Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Interviuri”

Leopold König: “Sky este echipa potrivită pentru mine”

Leopold König a început anul cu speranţe mari şi cu o formă bună, dar obiectivele sale din primăvară au fost date peste cap de o accidentare suferită la genunchi, din cauza căreia a ratat două luni din calendar. Rutierul în vârstă de 27 de ani a revenit pe finalul lui aprilie, şi la puţin timp după aceea, a terminat pe locul patru în Turul Bavariei, un rezultat care i-a dat încredere că poate intra în formă până la startul Turului Franţei.

În Criteriul Dauphiné – ultima sa cursă înainte de marele obiectiv din iulie – Leopold König a avut câteva evoluţii solide în etapele montane şi a încheiat pe locul al 11-lea, un rezultat cu atât mai impresionant, cu cât Dauphiné a fost prima sa competiţie de World Tour din 2014. Apoi, în Turul Franţei, deşi a pierdut timp serios pe pavate, ciclistul echipei NetApp-Endura a mers foarte bine în a doua jumătate a cursei, cu multe clasări în top zece şi un podium, pe Chamrousse. Datorită acelor rezultate, a terminat pe şapte la general, chiar la debutul în Le Tour.

Evoluţia sa a atras atenţia multor echipe, care au încercat să îi obţină semnătura pentru noul sezon. În cele din urmă, Leopold König a decis să meargă la Sky, acolo unde va avea oportunitatea să participe în toate cursele mari din World Tour şi să îşi continue progresul. Mai mult despre asta, dar şi despre parcursul avut în 2014, în interviul de mai jos.

– Leo, cum a fost sezonul?

Privind în urmă, pot spune că a fost unul de succes, dacă mă raportez la Turul Franţei, însă dacă privesc în ansamblu, pot spune că am fost ghinionist. Prima parte a stagiunii nu a decurs conform planului, în martie m-am accidentat şi nu a fost deloc uşor să trec peste asta. În cele din urmă, totul a mers bine, însă acea primă parte a fost dezamăgitoare, deoarece nu m-am putut antrena şi am ratat multe curse, iar asta m-a făcut să mă îngrijorez cu privire la forma mea pentru Turul Franţei. Din fericire, lucrurile au decurs excelent în iulie şi asta mi-a salvat sezonul, dar tot sunt de părere că aş fi putut face mult mai mult dacă nu ar fi apărut acea accidentare în primăvară, deoarece m-am simţit foarte bine încă din timpul Turului Omanului şi am fost încrezător la acea vreme că pot obţine rezultate solide în Tirreno-Adriatico şi în Criteriul Internaţional.

– Cum a fost Turul Franţei?

La start, m-am aşteptat să fie o cursă foarte stresantă şi dură, şi a fost exact aşa cum am crezut. În comparaţie cu Vuelta, în care am participat anul trecut, primele zile au fost extrem de diferite. Nu au fost munţi, dar a trebuit să rămâi concentrat în fiecare moment, deoarece plutonul a fost foarte nervos în permanenţă. Trebuie să fii 100% pregătit mental şi fizic pentru o cursă dificilă, cu pavate, vânt şi o luptă pentru o poziţie cât mai bună.

– Înainte de Turul Franţei, te-ai aşteptat la o clasare între primii zece, având în vedere evoluţia ta din Criteriul Dauphiné?

Pentru mine, a fost foarte important să termin Dauphiné. Eram conştient că trebuie să am o cursă de o săptămână în picioare, iar Dauphiné m-a ajutat în acest sens. Nu am fost la 100% atunci, iar asta m-a ajutat înaintea Turului Franţei, deoarece am fost încrezător că pot ajunge la un nivel mai ridicat decât în iunie. Pregătirea a mers foarte bine în ultimele două luni, ceea ce a fost foarte important.

– Ai primit multe oferte după Turul Franţei, şi până la urmă ai semnat cu Sky. Cum te-ai decis să mergi acolo?

Echipa Sky este potrivită pentru mine, deoarece am urmărit-o în ultimii doi ani şi îmi place cum funcţionează, îmi plac antrenamentele pe care le face şi filosofia sa. E un mediu perfect pentru a progresa şi a-mi atinge obiectivele personale. Evident, decizia finală nu a fost uşoară, pentru că am mai primit trei oferte, de la NetApp-Endura şi alte două formaţii, aşa că a trebuit să iau în calcul cel mai important factor, şi anume, cum mă poate ajuta echipa să progresez. Cum Sky se concentrează pe Marile Tururi, ştiam că asta va fi în avantajul meu şi că voi putea avansa.

– În ce curse vei merge anul viitor?

Va depinde şi de echipă, dar ştim cu toţii că Turul Franţei este foarte important pentru Sky. Mi-ar plăcea să merg din nou în Marea Buclă, dar şi în alte curse de World Tour în care nu am avut ocazia să particip până acum, precum Tirreno-Adriatico, Turul Cataluniei sau Turul Ţării Bascilor. Găsesc toate aceste competiţii interesante.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Este din nou atractiv, mai ales pentru spectatori şi pentru cei care îl vor urmări din faţa televizorului, cu toţii vor aştepta un spectacol pe cinste în prima săptămână. Mă aştept să văd artificii atunci, aşa cum s-a întâmplat şi anul acesta. Traseul e frumos, dar consider că ar fi trebuit să aibă mai mulţi kilometri de contratimp, deoarece acesta este un punct-cheie al cursei, iar învingătorul trebuie să parcurgă mai mult de 13 kilometri de contratimp individual.

Silvan Dillier: “Vreau să mă concentrez pe clasicele pe pavate”

Silvan Dillier

În 2014 au fost mulţi neo-profesionişti talentaţi care au arătat ce sunt capabili să facă în viitor. Unul dintre aceşti ciclişti este Silvan Dillier, care s-a prezentat la startul sezonului cu un palmares solid în cursele sub 23 de ani, între victoriile sale aflându-se Turul Normandiei, o etapă în Tour de l’Avenir, mai multe titluri naţionale, Flèche Ardennaise şi o etapă la ediţia inaugurală a Turului Albertei, acolo unde a concurat ca stagiar pentru BMC.

