Cafe Roubaix

Il Giro 2013 – etapa a XVlll-a

Dintre cele trei runde cu finiş în ascensiune programate pe finalul acestei săptămâni, cea de joi este singura sigură că se va desfăşura pe traseul stabilit, fără ca vremea să aibă vreun cuvânt de spus. Tocmai de aceea, nu este exclus ca acest contratimp individual în căţărare, care se va disputa între Mori şi Polsa, pe distanţa de 20,6 kilometri, să aibă un rol major în configuraţia finală a clasamentului general.

Deşi este cel mai lung contratimp în urcare din istoria recentă a Turului Italiei, nu e şi cel mai dificil, panta medie fiind 5%, mult sub ce au avut Plan de Corones sau Nevegal, care au figurat pe traseu în anii anteriori. Tocmai de aceea, nu atât căţărătorii, cât specialiştii vor fi cei avantajaţi, cu condiţia să aibă un “motor” puternic şi rezistent. În plus, ca urmare a caracteristicilor sale, e greu de crezut că etapa va duce la realizarea unor diferenţe mari între favoriţi.

Clasat pe locul secund în contratimpul din 2011, atunci când s-a ajuns pe Nevegal, Vincenzo Nibali va porni cu prima şansă la victorie, obiectivul italianului fiind nu doar să câştige, ci şi să mai pună câteva secunde în raport cu Cadel Evans, astfel încât să aibă parte de un week-end mult mai liniştit. Învingători pe Plan de Corones în trecut, Stefano Garzelli şi Franco Pellizotti au la rândul lor şanse la un rezultat bun, la fel ca Robert Gesink, care a înregistrat progrese la contratimp în ultimele sezoane, şi Tanel Kangert, fostul campion naţional al Estoniei.

Săptămâna Movistar în Giro

Înfiinţată în 1980, sub numele de Reynolds, actuala echipă manageriată de Eusebio Unzue se află la una dintre cele mai bune participări din istorie în Marile Tururi. Chiar dacă nu poate emite pretenţii la podiumul de la general, Movistar s-a făcut remarcată prin câştigarea a patru etape, Il Giro fiind, din acest punct de vedere, a doua cea mai fructuoasă cursă majoră pentru Movistar, după Vuelta 1982, atunci când gruparea iberică a obţinut cinci victorii (aduse de Jose Luis Laguia – 3, Jesus Hernandez şi Angel Arroyo).

Venită în Turul Italiei cu obiectivul de a se impune într-o etapă, Movistar a depăşit toate aşteptările, fiind una dintre echipele care şi-au pus amprenta asupra cursei. După ce Alex Dowsett “a spart gheaţa” în contratimpul individual de la Saltara, Giovanni Visconti şi Beñat Intxausti i-au adus trei victorii la rând lui Movistar, o serie impresionantă, care nu a mai fost văzută în Corsa Rosa din 2003, atunci când Alessandro Petacchi şi Dario Frigo (aflaţi la Fassa Bortolo) au câştigat la Pavia, Asti şi Chianale.

La cum a mers Movistar până acum, nu ar fi deloc exclus ca echipa din Spania să egaleze recordul pe care l-a stabilit în 1982, de cinci victorii într-un Mare Tur. Etapa de la Brescia şi contratimpul individual de la Polsa ies din discuţie, însă Val Martello şi Tre Cime di Lavaredo pot reprezenta alte obiective pentru rutierii lui Movistar, mai ales dacă vor fi din nou afectate de condiţiile meteo, iar lucrurile vor fi clare în clasamentul general.

Il Giro 2013 – etapa a XVll-a

Deşi este catalogată ca fiind o zi de plat, runda care va purta plutonul între Caravaggio şi Vicenza are puţine şanse să se încheie la sprint, din cauza unei scurte căţărări plasate cu mai puţin de 20 de kilometri înainte de sosire. Practic, finalul de miercuri seamănă foarte bine cu cel din etapa a XVl-a, singura diferenţă fiind că ascensiunea de acum – Crosara – are o pantă medie mai uşoară decât Andrate (5,7%, spre deosebire de 8,4%).

Traseul e din nou propice unei evadări, cu condiţia să nu se mai repete scenariul de marţi, atunci când mai mulţi rutieri bine plasaţi la general s-au aflat în faţă, provocând astfel o reacţie din partea unor echipe de World Tour. Născut în Vicenza, Emanuele Sella este un ciclist care va încerca cu siguranţă ceva, la fel ca Filippo Pozzato, care vine din Sandrigo, un orăşel aflat la doar câţiva kilometri depărtare de finalul etapei.

Tocmai pentru că pe Crosara se va ajunge cu puţin înainte de sosire, lista favoriţilor e foarte lungă, pe ea mai aflându-se Oscar Gatto (care a mers fantastic pe finalul etapei precedente, când l-a ajutat pe Mauro Santambrogio), Danilo Di Luca, Fabio Felline, Giovanni Visconti, Fabio Duarte sau Carlos Betancur (aflat într-o dispoziţie excelentă). Toţi aceştia vor încerca să câştige la Vicenza, acolo unde ultima oară s-a impus Mario Cippolini, în 1996.

O etapă nebună

Turul Italiei este probabil singura cursă de trei săptămâni în care orice se poate întâmplă chiar şi într-o zi ce nu anunţă neapărat multă acţiune la nivelul clasamentului general. Nu contează dacă este o etapă de plat sau de tranziţie, favoriţii la tricoul roz nu îşi permit să se relaxeze în nicio clipă, deoarece un moment de neatenţie sau o formă ceva mai slabă pot fi sinonime cu pierderea oricărei şanse la un rezultat bun.

Aşa au stat lucrurile şi marţi, atunci când Andrate, o căţărare de categoria a treia, a oferit un spectacol fantastic, mai ceva ca Galibier sau Bardonecchia, asta şi pentru că oamenii de la general au fost într-o dispoziţie excelentă după ziua de pauză de luni. Vincenzo Nibali, Michele Scarponi şi Rigoberto Uran nu au mai aşteptat finişurile în căţărare pentru a ataca, şi au făcut asta pe coborâre şi pe plat, parcă încercând să se suprindă unul pe altul cu o acţiune neprevăzută.

Dacă aceştia nu s-au confruntat până la urmă cu nicio problemă, nu acelaşi lucru se poate spune despre Mauro Santambrogio, care a avut tradiţionala “jour sans” a unui rutier într-un Mare Tur şi a ieşit din lupta pentru podium. Nu a fost singurul ciclist aflat pe minus la Ivrea, într-o situaţie oarecum asemănătoare fiind Domenico Pozzovivo şi Robert Kiserlovski, care au pierdut în jur de un minut şi jumătate şi vor avea de tras serios pentru a-şi îndeplini obiectivul, o clasare între primii zece.

În ceea ce îl priveşte pe Nibali, etapa a XVl-a poate fi bifată ca fiind o nouă misiune îndeplinită: “Rechinul” nu a întâmpinat nicio problemă mecanică, a avut o evoluţie impecabilă, le-a arătat încă o dată adversarilor că sistemul lui defensive nu are nicio fisură şi s-a mai apropiat cu o zi de Brescia.

Il Giro 2013 – etapa a XVl-a

Ziua va începe în coborâre, înainte ca plutonul să urce pe Mont Cenis, căţărare care îi va duce pe ciclişti înapoi în Italia. Ascensiunea de categoria întâi va reprezenta o miză pentru rutierii interesaţi de tricoul albastru, dar şi pentru cei care speră să plece într-o evadare ce ar putea avea succes. Deşi pare o etapă ideală pentru o evadare, asta nu înseamnă că se va încheia astfel, deoarece dealul de pe final i-ar putea interesa pe mulţi dintre favoriţii de la general, nu doar pentru secundele de bonificaţie, ci şi pentru a încerca să-şi îndepărteze adversarii pe şosea.

După Mont Cenis, vor urma o coborâre în lungime de 26 de kilometri şi o porţiune de plat “condimentată” cu două sprinturi intermediare, ultimul plasat chiar la baza ultimei căţărări, Andrate. Deşi este de categoria a treia, aceasta nu trebuie subestimată, deoarece are 6,4 kilometri şi pantă medie 8,4%. Andrate pare terenul ideal pentru lansarea unor atacuri din partea oamenilor de clasament general, cu atât mai mult cu cât coborârea de acolo e extrem de tehnică şi plină de pericole, iar un ciclist care îşi va asuma riscuri ar putea fi răsplătit.

Ultimii opt kilometri vor fi de plat, înainte de finalul din Ivrea, oraş care figurează pentru prima oară în istorie pe harta Turului Italiei. Etapa este de munte mediu, însă datorită căţărării Andrate, dar şi faptului că vine după o zi de pauză, ar putea să îi ia prin surprindere pe mulţi rutieri. Un motiv în plus pentru ca spectacolul cu care Giro ne-a obişnuit în ultimele două săptămâni să fie din nou prezent.

Concluzii după a doua săptămână din Il Giro

Acesta este clasamentul de la care se va pleca la drum în ultima treime a Turului Italiei, cu Vincenzo Nibali instalat pe prima poziţie, după contratimpul individual de la Saltara. De la acel moment au mai trecut şapte etape, dintre care trei au avut finişuri în căţărare (Altopiano del Montasio, Bardonecchia şi Galibier). Ce concluzii pot fi trase după acestea?

– Chiar dacă nu a strălucit, Vincenzo Nibali şi-a mărit avansul în clasamentul general, arătându-le tuturor că este cel mai puternic dintre favoriţii la tricoul roz. O evoluţie la fel de constantă şi fără riscuri inutile în ultimele şase etape îi va aduce “Rechinului” cel mai important succes din carieră.

– Cadel Evans şi Rigoberto Uran, ceilalţi doi oameni de pe podium, nu au arătat că îl pot pune în încurcătură pe Nibali. Singura lor şansă la tricoul roz va veni doar dacă acesta va prinde o zi cu adevărat proastă în ultimele două etape cu sosiri la altitudine.

– Lupta pentru celelalte locuri din top zece se anunţă foarte disputată şi nu ar fi deloc ca în ea să se implice şi ciclişti care acum se află mai jos de poziţia a zecea, precum Robert Kiserlovski, Samuel Sanchez sau Franco Pellizotti.

– Carlos Betancur e principalul favorit la tricoul alb, columbianul fiind unul dintre cei mai buni căţătărători prezenţi în cursă. La cum a arătat în cele două săptămâni, e greu de crezut că sud-americanul va rata câştigarea clasamentului tinerilor, caz în care i-ar urma compatriotului său, Rigoberto Uran.

– Indiferent dacă are sau nu “trenuleţ”, Mark Cavendish rămâne în continuare cel mai bun sprinter din lume, un aspect de care sunt conştienţi şi adversarii pe care îi va întâlni în Turul Franţei. Deşi păstrează şanse mici la tricoul roşu, e de aşteptat ca britanicul să încerce să termine cursa şi să obţină o nouă victorie, la Brescia.

– Colombia încă nu a câştigat o etapă, iar dacă lucrurile vor sta la fel la finalul cursei, sunt şanse mari ca proiectul finanţat de guvern să se oprească în toamnă. Tocmai de aceea, ultima săptămână va aduce atacuri pe bandă rulantă din partea cicliştilor sud-americani.

Momentul de glorie al lui Visconti

Ani de zile a căutat Giovanni Visconti un succes de etapă în Turul Italiei, pentru asta infiltrându-se în zeci de evadări. Multiplu campion naţional, actualul rutier al echipei Movistar a încercat mereu să treacă primul linia de sosire în Corsa Rosa îmbrăcat cu tricoul tricolor, dar soarta nu a fost de partea lui nici măcar atunci când chiar a câştigat o etapă. S-a întâmplat la ediţia din 2011, în runda a XVll-a, încheiată la Tirano: Visconti s-a impus în faţa lui Diego Ulissi, însă nu s-a putut bucura pentru acea victorie, deoarece a fost descalificat de organizatori, după ce l-a îmbrâncit în timpul sprintului pe compatriotul său.

Duminică, la aproape doi ani de la acel incident, italianul în vârstă de 30 de ani şi-a împlinit marele vis, şi nu exista un decor mai potrivit decât acesta în care a obţinut prima victorie a carierei într-un Mare Tur. Plecat în evadare, Visconti a câştigat pe mitica ascensiune Galibier, succesul său fiind cu atât mai plin de semnificaţie, cu cât etapa (din nou afectată de frig şi ninsoare) s-a terminat în apropierea monumentului dedicat lui Marco Pantani (născut pe 13 ianuarie, la fel ca el), ultimul ciclist italian triumfător în Turul Franţei. În plus, victoria lui a venit la doar 150 de kilometri oraşul său, Torino, care nu a mai dat un învingător de etapă în Giro de la Dario Frigo (2003, Chianale).

Oarecum de aşteptat, având în vedere condiţiile meteo, dar şi oboseala acumulată până acum, oamenii de clasament general au stat la cutie, fără să schiţeze în vreun moment că ar fi interesaţi să dea un atac. Diferenţele dintre Vincenzo Nibali, Cadel Evans, Rigoberto Uran şi Mauro Santambrogio sunt cele stabilite după Bardonecchia, de la acestea urmând să se plece în a treia săptămână, când sunt programate alte sosiri importante în ascensiune. Până atunci, urmează o zi de pauză, în care unii se vor odihni şi vor contempla parcursul bun de până acum, în timp ce alţii se vor gândi la strategia pe care vor trebui să o adopte pentru ultimele etape.

Il Giro 2013 – etapa a XV-a

Ceea ce ar trebui să fie prima mare bătălie între favoriţi s-ar putea transforma într-o luptă a supravieţuirii, dacă rutierii vor avea parte din nou de condiţii meteo dificile, aşa cum s-a întâmplat sâmbătă. În ciuda faptului că se anunţă ninsoare şi temperaturi scăzute pe parcursul etapei dintre Cesana Torinese şi Galibier, organizatorii au decis să meargă mai departe cu planul iniţial, punând capăt zvonurilor care spuneau că runda se va anula. Totuşi, o modificare va exista, dar despre asta, ceva mai încolo.

La mai puţin de o oră de la startul etapei, plutonul va urca pe Col du Mont Cenis, ascensiune în lungime de 25,7 kilometri, cu pantă medie 6,2%. Undeva la jumătatea acesteia se va face trecerea în Franţa, singura ţară străină vizitată de Il Giro 2013. După o lungă coborâre, întreruptă doar de sprintul intermediar de la Aussois, caravana va aborda Col du Télégraphe, ce va reprezenta încălzirea pentru ultimul obstacol al zilei, Galibier.

Descoperită în 1911, an în care şi-a făcut debutul în Turul Franţei, ascensiunea din Alpi va fi folosită în premieră de Il Giro, dar rutierii nu vor ajunge la 2642 de metri altitudine, aşa cum trebuia iniţial, ci “doar” la 2295, organizatorii luând această decizie din cauza riscului ridicat de avalanşă care se anunţa dacă ar fi continuat cu planul original. Astfel, runda se va încheia cu 4,25 kilometri mai devreme, la monumentul dedicat lui Marco Pantani, care a atacat în acel punct la ediţia din 1998 a Le Tour şi a câştigat etapa încheiată la Les Deux Alpes, preluând tricoul galben de la Jan Ullrich.

Acum, toţi ochii vor fi aţintiţi asupra unui alt italian, Vincenzo Nibali, care conduce clasamentul general din Corsa Rosa. Rutierul Astanei şi-a consolidat poziţia la Bardonecchia, însă avansul pe care îl are nu îi aduce neapărat linişte, ci mai multe griji, deoarece adversarii vor fi nevoiţi să iasă la atac, iar el să le răspundă. În afară de Cadel Evans şi Rigoberto Uran, care nu au renunţat la tricoul roz, un cuvânt important în lupta pentru victoria de etapă vor mai avea Carlos Betancur, Domenico Pozzovivo şi Samuel Sanchez, care pare într-o formă din ce în ce mai bună, odată cu apariţia etapelor de munte înalt din Turul Italiei.