Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

John Degenkolb: “Voi lupta pentru un Monument”

Unul dintre cele mai bune produse ale ciclismului german în ultimii ani, John Degenkolb are un program încărcat în 2013, dar şi obiective pe măsură. În prima jumătate a anului, rutierul echipei Argos-Shimano se va axa pe cursele de o zi, urmând ca în a doua parte a sezonului să îşi îndrepte atenţia către Marile Tururi, acolo unde ţinteşte câteva victorii de etapă.

Între două antrenamente în Spania, Degenkolb a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu, în care a vorbit despre rezultatele obţinute anul trecut, planurile pentru 2013 şi adversarii săi din clasicele pe pavate, unde speră să fie unul dintre actorii principali.

– John, sezonul precedent ţi-a depăşit aşteptările pe care le-ai avut la început?

Da, nu doar eu, dar nimeni din echipă nu se aştepta la un asemenea an şi la cinci victorii de etapă în Turul Spaniei. A fost ceva cu adevărat extraordinar să obţinem atât de multe succese şi nu putem să fim decât mulţumiţi.

– Ai ceva regrete după clasicele de primăvară? Simţi că puteai obţine mai mult?

Sunt tânăr şi mă pot considera mulţumit cu rezultatele din 2012, dar e evident că îmi doresc clasări mai bune, mai ales în “Monumente”. Anul trecut am terminat pe cinci Milano-San Remo, iar acum îmi doresc să fac parte din nou din grupul rutierilor care vor lupta pentru un loc fruntaş, şi de ce nu, o victorie.

– Unde ai spune că ai înregistrat cele mai importante îmbunătăţiri în 2012?

Sunt mai încrezător acum în forţele mele, în special în cursele lungi. Sunt mult mai matur, am experienţă, dar şi o condiţie fizică la un cu totul alt nivel decât în trecut.

– Cum au decurs antrenamentele din această iarnă?

Pauza luată la finalul sezonului mi-a prins de minune. Apoi, în decembrie, am avut un cantonament de două săptămâni, urmat de acesta, tot în Spania, care este mai lung cu o săptămână. Am stat mult departe de casă, dar simt că preţul plătit va merita. După atâtea săptămâni de pregătire, aştept cu nerăbdare startul stagiunii.

– Care va fi programul tău în prima parte a anului?

Voi începe cu Turul Qatarului, urmat de Turul Omanului, după care mă voi întoarce în Europa. Aici voi lua startul în Omloop Het Nieuwsblad, Tirreno-Adriatico, Milano-San Remo, E3 Prijs Harelbeke, Gent-Wevelgem, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Clasicele vor ocupa un loc important în agenda mea lunile acestea.

– Te gândeşti şi la Amstel Gold Race, în condiţiile în care va avea un finiş identic cu cel de la Campionatele Mondiale, acolo unde ai terminat pe locul patru?

Încă nu m-am decis asupra acestui lucru, dar voi lua o hotărâre după Paris-Roubaix. O eventuală participare în Amstel Gold Race depinde de mai mulţi factori, între care şi condiţia mea fizică după clasicele pe pavate. Oricum, rămâne un obiectiv de viitor, mai ales că, din câte am înţeles, finişul acesta va fi folosit în următorii cinci ani.

– Ai participat la ultimele două ediţii ale Turului Flandrei, aşadar, ai concurat atât pe vechiul, cât şi pe noul traseu. Cum ţi se pare acesta din urmă?

Este o diferenţă majoră faţă de precedentul traseu, deoarece atunci ştiai la ce să te aştepţi. Acum nu mai e cazul şi trebuie să îţi păstrezi energia până la final, în caz contrar existând riscul să cedezi fizic chiar înainte de ultima trecere peste Oude Kwaremont şi Paterberg, care este o combinaţie teribilă. Per total, pot spune că traseul acesta e mult mai dificil şi solicitant.

– În afară de Tom Boonen şi Fabian Cancellara, la cine te aştepţi să mai aibă un rol important în clasicele pe pavate?

Filippo Pozzato şi Peter Sagan sunt alţi doi rutieri importanţi, dar nu trebuie să trecem cu vederea toată echipa pe care o are Omega Pharma-Quick Step, una extrem de puternică în astfel de curse. De asemenea, şi RadioShack e foarte tare; să nu uităm că anul trecut, după accidentarea lui Cancellara, a avut trei ciclişti în primul grup care a ajuns la final în Turul Flandrei.

– Ştiu că anul acesta vei merge în Turul Franţei şi Turul Spaniei. Ce părere ai despre traseele celor două curse?

Sunt foarte dificile, dar asta nu mă sperie. Turul Franţei porneşte din Corsica, iar prima etapă, din câte am înţeles, e mai mult sau mai puţin pentru sprinteri. Părerea mea este că Argos-Shimano va avea atunci o şansă imensă de a obţine tricoul galben. Mi-ar plăcea să bifez o victorie în Le Tour. În ceea ce priveşte Vuelta, aceasta va fi foarte grea, cu mai multe finişuri în căţărare decât în 2012. Sunt câteva etape care mi se potrivesc şi sunt motivat să obţin alte succese şi acum, mai ales că sezonul trecut m-am simţit de minune acolo.

– Mai sunt opt luni până la Campionatele Mondiale, te gândeşti să participi în cursa pe şosea de la Florenţa?

Nu am văzut traseul, dar am auzit că este foarte greu, cu o căţărare în lungime de 4-5 kilometri. Voi lua mai târziu o decizie, în funcţie de cum mă voi simţi. Dacă voi fi proaspăt, atunci voi merge; în caz contrar, o să mă opresc, deoarece nu are rost să ocup degeaba un loc în echipa Germaniei. În cazul în care voi participa, vreau să lupt pentru o medalie sau să îmi ajut colegii, nu doar să fac act de prezenţă.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: