Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “ianuarie, 2014”

George Hincapie: “We want to be a Pro Continental team in 2015”

Image

A pro for almost 20 years and a winner of Gent-Wevelgem (the only American to finish first in this Belgian Classic), George Hincapie retired at the end of the 2012 season, but this doesn’t mean he isn’t connected to the world of cycling anymore. On the contrary, he has his own team, Hincapie Sportswear Development, that’s prepared to start its second season with a roster of 14 riders: Miguel Bryon, Chris Butler, Robin Carpenter, Oskar Clark, Jakob King, Joe Lewis, Ty Magner, Philip Martz, Alexander Ray, Joey Rosskopf, Joseph Schmalz, Toms Skujiņš, Dion Smith, and Thomas Wrona.

After a successful first season (with four wins – three in Europe and one in Canada), Hincapie Sportswear Development is ready for a more important year, in which it hopes to be at the start of the Tour of California and the USA Pro Cycling Challenge. These are only just  some of steps George Hincapie planned for his team, a bigger goal being to get into the Pro Continental league, so that his riders will get to race against the best cyclists in the world. More details on this ambitious project, in the following interview.

– Mister Hincapie, how are you? What have you been doing since retiring?

I’m doing well. I’ve started focusing a lot more on my clothing company and my cycling team, and also on some other projects we have here in South Carolina. I still enjoy riding my bike and spending time with my family. That’s pretty much what I’ve been up to.

– Was it difficult to cope with your new life after almost two decades in the saddle?

You know what, it wasn’t. Before doing it, I’ve been telling myself that I will retire for five years and every year I just found more enjoyment in riding the bicycle, and I was really fortunate to be part of such teams in which it was really difficult for me to retire. On the other side of things, I was looking forward to retirement a couple of years before I did it.

– One of your projects after retirement is the Continental team, Hincapie Sportswear Development. What made you start this team?

The motivation for me was that I’ve had a lot of help growing up as a cyclist in New York. My parents hadn’t any money and as we know cycling  is very expensive, but from early on I had sponsorship through local bike shops or local businesses that really helped myself and my family getting me to the races and getting the equipment I needed. So I know from personal experience how important is for riders to have something when they start. It’s a passion of mine to try to help the young riders make it to the next level. Our team did amazingly well last year, I was really proud of the guys, and for this season we’re looking to do better and hopefully get into bigger races.

– So you will try to get a wildcard for California and Colorado, right?

Yes, we’re trying very hard at the moment to get the wildcards. Last year we were a young team and maybe we weren’t ready, but this season we’re definitely ready and we proved throughout the season last year that we can race against the the best riders in the US and win on many occasions. I think we are more than ready to do those races.

– Should we expect to see the team also in Europe?

We’re going on the schedule right know, it really all depends on what races we get into in the US. The team went last season for a month in Belgium and if we don’t get into California, then we will look at some European races. What we want is to do some of the bigger races over there and continue to grow the programme to maybe some full time racing in Europe.

– As I see it, on one hand is a good thing for the Tour of California that it’s developing and having more World Tour teams at the start, but on the other hand it’s difficult for smaller teams to get there.

Correct, and that’s funny for me, because as a rider in the teams that I was on, I was always expected to be in the big races, and now I’m fighting on the other side of the fence. It’s a lot of work and I appreciate races like California considering us to be a part of them and we will continue to try to prove that we deserve that invite.

– Do you believe that the Tour of California should be in the World Tour?

I think so, because they get attention, they are very well organized, very professional, and the fans that come out are very enthusiastic. It’s a race that can help globalize the sport and I think it deserves to be there for sure.

Image

– Coming back to Hincapie Sportswear Development, which of your riders you think can have a great season?

There are several: guys like Ty Magner, Oskar Clark, Joey Rosskopf. Ty is one of the best sprinters in the country, Oskar is probably one of the best all-round riders, as he can climb and time trial, while Joey is probably one of the best time trialers in the country. We just signed Chris Butler, who is also a very good rider. He rode for BMC and now is taking a step back, but I think he needs that sort of thing in his development to just figure out everything that it takes to be successful at pro level. We’re really excited to have him, as well as Toms Skujiņš, Jake King, and Dion Smith, who are also new signings. The whole team is well balanced. I’m missing some of the names, but any one of these riders can win races on their on their day.

– Is there any chance to get some South American riders, especially Colombians?

Absolutely! We looked already for this year, it didn’t work out, but my brother and I have a lot of contacts in Colombia, we are Colombian, and we’re going to start spending some more time there and try to find talents for the team.

– What are the long-term goals for the team? Getting a Pro Continental licence, or even a World Tour one?

These are the goals, but we certainly don’t want to rush into anything. We want to follow all the proper steps in terms of growth and we feel that this season we are ready to do all the major races in the US. Next year we would like to take another step up to the Pro Continental level and start doing some races in Europe, and then get into the World Tour; for sure, that’s the goal.

– One last question: what’s the level of cycling nowadays in the US?

In terms of popularity is much bigger then when I was a child, the sport is very well known here in the US: there are more races, more sponsors, more attention, and more TV coverage of the races. On the other hand, the level in terms of juniors is maybe a little bit less. When I was growing up, there were a lot more juniors in the races. We expanded our junior programme this year, we’re trying to send them in the biggest races in the US, and help develop junior racing. Without a good junior sort of platform in the US it’s going to be hard to continue. Junior racing is very important and we have a big passion for that as well. Any events that we do here in South Carolina we allow junior riders to take part for free. We want to push the message of junior development.

George Hincapie: “Vrem să fim echipă Pro Continentală în 2015”

Image

Profesionist vreme de aproape 20 de ani şi câştigător al Gent-Wevelgem (singurul american care s-a impus în clasica belgiană), George Hincapie s-a retras la finalul lui 2012, dar asta nu înseamnă că nu a rămas în lumea ciclismului. Din contră, are propria echipă, Hincapie Sportswear Development, care este pregătită să înceapă al doilea sezon, cu un lot format din 14 ciclişti: Miguel Bryon, Chris Butler, Robin Carpenter, Oskar Clark, Jakob King, Joe Lewis, Ty Magner, Philip Martz, Alexander Ray, Joey Rosskopf, Joseph Schmalz, Toms Skujiņš, Dion Smith, and Thomas Wrona.

După un prim an de succes (cu patru victorii – trei în Europa şi una în Canada), Hincapie Sportswear Development aşteaptă cu nerăbdare startul sezonului, unul în care speră să fie prezentă la startul Turului Californiei şi Turului Colorado. Aceştia sunt doar câţiva dintre paşii gândiţi de George Hincapie pentru echipa lui, un obiectiv mult mai important fiind obţinerea licenţei Pro Continentale, astfel încât cicliştii săi să concureze împotriva celor mai buni rutieri din lume. Mai multe detalii despre acest proiect ambiţios puteţi afla din interviul următor.

– Domnule Hincapie, ce mai faceţi? Cu ce vă ocupaţi după retragere?

Totul îmi merge bine. Am început să mă concentrez mai mult pe compania mea de îmbrăcăminte, pe echipa de ciclism şi pe alte proiecte pe care le derulăm în Carolina de Sud. Îmi place în continuare să merg pe bicicletă şi îmi petrec timpul cu familia. Cam asta am făcut.

– A fost dificil să vă adaptaţi la noua viaţă după aproape două decenii în pluton?

Să ştii că nu. Înainte de a mă retrage, mi-am spus că voi face asta vreme de cinci ani, dar de fiecare dată m-am bucurat din ce în ce mai mult să concurez şi, în acelaşi timp, am fost foarte norocos să fac parte din echipe pe care îmi era greu să le părăsesc. Pe de altă parte, aşteptam cu nerăbdare să mă retrag cu câţiva ani înainte să fac pasul acesta.

– Unul dintre proiectele în care v-aţi implicat după ce aţi pus punct carierei este echipa Continentală pe care o aveţi, Hincapie Sportswear Development. Ce v-a determinat să o înfiinţaţi?

