Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Momentul de glorie al lui Visconti

Ani de zile a căutat Giovanni Visconti un succes de etapă în Turul Italiei, pentru asta infiltrându-se în zeci de evadări. Multiplu campion naţional, actualul rutier al echipei Movistar a încercat mereu să treacă primul linia de sosire în Corsa Rosa îmbrăcat cu tricoul tricolor, dar soarta nu a fost de partea lui nici măcar atunci când chiar a câştigat o etapă. S-a întâmplat la ediţia din 2011, în runda a XVll-a, încheiată la Tirano: Visconti s-a impus în faţa lui Diego Ulissi, însă nu s-a putut bucura pentru acea victorie, deoarece a fost descalificat de organizatori, după ce l-a îmbrâncit în timpul sprintului pe compatriotul său.

Duminică, la aproape doi ani de la acel incident, italianul în vârstă de 30 de ani şi-a împlinit marele vis, şi nu exista un decor mai potrivit decât acesta în care a obţinut prima victorie a carierei într-un Mare Tur. Plecat în evadare, Visconti a câştigat pe mitica ascensiune Galibier, succesul său fiind cu atât mai plin de semnificaţie, cu cât etapa (din nou afectată de frig şi ninsoare) s-a terminat în apropierea monumentului dedicat lui Marco Pantani (născut pe 13 ianuarie, la fel ca el), ultimul ciclist italian triumfător în Turul Franţei. În plus, victoria lui a venit la doar 150 de kilometri oraşul său, Torino, care nu a mai dat un învingător de etapă în Giro de la Dario Frigo (2003, Chianale).

Oarecum de aşteptat, având în vedere condiţiile meteo, dar şi oboseala acumulată până acum, oamenii de clasament general au stat la cutie, fără să schiţeze în vreun moment că ar fi interesaţi să dea un atac. Diferenţele dintre Vincenzo Nibali, Cadel Evans, Rigoberto Uran şi Mauro Santambrogio sunt cele stabilite după Bardonecchia, de la acestea urmând să se plece în a treia săptămână, când sunt programate alte sosiri importante în ascensiune. Până atunci, urmează o zi de pauză, în care unii se vor odihni şi vor contempla parcursul bun de până acum, în timp ce alţii se vor gândi la strategia pe care vor trebui să o adopte pentru ultimele etape.

Single Post Navigation

5 thoughts on “Momentul de glorie al lui Visconti

  1. O etapa frumoasa din punct de vedere al traseului, dar dezamagitoare din perspectiva cursei. Ma asteptam ca oamenii de general sa atace mai devreme si sa anime cursa. Ca Nibali e cel mai puternic s-a vazut deja. Dar Evans, Uran si ceilalti se pare ca se multumesc cu locurile pe care le au deja si nu se mai obosesc. Frumoasa lupta pentru tricoul alb, desi si acolo ma asteptam ca Betancur sa atace cu cativa kilometri mai devreme.

    • Nu e de mirare, asa s-a cam intamplat in ultimii ani in etapele cu finisuri mitice (Mont Ventoux 2009, Plateau de Beille 2011, Alpe di Pampeago 2012). Oricum, nu stiu daca Evans sau Uran s-au multumit neaparat cu ce au, e posibil sa nici nu fi putut face mai mult.

  2. mihaicc on said:

    O sa fie mult de joc si in ultima saptamana si cum Millar se plange de zapada si ploaie, asa e si poate cu favoritii (http://www.cyclingnews.com/blogs/robert-millar/giro-ditalia-its-become-survival-training). Unora le priieste frigul, gen Rodrigquez, altora caldura, gen Contador.

    Cel putin Evans cred ca prefera 40 de grade din California celor -5 de pe Galibier.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: