Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “mai, 2014”

Gavia 1988 – legends through the snow

Rutierul săptămânii

Rigoberto Uran este omul momentului, după ce a câştigat o etapă în Turul Italiei şi a preluat tricoul roz, devenind primul ciclist sud-american care conduce clasamentul general din Il Giro. Spre surprinderea multora, diferenţa dintre el şi adversarii săi nu s-a făcut pe munte, ci la contratimp, acolo unde rutierul echipei Omega Pharma-Quick Step a fost cu o clasă peste toţi ceilalţi favoriţi şi a confirmat că în epoca modernă trebuie să fii un ciclist cu adevărat complet pentru a emite pretenţii la câştigarea clasamentului general al unui Mare Tur.

În etapele montane care au urmat succesului de la Barolo, Uran nu a mai arătat aceeaşi prospeţime, însă acest lucru nu trebuie interpretat doar ca o slăbiciune, ci şi ca o strategie bine pusă la punct de un ciclist care a avut ce învăţa din perioada petrecută la Sky, în slujba lui Bradley Wiggins şi Chris Froome. Conştient că ultima săptămână a Turului Italiei va aduce etape infinit mai grele decât cele de până acum, columbianul în vârstă de 27 de ani a părut împăcat cu gândul că pierde câteva zeci de secunde în raport cu unii dintre adversari, dacă asta înseamnă că îşi păstrează nu doar poziţia de lider, ci şi resursele de energie, ce vor conta atât de mult pe ascensiuni ca Val Martello, Monte Grappa sau Monte Zoncolan.

Unul dintre puţinii columbieni învingători într-un contratimp dintr-un Mare Tur (până la el, ultimul care a reuşit asta a fost Víctor Hugo Peña, în Vuelta 2004), Rigoberto Uran se află acum înaintea celei mai dificile săptămâni din carieră, testul care îl aşteaptă urmând să îl solicite enorm nu doar la nivel fizic, ci şi psihic. În cazul în care totul va decurge bine, Uran nu doar că va deveni primul ciclist din emisfera sudică triumfător în Giro, dar şi rutierul din afara Europei cu cele mai multe zile petrecute în tricoul roz.

Concluzii după săptămâna a doua din Il Giro

De când a îmbrăcat tricoul roz, Rigoberto Uran a pierdut timp de fiecare dată (Santuario de Oropa şi Montecampione) în raport cu Nairo Quintana, care tinde să devină principalul său adversar la victorie. În plus, columbianul de la Omega Pharma-Quick Step nu s-a putut baza prea mult pe ajutorul echipei, iar adversarii au profitat de asta. Pentru toată lumea este evident că Uran e sub mai tânărul său compatriot, însă avantajul câştigat în prima jumătate a cursei s-ar putea să se dovedească suficient de mare pentru a pune mâna pe Trofeo Senza Fine. În plus, chiar dacă Val Martello şi Monte Zoncolan vor apărea în ultima săptămână, tot atunci va fi programat şi contratimpul individual de pe Monte Grappa, acolo unde este posibil ca liderul clasamentului general să pună între el şi compatriotul său câteva secunde ce îi vor aduce mai multă linişte.

Nairo Quintana încă se recuperează după problemele de sănătate avute şi nu a renunţat la visul de a se impune în Il Giro. Uşor-uşor, ciclistul lui Movistar îşi regăseşte picioarele din Turul Franţei 2013, iar săptămâna finală e aşteptată să aducă o ofensivă totală din partea sa. Totuşi, două lucruri trebuie menţionate: Quintana nu îşi va găsi aliaţi în pluton, iar echipa, la fel ca în cazul lui Rigoberto Uran, nu îi oferă prea multă siguranţă. Dacă va începe ultima treime a competiţiei cu o nouă etapă în care îi va lua timp serios purtătorului tricoului roz, columbianul în vârstă de 24 de ani va căpăta un important avantaj psihologic şi va deveni principalul candidat la primul loc, deoarece pe o căţărare precum Monte Zoncolan, Quintana este capabil să le ia tuturor mai mult de un minut.