Totul a pornit de la faptul că am primit mult ajutor atunci când eram mic şi practicam ciclismul în New York. Ciclismul e un sport scump, iar părinţii mei nu aveau bani, dar am beneficiat de sponsorizări din partea magazinelor locale de biciclete sau a unor oameni de afaceri, care m-au ajutat să ajung la curse şi să fac rost de echipamentul necesar. Aşadar, ştiu din proprie experienţă cât de important e pentru rutieri să aibă o bază atunci când pornesc la drum. Este o pasiune de-a mea să îi ajut pe tinerii ciclişti să ajungă la următorul nivel. Echipa noastră s-a descurcat extraordinar anul trecut, am fost mândru de băieţi, iar sezonul acesta vrem să ne descurcăm mai bine şi să participăm în curse mai mari.

– Aşadar, veţi încerca să obţineţi invitaţii pentru Turul Californiei şi Turul Colorado.

Da, muncim din greu la asta. Anul trecut am fost o echipă tânără şi poate nu eram pregătiţi, dar sezonul acesta suntem şi am demonstrat pe parcursul stagiunii precedente că putem concura şi chiar câştiga împotriva celor mai buni rutieri din Statele Unite. Suntem mai mult decât pregătiţi să participăm în acele curse.

– Sunt şanse să vedem echipa şi în Europa?

Lucrăm la calendar chiar acum, totul depinde de cursele în care vom participa în Statele Unite. Echipa a mers anul trecut pentru o lună în Belgia, iar dacă nu vom concura în Turul Californiei, atunci vom lua în considerare participarea în curse din Europa. Ne dorim să participăm în câteva curse importante de acolo şi să dezvoltăm în continuare acest proiect, astfel încât să concurăm permanent acolo.

– Pe de o parte, este bine că Turul Californiei continuă să crească şi să primească mai multe echipe de World Tour la start, dar pe de altă parte, echipelor mai mici le este din ce în ce mai greu să ajungă acolo.

Aşa este, şi asta mă amuză, deoarece atunci când concuram pentru echipele mari, eram aşteptat să particip în cele mai importante curse, iar acum mă aflu de cealaltă parte a baricadei. E mult de muncă şi apreciez faptul că o cursă ca Turul Californiei se gândeşte la noi, iar noi vom continua să demonstrăm că merităm să primim o invitaţie.

– Credeţi că Turul Californiei ar trebui să facă parte din World Tour?

Da, asta este părerea mea, deoarece primeşte multă atenţie, e foarte bine organizat, totul este făcut cu profesionalism, iar fanii care vin pe marginea drumului sunt foarte entuziaşti. Este o cursă care poate ajuta la globalizarea sportului şi merită să fie acolo.

Image

– Revenind la Hincapie Sportswear Development, care dintre rutieri consideraţi că poate avea un sezon foarte bun?

Sunt câţiva, cum ar fi Ty Magner, Oskar Clark sau Joey Rosskopf. Ty este unul dintre cei mai buni sprinteri din ţară, Oskar e unul dintre cei mai buni all-rounderi, iar Joey e unul dintre cei mai buni contratimpişti. Tocmai am semnat cu Chris Butler, care este un foarte bun ciclist. A concurat pentru BMC, iar acum a făcut un pas înapoi, pentru că trebuie să îşi dea seama ce are nevoie să facă pentru a progresa şi a avea succes la nivel înalt. Suntem încântaţi să îi avem pe el, pe Toms Skujiņš, Jake King şi Dion Smith, cu toţii nou-veniţi. Întreaga echipă e echilibrată, dar oricare dintre aceşti ciclişti poate câştiga curse într-o zi bună.

– Există vreo şansă să transferaţi rutieri sud-americani, mai ales columbieni?

Categoric! Ne-am interesat încă de anul acesta, nu s-a concretizat nimic, dar eu şi fratele meu avem legături în Columbia, suntem columbieni la origine şi avem de gând să petrecem mai mult timp acolo, astfel încât să găsim talente pentru echipă.

– Care sunt obiectivele pe termen lung? Să obţineţi o licenţă Pro Continentală sau chiar una de World Tour?

Da, acestea sunt obiectivele, dar nu dorim să ne grăbim. Vrem să urmăm toţi paşii necesari pentru a progresa normal, iar sezonul acesta ne dorim să participăm în toate cursele importante din Statele Unite. Anul viitor vrem să facem încă un pas şi să ajungem la nivel Pro Continental, pentru a concura în Europa, iar apoi vom încerca să ajungem în World Tour, acesta este marele nostru obiectiv.

– O ultimă întrebare: care este nivelul ciclismului în Statele Unite?

În termeni de popularitate, este mult mai mare faţă de anii când eram copil, sportul e foarte cunoscut aici: avem mai multe curse, mai mulţi sponsori, mai mult interes şi o mai mare acoperire TV. Pe de altă parte, când vine vorba despre juniori, nivelul a scăzut. În trecut, erau mai mulţi juniori în curse. Noi am dezvoltat programul pentru juniori anul acesta şi încercăm să îi trimitem în cele mai mari curse din Statele Unite, vrem să contribuim la creşterea nivelului, deoarece fără o bază solidă, ne va fi greu să continuăm. Ciclismul pentru juniori e foarte important şi suntem pasionaţi de el. Atunci când organizăm curse în Carolina de Sud, le permitem juniorilor să participe fără să plătească şi vrem să transmitem mai departe acest mesaj.

Ciudată şi curioasă

astfel poate fi descrisă decizia RCS Sport de a nu-i acorda o invitaţie pentru Il Giro lui MTN-Qhubeka, preferând-o în locul acesteia pe Neri Sottoli-Yellowfluo, echipă care în 2013 a fost în centrul atenţiei pentru scandalurile de dopaj în care au fost implicaţi Danilo Di Luca şi Mauro Santambrogio. Mauro Vegni, directorul tehnic al competiţiei, a pus această hotărâre pe seama dorinţei organizatorilor de a ajuta ciclismul italian, însă ceva nu se leagă, pentru că Ceramica Panaria (actuala Bardiani) nu a beneficiat de acelaşi tratament în 2009, la un an după ce rutierul său, Emanuele Sella, a fost depistat pozitiv în Corsa Rosa. Nu spun că Neri Sottoli ar fi trebuit ostracizată pentru totdeauna, dar se impunea să stea un an în “carantină”, şi nu pentru a ispăşi o pedeapsă, ci pentru ca RCS Sport să îşi păstreze integritatea pe care îi place să o aducă de atâtea ori în discuţie.

Aceasta e partea ciudată a poveştii; partea curioasă are legătură cu loturile celor două formaţii şi nivelul de competitivitate al acestora. Gruparea manageriată de Luca Scinto are cel mult trei rutieri care ar putea anima cursa (Francesco Chicchi, Simone Ponzi şi Matteo Rabottini), în timp ce MTN-Qhubeka s-ar fi prezentat la start cu o distribuţie mult mai puternică – John-Lee Augustyn, Gerald Ciolek, Linus Gerdemann, Ignatas Konovalovas, Louis Meintjes, Sergio Pardilla şi Daniel Teklehaymanot – capabilă să se facă remarcată indiferent de scenariu şi indiferent de teren.

Practic, s-a văzut cât de mult contează absenţa lui Michele Acquarone, fostul director al cursei, mereu deschis către nou şi dornic să promoveze Turul Italiei în toată lumea, astfel încât competiţia să continue să crească. Pentru că exact asta a ratat Il Giro, o oportunitate fantastică de a-şi face publicitate pe continentul african, o piaţă în continuă dezvoltare, pe care Turul Franţei şi ASO cu siguranţă nu o vor evita în viitorul apropiat.

