Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “Mai, 2013”

Criteriul Dauphiné 2013

Image

Depresia post-Giro de care suferă mulţi fani ai ciclismului după primul Mare Tur al anului va fi vindecată foarte uşor sezonul acesta, deoarece la exact o săptămână de la încheierea Turului Italiei va porni la drum Criteriul Dauphiné, cursă aflată la cea de-a 65-a ediţie, care va reprezenta o bună ocazie pentru favoriţii din Turul Franţei să vadă la ce nivel se află cu mai puţin de o lună înainte de startul cursei. Două lucruri atrag atenţia asupra Criteriului Dauphiné 2013: în primul rând, are cei mai puţini kilometri de contratimp individual din 2004 încoace, doar 32,5; în al doilea rând, traseul îi avantajează clar pe căţărători, care vor avea parte de patru finişuri în urcare.

Pentru prima oară în istorie, caravana va pleca la drum din Elveţia, cu o etapă destinată puncheurilor, ce se va termina pe o ascensiune de categoria a treia. Următoarele două zile le sunt rezervate atacanţilor şi oamenilor interesaţi de tricoul alb cu buline roşii, şansele sprinterilor fiind infime, din cauza traseului valonat, presărat cu multe ascensiuni mai potrivite unor oameni ca Tony Gallopin, Gianni Meersman sau Simon Gerrans. Cum Turul Franţei va avea două contratimpuri individuale în 2013, această probă nu putea lipsi din Criteriul Dauphiné, urmând să îşi facă apariţia în etapa a patra, când cicliştii vor avea parte de o rundă perfect plată, în lungime de 32,5 kilometri, care îi va duce la Parc des Oiseaux.

Contratimpul este inteligent plasat de către organizatori la jumătatea cursei, înainte de prima sosire cu adevărat dificilă la altitudine. Cum se vor face diferenţe însemnate, rutierii cu probleme la contratimp vor fi nevoiţi să atace în zilele următoare, iar prima oportunitate de care vor beneficia va veni joi, când se va ajunge pe Valmorel, o căţărare de categorie specială, tipică pentru Alpi, în lungime de 12,7 kilometri şi cu pantă medie 7%. Caracteristicile sale îi permit uneia dintre echipele favoriţilor să controleze ostilităţile încă de la start şi să anihileze atacurile adversarilor, înainte ca liderul să accelereze.

Etapa a şasea le va oferi o şansă sprinterilor, pentru ca penultimă rundă a cursei să aducă noi modificări în clasamentul general. La scurt timp de la plecare, plutonul va trece peste Alpe d’Huez, care va reprezenta încălzirea pentru ceea ce va urma pe final. Acolo îşi vor face apariţia Col du Noyer, ascensiune de categoria întâi, urmată de finişul de la Superdevoluy. Cum ultima căţărare are patru kilometri cu pantă medie 6%, nu este exclus ca atacurile să apară de pe Noyer, chiar dacă la originea lor se vor afla rutieri mai slab clasaţi la general.

Etapa a opta, care va pune punct cursei, se va termina la altitudine, după trei ascensiuni repertoriate, ultima dintre acestea fiind Risoul (13,9 kilometri lungime, pantă medie 6,7%). Căţărarea din departamentul Hautes-Alpes a mai fost prezentă  şi la ediţia din 2010, când Nicolas Vogondy a câştigat dintr-o evadare, dar şi în Tour de l’Avenir din acelaşi an, când a fost consemnată victoria columbianului Nairo Quintana, în faţa americanului Andrew Talansky.

Favoriţii

Traseul Criteriului Dauphiné, cu un contratimp individual plat şi ascensiuni cu o pantă constantă, ce nu necesită schimbări bruşte de ritm, i se potriveşte de minune lui Chris Froome, care va veni susţinut de o echipă foarte puternică, urmând să fie flancat de oameni ca Edvald Boasson Hagen, Richie Porte, Vasil Kiryienka sau David Lopez. Britanicul, principalul favorit la câştigarea Turului Franţei, trebuie să confirme statutul de care se bucură şi să arate că poate pune secunde sau minute în faţa adversarilor şi pe munte, nu doar la contratimp, aşa cum a făcut anul trecut conaţionalul său, Bradley Wiggins. Tocmai de aceea, e de aşteptat ca Froome să nu stea la cutie în etapele cu finiş în căţărare şi să încerce să îşi măsoare forţele cu rivalii la tricoul galben.

