Turul Spaniei 2014
Aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani, Unipublic a aşteptat până în luna ianuarie pentru a face public traseul Vueltei, al treilea Mare Tur al sezonului. Ediţia cu numărul 69 se va desfăşura între 23 august şi 14 septembrie, va avea 57 de kilometri de contratimp şi opt finaluri la altitudine, dintre care patru vor apărea pe traseu pentru prima dată. După cum se poate vedea din aceste informaţii, organizatorii au redus numărul sosirilor în căţărare, fără ca asta să însemne mai multe etape pentru sprinteri, care vor fi din nou dezavantajaţi.
Problema cu etapele ce se vor termina în ascensiune este că acestea nu oferă multe oportunităţi de atac, totul urmând să se decidă pe ultima căţărare, când mai sunt doar câţiva kilometri până la final. De asemenea, cum vor fi mai puţin de 60 de kilometri de contratimp, căţărătorii nu vor fi obligaţi să atace de fiecare dată, deoarece pierderile acestora în etapele contracronometru nu vor fi mari. În comparaţie cu Giro şi Le Tour, Turului Spaniei îi lipseşte o etapă cu un profil similar clasicelor din Ardeni (Amstel Gold Race sau Liège–Bastogne–Liège), care îi poate surprinde pe mulţi, ducând astfel la crearea unor ecarturi neaşteptate.
Pe de altă parte, traseul a fost şi în anii precedenţi, mai mult sau mai puţin, similar cu cel din 2014, iar Vuelta a fost de fiecare dată cel mai spectaculos Mare Tur al stagiunii, ceea ce demonstrează încă o dată că rutierii sunt cei care decid cum curge cursa. În fine, deşi vine la final de stagiune, competiţia din Peninsula Iberică poate atrage multe nume mari la start, peste nivelul din sezoanele anterioare, deoarece Campionatele Mondiale se vor desfăşura în Spania, la Ponferrada.
Traseul Turului Spaniei din 2014
Etapa l – Jerez de la Frontera – Jerez de la Frontera (12,6 kilometri)
Pentru a cincea oară la rând, Turul Spaniei va începe cu un contratimp pe echipe, unul scurt, care va crea diferenţe minime între candidaţii la tricoul roşu. Va fi prima sosire acolo după 17 ani, la precedenta vizită învingător fiind reprezentantul gazdelor, Eleuterio Anguita Hinojosa.
Etapa a ll-a – Algeciras – San Fernando (174,4 kilometri)
Ziua va începe cu o căţărare de categoria a treia, în vârful căreia îl vom afla pe primul purtător al tricoului alb cu buline albastre. Apoi, drumul va fi plat, dar nu lipsit de pericole, deoarece vântul are toate şansele să îşi facă apariţia pe final şi să creeze “borduri”. Dacă totul va merge conform planului, atunci se va consemna cea dintâi sosire la sprint a ediţiei 2014.
Etapa a lll-a – Cadiz – Arcos de la Frontera (188 de kilometri)
Trei ascensiuni de categoria a treia şi un finiş în uşoară urcare se vor afla în “meniul” rundei, care le va fi propice sprinterilor cu calităţi de puncheuri. Arcos de la Frontera, un orăşel cu puţin peste 31 000 de locuitori, va găzdui în premieră o sosire în Vuelta.
Etapa a lV-a – Mairena del Alcor – Cordoba (172,6 kilometri)
La precedenta vizită în Cordoba, Liquigas a făcut spectacol pe ultima coborâre de pe traseu, desprinzându-se cu patru ciclişti, între care Vincenzo Nibali şi Peter Sagan, slovacul obţinând victoria. Acum, o căţărare de categoria a doua va apărea târziu, dar distanţa din vârf până la final este destul de lungă, ceea ce înseamnă că şansele ca favoriţii la tricoul roşu să încerce ceva sunt destul de mici. În schimb, e foarte probabil să fie un finiş la sprint, dar dintr-un grup redus.
Etapa a V-a – Priego de Cordoba – Ronda (182,3 kilometri)
Lunga ascensiune plasată în ultimii 30 de kilometri le va pune pune probleme unor rutieri, în special sprinterilor puri, care au puţine oportunităţi în ediţia cu numărul 69 a Vueltei. Victoria va veni fie după un scenariu identic cu cel din runda precedentă, fie după un atac dat târziu de câţiva oameni care nu contează la general.