Cui a acordat RCS Sport invitaţiile pentru cursele de World Tour pe care le patronează:

– Tirreno-Adriatico (12-18 martie): Bardiani, IAM, MTN-Qhubeka, NetApp-Endura

– Milano-San Remo (23 martie): Androni Giocattoli-Venezuela, Bardiani, IAM, MTN-Qhubeka, Neri Sottoli-Yellowfluo, NetApp-Endura, UnitedHealtcare

– Turul Italiei (9 mai-1 iunie): Androni Giocattoli-Venezuela, Bardiani, Colombia, Neri Sottoli-Yellowfluo

– Il Lombardia (5 octombrie): Androni Giocattoli-Venezuela, Bardiani, Caja Rural, Colombia, IAM, Neri Sottoli-Yellowfluo, NetApp-Endura

Neo-profesionişti de urmărit în 2014

Anul trecut, am scris un articol despre tinerii rutieri care se puteau face remarcaţi în sezonul ce stătea să înceapă. Am decis să continui şi în 2014, cu menţiunea că acum a fost mult mai dificil să întocmesc o listă, din cauza numărului mare de ciclişti foarte talentaţi. Iniţial, am vrut să scriu despre zece oameni, la fel ca în 2013, dar mi-am dat seama încă din start că e o misiune imposibilă, în condiţiile în care erau cel puţin 30 de rutieri neo-profesionişti de mare perspectivă. Până la urmă, au rămas 20, criteriile după care au fost aleşi fiind următoarele: să nu aibă mai mult de 23 de ani, să vină de la o echipă de amatori sau de la una Continentală şi să nu mai fi concurat până acum la nivel Pro Continental sau de World Tour.

De asemenea, cei zece care au ratat cut-ul (ca să împrumut un termen din golf), deşi au un potenţial mare, nu se află aici din trei motive: accidentările cu care s-au confruntat în scurta carieră, lipsa constanţei şi absenţa unui calendar adecvat alături de noua echipă. Astfel, aşa cum spuneam şi mai sus, s-a ajuns la următorii 20:

Julian Alaphilippe – are 21 de ani, şi-a început cariera în ciclo-cross şi este anunţat ca o viitoare vedetă a curselor de o zi. După câteva luni de acomodare în lotul lui Ettix-Ihned, francezul a început să iasă în evidenţă, adunând victorii de etapă în curse ca Turul Bretaniei, Thüringen-Rundfahrt şi Tour de l’Avenir, dar şi multe clasări în top zece (Cursa Păcii, Campionatele Europene, Campionatele Mondiale). Un rutier care nu este deloc deranjat de cursele lungi sau de vremea nefavorabilă, Alaphilippe a decis să evolueze pentru Omega Pharma-Quick Step, o alegere excelentă, deoarece echipa belgiană îl poate ajuta să se transforme într-o adevărată “maşinărie” în clasice.

Sam Bennett – originar din Carrick-on-Suir, satul în care s-a născut şi Sean Kelly, irlandezul a concurat pentru echipa acestuia timp de trei sezoane, iar acum este pregătit să evolueze la cel mai înalt nivel, alături de NetApp-Endura, o formaţie care nu va pune presiune pe el, deşi îl va trimite în curse de World Tour. Foarte rapid la finişuri, Bennett nu este chiar un sprinter pur, ci mai degrabă un rutier în genul lui Peter Sagan, care nu întâmpină probleme pe căţărările scurte, cu pantă ridicată (etapa câştigată la Caerphilly, în Turul Marii Britanii, e cel mai bun exemplu în acest sens). În timpul cantonamentelor cu noua sa echipă, Bennett s-a antrenat atât pentru sprinturi, dar şi la altitudine, şi este foarte motivat să arate de ce e în stare în faţa adversarilor mult mai titraţi. Tocmai de aceea, nu ar fi deloc de mirare ca rutierul irlandez să fie considerat una dintre revelaţiile plutonului profesionist la finalul stagiunii.

Lawson Craddock – Argos-Shimano doreşte să devină o echipă completă, care să nu conteze doar la sprinturi, ci şi în clasamentul general, iar pentru asta l-a încorporat ca profesionist pe Lawson Craddock, un rutier care şi-a demonstrat potenţialul pe parcursul celor trei sezoane petrecute alături de Bontrager. Americanul nu e un căţărător pur, însă la doar 21 de ani a terminat în top zece Turul Californiei şi Turul Colorado, ajutat de o constanţă remarcabilă pe munţi, dar şi de calităţile sale de contratimpist, vizibile şi la Campionatele Mondiale, acolo unde a încheiat pe locul cinci cursa contracronometru. În 2014, Craddock este aşteptat să facă noi paşi înainte, care ar putea rezulta în clasări pe podium în cursele de pe continentul nord-american, dar şi din Europa.

Silvan Dillier – în septembrie 2013, BMC i-a oferit ocazia să concureze ca stagiar în Turul Alberta, şi elveţianul s-a impus în etapa secundă, după o evadare în doi. În vârstă de 23 de ani, Dillier a avut un debut promiţător încă de la juniori, câştigând o etapă în Tour du Pays de Vaud, iar progresul său a continuat şi la categoria sub 23 de ani, cel mai răsunător succes fiind consemnat în Turul Normandiei, printre învinşii de acolo numărându-se Dylan Van Baarle, Fabio Silvestre sau Fredrik Ludvigsson. Deşi subestimat de mulţi în raport cu colegii săi de la tineret, Silvan Dillier are un potenţial foarte mare, iar în 2014, chiar dacă va fi primul său sezon la profesionişti, poate confirma asta.

Lasse Norman Hansen – Garmin-Sharp a recurs la o reîntinerire masivă de lot în toamnă, iar danezul este unul dintre cicliştii în care Jonathan Vaughters îşi pune mari speranţe. Venit de pe velodrom, acolo unde a fost medaliat cu aur în proba de omnium la Jocurile Olimpice desfăşurate la Londra, rutierul nordic poate ajunge o forţă la contratimp, locul al treilea ocupat la Mondialele din Italia fiind edificator în acest sens. “Motorul” foarte puternic şi calităţile de rouleur l-au ajutat să câştige nu doar curse contracronometru, ci şi pe şosea, din evadări, aşa cum a fost cazul cu Grand Prix Herning şi Eschborn-Frankfurt, iar debutul său la profesionişti este aşteptat cu nerăbdare, mai ales Norman Hansen se anunţă şi ca un viitor pretendent la victorie în clasicele pe pavate.

Merhawi Kudus – are doar 19 ani, dar deja se vorbeşte despre el ca fiind următorul câştigător de Mare Tur din Africa. În 2013, ciclistul din Eritreea – un căţărător pur, curajos şi neobosit în a ataca – a avut o evoluţie solidă în toate cursele în care a participat, rezultatul de referinţă fiind locul secund din Vuelta Ciclista a Leon (unde a luat şi tricoul alb, al celui mai bun tânăr). La acestea se adaugă un loc 15 la Mondialele de la Florenţa şi un loc 11 în Tour de l’Avenir, rezultate ce i-au atras atenţia lui MTN-Qhubeka, echipa africană fiind deja hotărâtă să îi ofere ocazia să arate ce poate împotriva profesioniştilor. Debutul său, care va fi consemnat luna viitoare, în Turul Langkawi, se anunţă extrem de interesant.

Matej Mohoric – slovenul va debuta în World Tour la numai 19 ani, şi mulţi se întreabă dacă nu cumva s-a pripit semnând la această vârstă cu Cannondale, o echipă concentrată în jurul unui singur rutier. Ce este cert e că Mohoric are un talent uriaş, pe care l-a arătat la Campionatele Mondiale, în ani consecutivi, fiind singurul ciclist din istorie care a cucerit titlul atât la juniori, cât şi la tineret. Într-un interviu pe care mi l-a acordat în urmă cu câteva luni, fostul rutier al echipei Sava spunea că visează să câştige Turul Italiei într-o bună zi, însă până atunci are toate şansele să explodeze în cursele valonate de o zi (Ardeni, Italia) şi nu ar fi deloc de mirare ca debutul său în primul eşalon să fie similar cu cel avut de Peter Sagan în 2010. Pentru asta, important este nu doar ca noua sa echipă să îl şlefuiască, dar şi să se asigure că Mohoric va deveni un ciclist cu “normă întreagă”, capabil să aducă rezultate şi în prima jumătate a sezonului.

