Cafe Roubaix

Matej Mohoric: “Vreau să merg într-un Mare Tur în 2015”

La doar 19 ani, Matej Mohoric a fost cel mai tânăr ciclist care a concurat în World Tour, sezonul acesta. Talentatul sloven a fost component al echipei Cannondale, unde a ajuns după ce a câştigat titlul mondial la juniori şi la tineret, în precedentele două stagiuni. Începutul lui 2014 l-a găsit la startul Turului Down Under, care a fost urmat câteva luni mai târziu de clasicele din Ardeni, pe care Matej le iubeşte atât de mult şi în care are toate şansele să strălucească în viitor.

După ce a concurat, în principal, în America de Nord, în vară, şi a pus punct sezonului în Italia, Matej Mohoric s-a întors în Slovenia pentru o binemeritată vacanţă. Acolo s-a aflat atunci când am vorbit cu el, săptămâna trecută, pentru a afla gândurile sale cu privire la primul său sezon de World Tour şi aşteptările pe care le are înaintea anului următor, când va concura pentru o grupare americană, Garmin-Sharp, ce va fi susţinută de Cannondale, care va da şi numele echipei.

– Matej, cum a fost primul tău sezon de World Tour?    

A fost o experienţă extraordinară. Nu am obţinut multe rezultate notabile, dar sunt foarte mulţumit de stagiunea mea ca neo-profesionist. Am învăţat foarte multe lucruri noi şi sper că voi putea folosi aceste cunoştinţe în anii următori. A fost o schimbare uriaşă comparativ cu stagiunile precedente, se vede clar că este o competiţie de nivel înalt aici, iar diferenţa la nivel calitativ e enormă.

– Care au fost cele mai dificile lucruri pe care le-ai întâmpinat?    

Din punctul meu de vedere, diferenţa dintre cursele de World Tour şi cele cu un nivel valoric mai scăzut constă în viteză şi distanţă. Cursele de World Tour sunt mai rapide şi mai lungi decât tot ceea ce am întâlnit până acum. Este oarecum logic, din moment ce aici se află cei mai buni rutieri din fiecare generaţie.

– Nu ai concurat mult în World Tour (n.r. 13 zile). Care a fost cauza?    

Sunt de părere că am concurat destul de mult la nivel de World Tour, având în vedere că sunt neo-profesionist. Am fost de departe cel mai tânăr ciclist din pluton, aşa că a fost bine că nu am participat prea mult în marile curse. Mi-a plăcut să fiu prezent în clasicele din Ardeni, curse ce vor fi importante pentru mine în viitor. Am mers în Turul Down Under, care a fost prima mea cursă la nivel înalt, iar pe finalul sezonului am concurat şi în Canada. Cred că a fost mai mult decât suficient pentru un rutier în vârstă de 19 ani.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în timpul stagiunii?    

Probabil fiecare aspect, cu excepţia aptitudinilor de căţărător. Nu am fost mai rapid pe ascensiuni anul acesta, totuşi, am fost mai bun la toate celelalte capitole în comparaţie cu sezonul anterior. Am multe amintiri frumoase. Cea mai bună zi a mea pe bicicletă a fost, probabil, etapa a treia din Turul Austriei, atunci când m-am aflat în evadare. M-am simţit foarte bine în acea zi.

– Anul viitor vei schimba echipele. Cum vezi această mutare?    

Sunt entuziasmat că voi începe un nou sezon şi voi avea o nouă experienţă. Sunt convins că va fi un alt an extraodinar. Noul staff mi-a lăsat deja o impresie foarte bună, şi nu cred că mă înşel.

– Ce planuri ai pentru 2015? În ce curse ai vrea să participi?  

Încă nu îmi cunosc programul, dar îmi doresc să încerc un Mare Tur pentru prima dată în carieră, iar Vuelta este probabil cea mai realistică opţiune. Mi-ar plăcea să mă axez pe cursele scurte pe etape. Cu siguranţă voi concura mai mult la nivel de World Tour.

– Şi ce obiective vei avea?    

Nu vreau să îmi fixez încă obiective în ceea ce priveşte rezultatele, voi avea doar 20 de ani, iar corpul meu are nevoie în continuare de timp pentru a se dezvolta. Vom vedea ce va fi. Am aşteptări pe care e mai bine să le păstrez pentru mine, însă totul este posibil, cu siguranţă.

Sven Erik Bystrøm: de la Øster Hus-Ridley la Katusha, via Ponferrada

În septembrie, la Campionatele Mondiale din Spania, Sven Erik Bystrøm i-a surprins pe marii favoriţi cu un atac dat pe ultima căţărare a cursei de tineret şi a câştigat tricoul curcubeu, devenind doar al doilea norvegian care a reuşit această performanţă. Totuşi, rutierul în vârstă de 22 de ani nu a venit de nicăieri; în ultimele trei sezoane petrecute alături de Øster Hus-Ridley, Sven a obţinut câteva rezultate impresionante în cursele de o zi şi în cele pe etape, iar printre echipele de World Tour ce i-au remarcat potenţialul s-a numărat şi Katusha, care i-a oferit un contract pentru următorii doi ani.

Înainte de a merge în cantonament cu gruparea rusă, am vorbit cu Sven Erik Bystrøm şi i-am pus câteva întrebări despre primele sezoane ca rutier şi aşteptările pe care le are pentru 2015.

– Sven, cum ai început ciclismul?

Mi-a plăcut ciclismul încă de la început, îl urmăream mult la televizor, în special Turul Franţei şi Turul Italiei. Am început când aveam nouă ani, la un club de ciclism local, iar apoi, la 16 ani, m-am mutat în Stavanger, care este la două ore cu maşina de unde veneam. Apoi, am mers la liceul sportiv şi am făcut parte dintr-o comunitate mai mare de ciclism, cu mai mulţi rutieri de vârsta mea.

– După câteva rezultate bune la juniori, ai semnat cu Sparebanken Vest, actuala Øster Hus-Ridley. Care este povestea acelui transfer?

Imediat ce mi-am terminat junioratul, am făcut primul an la tineret alături de un club local din Stavanger, unde am avut câteva rezultate şi am câştigat Cupa Norvegiei. Astfel, am primit oferte de la Sparebanken Vest, aşa cum era cunoscută Øster Hus-Ridley atunci, şi de la Joker. Am ales-o pe Sparebanken Vest, deoarece e din acelaşi oraş în care locuiesc, şi, practic, toţi cicliştii din echipă sunt din aceeaşi zonă. Ne-am antrenat şi am concurat mult împreună, iar acesta a fost un lucru bun pentru mine.

– Care a fost cea mai importantă victorie din perioada petrecută alături de Øster Hus-Ridley?

Aş spune că primul meu succes notabil, Eschborn-Frankfurt City Loop, în 2012. Apoi, am arătat de ce sunt capabil la Campionatele Naţionale. De asemenea, şi împreună cu echipa naţională, în Tour de l’Avenir, am bifat câteva clasări în top zece. Sezonul următor, chiar dacă nu am avut victorii, am simţit că sunt mai puternic decât în anul anterior şi că am devenit mai bun la fiecare capitol.

– Să trecem acum la Ponferrada. Care erau speranţele tale înainte de cursă?

M-am gândit că pot obţine o medalie, deoarece mă aflam la un nivel bun şi îmi plăcea traseul. Anul acesta, în septembrie, am simţit că eram la cel mai înalt nivel posibil şi că aveam o formă similară cu cea din luna mai, tocmai de aceea am fost atât de încrezător că pot termina pe podium.

– Ce gânduri ai avut în ultimii kilometri?

Atunci când am atacat, am mers la viteză maximă şi am dat totul. În vârful căţărării am fost foarte obosit, aşa că am hotărât să nu mai pedalez atât de mult, pentru a-mi păstra energia, şi să rămân cât mai aerodinamic pe coborâre. La intrarea în ultimii doi kilometri am dat totul, a fost aproape ca un sprint pentru mine, deoarece eram conştient că dacă aveam un avans de zece secunde în ultimii 500 de metri, rutierii aflaţi în urmă s-ar fi gândit că eram prea departe şi ar fi început să se supravegheze.

– Simţi că acea victorie ţi-a schimbat viaţa în vreun fel?

După ce am trecut linia de sosire, nu am avut timp să îmi dau seama ce am realizat. Apoi, lucrurile s-au mai aşezat, oamenii au devenit mult mai interesaţi de mine şi am primit mai multe cereri din partea media. Nu stiu dacă titlul mondial va aduce mai multă presiune pe viitor, principala mea preocupare este să cresc de la an la an.

– La tineret, ai avut rezultate atât în cursele pe etape, cât şi în cele de o zi. Ce fel de rutier te vezi devenind în viitor?

Cred că mi se potrivesc cursele de o zi cu un traseu valonat, lucru pe care l-am arătat şi la Campionatele Mondiale. Mi se potrivesc clasice ca Flèche Wallonne şi Liège–Bastogne–Liège, dar şi curse pe etape, în special cele fără contratimp, deoarece acesta este una dintre slăbiciunile mele. Dacă nu sunt contratimpuri şi munţi înalţi, pot obţine rezultate importante în cursele de o săptămână.

– Cum ai ajuns să semnezi cu Katusha?

Practic, a fost foarte important că vom fi doi rutieri din acelaşi oras, eu şi Alex (n.r. Kristoff). Ne cunoaştem din trecut şi ne-am antrenat împreună de fiecare dată când am fost acasă. Este bine pentru amândoi că suntem la aceeaşi echipă. El este vedeta acolo şi sper să îi ajut pe el şi pe ceilalţi rutieri. În ceea ce mă priveşte, vreau să devin mai bun, să mă descurc mai bine în cursele lungi şi să adun mai multe zile de cursă, comparativ cu anul acesta.

– Ce curse visezi să câştigi?

Liège–Bastogne–Liège este una dintre acestea. De asemenea, vreau să mă impun într-o etapă din Turul Franţei, care e o cursă foarte importantă pentru norvegieni. Mi-ar plăcea să câştig şi Campionatele Mondiale ca profesionist. Mă motivează foarte mult faptul că ediţia din 2017 se va desfăşura la Bergen.

Toms Skujiņš: “2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid”

Sezonul recent încheiat a fost cel mai bun din scurta istorie a echipei Hincapie Sportswear Development, gruparea Continentală obţinând patru victorii în circuitul american. Trei dintre acestea au fost aduse de Toms Skujiņš, medaliatul cu bronz la Campionatele Europene din 2013. În vârstă de 23 de ani, rutierul leton s-a bucurat de o stagiune solidă, în care nu doar că a adus rezultate, dar a şi descoperit Statele Unite, adaptându-se la viaţa şi la cursele de acolo.

Dacă anul trecut l-aţi cunoscut pe Toms cu ajutorul acestui interviu, acum vă invit să aflaţi ce părere are despre anul petrecut în S.U.A. şi ce obiective şi-a fixat pentru 2015.

– Toms, cum este vacanţa?  

Mă bucur de ea şi încerc să stau departe de lumea internetului. Evident, fac alte lucruri pentru a mă ţine ocupat.

– Ai citit vreo carte bună recent?  

Am vrut să încep o carte, dar nu am apucat, deoarece am câteva cărţi nu atât de interesante, dar pe care trebuie să le citesc şi să le învăţ.

– Ai avut timp să reflectezi asupra sezonului tău?  

Am început să mă gândesc la stagiunea avută încă de când am plecat din Statele Unite, deoarece Mondialele ar fi trebuit să fie o cursă căreia trebuia doar să îi iau pulsul, fără să obţin un rezultat. Evident că mi-am dorit să mă descurc bine, dar ştiam că nu voi bifa un rezultat care să mă ajute să schimb echipa în 2015.

– Pentru prima dată în carieră, ai concurat un sezon întreg în Statele Unite. Care sunt principalele diferenţe în comparaţie cu Europa?

Primesc de multe ori această întrebare, şi cred că principala diferenţă este dată de cum drumurile largi afectează stilul de a concura. Aproape în orice moment poţi merge în faţă, aşa că nu trebuie să te îngrijorezi prea mult din cauză că ai fi prea în spate. Totuşi, unele curse sunt mai puţin previzibile şi chiar competiţiile mari sunt destul de palpitante. Multe curse sunt perfecte pentru public, pentru că au circuite urbane şi bucle mari pe care le tot repeţi, iar mie îmi place asta, deoarece este întotdeauna mai plăcut să concurezi atunci când sunt oameni care te încurajează.

– Ai schimbat ţări, continente, mentalităţi. A fost greu să te adaptezi?

