Cafe Roubaix

Ruben Zepuntke: “Clasicele sunt Everestul meu”

Atunci când era mic, Ruben Zepuntke juca hochei pe iarbă, însă, din fericire, nu a stat prea mult acolo, deoarece a descoperit ciclismul, un sport unde imediat a început să adune câteva rezultate solide. Combinând velodromul cu şoseaua, tânărul german le-a atras atenţia multora odată cu victoria sa la Campionatele Naţionale ale Juniorilor, în 2011. Asta a fost suficient pentru ca Rabobank Development să îi ofere un contract, ceea ce s-a dovedit a fi o mişcare inspirată, deoarece el a obţinut imediat clasări în top zece în cursele de şosea, dar şi în clasice.

După ce Rabobank a decis să se concentreze doar pe rutierii olandezi, Ruben Zepuntke a schimbat nu doar echipa, ci şi continentul, ajungând să concureze în Statele Unite, pentru Bissell Development. Datorită programului creat de Axel Merckx, a progresat fantastic, iar asta a dus la câştigarea etapei întâi din Turul Albertei, cursă pe care a terminat-o al treilea la general, cel mai bun rezultat al unui ciclist venit de la o echipă Continentală. Acum, rutierul în vârstă de 21 de ani se pregăteşte pentru cursa de şosea de la Campionatele Mondiale din Ponferrada, însă înainte de a merge acolo, şi-a făcut timp pentru un interviu.

– Ruben, cât de mult au contat echipa şi Axel Merckx în dezvoltarea ta?  

Cred că am învăţat multe lucruri despre mine în ultimul an. Prima parte a sezonului nu a fost atât de bună, nu aşa cum mi-am dorit. Am avut ghinion şi am fost bolnav în primele luni ale anului, am simţit că nu mă aflam acolo unde îmi doream să fiu. Nu am fost niciodată îngrijorat de curse şi de antrenamente, aşa că mi-am respectat programul de antrenament până la Campionatele Naţionale. După o evoluţie dezamăgitoare la contratimp şi în cursa de şosea, m-am gândit că acesta va fi unul dintre cele mai slabe sezoane pe care le-am avut vreodată. Apoi, după o pauză de o săptămână, am plecat în Statele Unite. Atunci am discutat cu Axel şi antrenorul meu de acasă despre antrenamente, deoarece era nevoie de o schimbare, în caz contrar, nemaiavând cum să progresez. Astfel, mi-am schimbat complet antrenamentul. Am introdus mai multe pauze şi mai mult timp de recuperare, precum şi ture de antrenament mai scurte. Aşa a arătat programul meu în următoarele săptămâni, iar acesta a fost unul dintre cei mai importanţi paşi făcuţi în 2014.

– Care este diferenţa dintre Bissell şi fosta ta echipa, Rabobank Development?  

Este dificil de spus. Ambele echipe sunt cele mai bune din lume în ceea ce priveşte dezvoltarea tinerilor rutieri. Aşadar, totul e perfect pentru noi, mai ales echipamentul, care este la nivelul celui folosit de profesionişti. Avem cele mai bune echipamente şi programe. M-am bucurat de doi ani extraordinari alături de Rabobank Development. Echipa e foarte bine organizată şi are un program de curse excelent pentru o formaţie-“pepinieră”. Ai parte de tot la această echipă, de la specialişti la şoferi de autocar, la fel ca la o grupare profesionistă. Pe de altă parte, olandezii erau prea stricţi pentru mine şi nu m-am simţit bine, era o prăpastie adâncă între ciclişti şi staff, m-am simţit izolat ca rutier acolo. După ce am fost dat afară la finalul anului 2013, pentru că nu eram olandez, am avut ocazia să intru în programul lui Axel. Acesta a fost un pas mare pentru mine, şi după numai câteva ore, m-am simţit ca acasă în această echipă. Aici nu există o prăpastie între rutieri şi staff. De asemenea, programul lui Bissell este unul foarte internaţional, aşa că am găsit ciclişti din multe ţări aici, această combinaţie a fost perfectă pentru atmosfera de la echipă şi motivarea noastră. Chiar m-am bucurat de acest an. De altfel, aceasta a fost cheia succesului pentru mine, să mă bucur de fiecare cursă.

– Ce a însemnat pentru tine victoria de etapă din Alberta, obţinută în faţa multor ciclişti de World Tour? 

În continuare nu îmi vine să cred că am câştigat. În acea zi, m-am simţit perfect. Avusesem deja o dispoziţie bună în Colorado, Utah şi în Cascade Classics. Parcursul Turului Albertei mi s-a potrivit, aşa că am aşteptat cu nerăbdare cursa. Să câştig în faţa acelor rutieri m-a făcut să fiu foarte mândru.

– Rezultatele de acolo te-au ajutat să treci peste faptul că nu ai fost convocat în echipa Germaniei pentru Tour de l’Avenir?

După ce s-a întamplat în Canada, cred că a fost mai bine că am mers în Turul Albertei. Echipele mari sunt mai interesate de tine atunci când câştigi împotriva unor rutieri profesionişti sau când îi ataci pe aceştia.

– Următoarea oprire pentru tine este Ponferrada. Ce părere ai despre traseu şi ce obiective ţi-ai trasat?  

Am inspectat parcursul şi pot spune că este foarte valonat şi selectiv. Să termin între primii zece ar fi extraordinar, sunt foarte concentrat pe această cursă.

– Ce planuri ai pentru sezonul viitor?  

Dacă voi avea oportunitatea de a deveni profesionist, voi profita de ea. În viitor, cred că pot fi un bun all-rounder, aşa că sper să lucrez la asta în anii următori: să fiu bun pe căţărări, la sprint şi la contratimp. De asemenea, vreau să particip atât în clasice, cât şi în cursele pe etape, dar trebuie să văd mai întâi cum vor decurge lucrurile în sezoanele viitoare. Clasicele sunt o adevărată provocare pentru mine. Aceste curse sunt Everestul meu.

– Şi ce visuri ai, ce curse ţi-ar plăcea să câştigi ca profesionist? 

Turul Franţei este cel mai important obiectiv de pe lista mea. Să trec măcar o dată pe Champs-Élysées ar fi ca o victorie personală.