Apoi, în timpul primului an petrecut în plutonul profesionist, ciclistul elveţian a adunat 62 de zile de cursă şi chiar dacă nu a obţinut o victorie individuală, poate spune că a avut un sezon impresionant, cu 15 clasări în top zece (în curse pe etape, dar şi în clasice), cireaşa de pe tort venind în luna septembrie, atunci când a câştigat cu BMC titlul mondial în cursa de contratimp pe echipe.

Săptămâna trecută, Silvan Dillier s-a prezentat în Denia, pentru cantonamentul lui BMC, iar mulţumită domnului Georges Lüchinger, directorul biroului de comunicare al echipei, am avut ocazia să îi pun câteva întrebări despre rezultatele sale din 2014 şi planurile pentru viitor.

– Silvan, cât de mulţumit eşti de acest an?

Sunt foarte fericit cu primul meu sezon ca profesionist, au fost câteva curse noi pe care nu trebuia iniţial să le fac, dar sunt mulţumit, pentru că am fost acolo împreună cu BMC.

– Care a fost cea mai interesantă?

Turul Flandrei a fost cu adevărat impresionant, a fost primul meu Monument şi tocmai de aceea a reprezentat ceva special. De asemenea, Turul Elveţiei, cursa mea de casă, a fost extraordinar; evident, şi cursa de contratimp pe echipe de la Mondiale a fost uimitoare.

– Şi care e rezultatul de care eşti cel mai mândru?

Cu siguranţă, titlul mondial la contratimp pe echipe. E cel mai mare succes de până acum al carierei mele. Este greu să depăşeşti acest rezultat, dar voi încerca.

– Ai concurat mult pe pavate în 2014. Cum a fost această experienţă?

La tineret am participat în câteva curse pe pavate şi mi-a plăcut mult. Acum, alături de profesionişti a fost şi mai frumos, a fost fantastic să particip în toate aceste clasice. Îmi plac mult pavatele, chiar dacă este foarte dificil acolo. Sunt tipul de rutier făcut, mai mult sau mai putin, pentru clasicele de pavate, şi cred că mă voi concentra în viitor pe câştigarea unei astfel de curse.

– Care a fost cea mai dură zi din cariera ta?

Au fost multe astfel de zile. În fiecare cursă întâmpini momente dificile şi întotdeauna este plăcut atunci când le depăşesti, iar apoi obţii un succes, la nivel individual sau împreună cu echipa. În astfel de momente realizezi că ai trecut peste durere şi trebuie să te bucuri de rezultat.

– Ce ţi-ai dori să îmbunătăţeşti anul următor?

Am câştigat multă experienţă în acest sezon şi mi-ar plăcea să mai lucrez la contratimp, deoarece este un lucru bun să fii puternic la contratimp, îţi oferă un avantaj faţă de ceilalţi rutieri.

– Chiar dacă programul tău pentru 2015 nu a fost finalizat, presupun că ţi-ai fixat anumite obiective.

Mi-ar plăcea să merg din nou în clasicele pe pavate şi aş vrea să încerc şi clasicele din Ardeni, deşi nu ştiu dacă asta se va întâmpla anul viitor. Apoi, mi-ar plăcea să particip într-un Mare Tur. Încă nu s-a decis care, însă o cursă de trei săptămâni va fi în programul meu.

Alexandr Pliuschin: un nou start, în Azerbaidjan

Începutul lui 2014 l-a găsit pe Alexandr Pliuschin concurând pentru Sky Dive Dubai, după mai mult de jumătate de deceniu petrecută în Europa. Totuşi, acesta nu a fost neapărat un pas înapoi pentru fostul campion al Moldovei, deoarece a avut oportunitatea să se redescopere după un dificil sezon 2013. Chiar dacă nu a concurat mult, rutierul în vârstă de 27 de ani a obţinut patru victorii, care i-au adus un nou contract, alături de Synergy Baku Cycling Project, acolo unde va avea ocazia să fie unul dintre liderii echipei şi să le împărtăşească tinerilor ciclişti din experienţa sa.

– Alexandr, eşti mulţumit de sezonul tău?

Nu prea. Am ratat multe curse şi oportunităţi, dar am învăţat mult în această stagiune. Am învăţat cum să fac faţă dezamăgirilor cauzate de stres, cum să fiu motivat, cum să port echipamentul de ciclist şi să mă antrenez fără vreun obiectiv. M-am antrenat din greu şi am rămas concentrat.

– Ai câştigat prima ta cursă după mai bine de trei ani, cu excepţia Campionatelor Naţionale, la Melaka Chief Minister’s Cup. A fost acea victorie importantă pentru încrederea ta?

Nu, nu neapărat. M-am maturizat şi trebuie să câştig astfel de curse, ştiu de ce sunt capabil, dar nu am avut multe şanse pentru a arăta asta. La fel stau lucrurile şi cu Turul Sharjah, sunt obligat să mă impun în aceste curse. Având în vedere că acest tur a fost ultima mea cursă pentru Sky Dive Dubai, am vrut să mă descurc bine acolo.

– Cum a fost experienţa Sky Dive Dubai?

Nu am nimic rău de spus. E o echipă mai bună decât unele de World Tour, iar atmosfera este foarte familială. Paco Mancebo are o experienţă uriaşă, e un rutier de nepreţuit pentru echipă: îi învaţă pe cei tineri şi câştigă curse. Este o persoană extraordinară. De altfel, despre toţi cicliştii din echipă pot spune numai lucruri de bine. Ricardo Martins a făcut tot ce a putut pentru a forma acest grup. Simt că acum e unde îşi doreşte, iar echipa va mai creşte.

– Consideri că ai progresat în acest an?

A fost o echipă nouă şi un nou start, dar chiar şi cu puţinele curse în care am mers, am reuşit să îmi cunosc mai bine organismul şi am învăţat cum să mă antrenez mai bine. Am redevenit rutierul care am fost în trecut. Am avut nevoie de ceva timp, însă acum sunt pregătit.

– Recent, ai semnat cu Synergy Baku. Cum ai ajuns acolo?

David McQuaid mi-a oferit o şansă, iar eu am profitat de ea. Obiectivul meu principal este să ajut Azerbaidjanul să adune puncte pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Următorul pas e să câştig oriunde voi putea face asta. David McQuaid are încredere că pot împărtăşi din experienţa mea, pot obţine rezultate importante şi face tot posibilul pentru a ajuta echipa să crească.

– Vei împlini 28 de ani în ianuarie. Câte sezoane te mai vezi concurând în plutonul profesionist?

Cel puţin încă 6-8 ani.

– Speri să te reîntorci în World Tour?

Da, dar momentan sunt relaxat în această privinţă. Important a fost să aflu dacă pot să mă redescopăr, şi am reuşit asta. Ştiu cine sunt. Restul ar trebui să vină de la sine.

Robert Power: “Campionatele Naţionale sunt un obiectiv major”

Robert Power

Atunci când era mic, Robert Power a descoperit rugby-ul şi părea predestinat să aibă o carieră frumoasă acolo. Însă soarta a avut alte planuri, aşa că după o accidentare la genunchi, suferită la vârsta de 13 ani, a trecut la ciclism, alături de clubul Midlands Cycling, iar aceasta s-a dovedit a fi o decizie excelentă. După ce a făcut velodrom timp de un an, Robert a trecut la ciclismul pe şosea, şi pe măsură ce sezoanele au trecut, a devenit mai puternic şi a căpătat experienţă, factori ce l-au ajutat să obţină rezultate impresionante la juniori, în Europa (podiumuri în Giro della Lunigiana şi Giro di Basilicata).

În 2014, la tineret, a avut un sezon dominant, pe parcursul căruia a terminat al doilea la Campionatele Naţionale, apoi pe locul şapte în Turul Azerbaidjanului şi în Turul Cehiei, înainte să câştige trei curse italiene de o zi, momentul de top fiind victoria obţinută în Gran Premio Capodarco, acolo unde a oferit o incredibilă demonstraţie de forţă. Cu aceste rezultate în CV, Robert Power s-a prezentat în Tour de l’Avenir ca unul dintre favoriţi şi a terminat pe locul secund, devenind primul australian care s-a clasat pe podium acolo.

Ultima sa competiţie a sezonului a fost cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale desfăşurate la Ponferrada, după care rutierul în vârstă de 19 ani a luat o binemeritată pauză, înainte de a merge într-un cantonament de două săptămâni, în Australia. Acolo se afla când am vorbit cu el, la finalul lunii noiembrie.

– Robert, cum vezi acum sezonul 2014?

Am avut un an bun cu echipa, am muncit foarte bine împreună şi ne-am bucurat de un nucleu puternic, din care am făcut parte eu, Jack Haig, Campbell Flakemore şi Caleb Ewan. Am încercat să obţinem cât mai multe rezultate bune şi cred că am reuşit asta. Am înregistrat şi un progres evident, iar acum sperăm ca sezonul viitor să obţinem mai multe rezultate bune decât în 2014. De asemenea, mi-am îmbunătăţit aptitudinile, precum şi toate celelalte detalii ale vieţii de ciclist, de la nutriţie la felul cum trebuie pregătită o cursă.

– Cum a fost să concurezi mai ales în Europa?

M-am bucurat mult de anul acesta, a fost o adevărată provocare în primul meu sezon de tineret şi mi-a plăcut să particip în cursele lungi şi dificile, precum cele de o zi din Italia, deoarece sunt extraordinare şi foarte dure. Foarte mulţi rutieri puternici şi foarte multe echipe bune sunt în Europa, şi toată lumea îşi doreşte să câştige. În Australia, găseşti 20 de ciclişti care îşi doresc să câştige, în timp ce în Europa sunt 200, iar scenariul este acelaşi în fiecare zi. Totul este mult mai competitiv şi ai parte de mai multe provocări.

– Ai bifat trei victorii în cursele de o zi din Europa: Briga Novarese, Poggiana şi Capodarco. Care a fost mai importantă?

Trebuie să spun Capodarco, deoarece tot anul m-am gândit la această cursă şi mi-am dorit să o câştig. Întreaga echipă a muncit pentru mine pe parcursul zilei şi trebuie să le mulţumesc colegilor pentru asta, deoarece au făcut o treabă excelentă. Capodarco este o cursă specială pentru mine şi sunt fericit pentru că am câştigat-o.

– Ceva mai târziu, ai terminat pe locul secund în Tour de l’Avenir.

Mi-a plăcut L’Avenir, e o cursă dificilă şi ne-am prezentat acolo cu o echipă puternică, formată din rutieri care au venit la start ca să obţină victorii de etapă şi să lupte pentru ierarhia generală. Echipa a muncit din greu în etapele de sprint, dar şi în cele montane. A fost un nivel cu totul diferit acolo, cu multe echipe naţionale puternice, şi sunt mulţumit de locul meu secund. Evident, mi-ar fi plăcut să câştig L’Avenir, am făcut tot ce am putut pentru a mă impune la general, însă lucrurile nu au mers tot timpul cum am dorit.

– În Sun Tour şi în cursele italiene de o zi desfăşurate în toamnă, ai concurat împotriva multor rutieri de World Tour. Cum ai trăit acea experienţă?

Mi-a arătat ce am de îmbunătăţit de-a lungul anilor. Ştiu că în continuare trebuie să învăţ toate acele mici detalii, precum poziţionarea în pluton sau felul cum trebuie să cobor, aspecte care sunt foarte importante. Am mult de muncă în următorii ani, dar sper ca într-o bună zi să fiu în aceeaşi ligă cu aceşti ciclişti.

– Ce ai făcut în ultima vreme?

Am fost într-un cantonament cu Orica-GreenEdge, nu împreună cu echipa propriu-zisă, ci cu Academia World Tour. Asta a reprezentat o excelentă oportunitate de a mă antrena alături de Simon Gerrans, Simon Clarke sau Luke Durbridge, aşa că pot spune că a fost o săptămână foarte bună pentru noi.

– Îţi cunoşti programul pentru 2015?

Cred că va fi similar cu cel de anul acesta, iar asta înseamnă că sper să merg în Tour de l’Avenir şi la Campionatele Naţionale, programate la începutul sezonului. Apoi, sper să particip din nou în Europa, împreună cu echipa naţională de tineret, unde voi încerca să câştig câteva curse italiene de o zi şi nişte tururi. Momentan, mă concentrez pe Naţionale, urmând ca după aceea să văd ce voi mai face. Cursa pe şosea de la Naţionale este foarte importantă pentru mine, m-am antrenat din greu în ultimele săptămâni şi sunt nerăbdător să încerc să obţin un rezultat bun acolo. După Naţionale, va veni rândul curselor din Europa.

– Te-ai gândit la 2016, ţi-ar plăcea să începi acel sezon alături de o echipă de World Tour?

Da, mi-ar plăcea mult să devin profesionist atunci, deşi nu prea m-am gândit la asta. Mi-a plăcut să mă antrenez cu băieţii de la GreenEdge în cantonament, săptămâna trecută, şi am remarcat că echipa e foarte bine organizată şi cei de acolo se simt bine. Totuşi, vreau să iau lucrurile uşor, să mă bucur de sezonul următor şi să mai petrec încă un an participând în cursele de tineret.

Jack Haig: talent pur de la Antipozi

Jack Haig a început ciclismul în Bendigo, la un club local de mountain bike, iar la acea vreme nu se gândea să devină rutier profesionist. Lucrurile s-au schimbat după ce a fost selecţionat pentru Campionatele Mondiale sub 19 ani, atunci când a decis să se antreneze din greu pentru a se prezenta acolo în cea mai bună formă. Toată munca depusă l-a ajutat pe Jack să termine în top 50, un rezultat care i-a dat încrederea necesară să meargă mai departe cu un obiectiv clar pe termen lung, acela de a deveni ciclist profesionist.

Câţiva ani mai târziu, pe parcursul sezonului 2014, tânărul australian a primit oportunitatea de a concura în Turul Down Under, precum şi în alte curse importante, care i s-au potrivit şi i-au oferit ocazia să îşi arate clasa. După un solid loc 17 în Down Under, a arătat o formă frumoasă în Sun Tour şi în Turul Coreei, înainte de a veni în Europa, unde a terminat al doilea în Turul Alsaciei şi al 12-lea în Tour de l’Avenir, cea mai prestigioasă cursă de ciclism la tineret.

Toate aceste rezultate au fost suficiente pentru ca Orica-GreenEdge să semneze cu Jack şi să îi ofere astfel şansa de a-şi urma visul de a deveni profesionist. Tranziţia la echipa de World Tour este de aşteptat să fie una lină: după ce va concura pentru Avanti, pe teren propriu, se va alătura Academiei Australiene sub 23 de ani, iar apoi va evolua pentru Orica, mai întâi ca stagiar, din vară, iar apoi ca profesionist, din 2016.

Recent, am avut ocazia să vorbesc cu Jack despre sezonul anterior şi planurile sale pentru 2015, o stagiune în care multe lucruri bune sunt aşteptate să vină pentru rutierul în vârstă de 21 de ani.

– Jack, în prima cursă pe etape a anului, Turul Down Under, ai terminat pe 17, cel mai bun rezultat al unui ciclist din afara World Tour. Ce a însemnat acest rezultat pentru tine?  

A fost uimitor să obţin un astfel de rezultat la începutul anului şi mi-a confirmat că pot reuşi ca profesionist într-o bună zi. A fost o săptămână destul de nebună, cu toată agitaţia care înconjoară o cursă de World Tour, dar m-am bucurat de tot ce s-a întâmplat.

– Forma ta bună a continuat în Sun Tour, acolo unde te-ai clasat pe podium. Te-ai aşteptat să termini atât de bine?  

Nu prea, însă după rezultatul din Down Under ştiam că am o formă bună şi am fost încrezător că pot obţine un rezultat solid, dar nu credeam că voi fi pe podium la finalul cursei.

– Ceva mai târziu a venit cea mai bună clasare a anului pentru tine, în Turul Alsaciei. Ai fost mulţumit de rezultat sau dezamăgit că ai ratat victoria pentru doar şase secunde?  

Am fost foarte muţumit să obţin un astfel de rezultat într-o cursă mare precum Turul Alsaciei, mai ales că era doar a doua mea competiţie în Europa. Am fost puţin îngrijorat la start, gândindu-mă că nu sunt suficient de bun pentru nivelul curselor din Europa, aşa că, apoi, când am obţinut acel rezultat, am fost destul de uşurat.

– În august, după o serie bună în cursele italiene de o zi, ai terminat pe locul 12 în Tour de l’Avenir.

Forma mea din Tour de l’Avenir nu a fost atât de bună, pentru că sezonul a fost unul lung. Am avut un nivel foarte bun chiar la începutul anului şi apoi am lucrat la acesta pentru Turul Alsaciei, după care m-am chinuit să îmi păstrez forma pentru cursele de o zi din Italia, aşa că nu am fost fericit cu evoluţia mea. Până la urmă, locul 12 la general nu este prea rău, având în vedere că am pierdut în jur de un minut şi jumătate în prima zi cu căţărări, atunci când a trebuit să îi dau bicicleta lui Robert Power pe o ascenciune, deoarece lui i se blocase schimbătorul de viteze. Asta a însemnat că am pierdut contactul cu grupul fruntaş şi a trebuit să merg pe bicicleta lui o vreme, până când a venit maşina echipei.

– Per total, cum ai descrie sezonul tău?  

Cred că am avut o stagiune bună până la Avenir şi Mondiale, acolo unde nu am evoluat chiar aşa cum mi-aş fi dorit. Dar până la acel punct am fost mulţumit de sezonul meu, a fost de departe cel mai bun din carieră. Sunt de părere că am progresat la toate capitolele, ceea ce m-a ajutat să obţin rezultatele respective.

– Iar acele rezultate te-au ajutat să devii profesionist cu Orica.  

Da, însă voi fi profesionist doar din 2016, iar cotractul meu se va întinde până la finalul lui 2017. Sper să particip în câteva curse alături de echipă pe finalul stagiunii viitoare, la fel cum a făcut şi Caleb Ewan. Am atras atenţia după Turul Down Under, însă multe echipe au vrut să aştepte pentru a vedea cum mă descurc în Europa. Orica mi-a oferit cea mai bună oportunitate pentru a progresa, permiţându-mi să mai rămân un an la tineret, pentru a învăţa şi a deveni mai puternic înainte să trec la profesionişti. Aşa că atunci când voi face acest pas sper să am un prim an bun, similar cu cel al fraţilor Yates.

– Înainte de asta vei continua să concurezi pentru Avanti. Ce obiective ai?  

Nu mai sunt curse anul acesta, dar în 2015 îmi doresc să mă descurc bine la Campionatele Naţionale şi sper să fiu selecţionat din nou pentru Turul Down Under. Dacă voi avea anul viitor un start similar cu cel din 2014, voi fi foarte fericit.

– Pe termen lung, te vezi capabil să lupţi pentru victorie şi în cursele de o zi, nu doar în cele pe etape?