În urmă cu o săptămână, Domenico Pozzovivo era principala speranţă a gazdelor la un loc pe podium, însă situaţia s-a schimbat de atunci, iar în pole-position pentru o clasare între primii trei se află tânărul Fabio Aru. Originar din Sardinia şi posesor al unui “motor” uriaş, ciclistul Astanei s-a ţinut foarte bine până acum, iar evoluţia sa pe căţărări a devenit din ce în ce mai solidă. Totuşi, nu trebuie uitat că Aru a primit spaţiu din partea marilor favoriţi în etapa de pe Montecampione, lucru ce nu se va mai repeta în următoarele zile cu finiş la altitudine, iar visul său de a prinde un podium – alimentat şi de presa din ţara natală – se poate spulbera într-o singură etapă. Indiferent de ce va face, un lucru e cert: dacă Aru se va întoarce în Giro şi sezonul următor, va fi unul dintre principalii candidaţi la victorie.

Aflat în continuare între primii doi la general, Cadel Evans nu pare să mai aibă nicio şansă la tricoul roz, deşi australianul în vârstă de 37 de ani va continua să lupte şi să spere la un succes memorabil. Pe Montecampione, problemele lui Evans au devenit pentru prima dată evidente la această ediţie a Corsei Rosa, iar acest trend nu are cum să nu continue şi în a treia săptămână, atunci când oboseala şi vârsta îşi vor spune serios cuvântul. Totodată, nu trebuie uitat gradul de dificultate al căţărărilor de final, acolo unde ciclistul echipei BMC este aşteptat să sufere, aşa cum s-a întâmplat şi la ediţia precedentă, şi să piardă secunde preţioase. De altfel, e foarte posibil ca fostul campion mondial să îşi ia adio de la podium încă după contratimpul individual de pe Monte Grappa.

A treia săptămână a Turului Italiei va aduce lupte interesante şi pentru celelalte două tricouri importante puse în joc, cel roşu şi cel albastru. În clasamentul pe puncte, Nacer Bouhanni este primul, dar Giacomo Nizzolo nu a renunţat la luptă şi păstrează în continuare şanse de a întoarce situaţia în favoarea sa, mai ales că sprinterii vor mai avea parte de două etape ce le sunt favorabile (Vittorio Veneto şi Trieste). În ceea ce priveşte ierarhia căţărătorilor, situaţia s-a complicat acolo pentru Julian Arredondo, purtătorul tricoului albastru, după ce Tim Wellens a strâns puncte serioase sâmbăta trecută, iar oamenii de general încep să îşi facă simţită prezenţa. Senzaţia generală este că decisivă pentru acest clasament va fi etapa a 16-a, cu Passo Gavia şi Passo dello Stelvio. Acolo, cine ratează evadarea, va rata, cel mai probabil, şi ocazia de a pleca acasă cu tricoul distinctiv.

Sardinia, pe harta Turului Italiei

Până în 2013, Sardinia dăduse ciclismului doar cinci rutieri profesionişti: Giovanni Garau, Antonio Laconi, Alberto Loddo, Emiliano Murtas şi Domenico Uccheddu. În acel an, un alt ciclist a apărut din insula aflată în Marea Mediterană. Numele său – Fabio Aru – un tânăr recomandat de locul doi obţinut în Girobio şi de victoria din Giro della Valle d’Aosta. Deşi debutant, Astana l-a trimis atât în Turul Trentino, cât şi în Turul Italiei, iar Aru a fost un “locotenent” de nădejde pentru compatriotul său, Vincenzo Nibali. Cum “Rechinul” nu s-a mai prezentat şi în acest sezon la startul Corsei Rosa, Aru a fost desemnat să fie liderul echipei kazahe, iar managerul Giuseppe Martinelli a demonstrat că nu a greşit când a decis asta.

După ce vreme de două săptămâni nu a ieşit în evidenţă, dar a avut grijă să rămână în top zece, fără să piardă prea mult timp faţă de marii favoriţi, Aru a ieşit la suprafaţă pe Montecampione, o căţărare legată de un mare succes obţinut de un alt italian, Marco Pantani, în 1998. Profitând de faptul că favoriţii la tricoul roz s-au supravegheat şi au reacţionat relativ târziu, sardul a dat un atac de mare rutier şi i-a adus Italiei a cincea victorie de etapă în acest Giro, confirmând talentul uriaş pe care îl are şi făcându-i pe compatrioţii săi să spere la alte rezultate mari în ultima săptămână, unii mergând până într-acolo încât să sugereze că Fabio Aru poate câştiga şi trofeul (evident, o afirmaţie îndrăzneaţă, deoarece italianul e lipsit de experienţă, iar etapele din Alpi vor reprezenta o cu totul altă afacere.

Montecampione a consemnat încă o zi în roz pentru Rigoberto Uran, columbianul care a avut din nou probleme, dar parcă nu la fel de evidente că pe Oropa. Deşi a pierdut timp faţă de Nairo Quintana, liderul cursei nu are motive să fie nemulţumit de configuraţia clasamentului general, acolo unde şi-a mărit avansul faţă de ocupantul locului secund, Cadel Evans, care a dat din nou semne de slăbiciune, după cele din contratimpul individual din etapa a Xll-a. În continuare încrezător, Uran este şi conştient că îl aşteaptă o săptămână de foc, în care atacurile vor veni din toate părţile, deoarece tot mai mulţi ciclişti aflaţi într-o formă bună au simţit că Turul Italiei e foarte deschis.

Il Giro 2014 – etapa a XV-a

T15_Fassa_alt

În ultimele două zile, evadarea a reuşit de fiecare dată, iar învingător a fost un ciclist al echipei Bardiani. Duminică, este greu de crezut că scenariul se va mai repeta, deoarece nici profilul rundei nu permite asta, dar nici situaţia de la general, acolo unde rutierii interesaţi de tricoul roz nu îşi mai pot permite să piardă secundele de bonificaţie acordate primilor trei clasaţi, în condiţiile în care lupta devine din ce în ce mai intensă, odată cu apariţia celor mai dificile etape de la această ediţie.

Startul va fi dat din Valdengo, iar plutonul va avea apoi parte de 206 kilometri de plat, singurul punct important de pe traseu fiind sprintul intermediar de la Bergamo, oraş care a găzduit Campionatele Naţionale ale Italiei, în 2008. Unica ascensiune repertoriată a rundei e Montecampione, acolo unde s-a mai ajuns în doar două rânduri, 1982 şi 1998, când victoria a fost obţinută de Bernard Hinault, respectiv Marco Pantani.

Montecampione are 19,3 kilometri lungime, pantă medie 7,6% şi pantă maximă 12%, iar cicliştii o vor urca în trepte, deoarece are câteva porţiuni de fals plat. Cum luni este o zi de pauză, etapa de duminică ar trebui să îi găsească pe mulţi dintre favoriţi dezlănţuiţi, pregătiţi de atacuri serioase, în urma cărora să se poată realiza diferenţe de ordinul zecilor de secunde. Având în vedere forma arătată pe Oropa, Domenico Pozzovivo şi Nairo Quintana par să fie oamenii responsabili cu “artificiile”, în timp ce Rigoberto Uran va trebui să arate că ceea ce s-a întâmplat sâmbătă a fost un accident care nu se va mai repeta.

Aflaţi la un nivel ridicat, Fabio Aru, Wilco Kelderman, Cadel Evans şi Rafal Majka sunt ceilalţi ciclişti de general care pot anima etapa, în timp ce dintre outsideri, Julian Arredondo (cu condiţia să nu tragă din nou pentru Robert Kiserlovski), Pierre Rolland, Ryder Hesjedal şi Fabio Duarte (care a spus că doreşte să se impună aici) pot emite, la rândul lor, pretenţii la victorie.

Uran – Restul favoriţilor – 0-1

Proverbiala zi slabă a lui Rigoberto Uran într-un Mare Tur a venit mai devreme decât s-ar fi aşteptat cineva, în chiar prima etapă cu finiş în ascensiune de când columbianul a preluat tricoul roz. Pe Santuario de Oropa, acolo unde Marco Pantani a oferit o reprezentaţie de zile mari în 1999, ciclistul echipei Omega Pharma-Quick Step a fost testat serios de toţi adversarii săi, tonul fiind dat de Domenico Pozzovivo şi de un Nairo Quintana (despre care medicul lui Movistar a spus că se află doar la 70-80% din potenţial, din cauza problemelor de sănătate avute în ultima săptămână) ce şi-a regăsit o parte din strălucirea avută în Turul Franţei 2013.

După contratimpul de la Barolo, mulţi s-au grăbit să spună că Uran nu are experienţa necesară pentru a-şi apăra poziţia de lider într-o cursă de trei săptămâni, însă nu aceasta a fost cauza prestaţiei de sâmbătă, când a fost evident că sud-americanul nu a avut cele mai bune picioare pentru a răspunde atacurilor date de adversarii săi. Principala problemă a lui Uran nu a fost că a prins o zi mai slabă, ci că toţi oponenţii săi au simţit asta şi au profitat, luându-i de la cinci (Cadel Evans) la 25 de secunde (Nairo Quintana) şi arătând că mai este cale lungă până când acest Tur al Italiei va putea fi considerat încheiat.

În etapa a XlV-a, nu doar lupta favoriţilor a fost palpitantă, bătălia pentru victoria de etapă fiind una dintre cele frumoase văzute în istoria recentă a unui Mare Tur. În ultimii 500 de metri de pe Oropa, balanţa s-a înclinat, pe rând, în favoarea lui Dario Cataldo, Jarlinson Pantano, din nou Cataldo, iar la final, Enrico Battaglin, unul dintre cei mai mari (şi subestimate) talente din ciclismul italian. Rutierul echipei Bardiani – care nu are nicio legătură de rudenie cu marele Giovanni Battaglin – este predestinat să aibă un viitor impresionant în clasicele din Ardeni, iar succesul obţinut în Corsa Rosa are toate şansele să îi aducă o primă participare acolo, deoarece tot mai multe grupări de World Tour s-au arătat interesate de el.

Il Giro 2014 – etapa a XlV-a

Il Giro 2014 Oropa

În 1999, la începutul căţărării Oropa, care trebuia să pună punct etapei a XV-a din Giro, Marco Pantani a întâmpinat mai multe probleme mecanice şi a pierdut aproape jumătate de minut în raport cu grupul principal. Purtătorul tricoului roz nu s-a pierdut cu firea şi a început să recupereze timp, prinzându-i pe cei aflaţi în faţa sa cu o precizie clinică. Rând pe rând, Ivan Gotti, Roberto Heras, Paolo Savoldelli, Gilberto Simoni sau Laurent Jalabert (pentru a-i numi pe cei mai importanţi ciclişti dintre cei aproape 50 aflaţi acolo) au fost ajunşi şi depăşiţi de italianul în vârstă de 29 de ani, care a încheiat primul şi şi-a consolidat locul întâi la general. A fost una dintre victoriile memorabile ale “Piratului”, pe o ascensiune care de atunci nu a mai figurat ca final al unei etape în linie din Corsa Rosa.

Prima dintre cele trei runde consecutive cu finiş la altitudine pregătite de organizatori pentru ultima treime a competiţiei va pleca din Agliè, un orăşel aflat în apropiere de Torino, şi va trece peste o căţărare de categoria a treia după 30 de kilometri de la start. Până atunci, o evadare ar trebui aibă un avans de câteva minute, iar în acel grup sunt toate şansele să fie şi ciclişti interesaţi de tricoul albastru, deoarece zeci de puncte sunt puse în joc pe pe La Serra, Alpe Noveis şi Bielmonte, primele trei ascensiuni repertoriate ale zilei. Căţărarea finală – Santuario di Oropa – are 11,7 kilometri lungime şi pantă maximă 13%, acea porţiune urmând să îşi facă apariţia undeva la jumătate. În mod normal, după acea zonă, odată cu trecerea prin Favaro, ar trebui să apară atacuri, însă dacă echilibrul va persista, totul se va decide în kilometrul final, acolo unde panta medie este 7,4%.