În ceea ce îl priveşte pe principalul oponent al britanicului, Alberto Contador, acesta a rămas dator în actualul sezon şi e conştient de asta, evoluţia sa de până acum fiind cu mult sub cea cu care şi-a obişnuit fanii. Spaniolul are un singur succes în 2013, obţinut în etapa a şasea din Turul San Luis, şi se prezintă la start cu o serie de înfrângeri în faţa cicliştilor echipei Sky, care este posibil să îi fi afectat moralul. Cum contratimpul individual e plat, Contador va fi nevoit să atace în munţi, forma sa pe căţărări reprezentând încă o enigmă, la fel ca nivelul echipei ce îi va fi alături.

Dublu câştigător al Criteriului Dauphiné, Alejandro Valverde va căuta un rezultat care să îi ofere încrederea necesară că poate prinde un podium în Turul Franţei, o evoluţie similară dorind să aibă şi conaţionalul său, Joaquim Rodriguez, care şi-a concentrat toată pregătirea din 2013 în jurul Marii Bucle. Deşi dezavantajaţi de contratimp, Jurgen Van Den Broeck şi Pierre Rolland nu trebuie trecuţi cu vederea, datorită numeroaselor finişuri în urcare, în vreme ce Thomas De Gendt şi Jakob Fuglsang (rămas dator la capitolul rezultate în 2013) vor încerca să îşi depună candidatura la o clasare între primii cinci din Marea Buclă.

Date statistice:

– patru rutieri împart recordul de victorii în Criteriul Dauphiné (3): Nello Lauredi, Luis Ocaña, Charly Mottet şi Bernard Hinault

– 13 ţări au dat un învingător în cursa din Hexagon, cele mai multe succese fiind obţinute de Franţa (30)

– ultimul reprezentant al gazdelor care s-a impus aici a fost Christophe Moreau, în 2007

– un singur fost câştigător al cursei se va afla la start, Alejandro Valverde (2008 şi 2009)

– în ultimele două decenii, doar doi ciclişti au triumfat în Criteriul Dauphiné şi Turul Franţei în acelaşi sezon: Miguel Indurain şi Bradley Wiggins

– opt localităţi îşi vor face debutul pe harta Criteriul Dauphiné în 2013: Champéry, Ambérieu-en-Bugey, Tarare, Grésy-sur-Aix, Valmorel, La Léchère, Le Pont de Claix şi Superdévoluy

Pe scurt

Triumfător sezonul acesta în Tirreno-Adriatico, Turul Trentino şi Turul Italiei, Vincenzo Nibali şi-a luat o binemeriată vacanţă după ultimul succes, urmând să revină în competiţii peste ceva mai mult de o lună. Rutierul Astanei a adunat 48 de zile de cursă în 2013 şi vrea să aibă o recuperare perfectă, înainte de a începe pregătirea pentru celelalte obiectivele ale stagiunii: Turul Spaniei şi Campionatele Mondiale de la Florenţa. În funcţie de ce va hotărî împreună cu managerul Giuseppe Martinelli, Nibali ar putea lua startul în Turul Austriei, cursă care va fi urmată de Turul Poloniei. Apoi, ultimele reglaje înainte de Vuelta vor fi făcute în Turul Burgosului. În ceea ce priveşte sezonul 2014, italianul a confirmat pentru Gazzeta dello Sport că se va concentra pe Turul Franţei şi că este tentat de un start în Turul Down Under, care se desfăşoară în luna ianuarie.

Astana este echipa care a obţinut cei mai mulţi bani din premii la cea de-a 96-a ediţie a Corsei Rosa, 297 671 de euro, urmată de Sky (172 930 de euro) şi Movistar (108 547 de euro). În partea inferioară a acestui clasament se află Euskaltel (16 435 de euro), Orica-GreenEdge (13 118 euro) şi Vacansoleil (10 735 de euro). Dintre grupările Pro Continentale, cel mai mult a câştigat Vini Fantini, 53 081 de euro.

Revenit în curse după o pauză mai lungă de jumătate de an, Luis Leon Sanchez a impresionat pe toată lumea prin victoria obţinută în ultima etapă a Turului Belgiei, care l-a urcat pe locul secund în clasamentul general, după germanul Tony Martin. Deşi mulţi se aşteptau să îl vadă concurând în Turul Franţei, ciclistul iberic al echipei Blanco a anunţat nu va participa la ediţia cu numărul 100, programul său pentru a doua jumătate a stagiunii urmând să arate astfel: Campionatele Naţionale, Turul Poloniei, Tour de l’Ain, Turul Spaniei (unde are drept obiectiv un succes de etapă) şi Campionatele Mondiale.

Turul Italiei s-a încheiat de numai câteva zile, dar deja au apărut informaţii neoficiale privind parcursul ediţiei de anul viitor, care va pleca la drum din Belfast: contratimpul pe echipe nu va lipsi în 2014, Bari fiind oraşul cu cele mai mari şanse să îl organizeze. Apoi, organizatorii vor duce plutonul la Ponte a Ema, pentru a sărbători un secol de la naşterea lui Gino Bartali, ceva mai târziu urmând să îşi facă apariţia Mortirolo şi Monte Zoncolan, fiind şanse mari ca ascensiunea din regiunea Friuli-Venezia Giulia să fie parcursă de două ori în aceeaşi etapă. Nu este exclus ca un contratimp în căţărare să se afle din nou pe traseu, la Plan de Corones sau Oropa, în timp ce pentru oraşul de final al cursei continuă negocierile, cu Milano printre favorite.

Fred Rodriguez a devenit pentru a patra oară în carieră campion al Statelor Unite, după ce s-a impus la sprint în cursa desfăşurată în Chattanooga, pe distanţa de 165 de kilometri. În vârstă de 39 de ani, rutierul echipei continentale Jelly Belly i-a învins pe Brent Bookwalter şi Kiel Reijnen, în timp ce câştigătorul ediţiei precedente, Timothy Duggan, a sosit pe locul 20. Pentru Rodriguez, în al cărui palmares se află şi un succes de etapă în Turul Italiei din 2004, aceasta este a patra victorie obţinută la Naţionale, un nou record al competiţiei.

Ierarhiile World Tour după Turul Italiei

Clasamentul individual:

1 – Fabian Cancellara – 351 de puncte

2 – Vincenzo Nibali – 322 de puncte

3 – Peter Sagan – 312 puncte

4 – Carlos Betancur – 255 de puncte

5 – Daniel Martin – 247 de puncte

6 – Joaquim Rodriguez – 246 de puncte

7 – Richie Porte – 221 de puncte

8 – Michele Scarponi – 213 puncte

9 – Chris Froome – 198 de puncte

10 – Simon Spilak – 189 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Sky – 865 de puncte

2 – Katusha – 681 de puncte

3 – Movistar – 602 puncte

4 – RadioShack-Leopard – 481 de puncte

5 – Omega Pharma-Quick Step – 478 de puncte

6 – Astana – 473 de puncte

7 – Garmin-Sharp – 463 de puncte

8 – BMC – 437 de puncte

9 – AG2R – 418 puncte

10 – Lampre – 392 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Columbia – 766 de puncte

2 – Italia – 720 de puncte

3 – Spania – 707 puncte

4 – Marea Britanie – 509 puncte

5 – Australia – 437 de puncte

6 – Belgia – 408 puncte

7 – Olanda – 396 de puncte

8 – Belgia – 366 de puncte

9 – Elveţia – 362 de puncte

10 – Slovacia – 322 de puncte

Nibali şi Cavendish

Sunt cei doi oameni care şi-au pus amprenta asupra celei de-a 96-a ediţii a Turului Italiei, câştigând un total de şapte etape şi două tricouri distinctive (cel roz şi cel roşu). Primul, Vincenzo Nibali, a dat dovadă de “clasă, forţă şi modestie”, pentru a-l cita pe fostul său coleg, Ivan Basso, şi a dominat un Mare Tur la startul căruia mulţi îl creditau cu a doua şansă. Doar al treilea rutier în activitate cu două triumfuri în cursele majore, Nibali a obţinut un succes care nu poate fi contestat de nimeni, în ciuda etapelor modificate/anulate din cauza vremii şi abandonurilor unor adversari.

Aflat la Astana de ceva mai mult de şase luni, italianul a făcut alături de gruparea kazahă câteva progrese remarcabile, nu doar pe căţărări, ci şi la contratimp, acolo unde a fost ajutat, printre alţii, de Jarno Trulli, fostul pilot de Formula 1, şi Gianni Sala, specialistul în telemetrie care a colaborat cu în trecut cu Ferrari. Evident, diferenţa nu s-a realizat doar datorită calităţilor fizice, ci şi psihicului extrem de puternic, Nibali fiind unul dintre cicliştii de top ai plutonului la acest capitol. Autor al unei “triple” unice – Tirreno-Adriatico, Turul Trentino, Turul Italiei – rutierul în vârstă de 28 de ani şi-a câştigat dreptul să viseze că în următoarele sezoane va câştiga Turul Franţei, singura mare cursă pe etape care îi lipseşte din palmares.

În ceea ce îl priveşte pe Mark Cavendish, acesta a arătat încă o dată de ce este unul dintre cei mai valoroşi sprinteri din istorie, fiind şanse bune să devină cel mai mare până când se va retrage din activitate. Nimeni, poate nici britanicul, nu s-ar fi aşteptat să bifeze cinci succese din tot atâtea posibile şi să câştige şi tricoul roşu, unul rezervat căţărătorilor în ultimii ani. Cele cinci succese din Il Giro, garnisite cu adjudecarea clasamentului pe puncte, reprezintă una dintre cele mai importante performanţe ale carierei, alături de triumful de la Campionatele Mondiale, victoria din Milano-San Remo şi cele şase etape câştigate la o singură ediţie a Turului Franţei.

Ajuns la 41 de victorii în Marile Tururi, care l-au urcat pe locul cinci într-o ierarhie all-time, la egalitate cu Bernard Hinault, Mark Cavendish este în continuare cel mai rapid om din pluton, însă ştie şi el că situaţia nu va dura la nesfârşit, lucru confirmat şi de Brian Holm, directorul sportiv al lui Omega Pharma-Quick Step, care a declarat că rutierul originar din Insula Man mai are cel mult trei ani la cel mai înalt nivel. Tocmai de aceea, Cavendish va trebui să profite la maximum de fiecare oportunitate pe care o va avea, mai ales că din ce în ce mai mulţi sprinteri tineri dornici de afirmare îşi fac apariţia în plutonul profesionist.

Poate cea mai spectaculoasă cursă pe etape a sezonului, Il Giro a primit câteva lovituri neaşteptate pe parcurs, dar a rezistat şi “a trăit”, în mare şi datorită lui Vincenzo Nibali şi Mark Cavendish, actorii principali din ultimele trei săptămâni. Evident, Carlos Betancur, Rigoberto Uran, Cadel Evans şi Stefano Pirazzi au avut la rândul lor o contribuţie importantă, însă a 96-a ediţie a Corsei Rosa va fi ţinută minte mai ales datorită evoluţiei excelente a celor doi mari campioni.

Il Giro 2013 – etapa a XXl-a

Image

Un singur lucru a mai rămas de aflat în ziua finală a Corsei Rosa: numele rutierului care va câştiga ierarhia pe puncte, condusă acum de Vincenzo Nibali, după triumful înregistrat de acesta pe Tre Cime di Lavaredo, ultimul finiş în căţărare al competiţiei. Totuşi, nu noul campion este principalul favorit la tricoul roşu, ci Mark Cavendish, chiar dacă britanicul se află la 11 puncte în urma italianului.

În vârstă de 28 de ani, Cavendish a avut un Giro superb, fructificând toate ocaziile de care a beneficiat, evoluţia sa pe parcursul celor trei săptămâni fiind perfectă, cu patru victorii de etapă. În mod normal, el ar fi fost multumit cu acestea, dar după ce traseul cursei a fost afectat de vremea nefavorabilă, ciclistul echipei Omega Pharma-Quick Step a început să creadă în şansele sale la tricoul roşu, iar pentru asta s-a implicat şi la sprinturile intermediare.

Practic, lui Cavendish îi este necesar un loc cinci în etapa a XXl-a, pentru a-şi adjudeca tunica distinctivă, caz în care ar deveni doar al cincilea rutier din istorie cu tricouri pe puncte în toate cele trei Mari Tururi, după Eddy Merckx, Djamolidine Abdoujaparov, Laurent Jalabert şi Alessandro Petacchi. Evident, rutierul originar din Insula Man va merge pentru victorie, în ceea ce va fi a 14-a sosire din istorie la Brescia, oraş care în trecut a consemnat succese ale lui Franco Bitossi, Eddy Merckx, Gianni Bugno, Mario Cipollini sau Paolo Bettini.

Etapă epică pe Tre Cime di Lavaredo

Datorită ninsorii care a colorat în alb ultima ascensiune a Turului Italiei 2013, dar şi atacului dat de Vincenzo Nibali cu trei kilometri înainte de final, etapa a XX-a a intrat în istoria Corsei Rosa. Tre Cime di Lavaredo, o căţărare dură indiferent de condiţiile meteo, a fost de-a dreptul infernală acum, parcă pentru a le aminti rutierilor că acesta a fost cel mai dificil Mare Tur în care au concurat până acum. Pentru oamenii de clasament general, supliciul s-a încheiat odată ce au trecut linia de sosire aflată la 2304 metri altitudine, singurul lucru care îi mai desparte acum de o binemeritată vacanţă fiind runda de plat ce îi va duce la Brescia.

Aşa cum era de aşteptat, Nibali s-a impus de o manieră entuziasmantă şi a câştigat acea etapă montană pe care o doreau compatrioţii săi, un succes ce a avut darul de a le arăta încă o dată tuturor că Il Giro a avut un “patron” adevărat, care a făcut cea mai bună cursă a carierei şi a dat dovadă de o siguranţă ce îl recomandă la obţinerea altor rezultate mari nu doar în anii ce vor urma, dar şi în lunile rămase până la încheierea stagiunii.

Chiar dacă nu a câştigat cu un avans mare etapa de pe Tre Cime di Lavaredo (o căţărare legendară şi pentru că a figurat rar pe harta Corsei Rosa), victoria “Rechinului” a fost în afara oricăror îndoieli, el fiind cu o clasă peste toţi adversarii săi, lucru recunoscut şi de aceştia. Dintre oponenţii lui Vincenzo Nibali, Rigoberto Uran şi Carlos Betancur merită neapărat remarcaţi: primul, pentru că a avut forţa să urce pe locul secund la general, confirmând viitorul frumos pe care îl are în Marile Tururi; al doilea, deoarece şi-a îndeplinit obiectivul, câştigarea tricoului alb, în ciuda faptului că s-a confruntat cu mai multe probleme mecanice.

Între atâţia căţărători, un sprinter a avut grijă să devină unul dintre protagoniştii etapei: este vorba despre Mark Cavendish, care a luptat pentru cele câteva puncte rămase la sprinturile intermediare după trecerea evadaţilor, demonstrând încă o dată că merită să obţină tricoul roşu, la câştigarea căruia visează de câţiva ani. Datorită ambiţiei sale fantastice, o caracteristică a marilor ciclişti, Cavendish se află mai aproape ca niciodată să obţină o victorie de care puţini l-ar fi crezut capabil.

Il Giro 2013 – etapa a XX-a

Image

Turul Italiei a ajuns înaintea ultimei bătălii montane, şi ce decor mai bun pentru aceasta putea fi decât Tre Cime di Lavaredo, o ascensiune incredibilă, pe care în trecut s-au impus nume mari ale ciclismului, ca Felice Gimondi, Eddy Merckx sau Jose Manuel Fuente. Din păcate pentru spectacol, Tre Cime di Lavaredo va fi precedată doar de Tre Croci, deoarece celelalte ascensiuni care ar fi trebuit parcurse – Passo Costalunga, Passo di San Pellegrino şi Passo Giau – au fost eliminate, ca urmare a zăpezii de acolo şi a pojghiţei formate pe coborâri.

Startul va fi dat tot din Silandro, iar etapa va avea 210 kilometri (cu opt mai mult decât traseul original). Aflată la 2304 metri altitudine, Tre Cime di Lavaredo va fi Cima Coppi în 2013 şi îi va aştepta pe rutieri cu câteva porţiuni extrem de dificile, panta maximă fiind 18%. În mare, gândurile şi strategia oamenilor importanţi vor rămâne cele avute după contratimpul individual de la Polsa, singurul care va avea parte de o zi liniştită urmând să fie Stefano Pirazzi, acesta fiind sigur de câştigarea tricoului albastru.

În rest, Cadel Evans şi Rigoberto Uran vor lupta pentru poziţia secundă, în vreme ce Carlos Betancur şi Rafal Majka vor avea în vizor tricoul alb. Alţi ciclişti din top 15 vor încerca fie să obţină o victorie prestigioasă, fie să mai urce câteva locuri la general, iar cum Tre Cime di Lavaredo va fi ultima sosire la altitudine din acest Giro, e clar că vor da totul pentru asta. Deşi nu este obligat să atace, Vincenzo Nibali va face cu siguranţă asta dacă se va simţi bine, nu doar pentru a se impune pe această căţărare legendară şi a câştiga tricoul roz în stil de mare campion, dar şi pentru a le arăta tuturor că e cel mai puternic ciclist din cursă, iar succesul său nu a depins de abandonurile sau problemele de sănătate ale adversarilor.

Etapa lui Cavendish

Până la urmă, organizatorii Turului Italiei au hotărât să anuleze etapa a XlX-a, condiţiile meteo făcând impracticabil traseul dintre Ponte di Legno şi Val Martello. După modificările efectuate joi noapte, erau speranţe mari că plutonul va porni la drum, dar nu a mai fost cazul, iar Giro a ajuns să se confrunte cu o situaţie cu care nu s-a mai întâlnit din 2001. Atunci, etapa a XVlll-a, ce trebuia să se dispute între Imperia şi Santuario di Sant’Anna di Vinadio a fost anulată, însă motivele au fost altele, percheziţiile făcute de carabinieri în hotelurile echipelor, pentru a descoperi substanţe interzise.

Cel mai câştigat rutier după această hotărâre nu este Vincenzo Nibali, ci Mark Cavendish, care are o motivaţie suplimentară să continue cursa: câştigarea tricoului roşu. Britanicul păstrează un avans de patru puncte în faţa australianului şi victoria sa depinde doar de el, deoarece indiferent de ce face Evans pe Tre Cime di Lavaredo, Cavendish ştie că o victorie la Brescia, în ultima zi, îi va aduce singurul important tricou pe puncte care îi lipseşte din palmares.

Il Giro 2013 – etapa a XlX-a

Il Giro 2013 Val Martello

Zăpada continuă să fie la putere în Turul Italiei şi să dicteze cum vor arăta etapele montane. Ultima “victimă” a condiţiilor meteo dificile a fost antepenultima rundă din Corsa Rosa, care iniţial trebuia să poarte plutonul peste Passo Gavia şi Passo dello Stelvio, două căţărări legendare. Din cauza ninsorii din această săptămână, nu atât ascensiunile, cât coborârile care urmau au devenit foarte periculoase, iar Mauro Vegni şi Michele Acquarone au ales un alt traseu, o situaţie din ce în ce mai des întâlnită în Giro 2013.