Cred că trebuie să îmi găsesc ritmul în World Tour şi să progresez ca rutier, iar apoi să mă concentrez pe a încerca să câştig curse. Îmi place să urmăresc cursele de o zi şi mi-ar plăcea să concurez acolo, însă mai întâi va trebui să devin ceva mai puternic, înainte de a lupta pentru victorie acolo.

– Ce lucruri ţi-ai dori să îmbunătăţeşti pe viitor?

Contratimpul, dar şi capacitatea de a câştiga dintr-un grup redus. Asta înseamnă sprintul, dar şi tactica pe care trebuie să o foloseşti acolo. Sper că toate acestea mă vor ajuta în viitor să câştig o cursă importantă de World Tour, dar şi un Mare Tur.

Andrea Zordan: privind spre 2015 cu optimism

PIC448707235

Primul sezon la profesionişti nu a fost în totalitate aşa cum a sperat Andrea Zordan. Rutierul lui Androni Giocattoli-Venezuela a concurat în curse importante, ca Omloop Het Nieuwsblad, E3 Harelbeke, Turul Flandrei sau Amstel Gold Race, dar a întâmpinat şi multe momente dificile, din cauza unei mononucleoze care şi-a pus amprenta asupra evoluţiei sale. Partea bună a fost că după ce boala i-a fost depistată şi tratată, Andrea şi-a revenit şi a tras din greu pentru a termina stagiunea într-o notă înaltă.

Acum, înainte de debutul noii stagiuni, rutierul în vârstă de doar 22 de ani se antrenează mult, pentru a fi în cea mai bună formă în 2015, atunci când vrea să le demonstreze tuturor de ce este capabil. Cum încrederea nu îi lipseşte, iar de partea sa se află şi experienţa acumulată în 2014, doar de un pic de noroc mai are nevoie Andrea Zordan pentru a fi una dintre surprizele anului următor.

– Andrea, cum a fost primul tău sezon ca profesionist?

A fost lung şi dur, cu multe momente dificile, dar şi cu amintiri frumoase, cum ar fi faptul că m-am plimbat în jurul lumii împreună cu echipa. Cu siguranţă, a reprezentat un salt important, având în vedere că am trecut de la curse de 130-150 de kilometri la curse de minim 200 de kilometri. Ritmul este unul intens, mai ales pe final, dar mulţumită curselor variate în care am participat, am reuşit să mă obişnuiesc relativ bine.

– Care a fost cel mai bun moment?

Categoric, asta s-a întâmplat în august. După ce am depăşit problemele de ordin fizic avute, am făcut câteva antrenamente în Franţa şi în cele din urmă am putut lupta cu ciclişti rapizi, ca Mark Cavendish, Thor Hushovd şi alţii ca ei. Apoi, în Italia am făcut o figură foarte frumoasă în Tripticul Lombard, cu cei 200 de kilometri de evadare din Coppa Agostini.

– Şi cea mai neplăcută perioadă?

Cel mai neplăcut moment a fost cel în care mi-am dat seama, în aprilie, că nu am condiţia fizică optimă, fiind urmărit mereu de o stranie senzaţie de oboseală. După mai multe analize, în luna iulie am descoperit că aveam mononucleoză. Din această cauză, nu am încheiat multe curse.

– Iubeşti clasicele pe pavate, şi anul acesta ai participat în multe astfel de curse. Cum a fost?

A fost o experienţă importantă, care m-a ajutat să cresc mult. Cu siguranţă, am înţeles că sunt curse la startul cărora trebuie să te prezinţi la 110% din capacitatea ta, având în vedere că toţi marii campioni vor să se descurce foarte bine. În plus, am văzut cum se pregătesc bicicletele pentru curse de genul acesta, nimic nu e lăsat la voia întâmplării, niciodată.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în 2014?

Anul acesta am făcut progrese în ceea ce priveşte rezistenţa, fiindcă am concurat în curse de 200 de kilometri şi astfel m-am obişnuit cu un efort constant de cinci ore, cinci ore şi jumătate.

– Per total, eşti mulţumit sau dezamăgit de sezonul tău?

Dacă ar trebui să îmi dau o nota de la 1 la 10, cu siguranţă mi-aş da un 5,5, pentru că am obosit mult, dar datorită muncii enorme depuse, am reuşit două ultime luni de cursă cu adevărat bune.

– Ce planuri ai pentru anul viitor?

M-am gândit mult la 2015 şi am început deja pregătirea, pentru că sunt extrem de motivat să mă descurc foarte bine. Obiectivele mele sunt legate de participarea în cursele importante în care echipa va fi invitată. În plus, pe lângă clasicele nordului, îmi doresc să merg mai mult în Italia şi Franţa, unde am văzut că au loc multe curse care mi se potrivesc. Apoi, aş fi foarte fericit dacă aş putea lua startul într-o cursă pe care am văzut-o des la televizor, Milano-San Remo. Însă cel mai mare obiectiv al meu este să concurez în Turul Italiei.

Karel Hnik: pregătit pentru 2015

La începutul anului, Karel Hnik a avut un obiectiv clar: să fie mai bun decât în sezonul anterior. În vârstă de doar 22 de ani la acea vreme, talentatul rutier ceh şi-a arătat intenţiile încă de la prima cursă disputată, Istrian Spring Trophy, acolo unde a încheiat pe locul secund. Doar două săptămâni mai târziu, a venit al treilea în Volta ao Alentejo, o cursă în care mulţi rutieri tineri şi-au făcut un nume de-a lungul anilor.

Câştigarea etapei a treia din Trofeu Joaquim Agostinho a fost un indiciu pentru ceea ce urma să vină în august, atunci când Karel Hnik a terminat primul în Turul Alsaciei, câştigând şi etapa de la Markstein. Acele rezultate au convins-o pe MTN-Qhubeka să îl ia ca stagiar, iar mai târziu, i-au adus un contract de profesionist alături de CULT Energy, echipă care aplicase deja pentru o licenţă Pro Continentală.

Care sunt gândurile lui Karel cu privire la ultimul sezon petrecut la tineret? Ce obiective are pentru viitor? Aflaţi toate acestea, şi multe altele, din următorul interviu.

– Karel, 2014 s-a încheiat. Cum a fost?