Jan Polanc – Lampre-Merida s-a orientat către piaţa slovenă, iar aducerea lui Polanc se poate dovedi o afacere extrem de profitabilă pentru italieni. Venit de la echipa Continentală Radenska, Polanc este un puternic ciclist pentru cursele pe etape, dar şi pentru cele de o zi, două exemple în acest sens fiind victoriile din Giro della Regione Friuli Venezia Giulia 2013 (acolo unde, printre învinşi, s-a aflat şi Riccardo Zoidl) şi Piccolo Giro di Lombardia 2012. Pe finalul sezonului, ca stagiar al lui Lampre, rutierul în vârstă de numai 21 de ani a terminat pe locul 15 Turul Beijingului (debutul său în World Tour), la doar 41 de secunde în urma câştigătorului, Beñat Intxausti. Dacă pe căţărări se ştiu calităţile sale, Polanc mai trebuie să lucreze la contratimp (unde nu stă chiar rău), pentru a avea şanse şi mai mari la o clasare bună în cursele de o săptămână.

Florian Senechal – francezul în vârstă de numai 20 de ani şi-a făcut ucenicia la Ettix-Ihned, “pepiniera” lui Omega Pharma-Quick Step, dar cum nu a primit un contract cu echipa mare, a decis să meargă la Cofidis, unde va avea ocazia să participe în clasicele nordului, care i se potrivesc atât de bine. Învingător în versiunea pentru juniori a Paris-Roubaix şi în Keizer desr Juniores, Senechal îşi va face debutul ca profesionist la o vârstă fragedă, dar asta nu ar trebui să îl împiedice să obţină câteva rezultate prin care să îşi anunţe sosirea pe scena mare a ciclismului.

Jasper Stuyven – Belgia a oferit mereu talente pe bandă rulantă, iar unul dintre cele mai noi “produse” este Jasper Stuyven, care a semnat cu Trek, acolo unde îşi va face ucenicia în echipa de clasice a lui Fabian Cancellara. Ciclistul originar din Flandra este membru al talentatei generaţii 1992 şi toate indiciile de până acum duc către o frumoasă carieră în cursele de o zi, în special cele pe pavate, fără ca asta să îl scoată din calcule pentru clasice ca Milano-San Remo sau Amstel Gold Race. De altfel, Stuyven îi este mai apropiat ca tipologie lui Greg Van Avermaet, şi cu un program potrivit de curse în 2014, poate confirma din sezonul de debut aşteptările create în jurul său încă din 2010, când câştiga versiunea pentru juniori a Paris-Roubaix îmbrăcat în tricoul curcubeu.

Jasha Sütterlin – cel mai recent produs al Thüringer Energie Team, germanul a venit la Movistar din postura de dublu campion naţional la contratimp şi fost câştigător al Turului Berlinului şi al Niedersachsen Rundfahrt. Echipa spaniolă nu l-a adus doar pentru calităţile sale în probele contracronometru, dar şi pentru că a observat potenţialul acestuia în cursele scurte pe etape cu un traseu valonat, fără căţărări lungi şi dure. În plus, Sütterlin are toate şansele să facă parte din echipa trimisă de Movistar la Mondialele de la Ponferrada, acolo unde obiectivul spaniolilor este o clasare pe podium.

Dylan Van Baarle – mulţi se aşteptau ca tânărul olandez să semneze cu Belkin, dar acesta a ajuns la Garmin-Sharp, din motive pe care le-a explicat aici. La doar 21 de ani, Van Baarle este o “maşinărie” incredibilă, datorită “motorului” uriaş pe care îl posedă, un lucru din ce în ce mai rar în ciclismul de astăzi. În 2013, Van Baarle a câştigat cam tot ce a vrut (inclusiv ambele titluri naţionale), singura sa ratare venind la Mondiale, acolo unde a prins o zi mai slabă. Deşi va munci pentru Sebastian Langeveld si Johan Vansummeren, nu este exclus ca batavul să surprindă plăcut în clasicele pe pavate, de care va fi strâns legat în viitor.

Petr Vakoč – a surprins pe toată lumea în 2013, câştigând Okolo Slovenska, Grand Prix Kralovehradeckeho kraje, o etapă în Turul Cehiei şi Vuelta a la Comunidad de Madrid. Din păcate, câteva greşeli administrative şi o accidentare l-au împiedicat să participe în Tour de l’Avenir şi la Campionatele Mondiale, unde ar fi avut alte oportunităţi să se facă remarcat, dar în toate astea a existat şi o parte bună, deoarece rutierul ceh a putut începe pregătirea pentru primul sezon în World Tour, acolo unde va concura pentru Omega Pharma-Quick Step. Cu un apetit dezvoltat pentru căţărările scurte şi dure, dar şi un sprint deloc de neglijat, Petr Vakoč va avea ocazia să fie liderul echipei belgiene în câteva curse, iar dacă lucrurile vor merge bine şi va avea puţin noroc, 2014 va fi anul în care va obţine un succes la profesionişti.

Michael Valgren – un rutier foarte agresiv, setat mereu pe atac, danezul şi-a confirmat în 2013 potenţialul mare, câştigând pentru al doilea an consecutiv Liège–Bastogne–Liège. La acest succes, s-au adăugat cel din etapa a treia a Tour de l’Avenir, unde a rezistat în frunte, deşi plutonul venea puternic, şi cel din Flèche du Sud, acolo unde a terminat primul la general, pe parcurs adjudecându-şi o etapă. Singura echipa daneză din World Tour, Tinkoff-Saxo l-a convins imediat pe Valgren Andersen să semneze un contract de profesionist, factorul determinant fiind Bjarne Riis, iar ciclistul scandinav este pregătit pentru debutul în World Tour şi pentru a arăta că are un viitor frumos nu doar în cursele de o zi, ci şi în cele pe etape.

Davide Villella – italianul a adunat multe victorii în 2013, iar palmaresul său ar fi fost şi mai impresionant, dacă în multe dintre acele curse nu l-ar fi întâlnit pe Andrea Zordan. Cele mai importante repere ale sale anul trecut sunt două succese de etapă în Giro della Valle d’Aosta (unde a câştigat şi generalul), victoria din Piccolo Giro di Lombardia, locul şase de la Campionatele Mondiale şi cele două podiumuri din Coppa Sabatini şi Giro dell’Emilia, acestea fiind obţinute ca stagiar al lui Cannondale, echipă cu care semnase deja. Pe lângă clasicele valonate, Villella va trebui urmărit şi în Marile Tururi, acolo unde are toate şansele să devină următoarea speranţă a Italiei.

Adam Yates – în Tour de l’Avenir a egalat cel mai bun rezultat al unui britanic, locul secund, poziţie pe care a ocupat-o şi în clasamentele auxiliare (pe puncte şi al căţărătorilor). Crescut în Franţa, la CC Étupes, unul dintre cluburile de tradiţie din Hexagon, Adam Yates a decis să semneze cu Orica-GreenEdge, o decizie care pare foarte înţeleaptă, deoarece gruparea australiană îi va oferi suficiente şanse să se facă remarcat încă din sezonul de debut. Un om de curse pe etape, căruia îi plac căţărările lungi şi regulate, englezul în vârstă de 21 de ani ar trebui să ajungă în viitor următorul candidat al Marii Britanii la câştigarea Turului Franţei.

