Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Victoria “drăcuşorului”

În ultimii ani, spectacolul în Marile Tururi a părut condiţionat de disperare, iar atacurile memorabile au venit ca o ultimă soluţie. Aşa s-a întâmplat în Turul Franţei din 1998, când Marco Pantani i-a dat lovitura de graţie lui Jan Ullrich în etapa încheiată la Deux Alpes, dar şi anul trecut, din nou în Marea Buclă, când Andy Schleck a plecat de pe Izoard şi s-a impus pe Galibier. Din această galerie a atacurilor gargantueşti care au scris istorie nu putea lipsi Alberto Contador, iar spaniolul s-a conformat şi a avut grijă să îşi graveze numele în cartea de aur a ciclismului.

Clasat înaintea etapei a XVll-a pe locul doi la general, cu o întârziere de 28 de secunde în urma liderului, Contador a luat o decizie pe care foarte puţini o iau, o soluţie care le este caracteristică doar marilor campioni. Rutierul echipei Saxo Bank-Tinkoff Bank a atacat cu 55 de kilometri înainte de final, ignorând “îngeraşul” aflat pe umărul stâng şi hotârând astfel să îi dea credit “drăcuşorului” de pe partea opusă, aşa cum foarte plastic s-a exprimat chiar el la finalul rundei. Ajutat şi de lipsa totală de reacţie a adversarilor de la Katusha (Valerio Piva şi Dmitri Konychev, directorii sportivi ai echipei ruse, au de dat nişte explicaţii serioase pentru cum au gândit cursa din momentul atacului dat pe Collado La Hoz), Contador a pus un avans mai mult decât liniştitor între el şi Joaquim Rodriguez, până să înceapă ultima căţărare a zilei.

Apoi, cum au apărut pantele lui Fuente De, tot ce a avut de făcut campionul din 2008 a fost să “se hrănească” din acel avantaj obţinut în urma unei strategii perfecte, în care s-a văzut din plin mâna lui Bjarne Riis, unul dintre marii tacticieni ai plutonului. Ce a urmat la final a fost o explozie de bucurie a lui Alberto Contador, care şi-a înfrânt toţi demonii după această victorie memorabilă, asemănătoare cu cele din vremurile de aur ale ciclismului, când Ottavio Bottecchia, Gino Bartali, Fausto Coppi sau Charly Gaul plecau de lângă rivalii lor cu zeci de kilometri înainte de sosire şi nu mai erau văzuţi decât după încheierea etapei.

A fost un succes pe care Contador îl va ţine minte toată viaţa, nu numai datorită felului în care a fost realizat, cât şi graţie semnificaţiei acestuia, deoarece a venit după o perioadă grea din cariera sa, plină de întrebări şi incertitudini. Ciclistul originar din Pinto nu a fost cel mai bun pe munte din această Vuelta, dar a fost cel mai inteligent şi a arătat că tactica joacă un rol cel puţin la fel de important ca forţa pură. Cu un avans de aproape două minute în faţa celui de-al doilea clasat, Alejandro Valverde (care a făcut, la rândul lui, o cursă mare), Contador pare să aibă victoria la general în buzunar, deşi aceasta este o afirmaţie îndrăzneaţă, în condiţiile în care Turul Spaniei 2012 a oferit multe surprize şi răsturnări de situaţie.

Single Post Navigation

4 thoughts on “Victoria “drăcuşorului”

  1. eydelie on said:

    Sincer cam multe metafore pentru un alt mare trisor – mare impropriu spus raportat la un Lance care oricum a fost mult peste Contador; per total un tur al Spaniei cam „Purito”

    • Judecand dupa aceleasi standarde, trisori au fost si Fausto Coppi, Jacques Anquetil sau Eddy Merckx (si lista poate continua cu alte sute de nume mari). De fapt, nu aveau cum sa fie altfel, din moment ce ciclismul este un sport prin definitie infernal de la inceputul sau. Daca rutierii de acum un secol se confruntau cu etape de sute de kilometri, cei de acum au de trecut peste un calendar mult mai plin si un ritm foarte ridicat. Din pacate, lumea ciclismului este guvernata de ipocrizie, oameni care vor spectacol, dar se arata dezamagiti de dopaj si arunca cu pietre la primul scandal. Angelo Zomegnan spunea acum doi ani ca nimeni nu le cere rutierilor sa aiba medii orare de peste 40 de kilometri, dar si asta este o ipocrizie in sine, deoarece televiziunile nu ar accepta niciodata ca o etapa sa dureze intre opt si zece ore, ceea ce iar ar fi inuman. E un cerc vicios, care se supune propriilor reguli, pe care toti le accepta (un motiv in plus pentru care nu au existat pareri concrete in cazul Lance Armstrong).

      • Contador a fost foarte mare in etapa de ieri. Ce a facut el nu am mai vazut de mult timp. Eydelie iti respect parerea, dar cred ca e prea subiectiva. Pe Lance nu l-am vazut dand atacuri asa de departe, apoi Lance a trisat mai mult decit Contador, iar ca a fost ciclist mai mare ramane la latitudinea istoriei. Pana una-alta, in lupta directa, Contador l-a batut pe Lance.
        Si-ti mai spun una, daca Alberto avea in spate masinariile lui Lance si era lasat in pace sa concureze linistit avea toate tururile Frantei din 2007 incoace. In plus, Contador acum e uman, arata ca poate si pierde, pe cand Lance a adus imaginea super-eroului pe care vedem acum pe ce baze a construit-o.

      • eydelie on said:

        Nu se uita batsitele pe ans si potiunile magice din anii 60-70, dar sincer nu vad vreun motiv pentru care sa fim ingaduitori.Vrem spectacol – avem, dar sincer la final trebuie sa omoram actorii – asta e ceea ce en ofera sportul acum . Sa nu imi zica cineva ca Messi baga Herbalife si asa e campion …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: