu favoriţii, însă rutierul lui Garmin-Sharp a avut parte de o dură trezire la realitate pe Cerro El Amago, acolo unde Nairo Quintana a atacat devreme şi a recuperat incredibil, finalul zilei găsindu-l la doar patru secunde de lider.

Poate cel mai impresionant moment în evoluţia columbianului a venit în contratimpul individual din etapa a cincea, câştigat de italianul Adriano Malori. Quintana, care a arătat progrese la contratimp încă din Turul Andaluziei 2013, a mers excelent pe traseul valonat din San Luis, asigurându-şi locul întâi la general, cu o zi înaintea ultimului final în căţărare, pe care sud-americanul l-a controlat perfect, permiţându-şi să îi lase pe adversarii săi să lupte pentru victorie.

După acest al cincilea triumf al carierei într-o cursă pe etape (Turul Murciei, Route du Sud, Turul Ţării Bascilor şi Turul Burgosului), Nairo Quintana este mai mult decât pregătit pentru a fi liderul lui Movistar într-un Mare Tur. Singura întrebare e dacă asta se va întâmpla în Giro sau Le Tour, iar răspunsul este la sponsorii echipei.

Rui Costa: “I can win the Tour de France in a couple of years”

Rui Costa

The first Portuguese rider to become world champion, Rui Costa is preparing for his 8th season as a pro, with the inaugural edition of the Tour of Dubai being his first race of the year. 2014 will be a very important season for Lampre-Merida’s rider, who wants to get as many wins as he can in the prestigious rainbow jersey. Since his win in Firenze, Rui Costa is a very busy man, but with the help of his agent, Jordi Quintana, and Andrea Appiani, Lampre’s press officer, I got to talk to him for a couple of minutes and find out what are his plans for this year.

– Rui, almost four months passed since you have won the rainbow jersey. How are things, what changed during this time?

There have been a lot of changes. The most important change is the number of hours of the days. Maybe you don’t believe me, but I am not sure that days have 24 hours now. I am absolutely sure that days had 24 hours in the past, but now, after the victory in Italy, it seems that the days are shorter and shorter. I have to answer a lot of interviews, I am requested for ads, and of course I need to train hard. So, it is not easy to find the time for everything. But the most important thing is the training! 

– How important do you think your win is for the development of Portuguese cycling?

I can not answer it. I want to be humble and don’t think about this kind of questions. Anyhow, the support of the Portuguese fans is really strong and I really appreciate it. We have a great generation of riders in my country now and we will achieve more victories in the following years, for sure! I wish that my rainbow jersey can be an extra motivation for all the young talents from my country! But it is too early to answer this question. Also, I wish that all the World Tour teams open their doors to Portuguese riders, because we have a great generation. 

– You already had an impressive CV, but now, as world champion, do you expect to be even more difficult to win races, as your opponents will keep a close eye on you?  

Yes, of course! It is more difficult to win races when you are the world champion. Anyhow, with or without the rainbow jersey, nobody is going to give you one stage of the Tour of France, for example. With the rainbow jersey it is not possible to surprise the other riders. But in races as the Tour de France or the Tour de Suisse, you can not win if you are not the strongest. 

– What are the goals for this season with your new team, Lampre-Merida?

It is a new season, a new team, but no new goals. It is true that I will have a different approach to this season. For example, I will have more freedom for the important races than in Movistar. But the calendar will be similar, with Classics (Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège), one-week races (París-Nice) and, of course, three-week races (Tour of France).  

– You won the Tour de Suisse in the last two years, but now, as you’ll be targeting the Tour de France, is there a chance to do the Dauphiné instead?  

Of course, I will go to the Criterium of Dauphiné in the future, but for 2014 we spoke with the team and it seems that the best option is to ride the Tour de Suisse again. When you win a race and you have the number one, it makes sense to run again and defend your trophy from the previous year. It is a way to respect the organizers and all the fans that supported you in the past. 

– What do you think of the course of the Tour de France?  

I don’t like to speak all year long about a race that takes place in July. I prefer to focus on the first races of 2014. We will have time to think and speak about the Tour in the future. The Tour is always the hardest race, so it is simple: it will be very hard again. The big change are the cobbles in the first week. But we have a lot of kilometres of ITT and mountains, the heat, the strongest riders in the World. This is the Tour!

– Where do you think there’s still room for improvement and on what will you work during this season? 

I have improved every year, so I hope the same for this season. At this level, you can not focus only on the ITT or the mountains. Normally, I wish to improve my endurance. This is the big key. I am 27 years old and I hope I can keep improving in the next two-three years at least.   

– When it comes to future goals, what other races would you like to win in the following years?

I would like to win the Tour of France and Liège–Bastogne–Liège. But I think all the riders can offer similar answers to this question. I have to take it step by step, as I am not ready to win the Tour of France in 2014. There are other riders with more skills for this race, riders who showed that they can do better than me, at least this season.

Rui Costa: “Pot câştiga Turul Franţei în câţiva ani”

Rui Costa

Primul ciclist portughez care a devenit campion mondial, Rui Costa se pregăteşte pentru al optulea sezon ca profesionist, Turul Dubaiului urmând să fie cursa sa de debut. 2014 se anunţă un an important pentru rutierul echipei Lampre-Merida, care şi-a propus să obţină cât mai multe victorii în prestigiosul tricou curcubeu. De când a câştigat la Firenze, Rui Costa e foarte ocupat, dar cu ajutorul lui Jordi Quintana, impresarul său, şi al lui Andrea Appiani, ofiţerul de presă al lui Lampre, am discutat cu el vreme de câteva minute şi am aflat care sunt planurile sale pentru acest sezon.

– Rui, aproape patru luni au trecut de când ai câştigat tricoul curcubeu. Ce s-a schimbat în această perioadă?

Au fost foarte multe schimbări, iar cea mai importantă este numărul de ore pe care le are o zi. Poate nu mă crezi, dar nu mai sunt sigur că zilele au 24 de ore acum. Sunt convins că în trecut aveau 24 de ore, însă acum, după victoria din Italia, se pare că zilele sunt din ce în ce mai scurte. Trebuie să acord multe interviuri, sunt solicitat pentru acţiuni publicitare şi trebuie să mă antrenez din greu. Aşadar, nu am timp să fac totul, dar cel mai important este să mă pregătesc.

– Cât de mult contează victoria ta în dezvoltarea ciclismului portughez?

Nu pot răspunde la această întrebare, vreau să fiu umil şi să nu mă gândesc la astfel de întrebări. Susţinerea fanilor portughezi e foarte puternică şi o apreciez cu adevărat. Avem o generaţie extraordinară de rutieri în ţara mea şi vom mai obţine multe victorii în anii următori, cu siguranţă. Tot ce îmi doresc este ca tricoul meu curcubeu să le ofere o motivaţie suplimentară tinerilor talentaţi din Portugalia. E prea devreme să răspund la întrebarea de mai sus, dar îmi doresc ca toate echipele de World Tour să le dea o şansă cicliştilor portughezi, deoarece avem o generaţie fantastică.

– Aveai deja un CV impresionant, dar acum, ca deţinător al titlului mondial, te aştepţi să îţi fie şi mai dificil să câştigi curse, în condiţiile în care adversarii te vor supraveghea în permanenţă?

Da, categoric! Este mult mai greu să te impui atunci când eşti campion mondial. Oricum, cu sau fără tricoul curcubeu, nimeni nu îţi va face cadou o etapă în Turul Franţei. Cu tricoul curcubeu nu este posibil să îi surprinzi pe ceilalţi rutieri, dar în curse ca Turul Franţei sau Turul Elveţiei nu poţi câştiga dacă nu eşti cel mai puternic.

– Cu ce gânduri şi obiective începi sezonul alături de noua ta echipa Lampre-Merida?

Într-adevăr, este un an nou, o nouă grupare, dar nu şi obiective noi, deşi voi avea o abordare diferită pentru această stagiune. Spre exemplu, mă voi bucura de mai multă libertate decât la Movistar în cursele mari. Calendarul va fi similar, cu clasice (Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège), curse scurte pe etape (Paris-Nisa) şi curse de trei săptămâni (Turul Franţei).