A fost al doilea meu sezon complet pe şosea fără să mai combin asta cu cursele de ciclo-cross şi trebuie să recunosc că nu am mai avut o stagiune atât de bună până acum. Concurând alături de Etixx, iar mai apoi împreună cu MTN-Qhubeka, mi-a fost oferită ocazia să am un program foarte bun de la începutul până la finalul sezonului. Am adunat cu puţin sub 10 000 de kilometri, şi, cu siguranţă, acesta a fost un pas înainte. Cel mai mare rezultat al meu a fost câştigarea unei etape şi a ierarhiei generale în Turul Alsaciei. În acea perioadă – sfârşitul lui iulie şi întreaga lună august – m-am simţit excelent şi am avut o formă extraordinară. Dar cea mai mare mulţumire a mea a fost oferită de faptul că am fost constant şi am obţinut rezultate pe parcursul întregului an.

– Ce ai îmbunătăţit în ultimii doi ani petrecuţi alături de Etixx-Ihned?

Echipa m-a ajutat mult să progresez. Am venit aici din postura unui ciclist axat pe ciclo-cross, care obişnuia să participe doar în câteva curse pe şosea de-a lungul unui an, dar acum pot spune că sunt dedicat ciclismului pe şosea. Evident, mai trebuie să câştig experienţă, însă ultimele sezoane mi-au oferit deja foarte mult. Fără Etixx-Ihned, nu aş mai fi fost unde mă aflu acum.

– În afară de Etixx, cât de important a fost ciclo-cross-ul pentru progresul tău?

M-a ajutat foarte mult, am devenit mai tehnic şi acum am un mai bun control al bicicletei, iar acestea sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodată. Din punctul meu de vedere, toţi rutierii tineri ar trebui să înceapă cu ciclo-cross sau mountain bike.

– Ai concurat ca stagiar pentru MTN-Qhubeka, iar la un moment dat se vorbea că vei primi un contract acolo, dar asta nu s-a întâmplat. De ce?  

Managerul echipei, Douglas Ryder, mi-a spus că a fost foarte mulţumit de rezultatele mele, însă după ce a semnat cu nume mari, precum Edvald Boasson Hagen, nu mai putea aduce alţi rutieri din Europa, deoarece sponsorii erau interesaţi să aibă ciclişti din Africa.

– Cât timp ai fost stagiar cu MTN-Qhubeka, ai concurat împotriva unor ciclişti de World Tour. Cum a fost?

A fost foarte important, pentru că în acele două luni am avut oportunitatea să trăiesc experienţe noi în curse de calitate, iar acum ştiu la ce să mă aştept de la anul viitor.

– Cum ai ajuns să semnezi cu CULT Energy?

Am primit un telefon de la managerul echipei, care s-a arătat foarte interesat de mine şi mi-a transmis că echipa mă urmărea de multă vreme, aşa că am discutat cu managerul meu, Brian Smith; el mi-a spus că este o mişcare foarte bună pentru mine să merg la această echipă, iar după câteva zile, contractul era deja semnat.

– Ce obiective ai pentru primul tău sezon ca profesionist?

Principalul meu ţel este să câştig multă experienţă în pluton. De asemenea, sper să particip în câteva curse importante şi dificile, pentru a arăta de ce sunt capabil. Pe termen lung, îmi doresc să mă descurc bine în Marile Tururi şi în clasice. Dacă voi obţine un succes într-o cursă mare, va fi extraordinar.

Jasper Stuyven: 2014 – primul sezon în World Tour

Jasper Stuyven

De ceva vreme, lumea vorbeşte despre Jasper Stuyven ca despre una dintre viitoarele vedete ale clasicelor pe pavate, în care acesta a strălucit deja la juniori şi tineret. Deşi este dificil de spus ce poate şi ce va face un ciclist peste ani, un lucru e cert: rutierul belgian al lui Trek Factory Racing are talentul şi potenţialul necesare pentru a-şi crea o carte de vizită în sezoanele următoare, nu doar în clasice, ci şi în cursele pe etape, acolo unde sprintul său puternic îl poate ajuta să obţină victorii.

În ciuda faptului că nu a bifat un succes în 2014, belgianul în vârstă de 22 de ani a arătat de ce este capabil încă din primul sezon la profesionişti, concurând în toate clasicele importante pe pavate şi făcându-şi debutul într-un Mare Tur. Pe scurt, Jasper Stuyven a adunat 66 de zile de cursă anul acesta şi a încheiat de 12 ori între primii zece, opt dintre ocazii fiind consemnate în World Tour. Ce a avut de spus după stagiunea sa foarte bună? Aflaţi din interviul următor.

– Jasper, fanii te-au votat cel mai bun neo-profesionist din 2014 pe Cafe Roubaix. Cum a fost sezonul acesta?

Sunt destul de fericit cu stagiunea avută. Nu eram în grafic să merg în toate clasicele importante, dar pentru că echipa a fost mulţumită de forma mea şi de faptul că ştiam traseul, am putut să merg în toate. Chiar pe finalul sezonului, am avut oportunitatea să particip în primul meu Mare Tur şi am obţinut câteva rezultate impresionante. Deşi dacă nu am bifat nicio victorie, am câştigat experienţă şi am avut un nivel ridicat în cursele de World Tour, unde este foarte greu să te impui.

– Ai triumfat în Paris-Roubaix la juniori, iar anul acesta ai participat acolo la profesionişti şi ai terminat pe locul 55. Cum a fost acea zi?

Pentru mine, Paris-Roubaix a fost o cursă frumoasă, în care am concurat alături de Fabian (n.r. Cancellara) şi am fost capabil să îl ajut. Evident, mereu poţi spune “oare cum ar fi fost dacă nu aş fi muncit?”, însă asta face parte din fişa postului. Rezultatul nu spune nimic. De asemenea, Paris-Roubaix a fost cea mai bună zi a mea în clasice. Mi-a plăcut la nebunie să particip, să fiu pe pavate şi să mă aflu în faţa lui Fabian, având grijă să păstrez constant ecartul evadării.

– Ce a însemnat întreaga experienţă numită Turul Spaniei?