Simon Yates – spre deosebire de fratele său, Simon are un alt trecut, petrecându-şi anii de juniorat în Marea Britanie, şi nu doar pe şosea, ci şi pe velodrom, acolo unde a devenit campion mondial în cursa cu adiţiune de puncte. Asta l-a ajutat pe Simon Yates să aibă un sprint bun şi să fie exploziv pe finalurile în ascensiune, mai ales pe cele scurte şi dure, care îi vin ca o mănuşă (aspect ce a putut fi observat şi în Turul Marii Britanii, unde a câştigat prima etapă din istorie cu finiş în căţărare). Dacă Adam poate deveni un ciclist de Mari Tururi în sezoanele viitoare, Simon are toate şansele să fie un adevărat patron al clasicelor din Ardeni.

Rick Zabel – la începutul anilor 2000, se afla la Paris şi urca alături de tatăl său, unul dintre cei mai buni sprinteri ai vremii, pe podiumul Turului Franţei. Acum, este pregătit să îşi înceapă cariera de profesionist şi să demonstreze că îşi poate construi propriul nume în pluton. În 2013, Zabel şi-a facut încălzirea in Turul Normandiei, unde a câştigat o etapă, înainte de a-şi trece în palmares cel mai mare succes al carierei, Turul Flandrei. Zabel nu este un sprinter pur, dar e un ciclist foarte versatil, cu o înclinaţie şi pentru clasice, capabil să treacă de dealuri şi să facă un contratimp bun pe anumite distanţe, iar BMC a observat asta şi s-a grăbit să semneze cu el.

Gianfranco Zilioli – un produs al echipei Colpack, italianul a câştigat în 2013 Giro delle Valli Cuneesi, înainte de a concura ca stagiar pentru Androni Giocattoli-Venezuela, cu care a şi semnat în toamnă, după ce s-a impus în Gran Premio Industria & Commercio di Prato, cursă la startul căreia s-au aflat mai multe grupări de World Tour. Zilioli este un bun căţărător, dar în acelaşi timp şi un atacant, preferând să îşi încerce şansa în curse atunci când adversarii se aşteaptă mai puţin. Sezonul acesta, pe lângă tradiţionalele competiţii de pe teren propriu, italianul va mai putea fi văzut în Turul Mediteranean şi în Turul Langkawi, iar evoluţia sa va trebui urmărită cu atenţie, deoarece Zilioli e capabil de multe lucruri frumoase.

Andrea Zordan – fără îndoială, Androni Giocattoli-Venezuela a pus mână pe un “giuvaier”, care dacă va fi crescut aşa cum trebuie şi nu va avea probleme de sănătate, va deveni unul dintre cicliştii de top ai Italiei. În vârstă de numai 21 de ani, peninsularul a avut un sezon perfect în 2013, cu nu mai puţin de zece victorii, între acestea aflându-se cele de la Campionatele Naţionale sau Trofeo Edil C (zestrea sa putea fi şi mai bogată dacă ar fi concurat în Tour de l’Avenir). Cu un sprint excelent (lansat devreme, şi cu 350-400 de metri înainte de sosire), dar şi o înclinaţie pentru pavate (ceva rar la italieni în ultimii ani), Zordan va beneficia de un mediu excelent la Androni, fără presiune şi cu multe oportunităţi de a ieşi în evidenţă. Tocmai de aceea, câteva victorii îi par la îndemână italianului, care după doar câteva luni la profesionişti, şi-ar putea face debutul în Il Giro.

Tricourile echipelor de World Tour în 2014

AG2R

 Image

Astana

 Image

Belkin

 Image

BMC

 Image

Cannondale

 Image

Europcar

 Image

FDJ

 Image

Garmin-Sharp

 Image

Giant-Shimano

 Image

Katusha

 Image

Lampre-Merida

 Image

Lotto-Belisol

 Image

Movistar

 Image

Omega Pharma-Quick Step

 Image

Orica-GreenEdge

 Image

Sky

 Image

Tinkoff-Saxo

 Image

Trek Factory Racing

Image

Statistici World Tour 2014

– Matej Mohoric (Cannondale) este cel mai tânăr rutier din pluton, 19 ani şi trei luni

– La polul opus se află germanul Jens Voigt (Trek Factory Racing), 42 de ani şi patru luni

– 507 ciclişti din 41 de ţări vor concura pentru cele 18 echipe de World Tour, Franţa fiind ţara care oferă cei mai mulţi rutieri, 77

– Tot Franţa este ţara cu cele mai multe formaţii, trei: AG2R, Europcar şi FDJ

– 11 câştigători de Mari Tururi se vor afla în pluton: Ivan Basso, Alberto Contador, Damiano Cunego, Cadel Evans, Chris Froome, Ryder Hesjedal, Vincenzo Nibali, Andy Schleck, Michele Scarponi, Alejandro Valverde şi Bradley Wiggins

– De la introducerea sistemului World Tour, ciclistul cu cele mai multe trofee individuale este spaniolul Joaquim Rodriguez, trei

– Tinkoff-Saxo a fost de patru ori cea mai bună echipă din lume, în timp ce Spania şi-a adjudecat clasamentul pe naţiuni în şapte ocazii

– Gruparea cu cel mai vechi sponsor principal este Lotto-Belisol, care susţine echipa belgiană din 1985

– Anul acesta, în calendar se află 28 de curse: 14 de o zi şi 14 pe etape

– Aproape jumătate din aceste curse sunt controlate de trei mari companii: ASO (Paris-Nisa, Paris-Roubaix, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criteriul Dauphiné, Turul Franţei, Turul Spaniei), RCS Sport (Tirreno-Adriatico, Milano-San Remo, Turul Italiei, Il Lombardia) şi Flanders Classics (Gent-Wevelgem, Turul Flandrei)

– Franţa are cele mai multe zile de cursă (39), fiind urmată în această ierarhie de Spania (35) şi Italia (30)

– Doar 13 dintre cele 153 de zile de cursă se vor desfăşura în afara Europei (Australia, Canada şi China)

Turul Spaniei 2014

Image

Aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani, Unipublic a aşteptat până în luna ianuarie pentru a face public traseul Vueltei, al treilea Mare Tur al sezonului. Ediţia cu numărul 69 se va desfăşura între 23 august şi 14 septembrie, va avea 57 de kilometri de contratimp şi opt finaluri la altitudine, dintre care patru vor apărea pe traseu pentru prima dată. După cum se poate vedea din aceste informaţii, organizatorii au redus numărul sosirilor în căţărare, fără ca asta să însemne mai multe etape pentru sprinteri, care vor fi din nou dezavantajaţi.

Problema cu etapele ce se vor termina în ascensiune este că acestea nu oferă multe oportunităţi de atac, totul urmând să se decidă pe ultima căţărare, când mai sunt doar câţiva kilometri până la final. De asemenea, cum vor fi mai puţin de 60 de kilometri de contratimp, căţărătorii nu vor fi obligaţi să atace de fiecare dată, deoarece pierderile acestora în etapele contracronometru nu vor fi mari. În comparaţie cu Giro şi Le Tour, Turului Spaniei îi lipseşte o etapă cu un profil similar clasicelor din Ardeni (Amstel Gold Race sau Liège–Bastogne–Liège), care îi poate surprinde pe mulţi, ducând astfel la crearea unor ecarturi neaşteptate.

Pe de altă parte, traseul a fost şi în anii precedenţi, mai mult sau mai puţin, similar cu cel din 2014, iar Vuelta a fost de fiecare dată cel mai spectaculos Mare Tur al stagiunii, ceea ce demonstrează încă o dată că rutierii sunt cei care decid cum curge cursa. În fine, deşi vine la final de stagiune, competiţia din Peninsula Iberică poate atrage multe nume mari la start, peste nivelul din sezoanele anterioare, deoarece Campionatele Mondiale se vor desfăşura în Spania, la Ponferrada.

Traseul Turului Spaniei din 2014

Etapa l – Jerez de la Frontera – Jerez de la Frontera (12,6 kilometri)

 Image

Pentru a cincea oară la rând, Turul Spaniei va începe cu un contratimp pe echipe, unul scurt, care va crea diferenţe minime între candidaţii la tricoul roşu. Va fi prima sosire acolo după 17 ani, la precedenta vizită învingător fiind reprezentantul gazdelor, Eleuterio Anguita Hinojosa.