– Ai câştigat Turul Elveţiei în ultimii doi ani, însă acum, când ţinteşti Turul Franţei, există vreo şansă să mergi în Criteriul Dauphiné?

Voi merge în Criteriul Dauphiné în viitor, dar pentru 2014 am discutat cu echipa şi cea mai bună variantă pare să fie din nou Turul Elveţiei. Atunci când câştigi o cursă şi porţi numărul unu, e logic să concurezi din nou acolo şi să îţi aperi trofeul. Este o modalitate de a-i respecta pe organizatori şi pe toţi fanii care te-au susţinut în trecut.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Nu îmi place să vorbesc tot anul despre o singură cursă care are loc în luna iulie, vom avea timp să ne gândim şi să discutăm despre Le Tour mai târziu. Momentan, prefer să mă concentrez pe primele curse ale anului. Oricum, Turul este cea mai dificilă competiţie şi aşa va fi şi acum. Marea noutate o reprezintă pavatele din prima săptămână. Pe lângă asta, avem numărul ridicat de kilometri de contratimp, munţii, căldura şi cei mai buni rutieri din lume. Acesta este Turul Franţei!

– Ce îţi doreşti să mai îmbunătăţeşti şi la ce vei lucra sezonul acesta?

Am progresat în fiecare an şi sper ca la fel va fi cazul şi acum. La acest nivel nu te poţi concentra doar pe contratimp sau căţărări. Îmi doresc să îmi îmbunătăţesc rezistenţa, aceasta este cheia. Am 27 de ani şi sper că voi progresa încă cel puţin două-trei sezoane.

– Şi ce curse vrei să câştigi pe viitor?

Mi-aş dori să mă impun în Turul Franţei şi în Liège–Bastogne–Liège. Însă cred că toţi ciciştii pot oferi răspunsuri similare la această întrebare. Trebuie să iau totul pas cu pas, iar acum nu sunt pregătit să câştig Turul Franţei. Sunt rutieri cu abilităţi mai dezvoltate pentru această cursă care au arătat că se pot descurca mai bine ca mine în viitorul apropiat.

Damiano Cunego: “The world title remains my dream”

Damiano Cunego

For the first time in his career, Damiano Cunego decided to start his season in the Tour de San Luis, where he finished in the main pack the inaugural stage. Right before going to Argentina, while waiting to board his plane, I had a short chat with the 2004 Giro d’Italia winner, who is determined to leave behind all the problems he had in 2013 and show that he can still have an impact in the important races, even if he knows it’s going to be more and more difficult, as he will turn 33 this year.

– Damiano, you had just one win last season. What went wrong?

2013 has been a very difficult year for me, because I’ve moved with my family in Switzerland and I had to adapt to the new places of training. Because of that I’ve lost my reference points and I’ve made many mistakes in my preparation. Also, I’m one year older.

– Why did you choose to start this season so early, in the Tour de San Luis?

Because in Argentina the weather is warmer than in Europe right now and I really want to have a good start. I hope my hard winter training will pay off early.

– You won Amstel Gold Race in 2008 and will ride it again this year. What do you think of the new finish?

For me, Amstel Gold Race is one of the best races in the world. I love this Classic and the win from six years ago is one of the most important and beautiful of my career. The new finish is very interesting and I will try to get another win.

– I know you will ride the Giro d’Italia. What goals will you have?

As ever, the Giro is very difficult. I will try to get some good results in the mountains, but I won’t go in the race thinking of the general classification. I will be very interested in the Alpine stages, even if I know is not going to be easy there.

– Do you hope to be at the start of the World Championships in Ponferrada?

The circuit is very hard this year, but in the same time is perfect for me. I really hope to be there and get an important result. This is my biggest dream, to win the World Championships. In 2008, I was very disappointed when I finished second in Varese. Still, I believe with all my heart that I can win the rainbow jersey.