Întotdeauna este puţin dificil să mergi la o echipă nouă, într-o altă ţară şi chiar într-o cu totul altă parte a lumii, dar nu mi-aş fi putut dori să ajung la o echipă mai bună, deoarece cei de acolo au făcut ca tranziţia să fie mult mai uşoară. Mereu am fost înconjurat de oameni amuzanţi şi ei au avut grijă ca lucrurile să rămână frumoase, aşa că pot spune cu certitudine că a fost mai uşor decât m-aş fi aşteptat să fie.

– Cum ai descrie echipa Hincapie Sportswear Development?  

Este un grup uimitor de oameni, rutierii sunt foarte primitori şi este plăcut să fii în preajma lor, dar nu e vorba doar de rutieri, ci şi de staff, care este cel mai dedicat pe care l-am întâlnit într-o echipă. Contează oamenii din spatele scenei, cei pe care nu îi vezi la curse. Avem un grup extraordinar de oameni care lucrează la sediul Hincapie, în Greenville. Ne ajută mult şi fiecare victorie pe care o obţinem li se datorează şi lor.

– Cea mai bună cursă a ta a fost Tour de Beauce, acolo unde ai câştigat clasamentul general şi două etape. Cum a fost?  

Săptămâna petrecută în Quebec a fost incredibilă. Victoria a fost una uriaşă pentru mine şi pentru echipă, e uimitor cum am reuşit să câştigăm aproape tot. Două etape, generalul, clasamentul pe puncte şi tricoul de cel mai bun tânăr, însă cel mai satisfăcător lucru a fost că ne-am impus şi în ierarhia pe echipe. Este incredibil că băieţii au reuşit asta, în condiţiile în care au fost nevoiţi să ducă trena şi să îi supravegheze pe ceilalţi. Asta a arătat cât de puternici suntem ca echipă. În plus, să stai de unul singur pe podium nu e amuzant, întotdeauna este mai distractiv să îi ai pe toţi alături.

– Ai concurat în Utah, Colorado şi Alberta, împotriva multor echipe de World Tour. Ce amintiri ai din acele curse?  

În cele mai multe dintre acestea am suferit, am supravieţuit şi mi-am ajutat echipa cât de mult am putut. Singura dată când am obţinut un rezultat a fost în etapa secundă din Turul Utah, atunci când am terminat pe un frumos loc cinci. Însă, de acolo, totul s-a năruit, deoarece organismul meu urăşte altitudinea. Sper că se va adapta anul viitor, poate a doua oară va fi cu noroc. Cel puţin în Turul Albertei, unde ne-am întors aproape de nivelul mării, mi-am revenit şi am putut duce o trenă puternică mult timp. În etapa finală, atunci când am intrat în viteză maximă pe căţărarea finală din ultimul tur, eram doar eu, Serghei (n.r. Tvetcov) şi şase rutieri de la echipe de World Tour, iar asta mi-a dat multă încredere. Ştiam că nu pot câştiga dacă aş fi aşteptat, aşa că am atacat cu cinci kilometri înainte de sosire. A fost o mişcare riscantă şi mi-am dat seama că am şanse mici dacă nu vine nimeni cu mine, dar a fost mai bine decât dacă nu aş fi avut deloc şanse la clasamentul general.

– Ai regrete după anul acesta?  

Regrete? Nu cred. Întotdeauna e loc de mai bine, însa nu am regrete.

– Cum te-a ajutat întreaga experienţă din Statele Unite să devii un rutier mai bun? 

Este întotdeauna plăcut să înveţi lucruri noi la antrenamente, în curse, în ceea ce priveşte nutriţia şi pur şi simplu să ai grijă de tine. Am învăţat câteva trucuri noi, iar acestea mă vor ajuta în anii următori. Antrenamentele din SUA pun mai multă bază pe ştiinţă, iar asta este o schimbare mare faţă de sistemul rusesc în care am crescut. Acum încerc să le combin pe amândouă şi să îmi creez un sistem propriu.

– Cu ce gânduri vei pleca la drum în 2015?  

2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid. Îmi place că Mondialele vor avea loc în State, voi avea un avantaj fiind deja acolo şi inspectând traseul înainte. De asemenea, vreau să adun cât mai multe puncte UCI pentru Letonia, astfel încât să trimitem cât mai mulţi ciclişti posibil la Jocurile Olimpice din 2016. Este un an pe care îl aştept cu nerăbdare încă de dinainte de a se fi terminat sezonul. Am luat o pauză acum, dar abia aştept să mă antrenez din greu săptămâna viitoare pentru stagiunea următoare.

– Ce obiective anume ai în ceea ce priveşte rezultatele şi evoluţia ta? 

Aştept cu nerăbdare să concurez în Turul Californiei, deoarece nu am mers anul acesta şi cred că am dovedit că merităm să fim acolo. De asemenea, echipa are de gând să participe în câteva curse din Australia, pentru a pregăti sezonul din Statele Unite. Vom vedea dacă se va întâmpla asta, deoarece trebuie să sperăm că australienii au urmărit câteva dintre cursele în care am participat în State şi ne vor da o invitaţie. Sunt nerăbdător să îmi cunosc noii colegi, pentru că am auzit că am făcut câteva transferuri bune. Sunt foarte fericit pentru Joey Rosskopf şi mutarea sa la BMC, dar ne va lipsi în echipa Hincapie.

Clément Chevrier: “IAM Cycling e un nou start în cariera mea”

Anul trecut, pe vremea aceasta, Clément Chevrier se scutura de dezamăgirea de a nu fi devenit profesionist cu AG2R, pregătindu-se să înceapă o nouă aventură, care l-a dus până în Statele Unite, unde a concurat pentru Bissell Development. Acolo a obţinut rezultate solide în cursele pe etape, dovedind că este unul dintre cei mai talentaţi căţărători sub 23 de ani. Acest lucru nu a trecut neobservat, iar Trek Factory Racing l-a înregimentat ca stagiar pentru câteva curse, înainte ca IAM Cycling să apară în scenă şi să semneze cu talentatul rutier francez pentru următorii doi ani.

Ce a avut de spus Clément Chevrier despre această mutare, despre planurile pentru viitor, dar şi despre sezonul avut? Aflaţi mai mult din următorul interviu.

