Cafe Roubaix

Concluzii după săptămâna a doua din Il Giro

De când a îmbrăcat tricoul roz, Rigoberto Uran a pierdut timp de fiecare dată (Santuario de Oropa şi Montecampione) în raport cu Nairo Quintana, care tinde să devină principalul său adversar la victorie. În plus, columbianul de la Omega Pharma-Quick Step nu s-a putut baza prea mult pe ajutorul echipei, iar adversarii au profitat de asta. Pentru toată lumea este evident că Uran e sub mai tânărul său compatriot, însă avantajul câştigat în prima jumătate a cursei s-ar putea să se dovedească suficient de mare pentru a pune mâna pe Trofeo Senza Fine. În plus, chiar dacă Val Martello şi Monte Zoncolan vor apărea în ultima săptămână, tot atunci va fi programat şi contratimpul individual de pe Monte Grappa, acolo unde este posibil ca liderul clasamentului general să pună între el şi compatriotul său câteva secunde ce îi vor aduce mai multă linişte.

Nairo Quintana încă se recuperează după problemele de sănătate avute şi nu a renunţat la visul de a se impune în Il Giro. Uşor-uşor, ciclistul lui Movistar îşi regăseşte picioarele din Turul Franţei 2013, iar săptămâna finală e aşteptată să aducă o ofensivă totală din partea sa. Totuşi, două lucruri trebuie menţionate: Quintana nu îşi va găsi aliaţi în pluton, iar echipa, la fel ca în cazul lui Rigoberto Uran, nu îi oferă prea multă siguranţă. Dacă va începe ultima treime a competiţiei cu o nouă etapă în care îi va lua timp serios purtătorului tricoului roz, columbianul în vârstă de 24 de ani va căpăta un important avantaj psihologic şi va deveni principalul candidat la primul loc, deoarece pe o căţărare precum Monte Zoncolan, Quintana este capabil să le ia tuturor mai mult de un minut.

În urmă cu o săptămână, Domenico Pozzovivo era principala speranţă a gazdelor la un loc pe podium, însă situaţia s-a schimbat de atunci, iar în pole-position pentru o clasare între primii trei se află tânărul Fabio Aru. Originar din Sardinia şi posesor al unui “motor” uriaş, ciclistul Astanei s-a ţinut foarte bine până acum, iar evoluţia sa pe căţărări a devenit din ce în ce mai solidă. Totuşi, nu trebuie uitat că Aru a primit spaţiu din partea marilor favoriţi în etapa de pe Montecampione, lucru ce nu se va mai repeta în următoarele zile cu finiş la altitudine, iar visul său de a prinde un podium – alimentat şi de presa din ţara natală – se poate spulbera într-o singură etapă. Indiferent de ce va face, un lucru e cert: dacă Aru se va întoarce în Giro şi sezonul următor, va fi unul dintre principalii candidaţi la victorie.

Aflat în continuare între primii doi la general, Cadel Evans nu pare să mai aibă nicio şansă la tricoul roz, deşi australianul în vârstă de 37 de ani va continua să lupte şi să spere la un succes memorabil. Pe Montecampione, problemele lui Evans au devenit pentru prima dată evidente la această ediţie a Corsei Rosa, iar acest trend nu are cum să nu continue şi în a treia săptămână, atunci când oboseala şi vârsta îşi vor spune serios cuvântul. Totodată, nu trebuie uitat gradul de dificultate al căţărărilor de final, acolo unde ciclistul echipei BMC este aşteptat să sufere, aşa cum s-a întâmplat şi la ediţia precedentă, şi să piardă secunde preţioase. De altfel, e foarte posibil ca fostul campion mondial să îşi ia adio de la podium încă după contratimpul individual de pe Monte Grappa.

A treia săptămână a Turului Italiei va aduce lupte interesante şi pentru celelalte două tricouri importante puse în joc, cel roşu şi cel albastru. În clasamentul pe puncte, Nacer Bouhanni este primul, dar Giacomo Nizzolo nu a renunţat la luptă şi păstrează în continuare şanse de a întoarce situaţia în favoarea sa, mai ales că sprinterii vor mai avea parte de două etape ce le sunt favorabile (Vittorio Veneto şi Trieste). În ceea ce priveşte ierarhia căţărătorilor, situaţia s-a complicat acolo pentru Julian Arredondo, purtătorul tricoului albastru, după ce Tim Wellens a strâns puncte serioase sâmbăta trecută, iar oamenii de general încep să îşi facă simţită prezenţa. Senzaţia generală este că decisivă pentru acest clasament va fi etapa a 16-a, cu Passo Gavia şi Passo dello Stelvio. Acolo, cine ratează evadarea, va rata, cel mai probabil, şi ocazia de a pleca acasă cu tricoul distinctiv.