Etapa a Vl-a – Benalmadena – La Zubia (157,7 kilometri)
Dintre cele opt finaluri la altitudine, patru îşi vor face debutul în Turul Spaniei. Este şi cazul lui Cumbres Verdes, care le va oferi pretendenţilor la ierarhia generală o primă ocazie de a vedea la ce nivel se află. Căţărarea din Andalucia nu impresionează prin lungime, ci prin duritatea pantei, ce ajunge şi la 13%. Cum va fi prima sosire în ascensiune, este de aşteptat ca atacurile să apară destul de târziu.
Etapa a Vll-a – Alhendin – Alcaudete (165,4 kilometri)
În provincia Jaen, Alcaudete este cunoscut pentru castelul construit aici de mauri în urmă cu un mileniu. De vineri, 29 august, va fi cunoscut şi pentru finişul de etapă pe care îl va organiza. Traseul e valonat, iar ultimii cinci kilometri nu fac excepţie, panta medie fiind de 4%. Va fi un test util pentru cicliştii care au venit în Vuelta să se pregătească pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada.
Etapa a Vlll-a – Baeza – Albacete (207,4 kilometri)
O zi care nu are cum să nu se încheie la sprint masiv, într-un oraş care ultima oară când a figurat pe harta cursei, în 2003, l-a avut drept învingător pe italianul Alessandro Petacchi.
Etapa a lX-a – Carboneras de Guadazaon – Aramon Valdelinares (181 de kilometri)
Lucrurile serioase vor începe în a doua jumătate a rundei, odată cu Puerto de Cabigondo, o căţărare de categoria a treia. Aceasta va fi urmată de Puerto San Rafel şi de Valdelinares, o ascensiune nu foarte grea, cu pantă maximă 8,8%, pe care Roberto Heras s-a impus în 2005, atunci când l-a învins pe rusul Denis Menchov, adversarul său la tricoul auriu.
Etapa a X-a – Real Lunasterio de Santa Maria de Veruela – Borja (34,5 kilometri)
Oamenii de general buni la contratimp vor trebuie să profite la maximum de această etapă, pentru a câştiga sau recupera timp în raport cu căţărătorii puri. Traseul are o ascensiune de categoria a treia încă de la start, ce va crea diferenţe interesante, în timp ce a doua jumătate, chiar dacă este plată, ridică unele obstacole, fiind foarte tehnică.
Etapa a Xl-a – Pamplona – Santuario de San Miguel de Aralar (151 de kilometri)
Ascensiunea de final (11 kilometri lungime) se află la debut în Vuelta, iar pantele sale de 13% pot duce la ecarturi considerabile, cu atât mai mult cu cât etapa vine la doar o zi după contratimp. Un alt motiv pentru care căţărarea va fi dificilă este că nu oferă momente de respiro, panta fiind în permanenţă dură.
Etapa a Xll-a – Logroño – Logroño (168 de kilometri)
O rundă fără dificultăţi în jurul oraşului din provincia La Rioja, care îi va scoate pe sprinteri din anonimat după mai multe zile în care atenţia tuturor a fost concentrată asupra luptei de la general.
Etapa a Xlll-a – Belorado – Obregon. Parque de Cabarceno (182 de kilometri)
Trei ascensiuni plasate în a doua parte a rundei s-ar putea dovedi decisive în reuşita unei evadări. Dacă plutonul nu va fi de acord cu asta, atunci victoria va veni după un sprint în care puncheurii vor fi avantajaţi.
Etapa a XlV-a – Santander – La Camperona (199 de kilometri)
Prima căţărare de pe traseu va fi Collada de la Hoz, acolo unde Alberto Contador a atacat în 2012, surprinzându-l pe Joaquim Rodriguez şi luându-i acestuia tricoul roşu. Acum, după această ascensiune de categoria a doua, plutonul se va îndrepta spre La Camperona, nu înainte de a trece peste Puerto de San Glorio. Ultimul obstacol al zilei le va surâde cicliştilor explozivi, deoarece panta maximă pe final e de 24%.
Etapa a XV-a – Oviedo – Lagos de Covadonga (149 de kilometri)
Va fi a 19-a sosire din istorie pe ascensiunea din Asturia, cele mai multe victorii acolo fiind obţinute de spanioli, opt, două dintre acestea fiind aduse de Pedro Delgado. Deşi are 12,6 kilometri lungime şi pantă medie 7,4%, Covadonga nu va fi decisivă, statistica ultimilor ani arătând că favoriţii rar au fost interesaţi de un succes aici, victoria revenindu-le unor rutieri aflaţi în evadare.