Lider în clasamentul general după succesul de la Barolo, Rigoberto Uran se află într-o situaţie privilegiată, tot ce trebuie să facă rutierul columbian fiind să stea cu ochii pe adversari şi să îi urmeze atunci când aceştia vor ataca. Unul dintre cei obligaţi să recupereze timp e compatriotul său, Nairo Quintana, însă ciclistul echipei Movistar încă nu şi-a revenit după problemele de sănătate cu care s-a confruntat în ultimele zile, ceea ce înseamnă că principalul său obiectiv va fi să rămână alături de ceilalţi oameni de general, în speranţa că lucrurile vor sta mult mai bine în săptămâna a treia.

Aflat acum pe locul al doilea, Cadel Evans este obligat să atace, iar Oropa va fi prima oportunitate pe care australianul o va avea pentru a arăta că rămâne un favorit la câştigarea tricoului roz. Un alt ciclist care poate câştiga pe căţărarea de categoria întâi e Domenico Pozzovivo, ce va avea şansa să urce pe podium după etapa de sâmbătă, mai ales că la sosire sunt acordate şi secunde de bonificaţie. Italianul în vârstă de 31 de ani îl ameninţă serios pe Rafal Majka (de care îl despart 40 de secunde), polonezul fiind un alt rutier ce traversează o formă excelentă şi poate face o etapă foarte bună. În afară de aceştia, şi Fabio Duarte va trebui urmărit, deoarece columbianul mereu atinge un nivel ridicat în ultima treime a unui Mare Tur.

Ziua outsiderilor în Giro

O dată într-un Mare Tur, de obicei după o zi dificilă şi înaintea uneia şi mai dure, apare o etapă în care evadarea dă lovitura, deşi absolut nimic nu anunţa asta. Aşa au stat lucrurile şi vineri, în Giro, atunci când sprinterii erau aşteptaţi la Rivarolo Canavese, însă o evadare plăpândă şi lipsită de orice şanse, cel puţin la prima vedere, a ajuns la final. Astfel, Nacer Bouhanni, Giacomo Nizzolo şi Elia Viviani au fost nevoiţi să se mulţumească cu firimiturile, însă francezul poate fi mulţumit, deoarece şi-a consolidat primul loc în clasamentul tricoului roşu.

Omul zilei a fost Marco Canola, ciclist care anul trecut, în etapa a cincea din Corsa Rosa, s-a trezit singur în frunte după o căzătură produsă în ultimul kilometru, însă nu a rezistat pantei dificile de pe final şi nici sprintului declanşat de John Degenkolb. Acum, italianul s-a aflat în compania unor adversari de un alt calibru, dar asta nu îi ia cu nimic din merite, deoarece rutierul în vârstă de 25 de ani a insistat mereu cât timp s-a aflat în frunte şi i-a impulsionat pe colegii săi şi a tras din greu de fiecare dată când a dus trena, contribuţia sa la reuşita acelui grup dovedindu-se esenţială.

Un foarte promiţător ciclist în perioada petrecută la tineret, cu victorii în Giro delle Valle Cuneesi şi Giro del Veneto, Marco Canola nu a mai avut un parcurs atât de bun şi după ce a trecut la profesionişti, singurul rezultat notabil fiind o etapă adjudecată în Turul Langkawi 2012. Acum, după succesul din Il Giro, italianul nu doar că are şansa unui nou start în carieră, dar i-a şi făcut cursa lui Bardiani, singura echipă Pro Continentală care şi-a trecut în cont o etapă la această ediţie.

Il Giro 2014 – etapa a Xlll-a

T15_Fassa_alt

Traseul dintre Fossano şi Rivarolo Canavese (157 de kilometri) este uşor valonat, dar nu le va pune probleme sprinterilor, care vor fi actorii principali ai etapei de vineri. Pentru a face lucrurile mai interesante, organizatorii au gândit un circuit în lungime de 22 de kilometri, cu un sprint intermediar plasat cu numai 14 kilometri înainte de sosire. Cum lupta pentru tricoul roşu este în continuare deschisă, vor fi suficienţi oameni interesaţi de punctele puse în joc acolo, deşi e posibil ca energia consumată să îi coste la finalul zilei.