– Clément, anul acesta ai concurat, în principal, în Statele Unite. Cât de importanţi au fost Axel Merckx şi Bissell Development pentru tine?  

A fost important să plec din Franţa, acolo unde am crescut, pentru a învăţa şi a deveni mai bun pe bicicletă. A fost mai mult o experienţă de viaţă, decât un program de ciclism. Cu siguranţă, mi-am dorit să progresez cu ajutorul calendarului, care este de înalt nivel, chiar dacă e mai aerisit. Principalul obiectiv a fost să mă alătur unei echipe mari în 2015. Bissell a fost un pas important al carierei mele. Datorită lui Axel şi acestui program, pot vorbi engleză acum – ceea ce este foarte important atât în ciclism, cât şi pentru studiile mele – şi am arătat că sunt capabil să mă integrez într-o echipă străină. Asta e ceva rar pentru un rutier francez. În Statele Unite am descoperit curse noi, un nou spirit, o abordare diferită a ciclismului şi am întâlnit foarte mulţi oameni de treabă, care acum îmi sunt prieteni. Mă simt norocos pentru că am trăit această experienţă.

– Care au fost momentele bune şi cele mai puţin bune din acest sezon?  

Atunci când vine vorba despre lucrurile pozitive, pot spune Turul Californiei, care este o cursă extraordinară! De asemenea, experienţa mea ca stagiar la Trak Factory Racing şi evoluţia din Turul Colorado. Această cursă a fost un punct de cotitură în cariera mea. Am avut parte de momente frumoase alături de Bissell, de colegi şi de staff-ul din Statele Unite. În ceea ce priveşte punctele negative, mă gândesc la Tour des Pays de Savoie, în iunie, alături de echipa naţională. A fost un obiectiv pentru mine şi am fost foarte dezamăgit de rezultat. Pot pune acea evoluţie pe seama alergiilor pe care le-am avut cu patru zile înainte de start, dar şi pe seama faptului că nu mai concurasem deloc în ultimele cinci săptămâni. M-am antrenat mult pentru a fi în formă bună, dar probabil că nu a fost suficient.

– Dintre rezultatele avute, de care eşti cel mai mândru?  

Turul Colorado. Să termin al 12-lea la general şi cu tricoul de cel mai bun tânăr a fost incredibil, dar şi mai important pentru mine a fost să demonstrez că pot lupta împotriva celor mai valoroşi rutieri din lume şi că pot avea picioare bune pe durata unei curse de o săptămână. De asemenea, rezultatul a fost important pentru viitorul meu, deoarece m-am antrenat din greu, încă de la startul sezonului, pentru această cursă. În Turul Colorado, ultima cursă alături de Bissell, am vrut să îi mulţumesc lui Axel pentru încredere, dar şi staff-ului şi celorlalţi ciclişti.

– Recent, ai semnat cu IAM Cycling. Care este povestea acestui transfer?  

Am fost interesat de IAM de anul trecut, mai ales că am urmărit echipa încă de la apariţia ei. Problema a fost că nu sunt elveţian, iar prioritatea lor este să aibă neo-profesionişti din Elveţia. În cele din urmă, după Colorado şi în timpul Turul Spaniei, IAM Cycling m-a contactat şi a văzut că sunt în continuare interesat. Decizia a fost luată la finalul Vueltei, dar am aflat asta chiar înainte de Marele Premiu al Valoniei, în care am concurat alături de Trek.

– Ce înseamnă pentru tine să faci pasul la profesionişti?  

Este un nou start, cu totul nou, iar în mintea mea e adevăratul start al carierei. Visul pe care l-am avut încă de la vârsta de cinci ani a devenit realitate. Însă trebuie să rămân concentrat pentru a realiza alte lucruri frumoase în viitor. Sper că ce e mai bun va veni de abia de acum încolo.

– Ai vorbit cu managementul lui IAM despre aşteptările pe care le are echipa de la tine în acest prim sezon?  

Nu, nu ştiu ce aşteptări are echipa, voi vorbi cu conducerea despre asta. Ştiu că vrem să construim ceva împreună pentru anii următori, iar IAM mă poate ajuta să mă descopăr în plutonul profesionist.

– În ce curse ţi-ar plăcea să mergi?  

Îmi e greu să spun ce curse voi ţinti, dar ceea ce ştiu este că vreau să mă descopăr pe mine însumi în World Tour, în cursele de o săptămână, dar şi în clasicele din Ardeni, pe care le iubesc enorm şi în care pot învăţa mult, şi, de ce nu, să descopăr dacă sunt capabil să concurez într-un Mare Tur. Vreau ca această experienţă să fie productivă pentru viitor. Voi vorbi cu echipa despre programul meu şi am încredere deplină în staff-ul tehnic şi în Rik Verbrugghe, noul manager sportiv. Un alt obiectiv va fi să ajut echipa şi să învăţ de la liderii noştri: Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler, Matthias Frank, Sebastien Reichenbach şi Stefan Denifl.

Ilia Koshevoy: “Mi-ar plăcea să mă axez pe cursele pe etape”

Unul dintre cei mai talentaţi tineri rutieri care îşi vor face debutul la profesionişti sezonul următor este Ilia Koshevoy. Originar din Belarus, dar aflat în Italia de ceva vreme, ciclistul în vârstă de 23 de ani a obţinut şase victorii în 2014, între care şi prestigioasa cursă Cronoscalata Gardone. Cu un an înainte de asta, a câştigat Gran Premio della Liberazione, iar acel succes i-a atras atenţia lui Lampre-Merida, care i-a oferit oportunitatea de a deveni profesionist în 2015.

Recent, am vorbit cu Ilia Koshevoy despre acest transfer – cel mai important pas din cariera sa, până acum – dar şi despre rezultatele avute ca amator şi stagiar.

– Ilia, cum ai început ciclismul?

Părinţii mei erau ciclişti, aşa că pot spune că acesta a fost destinul meu. Însă am pornit târziu, la 16 ani, deoarece am fost ocupat cu alte lucruri înainte. Am petrecut primii ani în oraşul meu natal, concurând pe şosea, dar şi pe velodrom.

– Şi cum ai ajuns să concurezi în Italia?

În 2009, am fost acolo împreună cu echipa naţională şi am mers în Giro della Lunigiana şi Giro di Basilicata. Am avut câteva rezultate bune, iar datorită acestora am primit oferte din partea unor echipe italiene de amatori.

– De când ai ajuns în Italia, ai progresat mult. Mai sunt aspecte la care doreşti să lucrezi?

Merg bine pe căţărări şi la contratimp, însă problema mea este felul cum mă descurc pe coborâri. Cred că doar asta trebuie să mai îmbunătăţesc.

– În ultimii doi ani, obţinut multe victorii impresionante cum ar fi Liberazione sau Cronoscalata Gardone. Care a fost cea mai importantă pentru tine?

Categoric, Gran Premio della Liberazione. Însă cel mai important lucru a fost că am avut un sezon 2014 solid şi sunt foarte mulţumit pentru că am fost constant. Am câştigat şase curse în cinci luni diferite, iar asta spune multe.

– Care este povestea transferului tău la Lampre-Merida?

Lampre m-a contactat anul trecut, în octombrie. A fost dificil să mă ia în lot pentru 2014, aşa că mi-a oferit un contract pentru 2015 şi 2016, iar eu am acceptat.

– Alături de Lampre, ai participat în Turul Utah şi ai terminat pe 13. Cum a fost?

Sunt mulţumit de acel rezultat. A fost prima mea cursă pe etape din acest sezon în compania unor rutieri profeionişti. Nu ştiam la ce să mă aştept, dar forma mea a devenit mai bună de la o zi la alta, în timp ce alţi ciclişti au întâmpinat probleme. Asta m-a făcut să fiu foarte încrezător.

– Ce planuri ai pentru viitor?

Nu ştiu care va fi programul meu, voi discuta despre asta împreună cu echipa abia în decembrie, atunci când va avea loc primul cantonament. Mi-ar plăcea să mă concentrez pe cursele pe etape, iar în 2015 voi afla ce pot şi ce nu pot face.

Ruben Zepuntke: “The Classics are my Everest”

When he was a kid, Ruben Zepuntke used to play field hockey, but fortunately he didn’t stay there too much, as he discovered cycling, a sport where he immediately started to clock up some strong results. Combining track and road cycling, the young German from Dusseldorf caught the eye of many with his win at the Junior National Championships, back in 2011. This was enough for Rabobank Development to offer him a contract, which turned out to be an inspired move, as he got some top 10 results in both stage races and Classics.

After Rabobank decided to focus on Dutch riders, Ruben Zepuntke switched not only teams, but also continents, riding for the US-based Bissell Development. Thanks to Axel Merckx’s programme, he made some impressive improvements, which ultimately lead to him winning stage 1 of the Tour of Alberta, where he also finished 3rd in the GC, best result of a rider from a Continental team. Now, the 21-year-old is preparing for the U23 Road Race of the World Championships in Ponferrada, but before going there, he made some time for an interview.

– Ruben, how important were the team and Axel Merckx for your development?

I think that I’ve learned more about myself in the last year. The first part of season wasn’t that good, it wasn’t how I expected to be. I’ve had bad luck and was sick in the first months of the year. I felt that I wasn’t where I actually wanted to be. I was never concerned of the races and training, so I sticked to my training programme until the German Nationals. After a bad ITT and road race, I actually thought that this will be one of my worst season I’ve ever had. Then, after a taking a week off, I went to the US. In that week I discussed with Axel and my coach at home about my training, because I needed a change, otherwise I wouldn’t have progressed anymore. So I changed my training completely. More breaks and recovery time and shorter training rides, this was my programme for the next weeks. To do that step was one of my biggest improvements of the year.

– What are the differences between Bissell and your former team, Rabobank Development?

That’s hard to say. Both teams are the best development teams on the planet. So everything is just perfect for us young riders, especially the equipment, which is on the same level of the pros. We have the best equipment and programme you can wish for. I’ve had two great years with Rabobank. I think this team is very well organised and has a very good race calendar for a development team. You do have everything with this team, from sport scientists to a bus driver, it’s like a pro team. But on the other hand, the Dutch guys were too strict for me, so I didn’t feel fine. There was a big gap between riders and staff, I felt isolated as a rider. After my kicked out at the end of the 2013 season, because I wasn’t Dutch, I had the chance to go to Axel’s programme. This was a big step for me, but after the first hours I’ve felt like home in this team. There are no gaps between riders and staff. Also, the programme of Bissell is very international, so I’ve met riders from other countries. This mix was perfect for our team’s mood and inspiration. I’ve really enjoyed this year. This was also the key to success for me, to enjoy every race.

– What meant for you to take that stage win in Alberta, ahead of many World Tour riders?

I still can’t believe that I’ve won. On that day I just felt perfect. I already had a good feeling in Colorado, Utah, and the Cascade Classics. The parcours of the Tour of Alberta suited me, so I looked forward to the race, and to win against these riders made me very proud.

– The results you’ve got there made up for not being selected in Germany’s team for the Tour de l’Avenir?

After what happened in Canada, I think it was better to do the Tour of Alberta. I think the pro teams are more interested in you when you can win against pro riders or when you try to attack them.

– Next stop for you is Ponferrada. What do you think of the course and what goals do you have?

I’ve checked it out and I can say it’is very hilly and selective. To finish in the top ten would be awesome. I’m very focused on this race.

– What plans do you have for next season?

If I’ll get the chance to become pro, I’ll take it. In the future, I think I could become a good all-rounder, so I hope I can improve that in the next few years: to be good on the climbs, in the sprints and the ITT. I wish to do both the Classics and the stage races. I just have to see how the things will be going in the next seasons. But the Classics are challenging me the most. These races are my Mount Everest.

– And what dreams do you have as a pro?

The Tour de France is the highest goal on my list. To ride just once over the Champs-Élysées would feel like a personal win.

Ruben Zepuntke: “Clasicele sunt Everestul meu”

Atunci când era mic, Ruben Zepuntke juca hochei pe iarbă, însă, din fericire, nu a stat prea mult acolo, deoarece a descoperit ciclismul, un sport unde imediat a început să adune câteva rezultate solide. Combinând velodromul cu şoseaua, tânărul german le-a atras atenţia multora odată cu victoria sa la Campionatele Naţionale ale Juniorilor, în 2011. Asta a fost suficient pentru ca Rabobank Development să îi ofere un contract, ceea ce s-a dovedit a fi o mişcare inspirată, deoarece el a obţinut imediat clasări în top zece în cursele de şosea, dar şi în clasice.

După ce Rabobank a decis să se concentreze doar pe rutierii olandezi, Ruben Zepuntke a schimbat nu doar echipa, ci şi continentul, ajungând să concureze în Statele Unite, pentru Bissell Development. Datorită programului creat de Axel Merckx, a progresat fantastic, iar asta a dus la câştigarea etapei întâi din Turul Albertei, cursă pe care a terminat-o al treilea la general, cel mai bun rezultat al unui ciclist venit de la o echipă Continentală. Acum, rutierul în vârstă de 21 de ani se pregăteşte pentru cursa de şosea de la Campionatele Mondiale din Ponferrada, însă înainte de a merge acolo, şi-a făcut timp pentru un interviu.

– Ruben, cât de mult au contat echipa şi Axel Merckx în dezvoltarea ta?  

Cred că am învăţat multe lucruri despre mine în ultimul an. Prima parte a sezonului nu a fost atât de bună, nu aşa cum mi-am dorit. Am avut ghinion şi am fost bolnav în primele luni ale anului, am simţit că nu mă aflam acolo unde îmi doream să fiu. Nu am fost niciodată îngrijorat de curse şi de antrenamente, aşa că mi-am respectat programul de antrenament până la Campionatele Naţionale. După o evoluţie dezamăgitoare la contratimp şi în cursa de şosea, m-am gândit că acesta va fi unul dintre cele mai slabe sezoane pe care le-am avut vreodată. Apoi, după o pauză de o săptămână, am plecat în Statele Unite. Atunci am discutat cu Axel şi antrenorul meu de acasă despre antrenamente, deoarece era nevoie de o schimbare, în caz contrar, nemaiavând cum să progresez. Astfel, mi-am schimbat complet antrenamentul. Am introdus mai multe pauze şi mai mult timp de recuperare, precum şi ture de antrenament mai scurte. Aşa a arătat programul meu în următoarele săptămâni, iar acesta a fost unul dintre cei mai importanţi paşi făcuţi în 2014.

– Care este diferenţa dintre Bissell şi fosta ta echipa, Rabobank Development?  

Este dificil de spus. Ambele echipe sunt cele mai bune din lume în ceea ce priveşte dezvoltarea tinerilor rutieri. Aşadar, totul e perfect pentru noi, mai ales echipamentul, care este la nivelul celui folosit de profesionişti. Avem cele mai bune echipamente şi programe. M-am bucurat de doi ani extraordinari alături de Rabobank Development. Echipa e foarte bine organizată şi are un program de curse excelent pentru o formaţie-“pepinieră”. Ai parte de tot la această echipă, de la specialişti la şoferi de autocar, la fel ca la o grupare profesionistă. Pe de altă parte, olandezii erau prea stricţi pentru mine şi nu m-am simţit bine, era o prăpastie adâncă între ciclişti şi staff, m-am simţit izolat ca rutier acolo. După ce am fost dat afară la finalul anului 2013, pentru că nu eram olandez, am avut ocazia să intru în programul lui Axel. Acesta a fost un pas mare pentru mine, şi după numai câteva ore, m-am simţit ca acasă în această echipă. Aici nu există o prăpastie între rutieri şi staff. De asemenea, programul lui Bissell este unul foarte internaţional, aşa că am găsit ciclişti din multe ţări aici, această combinaţie a fost perfectă pentru atmosfera de la echipă şi motivarea noastră. Chiar m-am bucurat de acest an. De altfel, aceasta a fost cheia succesului pentru mine, să mă bucur de fiecare cursă.

– Ce a însemnat pentru tine victoria de etapă din Alberta, obţinută în faţa multor ciclişti de World Tour? 

În continuare nu îmi vine să cred că am câştigat. În acea zi, m-am simţit perfect. Avusesem deja o dispoziţie bună în Colorado, Utah şi în Cascade Classics. Parcursul Turului Albertei mi s-a potrivit, aşa că am aşteptat cu nerăbdare cursa. Să câştig în faţa acelor rutieri m-a făcut să fiu foarte mândru.

– Rezultatele de acolo te-au ajutat să treci peste faptul că nu ai fost convocat în echipa Germaniei pentru Tour de l’Avenir?

După ce s-a întamplat în Canada, cred că a fost mai bine că am mers în Turul Albertei. Echipele mari sunt mai interesate de tine atunci când câştigi împotriva unor rutieri profesionişti sau când îi ataci pe aceştia.

– Următoarea oprire pentru tine este Ponferrada. Ce părere ai despre traseu şi ce obiective ţi-ai trasat?  

Am inspectat parcursul şi pot spune că este foarte valonat şi selectiv. Să termin între primii zece ar fi extraordinar, sunt foarte concentrat pe această cursă.

– Ce planuri ai pentru sezonul viitor?  

Dacă voi avea oportunitatea de a deveni profesionist, voi profita de ea. În viitor, cred că pot fi un bun all-rounder, aşa că sper să lucrez la asta în anii următori: să fiu bun pe căţărări, la sprint şi la contratimp. De asemenea, vreau să particip atât în clasice, cât şi în cursele pe etape, dar trebuie să văd mai întâi cum vor decurge lucrurile în sezoanele viitoare. Clasicele sunt o adevărată provocare pentru mine. Aceste curse sunt Everestul meu.

– Şi ce visuri ai, ce curse ţi-ar plăcea să câştigi ca profesionist? 

Turul Franţei este cel mai important obiectiv de pe lista mea. Să trec măcar o dată pe Champs-Élysées ar fi ca o victorie personală.

Mads Würtz Schmitz: “Vreau să câştig o cursă în acest sezon”

Ciclismul danez se află pe o pantă ascendentă de câteva sezoane, mulţi rutieri tineri făcându-se remarcaţi datorită unor rezultate impresionante. Unul dintre aceşti ciclişti este Mads Würtz Schmitz, care a avut o evoluţie fantastică în 2011, la Campionatele Mondiale de la Copenhaga, în drumul său spre câştigarea medaliei de aur în cursa de contratimp rezervată juniorilor. Acel succes a fost urmat de alte rezultate importante, în calendarul rutierilor sub 23 de ani, acolo unde tânărul ciclist nordic a început să îşi construiască un palmares solid.