Damiano Cunego: “Titlul mondial rămâne visul meu”

Damiano Cunego

Pentru prima oară în carieră, Damiano Cunego a decis să îşi înceapă sezonul în Turul San Luis, acolo unde a terminat în pluton etapa inaugurală. Chiar înainte de a pleca în Argentina, în timp ce aştepta să se îmbarce în avion, am avut un scurt dialog cu câştigătorul Turului Italiei din 2004, care este determinat să lase în urmă toate problemele avute în 2013 şi să demonstreze că poate avea în continuare un impact în cursele importante, chiar dacă ştie că va fi din ce în ce mai dificil, în condiţiile în care va împlini 33 de ani peste câteva luni.

– Damiano, ai avut o singură victorie în sezonul precedent. Ce nu a mers?

2013 a fost un an foarte dificil pentru mine, deoarece m-am mutat cu familia în Elveţia şi am fost nevoit să mă adaptez la noile locaţii de antrenament. Din această cauză, mi-am pierdut punctele de referinţă şi am comis multe greşeli în pregătirea mea. De asemenea, am îmbătrânit cu un an.

– De ce ai ales să îţi începi sezonul atât de devreme, în Turul San Luis?

Deoarece în Argentina sunt temperaturi mai ridicate decât în Europa în această perioadă şi îmi doresc neapărat un start bun. Sper să culeg încă de pe acum roadele antrenamentelor dificile din iarnă.

– Ai câştigat Amstel Gold Race în 2008 şi te vei afla din nou la start în acest sezon. Ce părere ai despre noul finiş?

Pentru mine, Amstel Gold Race este una dintre cele mai frumoase curse din lume. Iubesc această clasică şi victoria pe care am obţinut-o acolo în urmă cu şase ani e una dintre cele mai importante ale carierei. Noul finiş este foarte interesant şi voi încerca să obţin încă un succes.

– Ştiu că vei concura şi în Turul Italiei. Care vor fi obiectivele tale?

Ca întotdeauna, Giro e foarte dificil, dar eu voi încerca să obţin câteva rezultate bune în munţi, însă nu voi merge acolo gândindu-mă la clasamentul general. Mă vor interesa mult etapele alpine, chiar dacă sunt conştient că nu vor fi deloc uşoare.

– Speri să participi la Campionatele Mondiale de la Ponferrada?

Circuitul este foarte dificil anul acesta, dar în acelaşi timp, perfect pentru mine. Îmi doresc să fiu prezent acolo şi să obţin un rezultat important. Acesta este cel mai mare vis al meu, să mă impugn la Mondiale. În 2008, am fost foarte dezamăgit când am terminat al doilea, la Varese. Cred din toată inima că pot câştiga tricoul curcubeu.

O incursiune în emisfera sudică

Pentru mulţi, sezonul începe la finalul lunii februarie, atunci când se desfăşoară Omloop Het Nieuwsblad, prima cursă de o zi importantă, însă acesta porneşte la drum mult mai devreme, în Africa (unde are loc Tropicale Amissa Bongo), dar mai ales Argentina şi Australia, care găzduiesc Turul San Luis, respectiv Turul Down Under. În ultimii ani, aceste competiţii au au fost preferate de din ce în ce mai mulţi rutieri, dornici să îşi înceapă sezonul departe de Europa, atraşi de temperaturile ridicate de acolo, dar şi de oportunitatea de a obţine devreme câteva rezultate care să le dea încredere.

Mai interesant este că deşi Turul Down Under se află în World Tour şi e promovat intens de Uniunea Ciclistă Internaţională, Turul San Luis este cel care se bucură de o listă de start mai impresionantă, comparabilă cu cea a unui Mare Tur. În plus, şi traseul e mai atractiv în Argentina, oferind un prim test/antrenament pentru cicliştii care peste câteva luni vor lupta pentru victorie în Turul Italiei sau Turul Franţei. Cum arată profilul celor două curse, care sunt numele importante prezente la start şi cine luptă pentru victorie? Aflaţi totul din prezentarea următoare.

Turul San Luis (20-26 ianuarie)

A apărut în 2007, iar din 2009 a început să devină din ce în ce mai interesant pentru cicliştii din Europa. Totuşi, un singur rutier de pe Bătrânul Continent a câştigat acolo – Vincenzo Nibali – după un duel cu Jose Serpa, la ediţia desfăşurată în urmă cu patru ani. Italianul a revenit şi acum în America de Sud, Turul San Luis fiind primul pas în pregătirea pe care liderul Astanei şi-a fixat-o pentru Turul Franţei, principalul obiectiv al sezonului.