Nacer Bouhanni va fi marele candidat la victorie, un succes la Rivarolo Canavese ajutându-l să îşi consolideze primul loc în clasamentul pe puncte. Din nou, Giacomo Nizzolo va porni etapa ca principalul adversar al lui Bouhanni, însă italianul va trebui să treacă peste complexul pe care se pare că l-a dezvoltat în faţa francezului. Nizzolo este un sprinter puternic, dar de fiecare dată alege prost momentul pentru a declanşa sprintul şi se transformă astfel într-un simplu “lansator” pentru oponenţii săi. Motivaţia ciclistului de la Trek e dublă: dacă va termina peste adversarul de la FDJ, va relansa bătălia pentru tricoul roşu.

Implicat în căzătura produsă de Tyler Farrar în etapa a zecea, Elia Viviani pare să îşi fi luat adio de la clasamentul pe puncte, însă italianul rămâne în continuare interesat de o victorie de etapă şi vineri va avea încă o ocazie să îşi îndeplinească obiectivul şi să îi aducă lui Cannondale primul succes din ultimii trei ani în Corsa Rosa. Un sprinter constant, Roberto Ferrari va fi şi el unul dintre protagonişti, dar e greu de crezut că rutierul echipei Lampre-Merida poate câştiga, cel mai bun rezultat pe care îl poate obţine fiind un loc pe podium. În schimb, Ben Swift va încerca să se impună şi să devină al nouălea britanic care obţine o victorie în Giro.

Ofensiva columbiană a început

Mulţi sunt de părere că etapele contracronometru sunt anoste, fără a avea vreo contribuţie la sarea şi piperul unei curse pe etape, însă lucrurile nu stau aşa, iar cel mai bun exemplu a venit în Turul Italiei, acolo unde contratimpul individual dintre Barbaresco şi Barolo a oferit una dintre cele mai spectaculoase etape de până acum şi a semnalat startul luptei pentru clasamentul general. De obicei, etapele de contratimp din Il Giro sunt greu de citit, surprizele fiind la ordinea zilei, şi lucrurile au stat la fel şi joi, atunci când Diego Ulissi a terminat pe un incredibil loc doi, după una dintre cele mai bune evoluţii din carieră.

Totuşi, nu italianul a fost omul zilei, ci Rigoberto Uran, devenit primul columbian din istorie lider în ierarhia din Corsa Rosa. Ciclistul echipei Omega Pharma-Quick Step a arătat încă din Turul Romandiei că a înregistrat progrese notabile la contratimp, astfel încât rezultatul de la Barolo nu poate fi considerat ca fiind o surpriză, mai ales că şi traseul l-a avantajat pe Uran. Aflat acum în tricoul roz, sud-americanul va pleca din pole-position în următoarele etape, când va trebui să se asigure că va evita acea zi slabă cu care s-a întâlnit de multe ori în trecut.

Venit pe trei la contratimp, Cadel Evans a coborât pe locul secund în clasamentul general, însă parcursul său nu a fost atât de slab cum a părut la prima vedere, deoarece australianul a pierdut timp (este adevărat, mult) faţă de un singur om, câştigând secunde în raport cu ceilalţi adversari. Totuşi, nu poate fi trecut cu vederea faptul că Evans nu mai are picioarele din 2011, ceea ce l-ar putea costa în ultima săptămână, când lupta pe care o va da va fi pentru podium, nu şi pentru tricoul roz, ce este departe de el acum, în ciuda celor doar 37 de secunde care îl despart de Rigoberto Uran.

De altfel, ierarhia rămâne în continuare foarte deschisă, cu nu mai puţin de şapte ciclişti aflaţi în calcule pentru primele trei poziţii. Evident, multe dintre socoteli depind de Nairo Quintana, principalul favorit la victorie înainte de startul cursei, care este aşteptat să îşi revină de pe urma problemelor de sănătate cu care s-a confruntat vreme de o săptămână şi jumătate. Dacă Uran a aprins câteva artificii la Barolo, Quintana e maestrul de ceremonii care a pregătit momentul culminant al sărbătorii până în cel mai mic detaliu, conştient că el poate avea ultimul cuvânt, cu o reprezentaţie de zile mari.

Post Navigation