Etapa a ll-a – Algeciras – San Fernando (174,4 kilometri)

 Image

Ziua va începe cu o căţărare de categoria a treia, în vârful căreia îl vom afla pe primul purtător al tricoului alb cu buline albastre. Apoi, drumul va fi plat, dar nu lipsit de pericole, deoarece vântul are toate şansele să îşi facă apariţia pe final şi să creeze “borduri”. Dacă totul va merge conform planului, atunci se va consemna cea dintâi sosire la sprint a ediţiei 2014.

Etapa a lll-a – Cadiz – Arcos de la Frontera (188 de kilometri)

 Image

Trei ascensiuni de categoria a treia şi un finiş în uşoară urcare se vor afla în “meniul” rundei, care le va fi propice sprinterilor cu calităţi de puncheuri. Arcos de la Frontera, un orăşel cu puţin peste 31 000 de locuitori, va găzdui în premieră o sosire în Vuelta.

Etapa a lV-a – Mairena del Alcor – Cordoba (172,6 kilometri)

 Image

La precedenta vizită în Cordoba, Liquigas a făcut spectacol pe ultima coborâre de pe traseu, desprinzându-se cu patru ciclişti, între care Vincenzo Nibali şi Peter Sagan, slovacul obţinând victoria. Acum, o căţărare de categoria a doua va apărea târziu, dar distanţa din vârf până la final este destul de lungă, ceea ce înseamnă că şansele ca favoriţii la tricoul roşu să încerce ceva sunt destul de mici. În schimb, e foarte probabil să fie un finiş la sprint, dar dintr-un grup redus.

Etapa a V-a – Priego de Cordoba – Ronda (182,3 kilometri)

 Image

Lunga ascensiune plasată în ultimii 30 de kilometri le va pune pune probleme unor rutieri, în special sprinterilor puri, care au puţine oportunităţi în ediţia cu numărul 69 a Vueltei. Victoria va veni fie după un scenariu identic cu cel din runda precedentă, fie după un atac dat târziu de câţiva oameni care nu contează la general.

Etapa a Vl-a – Benalmadena – La Zubia (157,7 kilometri)

 Image

Dintre cele opt finaluri la altitudine, patru îşi vor face debutul în Turul Spaniei. Este şi cazul lui Cumbres Verdes, care le va oferi pretendenţilor la ierarhia generală o primă ocazie de a vedea la ce nivel se află. Căţărarea din Andalucia nu impresionează prin lungime, ci prin duritatea pantei, ce ajunge şi la 13%. Cum va fi prima sosire în ascensiune, este de aşteptat ca atacurile să apară destul de târziu.

Etapa a Vll-a – Alhendin – Alcaudete (165,4 kilometri)

 Image

În provincia Jaen, Alcaudete este cunoscut pentru castelul construit aici de mauri în urmă cu un mileniu. De vineri, 29 august, va fi cunoscut şi pentru finişul de etapă pe care îl va organiza. Traseul e valonat, iar ultimii cinci kilometri nu fac excepţie, panta medie fiind de 4%. Va fi un test util pentru cicliştii care au venit în Vuelta să se pregătească pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada.

Etapa a Vlll-a – Baeza – Albacete (207,4 kilometri)

 Image

O zi care nu are cum să nu se încheie la sprint masiv, într-un oraş care ultima oară când a figurat pe harta cursei, în 2003, l-a avut drept învingător pe italianul Alessandro Petacchi.

Etapa a lX-a – Carboneras de Guadazaon – Aramon Valdelinares (181 de kilometri)

 Image

Lucrurile serioase vor începe în a doua jumătate a rundei, odată cu Puerto de Cabigondo, o căţărare de categoria a treia. Aceasta va fi urmată de Puerto San Rafel şi de Valdelinares, o ascensiune nu foarte grea, cu pantă maximă 8,8%, pe care Roberto Heras s-a impus în 2005, atunci când l-a învins pe rusul Denis Menchov, adversarul său la tricoul auriu.

Etapa a X-a – Real Lunasterio de Santa Maria de Veruela – Borja (34,5 kilometri)

 Image

Oamenii de general buni la contratimp vor trebuie să profite la maximum de această etapă, pentru a câştiga sau recupera timp în raport cu căţărătorii puri. Traseul are o ascensiune de categoria a treia încă de la start, ce va crea diferenţe interesante, în timp ce a doua jumătate, chiar dacă este plată, ridică unele obstacole, fiind foarte tehnică.

Etapa a Xl-a – Pamplona – Santuario de San Miguel de Aralar (151 de kilometri)

 Image

Ascensiunea de final (11 kilometri lungime) se află la debut în Vuelta, iar pantele sale de 13% pot duce la ecarturi considerabile, cu atât mai mult cu cât etapa vine la doar o zi după contratimp. Un alt motiv pentru care căţărarea va fi dificilă este că nu oferă momente de respiro, panta fiind în permanenţă dură.

Etapa a Xll-a – Logroño – Logroño (168 de kilometri)

 Image

O rundă fără dificultăţi în jurul oraşului din provincia La Rioja, care îi va scoate pe sprinteri din anonimat după mai multe zile în care atenţia tuturor a fost concentrată asupra luptei de la general.

Etapa a Xlll-a – Belorado – Obregon. Parque de Cabarceno (182 de kilometri)

 Image

Trei ascensiuni plasate în a doua parte a rundei s-ar putea dovedi decisive în reuşita unei evadări. Dacă plutonul nu va fi de acord cu asta, atunci victoria va veni după un sprint în care puncheurii vor fi avantajaţi.

Etapa a XlV-a – Santander – La Camperona (199 de kilometri)

 Image

Prima căţărare de pe traseu va fi Collada de la Hoz, acolo unde Alberto Contador a atacat în 2012, surprinzându-l pe Joaquim Rodriguez şi luându-i acestuia tricoul roşu. Acum, după această ascensiune de categoria a doua, plutonul se va îndrepta spre La Camperona, nu înainte de a trece peste Puerto de San Glorio. Ultimul obstacol al zilei le va surâde cicliştilor explozivi, deoarece panta maximă pe final e de 24%.

Etapa a XV-a – Oviedo – Lagos de Covadonga (149 de kilometri)

 Image

Va fi a 19-a sosire din istorie pe ascensiunea din Asturia, cele mai multe victorii acolo fiind obţinute de spanioli, opt, două dintre acestea fiind aduse de Pedro Delgado. Deşi are 12,6 kilometri lungime şi pantă medie 7,4%, Covadonga nu va fi decisivă, statistica ultimilor ani arătând că favoriţii rar au fost interesaţi de un succes aici, victoria revenindu-le unor rutieri aflaţi în evadare.

Etapa a XVl-a – San Martin del Rey Aurelio – La Farrapona (159 de kilometri)

 Image

A treia zi consecutivă cu finiş la altitudine va aduce şi etapa-regină a ediţiei din acest an. Cinci căţărări de categoria întâi – Alto de la Colladona, Alto del Cordal, Alto de la Cobertoria, Puerto de San Lorenzo şi Lagos de Somiedo – vor aştepta un pluton care va avea din ce în ce mai puţine resurse de energie. În 2011, La Farrapona a fost scena singurei victorii a estonianului Rein Taaramäe într-un Mare Tur.

Etapa a XVll-a – Ortigueira – A Coruña (174 de kilometri)

 Image

Runda care va veni după a doua zi de pauză va fi sinonimă cu o ultimă oportunitate pentru sprinteri să se facă remarcaţi. Tocmai de aceea, şansele unei evadări vor fi ca şi inexistente.

