1102 zile
În 2010, Alessandro Petacchi obţinea la Reims ceea ce avea să fie ultima sa victorie în Turul Franţei, după ce i-a învins la sprint pe Julian Dean şi Edvald Boasson Hagen. De atunci, au trecut ceva mai mult de trei ani şi un total de 1102 zile până când un alt italian a ridicat braţele deasupra capului într-o etapă din Turului Franţei. Acesta a fost Matteo Trentin, nimeni altul decât colegul de cameră al lui Mark Cavendish, care i-a surprins pe ceilalţi oameni din evadarea în care se afla şi a obţinut primul succes al carierei la profesionişti.
Un rutier care s-a făcut remarcat încă de la tineret, acolo unde a câştigat titlul naţional pe şosea, Trofeul Alcide De Gasperi şi Gran Premio Liberazione, Trentin i-a atras atenţia lui Omega Pharma-Quick Step în 2011, iar gruparea belgiană i-a oferit imediat un contract şi un rol în echipa de clasice care l-a ajutat pe Tom Boonen să domine pavatele în sezonul următor. Experienţa aceea l-a determinat pe peninsular să declare că speră să bifeze cea dintâi victorie a carierei într-o cursă din Belgia, însă destinul i-a rezervat altceva, să triumfe pe “cea mai mare scenă a lumii”, aşa cum s-a exprimat la finalul etapei a XlV-a din Turul Franţei.
Succesul lui Matteo Trentin la Lyon, oraş în care s-a mai impus un compatriot, Alessandro Petacchi (2003), a fost al 257-lea al Italiei în Le Tour, naţiunea peninsulară consolidându-şi locul al treilea într-un clasament all-time, după Franţa şi Belgia. Totodată, Trentin a şters cu buretele cele 1102 zile în care niciun italian nu s-a impus într-o etapă din Marea Buclă şi e foarte posibil ca astfel să fi dat startul unei noi ere pentru ciclismul italian, de unde atrage atenţia mai ales generaţia ’89 (cea din care fac parte Trentin, Diego Ulissi, Giacomo Nizzolo, Enrico Battaglin, Elia Viviani şi Andrea Guardini).
Cafe Roubaix 