Aflat la echipa CULT Energy Vital Water, Mads a început sezonul 2014 cu ambiţii mari şi câteva clasări bune, dar lucrurile s-au schimbat după o căzătură suferită în luna mai. De atunci, talentatul rutier danez a muncit din greu pentru a reveni la cel mai bun nivel, şi după un drum lung, este încrezător că acum e mai puternic decât înainte.

– Mads, cum vezi prima jumătate a sezonului, una care a avut suişuri şi coborâşuri?

Sunt satisfăcut de sezonul meu de până acum, am bifat câteva rezutate bune în prima parte, însă nicio victorie UCI. Însă, una peste alta, sunt mulţumit. Am avut câteva probleme mentale după o căzătură în Himmerland Rundt, o cursă 1.2. Din această cauză, o mai lungă perioadă de timp nu am fost eu însumi, iar asta m-a împiedicat să mă descurc bine pe bicicletă, dar şi în viaţa personală. Conducătorii echipei au discutat cu mine şi am făcut un plan pentru a reveni la nivelul normal. M-au ajutat foarte mult şi continuă să facă asta. Cred că această perioadă mi-a prins bine, chiar dacă dezvoltarea mea la nivel fizic s-a oprit şi nu am avut rezultate bune în curse. Pentru psihicul meu a fost un proces foarte dur, dar simt că acum mă cunosc mult mai bine, iar acest proces m-a făcut şi mai puternic pe bicicletă. Viaţa de rutier profesionist este una dură şi mulţi se pot confrunta cu momente de cumpănă, aşa cum am avut eu în această stagiune. Ca profesionist, e un lucru rar să primeşti ajutor, eşti de unul singur. Sunt sigur că tot ce s-a întâmplat mă va ajuta pe viitor. Am învăţat multe din această experienţă şi acum îmi pot da seama când lucrurile merg prost, astfel încât să întorc lucrurile în favoarea mea şi să fac lucrurile să meargă iar bine. Aşadar, în ciuda acestei probleme, mă simt bine şi sunt mulţumit de sezonul avut până acum.

– Recent, ai câştigat un Criteriu în Aalborg. Cât de mult a contat acel succes pentru moralul tău?

Victoria de la Aalborg a fost una dintre cele mai importante din cariera mea. Toată vara m-am chinuit la nivel mental, dar am muncit mult pe bicicletă. Forma mea fizică era bună, însă mintea mea nu era acolo. Până la urmă, la Aalborg am reuşit şi am obţinut victoria, învingându-l pe Jakob Fuglsang. După acel succes m-am simţit din nou ca în primăvară, mi-am dat seama că pot fi iar la cel mai bun nivel. Aşa că acea victorie a fost extrem de importantă pentru mine.

– Ai fost dezamăgit să nu fii selecţionat pentru Turul Danemarcei?

Nu m-am aşteptat să fiu selecţionat în Turul Danemarcei. Evident, îmi doream mult să concurez, însă fac parte dintr-o echipă puternică şi trebuie să fiu la 100% pentru a merge într-o cursă atât de importantă pentru echipă. Nu mă aflam la 100%, aşa că mă aşteptam să nu particip acolo, dar asta nu înseamnă că nu am fost dezamăgit.

– Cum te simţi după cantonamentul din Italia?

Acum mă simt extraordinar. În timp ce echipa mea era în Turul Danemarcei, eu am mers în cantonament la Lucca, acolo unde am avut o săptămână grea şi m-am antrenat atât de puternic în acele zile, încât nu mai puteam merge apoi din cauza durerii pe care o aveam în picioare. Asta înseamnă că săptămâna a fost perfectă pentru mine. Ştiam că dacă nu concurez în Turul Danemarcei trebuie să fac ceva extraordinar. Aveam nevoie să simulez propria cursă pe etape, astfel încât să nu ratez orele importante petrecute pe bicicletă.

– În ce alte curse vei mai merge sezonul acesta?

Acum voi participa în Tour de L’Avenir, iar după aceea voi participa în Belgia şi în câteva curse din Danemarca. În momentul de faţă, ştiu că nu voi face parte din echipa pentru Campionatele Mondiale, dar sunt prima rezervă pentru cursa de şosea, dacă vreunul dintre băieţi se accidentează.

– Şi ce obiective ţi-ai fixat?

Obiectivul meu este să fiu la cel mai bun nivel în Tour de L’Avenir. Sper să îmi ajut echipa şi să lupt pe finalul unei etape pentru o victorie. Merg în Franţa cu încredere şi sunt convins că mă pot descurca bine. Principalul meu obiectiv este să îmi revin complet la nivel mental şi să îmi regăsesc vârful de formă înainte de finalul sezonului. Apoi, sper să câştig o cursă, nu contează care. Tot ce îmi doresc este să termin anul pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

– Pentru 2015 ce planuri ai?

Înca nu mi-am făcut planuri pentru anul următor, dar sper să rămân alături de Michael şi Christa Skelde în echipa CULT Energy Vital Water.

Dylan Teuns: “BMC – cel mai important pas din cariera mea”

Tour de l’Avenir, cea mai prestigioasă cursă pe etape din calendarul rutierilor sub 23 de ani, începe astăzi, iar unul dintre cicliştii care speră să strălucească acolo este Dylan Teuns. În vârstă de 22 de ani, rutierul belgian al echipei BMC Development a avut un sezon solid, cu victorii de etapă în Turul Bretaniei şi în Giro della Valle d’Aosta şi clasări pe podium în alte curse importante, precum Liège–Bastogne–Liège şi Omloop Het Nieuwsblad. Potenţialul său nu a trecut neobservat, iar BMC i-a oferit un contract pe mai mulţi ani, începând din 2015.

După Turul Utah, cursă 2.HC în care Dylan Teuns a avut o nouă evoluţie impresionantă, câştigând tricoul rezervat celui mai bun tânăr, i-am luat un interviu despre sezonul avut şi planurile sale pentru viitor.

– Dylan, în prima parte a anului ai bifat mai multe rezultate bune, între care şi două victorii. Care a fost cel mai important moment pentru tine?

Victoria de etapă din Turul Bretaniei, deoarece participam acolo pentru a treia oară şi am remarcat că rutierii care s-au descurcat bine în Bretania – Riccardo Zoidl, Julian Alaphilippe, Reinardt Janse Van Rensburg – au devenit profesionişti în sezonul următor.

– Ai vreun regret?