Etapa a XVlll-a – A Estrada – Monte Castrove (175 de kilometri)

 Image

O etapă care nu ar trebui să aibă implicaţii majore asupra ierarhiei generale. Cum greul va apărea pe finalul săptămânii, e posibil ca favoriţii să nu încerce nimic, caz în care avantajaţi vor fi rutierii mai slab clasaţi, al căror obiectiv va fi să îşi salveze participarea în Turul Spaniei.

Etapa a XlX-a – Salvaterra do Miño – Cangas de Morrazo (176,5 kilometri)

 Image

Din nou, atacanţii vor încerca să iasă la rampă, iar terenul le va fi extrem de propice, cu două porţiuni în care aceştia pot acţiona: fie pe ultima căţărare de categoria întâi, fie pe coborârea care îi va duce în Cangas de Morrazo, oraş aflat la debutul în Vuelta.

Etapa a XX-a – Santo Estevo de Ribas de Sil – Puerto de Ancares (163,8 kilometri)

 Image

Mai întâi, această rundă le va face cu ochiul cicliştilor în continuare interesaţi de tricoul alb cu buline roşii, cele patru ascensiuni oferind puncte suficiente pentru câştigarea acestui clasament auxiliar. În ceea ce îi priveşte pe candidaţii la victoria finală, aceştia vor trebui să aştepte până în ultimii trei kilometri – unde vor găsi pante ce oscilează între 10% şi 12,8% – pentru a încerca să facă diferenţa.

Etapa a XXl-a – Santiago de Compostela – Santiago de Compostela (10 kilometri)

 Image

Localitatea galiciană, punctul final al unuia dintre cele mai importante pelerinaje din lumea creştină, va găzdui şi ultima etapă a Turului Spaniei, o situaţie care nu a mai fost întâlnită din 1993. Atunci, elveţianul Alex Zülle a câştigat contratimpul individual în Santiago de Compostela, dar a pierdut Vuelta în favoarea compatriotului său, Toni Rominger, care s-a impus la general pentru un avans de numai 29 de secunde. Contratimpul de acum va fi foarte scurt – doar zece kilometri – iar organizatorii vor spera ca diferenţele din clasamentul general să nu fie mari înainte de start, astfel încât suspansul să se păstreze până în ultima clipă.

Cine va merge în cursă

Doi foşti câştigători, Alberto Contador şi Alejandro Valverde, şi-au confirmat deja participarea, ciclistul lui Tinkoff-Saxo fiind de părere că traseul este foarte dificil, deşi din meniu lipsesc Pirineii. Un alt spaniol, Joaquim Rodriguez, va porni cu obiectivul declarat de a îmbrăca tricoul roşu după ultima etapă, în ciuda faptului că va avea 35 de ani. Rodriguez se va baza pe ajutorul colegului Daniel Moreno, în timp ce Contador îl va avea ca “locotenent” pe polonezul Rafal Majka. În ceea ce îl priveşte pe Valverde, rămâne de văzut dacă acesta va fi ajutat de Nairo Quintana sau de Igor Anton.

Luis Leon Sanchez, unul dintre liderii lui Caja Rural, va căuta o victorie de etapă care să îi aducă un loc în echipa pentru Campionatele Mondiale, în timp ce Daniel Navarro va avea drept obiectiv o clasare în top cinci pentru Cofidis. Dintre cicliştii de general care vor veni din afara Spaniei, trebuie amintiţi Ivan Basso, Thibaut Pinot, Esteban Chaves, Maxime Monfort şi Robert Gesink, în timp ce John Degenkolb, Jens Keukeleire şi Maximiliano Richeze se vor număra printre protagoniştii de la sprinturi.

Alexander Kristoff: “2014: Spring Classics and the Tour de France”

Image

If the UCI would still be running the old World Cup system, then Alexander Kristoff would have been in the top 10 at the end of the 2013 season, which says a lot about his consistency in the one-day races. The Katusha rider was 8th in Milan-Sanremo, 4th in the Tour of Flanders, 9th in Paris-Roubaix, and 3rd in the Vattenfall Cyclassics, but he wasn’t impressive only in the Classics, but also in the bunch sprints, scoring six wins and wearing the green jersey in the Tour de France, after he finished second in the inaugural stage. 

The 26 year-old Norwegian will start the 2014 season in the Tour of Qatar, followed by the Tour of Oman, races in which he hopes to tune-up for the first Classics of the season, Omloop Het Nieuwsblad and Kuurne-Brussels-Kuurne, where he will be one of the contenders. As I wanted to know more about Alexander Kristoff’s goals for this year, I contacted Artem Goriachev, Katusha’s press officer, and he helped me get in touch with the talented sprinter of the team for the following interview. 

– Alex, how was 2013? 

I think it was a pretty good season. Maybe the list of victories was not as big as it could have been, but anyway, I consider that everything went well in 2013. I had victories, I took important podium places, so all I can think about now is just how to improve these results and how to get my upcoming season better than the last one. 

– You’ve had six wins and many other good results, especially in one-day races. What are your best memories from 2013? 

Well, every win is important for me, but of course, I can mention some special races for me. My first World Tour victory so far is really important – it was a stage at the Tour de Suisse and I have great feelings about it. I also like all the stages I won last year in the Tour of Norway, it was a special race for me – great rivals, great crowd, great organization. It was really cool to ride there and to win there. I can add my stage victory in my home race Tour des Fjords. My podium at first stage of Tour de France and the green jersey I worn even for one day was a good experience for me too. Of course, I can name the 3rd place at Vattenfall Cyclassics and the 4th  place at Ronde van Vlaanderen. It was really nice! 

– Was there a race that left you disappointed? 

Yeah, I can say that about all the races I did not win! But to be serious, I’ve had a great experience in the 2013 season, and all the races where I was close, but did not win, bring me now big motivation for the new season. I’d like to win a stage at Tour de France – this is my dream, I’d like to get at least on the podium of Sanremo, Roubaix or Flanders, where I was really close. I think every year I improve, my team Katusha is great and I have a huge support from the management and my teammates, so everything is going ahead well and I believe in the next years I will get more. 

– So, you dream of winning a Tour de France stage, but I presume that also the Spring Classics will have an important place in your calendar for 2014. 

You’re right, a stage win in the Tour de France is still a dream, as well as the green jersey. And for next year these are my real big aims. But besides, I will take part in the biggest Spring Classics, where I will try to win. In 2013, as I already mentioned, I was good in the Spring, so I hope I will keep improving there. Ronde van Vlaanderen suits me better than Paris–Roubaix, but I think I will have the opportunities to show myself there too. Milan–Sanremo, Gent–Wevelgem, E3 Prijs also, why not? All the Spring Classics, except the Ardennes ones, will be in my plans. 

– Is there a particular Classic you would like to win? 

I really like the Ronde van Vlaanderen, this is special race for me and it really suits me. In 2013, I was very close to a final podium, it was a great race, so I want to come there and to be competitive and to get my chance. 

– What would you say are your chances of winning the green jersey? 

To win the green jersey is the Tour de France is very difficult, but never say never. Yes, last year Peter Sagan was unbeatable, nobody could follow him in this fight, but you never know how the race can turn. I will try to win a stage, to get as much points as possible and we will see what will happen after that. Anyway, I will do all that is possible to be at my best and to justify my team’s confidence. 

– I saw that the World Championships are also on your agenda. What do you think of the profile? 

Well, at the moment we can talk about team time trial together with my Katusha Team. I would like to be a part of Katusha at the World Championships. Talking about the road race, of course I’d like to take part in it, but I still have to study the route, to see if it suits my characteristics. Besides, I have to be in strong shape to be competitive there and to get a chance to enter in the roster of the national team.

Alexander Kristoff: “2014: clasicele de primăvară şi Turul Franţei”

Image

Dacă Uniunea Ciclistă Internaţională ar fi organizat în continuare Cupa Mondială, atunci Alexander Kristoff ar fi terminat între primii zece la finalul sezonului 2013, ceea ce spune multe despre constanţa sa în cursele de o zi. Rutierul Katushei a fost al optulea în Milano-San Remo, al patrulea în Turul Flandrei, al nouălea în Paris-Roubaix şi al treilea în Clasica de la Hamburg, dar nu a impresionat doar în clasice, ci şi la sprinturile masive, obţinând şase succese şi purtând tricoul verde în Turul Franţei, după ce a fost al doilea în etapa inaugurală.

Norvegianul în vârstă de 26 de ani va începe sezonul 2014 în Turul Qatarului, urmat de Turul Omanului, unde speră să îşi intre în formă pentru primele curse de o zi ale stagiunii, Omloop Het Nieuwsblad şi Kuurne-Bruxelles-Kuurne, în care va fi unul dintre favoriţi. Deoarece am dorit să aflu mai multe despre obiectivele lui Alexander Kristoff, l-am contactat pe Artem Goriachev, ofiţerul de presă al Katushei, iar el m-a ajutat să realizez acest interviu cu talentatul sprinter scandinav.

– Alex, cum a fost 2013?

Cred că a fost un sezon destul de bun. Poate lista victoriilor nu a fost atât de lungă cum ar fi putut fi, dar în orice caz, consider că totul a mers bine în 2013. Am obţinut succese, am avut clasări importante pe podium şi tot ce mă gândesc acum este cum să îmbunătăţesc aceste rezultate şi cum să fac ca noul sezon să fie mai bun decât precedentul.

– Ai obţinut şase victorii şi multe alte rezultate bune, în special în cursele de o zi. Care sunt cele mai frumoase amintiri din 2013?

Fiecare succes este important, dar pot menţiona câteva curse speciale pentru mine. Prima mea victorie în World Tour e foarte importantă, a fost o etapă în Turul Elveţiei şi îmi amintesc de ea cu plăcere. De asemenea, îmi plac toate etapele pe care le-am câştigat anul trecut în Turul Norvegiei, a fost o cursă importantă pentru mine: adversari puternici, public extraordinar, organizare excelentă. A fost cu adevărat frumos să concurez şi să câştig acolo. Mai trebuie să menţionez şi victoria din Turul Fiordurilor, tot pe teren propriu. Podiumul din prima etapă a Turului Franţei şi tricoul verde pe care l-am purtat pentru o zi au reprezentat o experienţă bună. Evident, mai trebuie să aduc în discuţie locul al treilea din Clasica de la Hamburg şi locul al patrulea din Turul Flandrei.

– Ai fost dezamăgit după vreo cursă?

Da, pot spune asta despre toate cursele pe care nu le-am câştigat. Însă, ca să fiu sincer, am avut parte de o experienţă minunată în 2013 şi toate cursele în care am fost aproape, dar nu am câştigat, îmi oferă o motivaţie uriaşă pentru noul sezon. Mi-ar plăcea să câştig o etapă în Turul Franţei, acesta este visul meu. Şi aş mai vrea să obţin cel puţin un podium în Milano-San Remo, Turul Flandrei sau Paris-Roubaix, unde am fost foarte aproape în trecut. Consider că în fiecare an devin mai bun, echipa mea Katusha este extraordinară şi sunt sprijinit atât de management, cât şi de colegi, aşa că totul merge înainte bine şi cred că în următorii ani voi obţine mai mult.

– Aşadar, visezi la o etapă în Turul Franţei, dar presupun că si clasicele de primăvară vor juca un rol important în programul tău pentru 2014.

Într-adevăr, o victorie în Turul Franţei este în continuare un vis, la fel ca tricoul verde, acestea sunt obiectivele mele pentru sezonul următor. Voi participa şi în clasicele de primăvară, unde voi încerca să mă impun. În 2013, aşa cum am spus mai devreme, m-am descurcat bine în aceste curse şi sper că voi deveni mai bun. Turul Flandrei mi se potriveşte mai mult decât Paris-Roubaix, dar cred că voi avea oportunitatea să mă fac remarcat şi acolo. Milano-San Remo, Gent-Wevelgem, E3 Prijs, de ce nu? Toate clasicele de primăvară, cu excepţia celor din Ardeni, se află în planurile mele.

– Este vreo clasică anume pe care doreşti să o câştigi?

Îmi place mult Turul Flandrei, e o cursă specială pentru mine şi mi se potriveşte. În 2013, am fost foarte aproape să termin pe podium, a fost o cursă extraordinară, aşa că vreau să revin acolo, să fiu competitiv şi să profit de fiecare şansă.

– Care crezi că sunt şansele tale la tricoul verde?

Să câştig tricoul verde în Turul Franţei este foarte dificil, dar niciodată nu trebuie să spui niciodată. Într-adevăr, Peter Sagan a fost imbatabil anul trecut, nimeni nu l-a putut urma în această luptă, însă niciodată nu poţi să ştii cum se desfăşoară cursa. Voi încerca să câştig o etapă, să obţin cât mai multe puncte posibile şi vom vedea apoi ce se va întâmpla. Oricum, voi face tot ce voi putea pentru a fi la cel mai înalt nivel, astfel încât să justific încrederea pe care mi-o va acorda echipa.

– Ştiu că vei participa şi la Campionatele Mondiale. Ce părere ai despre traseu?

Pentru moment, putem vorbi doar despre contratimpul pe echipe în care voi participa cu Katusha. În ceea ce priveşte cursa pe şosea, evident că mi-ar face plăcere să particip, dar trebuie să studiez traseul şi să văd dacă se potriveşte abilităţilor mele. În afară de asta, trebuie să mă aflu într-o formă foarte bună pentru a fi competitiv acolo şi pentru a avea o şansă să fac parte din echipa naţională.

A chat with Matej Mohoric, the U23 world champion

Last September, after a memorable descent, Matej Mohoric won the U23 world title, one year after he won the rainbow jersey in the Junior race. One of the most gifted young riders out there, the 19 year old Slovenian signed with Cannondale for the next seasons and will make his World Tour debut in a couple of days, at the Tour Down Under. After going to Oz, he will race in Europe, where he will get for the first time in his career the taste of the Ardennes Classics that suit him so well. This week, before traveling to Australia, I caught up with Matej and he talked about the first months with Cannondale and his plans for this season.

– Matej, in September you won the U23 World Championships. How was that win?

It was really amazing that I managed to repeat the success from Valkenburg in Firenze. The emotions when I realized I collected another title were awesome, sensational, more or less the same as last year. It is a wave of adrenalin that goes through your body when you cross the finish line. I am grateful to my teammates and everyone else who stands behind those results.

– How are things going before your debut at the Tour Down Under?

I’m enjoying every single moment of living as a pro now. I have my eyes and ears open. I try to learn as much as I can, I accept every single advice. I know I’m a very unexperienced rider and that I have a lot to learn. 

– On what did you work during the training camp with Cannondale?

We worked a lot on my time trial and we improved my position on the new bicycle. I am also doing more work in the gym than I did in the past season. 

– Did you get to talk to the team about your schedule for 2014?

I will start my season in Australia with Down Under and Herald Sun Tour. I’ll continue in Italy and Swiss with Trofeo Laiguelia and Gran Premio di Lugano. Than I’ll do Paris-Nice and after that the Ardennes Classics: Amstel Gold Race, Flèche Wallonne and Liège–Bastogne–Liège. That is the plan, but we might change it if necessary.

– Are there any particular races you would like to ride?

No, I don’t have special wishes for the next season. I want to do one of the Grand Tours in the next seasons. Maybe the Tour de Slovenia as a pro. And the World Championships, of course. Maybe also the Olympics. For 2014, my objectives are mostly to gain experience. I will try to learn as much as possible and get to know the world of professional cycling. 

– In our previous interview, you’ve told me your dream is winning the Giro, but you also showed some impressive qualities in one-day races. Will you also focus on these?

For now I will focus on improving and preparing myself for the new level of training and racing. I have few years to develop myself and than we will see what comes, what type of rider I become.

Post Navigation