Turul San Luis are şapte etape şi oferă şanse la victorie pentru orice tip de rutier: sprinter, puncheur, contratimpist sau căţărător. Mark Cavendish (care îi va avea alături pe Alessandro Petacchi şi Tom Boonen), Sacha Modolo, Giacomo Nizzolo, Maximiliano Richeze, Tyler Farrar şi Peter Sagan vor fi oamenii de urmărit în prima şi ultima zi, când traseul va fi plat, acelaşi Sagan urmând să mai beneficieze de o oportunitate la Juana Koslay, unde finalul va fi într-o uşoară urcare. Tot acolo, un alt rutier ce se poate face remarcat va fi Jens Keukeleire, belgianul de la Orica-GreenEdge, care poate fi revelaţia curselor de o zi din 2014.

Pentru cicliştii de clasament general, primul obstacol important va veni în runda secundă, care îi va duce pe Mirador del Potrero, o căţărare în lungime de 4,5 kilometri, cu pantă medie 6,7%. Două zile mai târziu, plutonul va ajunge pe Cerro El Amago, o căţărare extrem de dură (mai ales pentru debutul sezonului), ale cărei caracteristici – 10,5 kilometri lungime, pantă medie 7,2% – vor duce la crearea unor diferenţe însemnate. Această etapă va fi urmată de un contratimp valonat, de aproximativ 19 kilometri (Taylor Phinney şi Adriano Malori vor lupta pentru victorie), care va avea rolul de a îi da o altă formă clasamentului general, înainte de ultima rundă cu finiş la altitudine, Mirador del Sol (7 kilometri lungime, 8,7% pantă medie).

Daniel Diaz, un rutier care merită cu prisosinţă să ajungă în World Tour, este câştigătorul de anul trecut, şi argentinianul şi-a propus să obţină un nou triumf. Ciclistul echipei San Luis Somos Todos se află într-o formă foarte bună, dar nu se poate aştepta la un triumf facil, în condiţiile în care nivelul e mult mai ridicat acum. Nairo Quintana, care mizează pe un început bun de sezon, pare să fie principalul adversar al lui Diaz, chiar dacă nu îl va avea în echipă pe fratele său, Dayer, absent din cauza unor probleme cu paşaportul. Deşi vine de la o echipă Continentală, costaricanul Gregory Brenes Obando poate face o figură frumoasă în San Luis, la fel ca Miguel Angel Rubiano Chavez, Darwin Atapuma, Julian Arredondo sau Jose Serpa, columbienii care au declarat că sunt foarte motivaţi să obţină un rezultat bun.

Contingentul european este condus de Vincenzo Nibali, Jurgen Van Den Broeck, Joaquim Rodriguez, Domenico Pozzovivo şi Damiano Cunego, fără ca asta să însemne că vreunul dintre ei porneşte cu şanse reale la ierarhia generală. Totuşi, prezenţa acestora va face cursa mai interesantă, mai ales dacă îşi vor pune echipele la treabă, astfel încât să le creeze probleme sud-americanilor. Pe lângă toţi cei menţionaţi mai sus, Turul San Luis va reprezenta prima cursă la profesionişti pentru doi tineri extrem de talentaţi, italianul Gianfranco Zilioli şi britanicul Adam Yates, despre care am scris mai mult aici.

Turul Down Under (21-26 ianuarie)

Cursa din Australia a fost înfiinţată în 1999, mult timp fiind un festival al sprinterilor. Lucrurile s-au mai schimbat în ultimii ani, când puncheurii şi oamenii de clasament general au început să fie favorizaţi, o situaţie care va fi întâlnită şi la cea de-a 17-a ediţie, una cu un traseu care include două finaluri în căţărare. Înainte de startul programat marţi, a avut loc tradiţionalul criteriu prin Adelaide, câştigat de germanul Marcel Kittel, care l-a învins pe compatriotul său, André Greipel, arătând încă o dată de ce este considerat noul “patron” al sprintului.