Singurul regret pe care îl am este legat de locul secund din Liège–Bastogne–Liège, acolo unde am făcut greşeala să cred că am câştigat, fără să mă aştept ca un alt ciclist să mă depăşească. Însă acesta este sportul.

– Cât de importantă a fost BMC Development pentru progresul tău?

Am învăţat foarte mult de la Rik Verbrugghe (n.r. – managerul echipei), experienţa sa tactică şi felul cum trebuie să concurez pe finalul unei curse ajutându-mă enorm.

– În urmă cu câteva săptămâni, ai participat în Turul Utah. Cum a fost?

Pot spune că a fost o experienţă fantastică, a fost prima mea cursă alături de BMC, ca stagiar, dar şi prima oară când am participat la o competiţie desfăşurată pe un alt continent. Am ajuns în Utah cu o săptămână înainte de start, pentru a mă întâlni cu echipa, şi totul a mers foarte bine. Utah e foarte frumos, iar peisajele îţi taie răsuflarea. Mi-a plăcut mult. Am prins o încredere uriaşă pentru anul viitor, după ce am fost cel mai valoros tânăr şi am terminat pe locul 18 într-o asemenea cursă.

– Acum vei merge în Tour de l’Avenir. Ce părere ai despre parcurs?

Voi concura pentru a treia oară acolo, iar traseul este mereu relativ plat în prima parte, pregătindu-te pentru căţărările din ultimele zile ale cursei. Îmi plac mai mult etapele finale decât primele, mai ales că mereu am avut sentimentul că devin mai bun pe finalul unei competiţii.

– Şi ce aşteptări ai?

Întotdeauna încerc să nu îmi creez aşteptări prea mari. Evident, mi-ar plăcea să câştig o etapă, însă doar un rutier poate să termine primul. Obiectivele mele sunt să mă prezint la un nivel bun pe ultimele ascensiuni şi să lupt pentru victoria de etapă. Un top zece la general ar fi un rezultat important.

– Anul viitor, vei deveni profesionist alături de BMC. Cât de mult contează asta pentru cariera ta?

Este cel mai important pas făcut de mine, nu există nimic mai presus de asta. Să devin profesionist alături de o echipă de World Tour ca BMC e un vis devenit realitate. Însă mai am mult de învăţat şi sunt fericit pentru că BMC mi-a oferit şansa de a progresa şi de a deveni profesionist.

– Spune-mi, te rog, trei curse pe care visezi să le câştigi în viitor.

O etapă în Turul Franţei, Campionatele Mondiale şi Liège–Bastogne–Liège.

Odd Christian Eiking: “Vreau o clasare pe podium în L’Avenir”

Aflat în primul său sezon alături de Joker, Odd Christian Eiking (19 ani) a atras atenţia în cursele în care a participat şi a arătat că este unul dintre cele mai fascinante talente ale ciclismului norvegian în clipa de faţă. După un loc trei la Campionatele Naţionale, în luna iunie, Odd a mers apoi în Giro della Valle d’Aosta şi a avut o evoluţie superbă, clasându-se pe doi la general. Acel rezultat – cel mai valoros al unui ciclist norvegian în cursa din Italia – i-a dat mai multă încredere pentru următoarele obiective importante ale sezonului, Tour de l’Avenir şi Campionatele Mondiale.

– Odd, cum ai început ciclismul?

Am început la vârsta de 10 ani, dar nu pentru că aş fi fost atins de febra Turului Franţei, ci pentru că pur şi simplu îmi plăcea să merg pe bicicletă. În primii ani nu a fost nimic serios, deoarece mai jucam fotbal şi practicam schi fond. Abia la 14-15 ani am început să fiu mai serios.

– Ai avut vreun idol?

Da, am avut câţiva ciclişti care m-au inspirat, iar cel mai mult a făcut-o Alberto Contador, datorită stilului său ofensiv.

– Cum te-ai descrie ca rutier?

Până acum, am observat că mă descurc bine pe căţărări şi în cursele dificile, însă mai trebuie să muncesc la contratimp, dar şi să îmi îmbunătăţesc plasamentul în pluton.

– Din acest sezon, concurezi pentru Joker. Cum ai ajuns aici?

Am avut o evoluţie bună anul trecut în Turul Berlinului (n.r. – locul 3 în prima etapă şi locul 10 la general), iar la câteva săptămâni după aceea am câştigat o cursă în Cupa Naţională. Joker este cea mai bună echipă din Norvegia, aşadar, era normal să îi accept oferta atunci când mi-a oferit un contract.

– În iunie ai luat startul la Campionatele Naţionale, unde te-ai clasat pe trei. Cum a fost?

Cursa pe şosea a fost ca majoritatea Campionatelor Naţionale, destul de dură şi cu multe tentative de evadare. În penultimul tur am reuşit să evadez împreună cu alţi ciclişti, iar la ultima trecere peste unicul deal de pe circuit am încercat să atac şi să plec în solitar, dar am fost prins pe porţiunea de plat dinainte de sosire. Am fost mulţumit cu locul al treilea, a fost peste aşteptările avute înainte de start.

– O lună mai târziu, ai avut o evoluţie excelentă în Giro Valle d’Aosta, încheind pe doi la general şi în top 11 în fiecare etapă. Te-ai aşteptat să mergi atât de bine?

M-am prezentat acolo cu intenţia de a obţine un rezultat bun. M-am gândit că pot încheia între primii cinci, iar înaintea etapei finale mă aflam pe trei. Până la urmă, să vin al doilea în acea cursă a fost un rezultat foarte bun pentru mine.

– În ce alte curse vei mai participa până la finalul sezonului?

Următoarea mea oprire este Tour de l’Avenir, unde sper să termin pe podium. Apoi, voi concura la Campionatele Mondiale de la Ponferrada.

– Te gândeşti să devii profesionist anul viitor?

Cred că voi mai rămâne alături de Joker încă un sezon, sau cel puţin prima jumătate a anului următor. Mă poate ajuta mult să mai câştig experienţă înainte de a deveni profesionist. O decizie finală voi lua doar după ce se va încheia această stagiune.

– Ce curse visezi să câştigi ca profesionist?

Marea mea dorinţă este să mă descurc bine în Turul Franţei, să pot obţine o clasare bună la general sau o victorie de etapă. De asemenea, în viitor cred că mai pot avea rezultate bune şi în clasice ca Liège–Bastogne–Liège sau Turul Lombardiei.