Etapa a XVl-a – San Martin del Rey Aurelio – La Farrapona (159 de kilometri)
A treia zi consecutivă cu finiş la altitudine va aduce şi etapa-regină a ediţiei din acest an. Cinci căţărări de categoria întâi – Alto de la Colladona, Alto del Cordal, Alto de la Cobertoria, Puerto de San Lorenzo şi Lagos de Somiedo – vor aştepta un pluton care va avea din ce în ce mai puţine resurse de energie. În 2011, La Farrapona a fost scena singurei victorii a estonianului Rein Taaramäe într-un Mare Tur.
Etapa a XVll-a – Ortigueira – A Coruña (174 de kilometri)
Runda care va veni după a doua zi de pauză va fi sinonimă cu o ultimă oportunitate pentru sprinteri să se facă remarcaţi. Tocmai de aceea, şansele unei evadări vor fi ca şi inexistente.
Etapa a XVlll-a – A Estrada – Monte Castrove (175 de kilometri)
O etapă care nu ar trebui să aibă implicaţii majore asupra ierarhiei generale. Cum greul va apărea pe finalul săptămânii, e posibil ca favoriţii să nu încerce nimic, caz în care avantajaţi vor fi rutierii mai slab clasaţi, al căror obiectiv va fi să îşi salveze participarea în Turul Spaniei.
Etapa a XlX-a – Salvaterra do Miño – Cangas de Morrazo (176,5 kilometri)
Din nou, atacanţii vor încerca să iasă la rampă, iar terenul le va fi extrem de propice, cu două porţiuni în care aceştia pot acţiona: fie pe ultima căţărare de categoria întâi, fie pe coborârea care îi va duce în Cangas de Morrazo, oraş aflat la debutul în Vuelta.
Etapa a XX-a – Santo Estevo de Ribas de Sil – Puerto de Ancares (163,8 kilometri)
Mai întâi, această rundă le va face cu ochiul cicliştilor în continuare interesaţi de tricoul alb cu buline roşii, cele patru ascensiuni oferind puncte suficiente pentru câştigarea acestui clasament auxiliar. În ceea ce îi priveşte pe candidaţii la victoria finală, aceştia vor trebui să aştepte până în ultimii trei kilometri – unde vor găsi pante ce oscilează între 10% şi 12,8% – pentru a încerca să facă diferenţa.
Etapa a XXl-a – Santiago de Compostela – Santiago de Compostela (10 kilometri)
Localitatea galiciană, punctul final al unuia dintre cele mai importante pelerinaje din lumea creştină, va găzdui şi ultima etapă a Turului Spaniei, o situaţie care nu a mai fost întâlnită din 1993. Atunci, elveţianul Alex Zülle a câştigat contratimpul individual în Santiago de Compostela, dar a pierdut Vuelta în favoarea compatriotului său, Toni Rominger, care s-a impus la general pentru un avans de numai 29 de secunde. Contratimpul de acum va fi foarte scurt – doar zece kilometri – iar organizatorii vor spera ca diferenţele din clasamentul general să nu fie mari înainte de start, astfel încât suspansul să se păstreze până în ultima clipă.
Cine va merge în cursă
Doi foşti câştigători, Alberto Contador şi Alejandro Valverde, şi-au confirmat deja participarea, ciclistul lui Tinkoff-Saxo fiind de părere că traseul este foarte dificil, deşi din meniu lipsesc Pirineii. Un alt spaniol, Joaquim Rodriguez, va porni cu obiectivul declarat de a îmbrăca tricoul roşu după ultima etapă, în ciuda faptului că va avea 35 de ani. Rodriguez se va baza pe ajutorul colegului Daniel Moreno, în timp ce Contador îl va avea ca “locotenent” pe polonezul Rafal Majka. În ceea ce îl priveşte pe Valverde, rămâne de văzut dacă acesta va fi ajutat de Nairo Quintana sau de Igor Anton.
Luis Leon Sanchez, unul dintre liderii lui Caja Rural, va căuta o victorie de etapă care să îi aducă un loc în echipa pentru Campionatele Mondiale, în timp ce Daniel Navarro va avea drept obiectiv o clasare în top cinci pentru Cofidis. Dintre cicliştii de general care vor veni din afara Spaniei, trebuie amintiţi Ivan Basso, Thibaut Pinot, Esteban Chaves, Maxime Monfort şi Robert Gesink, în timp ce John Degenkolb, Jens Keukeleire şi Maximiliano Richeze se vor număra printre protagoniştii de la sprinturi.
Cafe Roubaix 