Am fost emoţionat înainte să iau startul în primul meu Mare Tur, iar pentru că am ne-am prezentat acolo fără un lider important pentru clasamentul general, a fost posibil să iau lucrurile mai uşor, fără prea multă presiune din partea echipei. Cel mai greu lucru a fost să trec peste momentele în care nu m-am simţit bine, fizic sau psihic. Dar, cu această ocazie, am descoperit că mă recuperez bine. Evident, am avut parte de zile mai bune şi mai puţin bune, însă dacă cineva mi-ar fi spus înainte că voi termina de opt ori între primii zece, neo-profesionist fiind, aş fi semnat imediat.

– Erai cunoscut pentru sprintul tău din perioada petrecută la tineret, iar în Vuelta ai impresionat cu acesta. Te-ai antrenat special în 2014?

Sincer să fiu, nu m-am antrenat deloc pentru asta în stagiunea recent încheiată, deşi poate ar fi trebuit să o fac după clasice. Doar m-am pregătit din greu şi bine pentru Turul Spaniei, iar cum Trek Factory Racing nu a avut un sprinter în adevăratul sens al cuvântului în Vuelta, nu a trebuit să îi lansez pe alţii şi am putut să încerc să obţin câteva rezultate.

– Care este programul tău pentru 2015?

În mod normal, voi începe din nou sezonul în Turul Qatarului. Apoi, în prima parte a stagiunii, mă voi concentra pe clasice.

– Speri să concurezi şi în Turul Franţei?

Încă nu sunt interesat să particip în Le Tour. Categoric, îmi doresc să merg acolo într-o bună zi, însă nu există presiune pe mine în acest sens.

– Şi ce obiective ai pentru anul viitor?

Vreau să mă descurc foarte bine în clasicele de primăvară, dar şi în celelalte curse în care voi concura. Evident, ar fi frumos să pot spune la finalul sezonului că am câştigat o cursă importantă.

Michael Valgren: un an în plutonul profesionist

În primul său sezon alături de Tinkoff-Saxo, Michael Valgren a câştigat titlul naţional şi Turul Danemarcei, dar rezultatele sale nu pot fi considerate surprinzătoare, în condiţiile în care tânărul danez a venit de la tineret recomandat de câteva victorii impresionante. Mai mult decât o surpriză, seria excelentă avută de Michael poate fi catalogată ca fiind o confirmare a talentului său uriaş, datorită căruia este creditat cu şanse mari de a-şi pune amprenta asupra clasicelor în următorul deceniu.

La finalul unei stagiuni foarte bune, în care şi-a făcut debutul într-un Mare Tur şi a concurat la Campionatele Mondiale de la Ponferrada, Michael Valgren a vorbit pentru Cafe Roubaix despre experienţa sa ca neo-profesionist şi planurile pentru 2015, un an în care este capabil să bifeze un succes mare în World Tour.

Michael, ai avut 80 de zile de cursă în 2014. Cum te simţi după un sezon atât de lung?

Da, 80 de zile sună mult, dar m-am simţit foarte bine la finalul sezonului şi sunt fericit pentru că echipa mi-a permis să concurez atât de mult. Mai ales după Vuelta m-am simţit bine şi pot spune că a fost extraordinar să mă simt astfel după primul meu Mare Tur.

– Primul tău rezultat important a venit în luna mai, în Cele Patru Zile de la Dunkerque, unde ai terminat al treilea. Te-ai aşteptat să mergi atât de bine?

Înainte de cursă nu am avut aşteptări, însă ştiam că forma mea este bună, aşa că am încercat să nu pierd timp în primele etape. Apoi, când am sesizat o oportunitate, am profitat de ea, iar colegii mei m-au susţinut 100%. A fost extraordinar să am toată echipa alături, mai ales că sunt neo-profesionist.

– Mai puţin de două luni mai târziu, ai devenit campion naţional, ajungând singur la finiş. Ce a însemnat pentru tine să câştigi titlul în primul sezon ca profesionist?

A fost incredibil să mă impun la Campionatele Naţionale. Mi-a dat încredere în mine însumi pentru viitor. În plus, este extraordinar să concurezi cu tricoul de campion în fiecare cursă, până anul viitor. E ceva ce îţi oferă expunere media, iar acesta este un lucru bun.

– Cel mai mare succes al tău a venit la general, în Turul Danemarcei. Cum a fost?

Să triumfe pe teren propriu, şi, mai ales, în faţa unui public masiv precum cel de la Copenhaga, este unul dintre cele mai importante rezultate posibile pentru un ciclist danez. A fost foarte emoţionant, deoarece părinţii mei au urmărit Turul Danemarcei şi m-au susţinut în permanenţă. Sunt cei mai buni!

– A fost un rezultat care a cântărit decisiv în alegerea ta pentru Vuelta?

Sincer, nu ştiu. Cred că mă aflam în cărţi, dar acea victorie m-a ajutat, cu siguranţă.

– Apropo de Vuelta, acolo ţi-ai făcut debutul într-un Mare Tur. Cum ai trăit toată acea experienţă?

Turul Spaniei a fost ceva major, mai ales pentru că Alberto (n.r. Contador) a câştigat. A fost uluitor să îl ajut să se impună, să văd că întreaga echipă s-a descurcat atât de bine şi s-a comportat excelent la nivel tactic a fost de-a dreptul incredibil. A fost o experienţă extraordinară. Cu siguranţă, voi mai participa în Mari Tururi.

– Să mergem acum la Campionatele Mondiale, unde ai atacat pe final.

Ei bine, la Mondiale am avut picioare puternice, categoric, dar ar fi trebuit să mai fi aşteptat, deoarece la Campionatele Mondiale trebuie să aştepţi. Pe de altă parte, am fost puţin nesigur că pot fi suficient de bun pe final, aşa că am profitat de o oportunitate şi am mers destul de bine. Să fiu prezent în evadare a fost fantastic. Chiar dacă am suferit, mi-a făcut plăcere. După cursă, când am început să mă gândesc la ce s-a întâmplat, mi-am dat seama că m-aş fi putut descurca mai bine. Oricum, sunt foarte mulţumit de evoluţia mea.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în 2014?

Rezistenţa, cu siguranţă. Acum pot merge în mai multe curse de peste 200 de kilometri, şi am arătat asta la Mondiale. Acesta e un lucru bun pentru viitorul meu. Vreau să câştig Campionatele Mondiale, Liège–Bastogne–Liège şi Amstel Gold Race, iar pentru asta trebuie să fiu capabil să particip în curse lungi. Evident, de-a lungul stagiunii au fost şi momente în care m-aş fi putut descurca mai bine, însă întotdeauna există coborâşuri, iar eu am primit cel mai bun ajutor posibil din partea antrenorilor pentru a reveni pe drumul cel bun.

– Cum a fost aventura numită Kilimanjaro?

A fost una dintre cele mai mari experienţe din viaţa mea! A avut de toate: frică, fericire, oboseală, succes. Sunt fericit pentru că am încercat-o, deoarece e ceva ce nu aş face pe cont propriu şi ceva ce nu voi mai face în viitor. Am fost acolo, am făcut asta!

– Ce planuri ai pentru anul viitor? Eşti tentat de clasicele pe pavate?

Vreau să mă descurc cât mai bine. Nu m-am gândit în ce curse voi participa, deoarece nu mi-am primit încă programul. Însă sunt foarte fascinat de pavate şi mi-ar plăcea să îl ajut pe Peter Sagan să câştige acolo. Evident, fiecare rutier visează să concureze în Turul Franţei, dar eu vreau să iau lucrurile uşor. Asta nu înseamnă că dacă voi primi un loc în echipă îl voi refuza.

John Degenkolb: “Podiumul din Paris-Roubaix a fost următorul mare pas din carieră”

Tour of Spain 2014 - stage - 4

Gent-Wevelgem, patru etape şi tricoul pe puncte în Vuelta şi un total de zece succese, acesta este palmaresul impresionant la finalul sezonului 2014, cel mai bun din carieră. Totodată, germanul în vârstă de 25 de ani a înregistrat câteva progrese remarcabile în ultimele luni, care l-au ajutat să termine două Mari Tururi pentru prima dată într-un sezon. De altfel, ciclistul lui Giant-Shimano a fost unul dintre cei mai constanţi oameni din pluton, în ciuda faptului că a avut o stagiune lungă, cu nu mai puţin de 88 de zile de cursă.

La capătul excelentului sezon avut, John Degenkolb a mers în vacanţă, dar nu înainte de a-şi face timp pentru un interviu în care a reflectat asupra stagiunii recent încheiate şi a vorbit despre obiectivele sale pentru 2015, an care speră să fie la fel de bun ca precedentul.

– John, cum ai aprecia sezonul recent încheiat?  

Mi-am dorit o stagiune de succes şi totul a mers de minune. A fost un sezon frumos, de-a lungul căruia am muncit de la început până la sfârşit. Am avut o campanie de primăvară extrordinară, însă trebuie să recunosc că în Turul Franţei am fost dezamăgit din cauza căzăturii şi a faptului că nu am obţinut o victorie de etapă. Apoi, Vuelta a fost foarte bună, lucru care li se aplică şi curselor de o zi de după Turul Spaniei.

– Apropo de Vuelta, ai fost mai încântat de succesele de etapă sau de câştigarea tricoului verde?  

Tricoul pe puncte într-un Mare Tur, mai ales primul pe care îl obţii, este ceva emoţionant. Sunt mândru pentru că l-am câştigat. Evident, m-am bucurat şi de victoriile de etapă, însă a fost foarte important să iau tricoul verde, acesta a reprezentat un obiectiv major pentru mine înainte de startul cursei.

– Să revenim la clasicele de primăvară: în ceea ce priveşte încrederea şi ce poţi face în viitor, care rezultat a fost mai important, victoria din Gent-Wevelgem sau locul second din Paris-Roubaix?  

Podiumul din Paris-Roubaix a fost ceva cu adevărat special, deoarece a fost pentru prima dată în carieră când m-am aflat pe podiumul unui Monument. Gent-Wevelgem este o cursă importantă, însă Paris-Roubaix e ceva diferit, cu toată acea istorie impresionantă şi acele momente speciale pe care le-a consemnat. Să mă aflu pe podium a reprezentat următorul mare pas din carieră, m-am simţit extraordinar şi a contat foarte mult pentru mine.

– În ciuda unor probleme de sănătate, ai concurat la Campionatele Mondiale. Cum a fost cursa?  

Foarte, foarte grea. A fost o cursă dură, iar din cauza problemelor de săntate pe care le-am avut după Vuelta, nivelul globulelor albe din organism a fost foarte ridicat, iar eu a trebuit să iau antibiotice pentru a scăpa de infecţia prezentă în corpul meu. Asta a făcut să am mai puţină energie pentru Mondiale, şi chiar dacă am fost 100% concentrat şi motivat, a fost foarte dificil. În ciuda tuturor acestor probleme, am bifat o clasare în top zece, am arătat că am progresat şi că mă descurc mai bine în cursele dificile, obţinând astfel un rezultat important.

– Simţi acum că în cursele de o zi adversarii tăi refuză să colaboreze atunci când apare un atac, deoarece sunt conştienţi de cât de puternic eşti la sprint?  

Da, şi este ceva cu care va trebui să mă descurc în anii următori, pentru că dacă unii ciclişti se vor afla alături de mine în grupul de frunte, nu departe de finiş, ei vor şti că voi fi dificil de învins, aşa că vor încerca să mă distanţeze sau să mă prindă într-o capcană şi să facă lucrurile mai grele pentru mine.

– Mai devreme ai spus că eşti mult mai puternic după acest sezon. Ce ai îmbunătăţit în ultimele luni?  

Sunt mai puternic la nivel mental, iar asta m-a ajutat să rămân mai calm în situaţiile importante. Acesta a fost al patrulea meu an ca profesionist, şi în fiecare stagiune “motorul” meu a devenit din ce în ce mai mare. Am mai multă putere, iar acesta a fost motivul pentru care am ales să merg în Turul Franţei, şi imediat după aceea în Vuelta. Programul aglomerat pe care l-am avut va avea o influenţă mare asupra structurii organismului meu în iarnă şi pentru următoarea mea campanie de clasice. Sperăm că asta mă va ajuta să fiu într-o formă mai bună în clasice.

– Ce obiective vei avea anul viitor?  

Principalul meu ţel este să repet rezultatele avute în acest an şi în primul rând să am un nou sezon solid de clasice. Apoi, categoric, mi-ar plăcea să particip din nou în Turul Franţei. Este cea mai mare cursă din ciclism, iar dacă ai succes acolo te bucuri de multă atenţie. Este foarte important pentru mine să fiu prezent în Le Tour şi nu vreau să ratez asta, mai ales că un alt obiectiv pentru 2015 este să câştig o etapă în Turul Franţei.

Post Navigation