Anul acesta, sprinterii vor avea doar două oportunităţi clare (Victor Harbor şi Adelaide), iar Kittel şi Greipel vor face legea acolo, deşi Caleb Ewan, aflat într-o formă foarte bună, a demonstrat că este extrem de decis să le strice socotelile favoriţilor. Poate cel mai mare talent de la categoria sub 23 de ani în clipa de faţă, Ewan va fi aşteptat cu un interes uriaş, însă nu trebuie uitat că Turul Down Under va fi prima cursă importantă din cariera australianului, iar ritmul ridicat l-ar putea sufoca.

Etapa întâi se anunţă explozivă, în condiţiile în care Menglers Hill (2,5 kilometri lungime, pantă medie 7,1%) îşi va face apariţia cu numai 14,5 kilometri rămaşi până la final, iar echipele care au puncheuri mai mult ca sigur vor imprima un ritm foarte puternic, pentru a scăpa de sprinterii puri. O sosire la pluton este foarte probabilă, dar grupul ar trebui să fie mai restrâns, iar pentru victorie sunt aşteptaţi să lupte Michael Matthews, Fabio Felline, Jose Joaquin Rojas, Francesco Gavazzi, Simon Geschke, Matthews Goss sau chiar Julian Alaphilippe.

O zi mai târziu, scena unei noi bătălii va fi Sterling, acolo unde în 2013 a câştigat olandezul Tom-Jelte Slagter, care nu a venit la start anul acesta. Runda ar putea fi câştigată fie dintr-o evadare, avantajată de traseul condimentat cu multe căţărări, fie dintr-un nou grup redus la un sprint. Corkscrew Road va fi cel mai important punct al etapei următoare şi ar putea avea implicaţii majore în clasamentul general, deoarece vine în ultimii kilometri şi reprezintă o rampă ideală pentru un atac. Cadel Evans, Richie Porte, Javier Moreno, Jan Bakelants sau Diego Ulissi sunt doar câţiva dintre favoriţi acolo, în timp ce Matej Mohoric, campionul mondial de tineret, va reprezenta un outsider cu bătaie lungă. În afară de sloven, Cannondale îl va mai avea în echipă pe George Bennett, neo-zeelandezul care poate produce surpriza la general, profitând şi de faptul că nu va fi luat în seamă de numele mari.

Cum etapele a patra şi a şasea sunt cele pentru sprinteri, oamenilor de general le mai rămâne penultima rundă pentru a da lovitura. Aceasta se va încheia pe Willunga Hill (3,5 kilometri lungime, pantă medie 7%), iar principalul pretendent la victorie va fi Simon Gerrans, campionul Australiei, care şi-a fixat ca obiectiv câştigarea Turului Down Under pentru a treia oară în carieră. Nu doar că pe Willunga se pot face diferenţe de câteva secunde, dar cum la final se vor acorda bonificaţii, lupta va fi cu adevărat intensă, iar Orica-GreenEdge este aşteptată să vină devreme la trenă, pentru a pregăti un atac al lui Gerrans.

Pentru finalul acestei avancronici, îi cedez cuvântul australianului Calvin Watson, care a acceptat să facă pentru Cafe Roubaix o scurtă prezentare a Turului Down Under, prima sa cursă ca profesionist: “Turul Down Under 2014 are un traseu foarte dificil. Pe hârtie, unele etape nu par grele, dar sunt foarte dure, iar cicliştii care nu au mers în recunoaştere, cu siguranţă vor fi surprinşi. Cele trei etape importante pentru general sunt Corkscrew, acolo unde cursa nu poate fi câştigată, dar poate fi pierdută, Stirling, unde unii rutieri au avut probleme în trecut, şi Willunga, principalul test pentru căţărători. Va fi o cursă deschisă şi frumoasă, iar Trek Factory Racing are o echipă echilibrată, cu opţiuni pentru toate etapele, indiferent de teren. Aştept cu nerăbdare să văd cum se va descurca Frank Schleck pe Willunga, în timp ce fraţii Van Poppel cred că îi vor surprinde pe mulţi la sprinturi.”

Post Navigation