Acesta este clasamentul general cu doar şase etape înainte de finalul ediţiei centenare a Marii Bucle: triumfător pe Mont Ventoux, succes venit după cel obţinut la Ax 3 Domaines, Chris Froome şi-a consolidat locul întâi, cu un avans mai mare de patru minute în faţa următorilor ciclişti, Bauke Mollema şi Alberto Contador.

Până acum, britanicul a mers incredibil pe munţi, iar dacă va continua astfel, nu ar trebui să aibă nicio problemă în Alpi. Ce concluzii pot fi trase după ceea ce s-a întâmplat până acum?
– Chris Froome continuă să surprindă pe căţărări. Multă lume se aştepta ca rutierul lui Sky să fie în prim-plan pe Mont Ventoux, dar nimeni nu credea că diferenţa pe care o va avea în raport cu Alberto Contador, principalul său rival, va fi de un minut şi 40 de secunde. Cu o cadenţă uimitoare, de 130 de rotaţii pe minut (asemănătoare cu cea avută de luxemburghezul Charly Gaul atunci când acesta s-a impus pe “Gigantul din Provence”, în 1958), Froome şi-a surclasat oponenţii şi a arătat că soarta tricoului galben se află doar în mâinile sale.
– Totuşi, situaţia nu este perfectă la Sky. Rămasă în doar şapte oameni, gruparea britanică are slăbiciuni, nu atât pe munte, cât pe plat sau coborâri, acolo unde adversarii săi pot pune presiune pe ea, astfel încât să îl izoleze pe Froome şi apoi să îl distanţeze, aşa cum s-a întâmplat la Saint-Amand-Montrond. Cum aceasta pare să fie singura modalitate de a-i crea probleme liderului de la general, e de aşteptat ca atacurile-surpriză să fie la ordinea zilei în Alpi, mai ales că din maşina tehnică a lui Sky lipseşte un Sean Yates.
– Deşi Chris Froome este dominant, nu poate fi trecută cu vederea evoluţia foarte slabă a lui Alberto Contador. Dublul câştigător al cursei pare că şi-a ratat pregătirea pentru Turul Franţei şi s-a prezentat la start la un nivel doar puţin mai ridicat decât cel din Criteriul Dauphiné, acolo unde a fost învins de britanic fără drept de apel. Că versiunea 2013 a lui Contador mai are puţine în comun cu cea din 2011 nu mai e niciun secret; problema este că spaniolul şi-a pierdut din agresivitate, constanţă şi putere, factori fără de care nu poate emite pretenţii la victorie.
– Nairo Quintana are şanse imense să termine pe podium la debutul în Turul Franţei, dar pentru asta trebuie să adopte o atitudine mai conservatoare. Acest lucru nu înseamnă că rutierul columbian nu mai trebuie să atace, ci să o facă fără să se mai expună prin acţiuni iniţiate în prima jumătate a căţărărilor de final. Dacă va adopta această strategie şi va fi ghidat fără greşeală din maşina tehnică, sud-americanul va ajunge la Paris cu tricoul alb, dar şi cu un nesperat loc între primii trei, un rezultat la care nimeni nu s-ar fi aşteptat înainte de startul competiţiei.
– Clasat pe opt, Joaquim Rodriguez a mers bine pe Mont Ventoux şi a dat semne că poate reveni în ultima săptămână. Spaniolul în vârstă de 34 de ani se află mereu în creştere de formă pe finalul curselor şi cu siguranţă va ieşi la atac în Alpi. Momentan, podiumul pare un obiectiv prea îndrăzneţ pentru el, dar o victorie de etapă poate obţine, ocaziile sale numindu-se Alpe d’Huez şi Mont Semnoz.
– Pentru Cadel Evans şi Andy Schleck, doi ciclişti veniţi cu ambiţii importante la start, Turul Franţei a reprezentat până acum o dezamăgire. Singura şansă pentru ca aceştia să plece cu ceva din cursă este să meargă într-o evadare. Cum întârzierea lor la general nu e deloc ameninţătoare, Sky ar trebui să fie de acord cu o astfel de mişcare în următoarele etape montane.
– Treptat-treptat, ediţia centenară se transformă într-o mare deziluzie pentru gazde. Acestea nu au bifat niciun succes de etapă, iar la general au şanse mici să termine în top zece, asta chiar dacă Jean-Christophe Péraud se află momentan acolo. Singurii care pot aduce ceva pentru Franţa sunt Thomas Voeckler, în continuare aşteptat să plece într-o evadare câştigătoare, şi Pierre Rolland, care luptă pentru tricoul alb cu buline roşii.