Caravana va pleca tot din Ponte di Legno, dar va urca acum pe Passo del Tonale (8,3 kilometri lungime, pantă medie 7,5%) şi Passo Castrin (8,4 kilometri lungime, pantă medie 9,5%). Cel mai probabil, o evadare numeroasă se va forma de la începutul etapei, iar în ea se vor afla, mai mult ca sigur, rutieri de la Androni Giocattoli-Venezuela, Colombia, Vini Fantini, dar şi Stefano Pirazzi, care va încerca să îşi adjudece matematic clasamentul tricoului albastru.

În condiţiile în care Vincenzo Nibali şi-a spulberat oponenţii în contratimpul individual de joi, e greu de crezut că se poate întâmpla ceva în ceea ce priveşte locul întâi de la general. Asta nu înseamnă că etapa nu va fi spectaculoasă, mai multe lupte prefigurându-se: Rigoberto Uran ar trebui să atace pentru a-l depăşi pe Cadel Evans, de care îl despart doar zece secunde, în timp ce Michele Scarponi va încerca să profite de bătălia dintre cei doi pentru a ajunge pe podium.

Rafal Majka şi Carlos Betancur, cei mai buni tineri din cursă, se vor duela pentru tricoul alb, avantajul fiind clar de partea columbianului, care va încerca să mai obţină şi câteva secunde de bonificaţie, asta dacă o evadare formată din mai mulţi ciclişti nu va reuşi pe Val Martello, ascensiunea de final (22,4 kilometri lungime, pantă medie 6,4%). De la locul opt până la locul 13, orice e posibil, ceea ce înseamnă că Robert Gesink, Domenico Pozzovivo sau Franco Pellizotti sunt aşteptaţi să iasă la atac. Cum toţi vin însă după trei săptămâni grele de cursă, oboseala acumulată va avea un cuvânt important de spus în evoluţia lor la prima sosire din istorie pe Val Martello.

Nibali, “patronul” Turului Italiei

Din 2006, de la Ivan Basso, un favorit de-al  gazdelor nu a mai dominat cu atâta autoritate Il Giro. Atunci, Basso câştiga trei etape şi termina la general cu un avans de nouă minute şi 18 secunde în faţa următorului clasat, spaniolul Jose Enrique Gutierrez. Acum, la şapte ani de la acel rezultat, Vincenzo Nibali îşi surclasează adversarii cu o uşurinţă dezarmantă, indiferent că este vorba despre etape montane sau de contratimp.

Pe o vreme ploioasă, care va rămâne pentru totdeauna legată de a 96-a ediţie a Turului Italiei, Nibali a oferit una dintre cele mai impresionante evoluţii văzute în istoria recentă a Corsei Rosa şi a obţinut a doua victorie de etapă din carieră în Il Giro, ce i-a asigurat în proporţie de 99% tricoul roz, care va veni în completarea celui roşu, câştigat în Vuelta din 2010. Cu cele două în palmares, ciclistul Astanei va avea mai multă linişte în viitor, factor ce îi va permite să abordeze cu o încredere uriaşă Turul Franţei, care va deveni de acum înainte marele obiectiv până la finalul carierei.

Deşi nu a avut o echipă puternică alături de el, din cauza problemelor de sănătate cu care s-au confruntat unii dintre colegii săi, Nibali s-a bucurat de un parcurs impecabil, fără greşeală şi fără nici măcar un moment slab. Maturitatea şi nivelul sportiv la care a ajuns odată cu venirea la Astana sunt elemente ce îl plasează pe italian pe lista marilor rutieri ai acestor ani şi îi dau speranţe la alte rezultate frumoase în actualul sezon, în Vuelta şi la Campionatele Mondiale.

Câteva cuvinte şi despre adversarii săi: exact în ziua în care BMC a anunţat că australianul Cadel Evans va fi liderul echipei în Turul Franţei, acesta a clacat şi a pierdut minute bune, care l-au scos din calculele pentru victorie. În plus, odată cu rezultatul foarte slab de la Polsa, Evans a redeschis lupta pentru podium, în care se vor mai implica Rigoberto Uran şi Michele Scarponi.

Post Navigation