Cafe Roubaix

Contador, la al cincilea glonţ

Victoria lui Alberto Contador, născută din disperarea acestuia de a demonstra de ce este în stare, dar şi din foamea imensă de succese pe care o avea şi încă o mai are după suspendarea de şase luni, au avut darul de a demonstra încă o dată, dacă mai era nevoie, că ibericul este cel mai bun rutier de Mari Tururi al generaţiei sale. Deşi nu e un “patron” din tagma lui Fausto Coppi, Bernard Hinault sau Lance Armstrong, spaniolului nu îi pot fi negate calităţile incontestabile care i-au adus până acum şapte triumfuri în cursele de trei săptămâni (cinci, dacă luăm în considerare statisticile UCI, şi nu ceea ce s-a întâmplat pe şosea).

Este mult spus că Alberto Contador e figura principală a ciclismului, însă nu poate fi negat faptul că este unul dintre rutierii emblematici ai sportului în această perioadă, deoarece interesul pentru o cursă creşte automat atunci când el vine la start, aşa cum se întâmplă şi în cazul lui Fabian Cancellara, Mark Cavendish, Tom Boonen sau Andy Schleck (da, Andy Schleck, în ciuda faptului că luxemburghezul nu a mai făcut nimic important de peste un an; totuşi, câţi ciclişti aflaţi în activitate se mai pot lăuda cu patru podiumuri în Marile Tururi?).

Deşi nu se mai află la nivelul din trecut, lucru pe care l-am susţinut şi cu alte ocazii, Contador tot a avut puterea de a câştiga Vuelta 2012 (chiar dacă acest succes a fost condiţionat de mai mulţi factori) şi de a le transmite adversarilor un mesaj pentru sezonul următor, când şi-a fixat ca obiectiv ediţia cu numărul o sută a Turului Franţei, care se anunţă de pe acum una fastuoasă. Cum organizatorii se gândesc să “deseneze” un traseu greu, iar la start vor fi prezenţi Chris Froome şi Andy Schleck, cursa promite un spectacol pe cinste. Abia atunci, dacă va câştiga pentru a treia oară tricoul galben, revenirea lui Contador va fi completă, iar despre el se va putea spune că este stăpânul absolut al Marilor Tururi din ultimele două decenii.