Cafe Roubaix

O incursiune în emisfera sudică

Pentru mulţi, sezonul începe la finalul lunii februarie, atunci când se desfăşoară Omloop Het Nieuwsblad, prima cursă de o zi importantă, însă acesta porneşte la drum mult mai devreme, în Africa (unde are loc Tropicale Amissa Bongo), dar mai ales Argentina şi Australia, care găzduiesc Turul San Luis, respectiv Turul Down Under. În ultimii ani, aceste competiţii au au fost preferate de din ce în ce mai mulţi rutieri, dornici să îşi înceapă sezonul departe de Europa, atraşi de temperaturile ridicate de acolo, dar şi de oportunitatea de a obţine devreme câteva rezultate care să le dea încredere.

Mai interesant este că deşi Turul Down Under se află în World Tour şi e promovat intens de Uniunea Ciclistă Internaţională, Turul San Luis este cel care se bucură de o listă de start mai impresionantă, comparabilă cu cea a unui Mare Tur. În plus, şi traseul e mai atractiv în Argentina, oferind un prim test/antrenament pentru cicliştii care peste câteva luni vor lupta pentru victorie în Turul Italiei sau Turul Franţei. Cum arată profilul celor două curse, care sunt numele importante prezente la start şi cine luptă pentru victorie? Aflaţi totul din prezentarea următoare.

Turul San Luis (20-26 ianuarie)

A apărut în 2007, iar din 2009 a început să devină din ce în ce mai interesant pentru cicliştii din Europa. Totuşi, un singur rutier de pe Bătrânul Continent a câştigat acolo – Vincenzo Nibali – după un duel cu Jose Serpa, la ediţia desfăşurată în urmă cu patru ani. Italianul a revenit şi acum în America de Sud, Turul San Luis fiind primul pas în pregătirea pe care liderul Astanei şi-a fixat-o pentru Turul Franţei, principalul obiectiv al sezonului.

Turul San Luis are şapte etape şi oferă şanse la victorie pentru orice tip de rutier: sprinter, puncheur, contratimpist sau căţărător. Mark Cavendish (care îi va avea alături pe Alessandro Petacchi şi Tom Boonen), Sacha Modolo, Giacomo Nizzolo, Maximiliano Richeze, Tyler Farrar şi Peter Sagan vor fi oamenii de urmărit în prima şi ultima zi, când traseul va fi plat, acelaşi Sagan urmând să mai beneficieze de o oportunitate la Juana Koslay, unde finalul va fi într-o uşoară urcare. Tot acolo, un alt rutier ce se poate face remarcat va fi Jens Keukeleire, belgianul de la Orica-GreenEdge, care poate fi revelaţia curselor de o zi din 2014.

Pentru cicliştii de clasament general, primul obstacol important va veni în runda secundă, care îi va duce pe Mirador del Potrero, o căţărare în lungime de 4,5 kilometri, cu pantă medie 6,7%. Două zile mai târziu, plutonul va ajunge pe Cerro El Amago, o căţărare extrem de dură (mai ales pentru debutul sezonului), ale cărei caracteristici – 10,5 kilometri lungime, pantă medie 7,2% – vor duce la crearea unor diferenţe însemnate. Această etapă va fi urmată de un contratimp valonat, de aproximativ 19 kilometri (Taylor Phinney şi Adriano Malori vor lupta pentru victorie), care va avea rolul de a îi da o altă formă clasamentului general, înainte de ultima rundă cu finiş la altitudine, Mirador del Sol (7 kilometri lungime, 8,7% pantă medie).

Daniel Diaz, un rutier care merită cu prisosinţă să ajungă în World Tour, este câştigătorul de anul trecut, şi argentinianul şi-a propus să obţină un nou triumf. Ciclistul echipei San Luis Somos Todos se află într-o formă foarte bună, dar nu se poate aştepta la un triumf facil, în condiţiile în care nivelul e mult mai ridicat acum. Nairo Quintana, care mizează pe un început bun de sezon, pare să fie principalul adversar al lui Diaz, chiar dacă nu îl va avea în echipă pe fratele său, Dayer, absent din cauza unor probleme cu paşaportul. Deşi vine de la o echipă Continentală, costaricanul Gregory Brenes Obando poate face o figură frumoasă în San Luis, la fel ca Miguel Angel Rubiano Chavez, Darwin Atapuma, Julian Arredondo sau Jose Serpa, columbienii care au declarat că sunt foarte motivaţi să obţină un rezultat bun.

Contingentul european este condus de Vincenzo Nibali, Jurgen Van Den Broeck, Joaquim Rodriguez, Domenico Pozzovivo şi Damiano Cunego, fără ca asta să însemne că vreunul dintre ei porneşte cu şanse reale la ierarhia generală. Totuşi, prezenţa acestora va face cursa mai interesantă, mai ales dacă îşi vor pune echipele la treabă, astfel încât să le creeze probleme sud-americanilor. Pe lângă toţi cei menţionaţi mai sus, Turul San Luis va reprezenta prima cursă la profesionişti pentru doi tineri extrem de talentaţi, italianul Gianfranco Zilioli şi britanicul Adam Yates, despre care am scris mai mult aici.

Turul Down Under (21-26 ianuarie)

Cursa din Australia a fost înfiinţată în 1999, mult timp fiind un festival al sprinterilor. Lucrurile s-au mai schimbat în ultimii ani, când puncheurii şi oamenii de clasament general au început să fie favorizaţi, o situaţie care va fi întâlnită şi la cea de-a 17-a ediţie, una cu un traseu care include două finaluri în căţărare. Înainte de startul programat marţi, a avut loc tradiţionalul criteriu prin Adelaide, câştigat de germanul Marcel Kittel, care l-a învins pe compatriotul său, André Greipel, arătând încă o dată de ce este considerat noul “patron” al sprintului.

Anul acesta, sprinterii vor avea doar două oportunităţi clare (Victor Harbor şi Adelaide), iar Kittel şi Greipel vor face legea acolo, deşi Caleb Ewan, aflat într-o formă foarte bună, a demonstrat că este extrem de decis să le strice socotelile favoriţilor. Poate cel mai mare talent de la categoria sub 23 de ani în clipa de faţă, Ewan va fi aşteptat cu un interes uriaş, însă nu trebuie uitat că Turul Down Under va fi prima cursă importantă din cariera australianului, iar ritmul ridicat l-ar putea sufoca.

Etapa întâi se anunţă explozivă, în condiţiile în care Menglers Hill (2,5 kilometri lungime, pantă medie 7,1%) îşi va face apariţia cu numai 14,5 kilometri rămaşi până la final, iar echipele care au puncheuri mai mult ca sigur vor imprima un ritm foarte puternic, pentru a scăpa de sprinterii puri. O sosire la pluton este foarte probabilă, dar grupul ar trebui să fie mai restrâns, iar pentru victorie sunt aşteptaţi să lupte Michael Matthews, Fabio Felline, Jose Joaquin Rojas, Francesco Gavazzi, Simon Geschke, Matthews Goss sau chiar Julian Alaphilippe.

O zi mai târziu, scena unei noi bătălii va fi Sterling, acolo unde în 2013 a câştigat olandezul Tom-Jelte Slagter, care nu a venit la start anul acesta. Runda ar putea fi câştigată fie dintr-o evadare, avantajată de traseul condimentat cu multe căţărări, fie dintr-un nou grup redus la un sprint. Corkscrew Road va fi cel mai important punct al etapei următoare şi ar putea avea implicaţii majore în clasamentul general, deoarece vine în ultimii kilometri şi reprezintă o rampă ideală pentru un atac. Cadel Evans, Richie Porte, Javier Moreno, Jan Bakelants sau Diego Ulissi sunt doar câţiva dintre favoriţi acolo, în timp ce Matej Mohoric, campionul mondial de tineret, va reprezenta un outsider cu bătaie lungă. În afară de sloven, Cannondale îl va mai avea în echipă pe George Bennett, neo-zeelandezul care poate produce surpriza la general, profitând şi de faptul că nu va fi luat în seamă de numele mari.

Cum etapele a patra şi a şasea sunt cele pentru sprinteri, oamenilor de general le mai rămâne penultima rundă pentru a da lovitura. Aceasta se va încheia pe Willunga Hill (3,5 kilometri lungime, pantă medie 7%), iar principalul pretendent la victorie va fi Simon Gerrans, campionul Australiei, care şi-a fixat ca obiectiv câştigarea Turului Down Under pentru a treia oară în carieră. Nu doar că pe Willunga se pot face diferenţe de câteva secunde, dar cum la final se vor acorda bonificaţii, lupta va fi cu adevărat intensă, iar Orica-GreenEdge este aşteptată să vină devreme la trenă, pentru a pregăti un atac al lui Gerrans.

Pentru finalul acestei avancronici, îi cedez cuvântul australianului Calvin Watson, care a acceptat să facă pentru Cafe Roubaix o scurtă prezentare a Turului Down Under, prima sa cursă ca profesionist: “Turul Down Under 2014 are un traseu foarte dificil. Pe hârtie, unele etape nu par grele, dar sunt foarte dure, iar cicliştii care nu au mers în recunoaştere, cu siguranţă vor fi surprinşi. Cele trei etape importante pentru general sunt Corkscrew, acolo unde cursa nu poate fi câştigată, dar poate fi pierdută, Stirling, unde unii rutieri au avut probleme în trecut, şi Willunga, principalul test pentru căţărători. Va fi o cursă deschisă şi frumoasă, iar Trek Factory Racing are o echipă echilibrată, cu opţiuni pentru toate etapele, indiferent de teren. Aştept cu nerăbdare să văd cum se va descurca Frank Schleck pe Willunga, în timp ce fraţii Van Poppel cred că îi vor surprinde pe mulţi la sprinturi.”