Cafe Roubaix

Un Tur al Franţei haotic

A 101-a ediţie a Marii Bucle a ajuns la jumătate, iar prima parte pare să fie marcată mai mult de căzături şi abandonuri importante, decât de momente spectaculoase oferite de rutieri. După ce Mark Cavendish şi Chris Froome şi-au luat la revedere de la cursă în primele cinci zile, startul celei de-a doua săptămâni a consemnat abandonul celui mai titrat ciclist de Mari Tururi din plutonul actual, Alberto Contador. Spaniolul a căzut pe coborârea de pe Petit Ballon, şi-a fracturat tibia, însă a continuat să ruleze, fără să ştie cât de gravă este accidentarea sa. Până la urmă, după 17 kilometri, Contador s-a retras, iar odată cu el, Turul Franţei şi-a pierdut din farmec şi suspans.

Pe de altă parte, după abandonul dublului învingător, Turul Franţei şi-a găsit şi patronul acestei ediţii, nimeni altul decât Vincenzo Nibali, care beneficiază de o ocazie uriaşă, aceea de a deveni doar al şaselea ciclist din istorie triumfător în toate cele trei curse majore. Italianul în vârstă de 29 de ani – un rutier foarte cerebral – a fost cel care a stăpânit haosul de până acum (ce a transformat Le Tour într-unul dintre cele mai imprevizibile Mari Tururi din ultimele decenii), impresionant fiind şi că a făcut asta fără a se dezice de latura sa ofensivă, ce i-a adus multe aprecieri de-a lungul timpului.

Evident, ar fi o greşeală ca Turul Franţei să fie considerat deja încheiat, mai ales că au mai rămas multe etape dificile, iar Richie Porte şi Alejandro Valverde, chiar dacă se află la peste două minute în urma lui Nibali, sunt pregătiţi să îi facă viaţa grea campionului Italiei. Totuşi, dacă “Rechinul” va trece cu bine de primele atacuri şi capcane pregătite de adversari în următoarele etape montane, şi aceştia vor alege să se resemneze, victoria va fi din ce în ce mai aproape de el, iar cursa, care se putea transforma în Turul Franţei 2003, va deveni Il Giro 2013.

Turul Franţei 2014 – etapa a X-a

Înainte de prima zi de pauză, rutierii vor avea parte de una dintre cele mai dure etape montane de la această ediţie. Startul se va da din Mulhouse, şi imediat va începe o luptă aprigă între cicliştii care vor dori să meargă în evadare, deoarece finalul zilei îi poate aduce unuia dintre aceştia tricoul alb cu buline roşii, foarte multe puncte fiind puse în joc. Pe traseu, pentru această primă rundă cu sosire la altitudine, organizatorii au adus în calea plutonului şapte căţărări repertoriate: Col du Firstplan, Petit Ballon, Col du Platzerwasel, Col d’Oderen, Col des Croix, Col des Chevrères şi La Planche des Belles Filles (5,9 kilometri, pantă medie 8,5%), ascensiune pe care britanicul Chris Froome a câştigat în 2012, după ce a urcat-o în 16 minute şi 20 secunde.

Chiar dacă La Planche des Belles Filles este ultima ascensiune de pe traseu, acţiunea ar putea începe mult mai devreme în pluton, pe Col des Chevrères, căţărare descoperită de Christian Prudhomme, directorul cursei, în urmă cu doi ani. Chevrères are doar 3,5 kilometri lungime, dar este foarte dură, cu o pantă medie de 9,5% şi maximă de 18%. Acolo fie vor porni atacurile, fie se va duce un ritm puternic, astfel încât să se realizeze o selecţie serioasă, iar unii dintre rutierii de clasament general să îşi piardă mai mulţi colegi sau chiar să rămână izolaţi.

Cum Alberto Contador este cel mai bun căţărător din cursă, va fi şi omul de urmărit pe La Planche des Belles Filles, acolo unde spaniolul va căuta să obţină victoria şi să recupereze o parte din diferenţa care îl separă de Vincenzo Nibali, principalul său adversar la tricoul galben. În mod normal, italianul ar trebui să stea în roata adversarului său, cu excepţia ultimilor 200 de metri, acolo unde panta de 20% îl favorizează pe Contador, un ciclist mult mai exploziv. Dintre cei doi, italianul cunoaşte ascensiunea, deoarece a fost aici şi în 2012, când a terminat pe locul patru.

Dintre ceilalţi rutieri de general, va fi foarte interesant de văzut ce va face Thibaut Pinot (originar din Haute-Saône, departamentul în care se va ajunge), acesta anunţând că un succes în etapa a zecea reprezintă principalul său obiectiv la actuala ediţie. O altă speranţă a gazdelor va fi Romain Bardet, care are două obiective aici: un top zece şi tricoul alb, aflat acum în posesia plonezului Michal Kwiatkowski. Evident, şi Richie Porte va fi unul dintre protagonişti, australianul având ocazia să arate dacă poate cu adevărat să o conducă pe Sky şi să termine pe podium la Paris. Altfel, La Planche des Belles Filles va fi un test serios pentru toţi cei cu pretenţii la ierarhia generală (Alejandro Valverde, Jurgen Van Den Broeck, Bauke Mollema, Tejay van Garderen, Rui Costa, Andrew Talansky) pe ascensiunea din Vosgi urmând să aflăm cine are şanse la o clasare între primii zece şi cine îşi va regândi strategia pentru următoarele două săptămâni.

Concluzii după prima săptămână din Turul Franţei

Tricoul galben va fi o afacere între Vincenzo Nibali şi Alberto Contador, cei doi fiind cu o clasă peste restul rutierilor de general. Lupta dintre italian şi spaniol nu va fi doar una la nivel la nivel fizic, ci şi mental, consumul urmând să fie uriaş în următoarele două săptămâni. În ciuda faptului că Nibali are un avans de peste două minute şi jumătate, ibericul rămâne favorit, deoarece traseul îl favorizează de acum înainte. Tocmai de aceea, ciclistul Astanei nu va trebui să stea în defensivă, ci va fi obligat să îl suprindă pe adversarul său atunci când acesta se va aştepta mai puţin. Partea bună pentru Nibali este că îl are în maşină pe Alexandre Vinokourov, recunoscut pe vremea când era ciclist pentru capacitatea sa de a improviza.

Săptămâna inaugurală a Marii Bucle a adus foarte multe căzături, care au avut două consecinţe: multe abandonuri (unele dintre acestea fiind de marcă) şi pierderi de timp importante ale unor ciclişti interesaţi de clasamentul general. Andrew Talansky, Tejay van Garderen, Leopold König sau Jurgen Van Den Broeck au cedat zeci de secunde sau chiar minute, ceea ce îi va obliga să atace în prima etapă cu sosire la altitudine. În plus, cum aceştia au pierdut timp, asta le va deschide calea spre o clasare cât mai bună unor ciclişti care în mod normal nu ar fi avut nicioo şansă să termine între primii zece.

Două lucruri clare, de necombătut după primele nouă etape, sunt supremaţia lui Marcel Kittel pe plat şi cea a lui Peter Sagan în ierarhia pe puncte. Germanul în vârstă de 26 de ani a adunat trei victorii şi poate ajunge la şase, ceva ce doar Mark Cavendish a mai reuşit în istoria recentă a cursei, în timp ce Sagan se poate considera deja câştigător al tricoului verde, pe care şi l-a mai adjudecat în 2012 şi 2013. Singurul punct de interes pentru următoarele două săptămâni, în etapele de plat, este dacă va apărea un sprinter care să îi pună probleme lui Marcel Kittel şi să îl învingă într-un duel unu la unu.

Speranţele erau uriaşe pentru britanici la această ediţie, doar a doua din istorie care a plecat la drum din Regatul Unit. Toate aceste visuri s-au năruit după doar câteva zile, deoarece Mark Cavendish (recordmanul de victorii în Turul Franţei dintre cicliştii aflaţi în activitate) şi Chris Froome (campionul din 2013) au abandonat din cauza unor accidentări. Astfel, singurii ciclişti britanici rămaşi în cursă sunt Geraint Thomas şi Simon Yates. Cum primul se va afla în slujba lui Richie Porte, doar Yates mai poate obţine un rezultat notabil în următoarele săptămâni. Tânărul debutant al echipei Orica-GreenEdge a mers în evadarea formată în prima etapă din Vosgi, a impresionat cu acea acţiune şi promite să se mai numere printre protagonişti până la finalul cursei.

Pentru gazde, Turul Franţei este deja o reuşită pe plan sportiv. În ceva mai mult de o săptămână, rutierii din Hexagon şi-au făcut simţită prezenţa de mai multe ori, mai întâi prin Cyril Lemoine şi Bryan Coquard, iar apoi prin Blel Kadri şi Tony Gallopin. Dacă Lemoine a purtat vreme de mai multe zile tricoul alb cu buline roşii, Coquard s-a implicat la toate sprinturile şi a bifat câteva clasări între primii cinci. Apoi, în al doilea week-end, când puţini se aşteptau, a venit şi prima victorie a unui francez, adusă de Kadri, care a dat lovitura dintr-o evadare ce a primit bilet de voie din partea plutonului. Pentru ca totul să fie perfect, la Mulhouse, Tony Gallopin a luat tricoul galben, pe care îl va purta de Ziua Naţională, un moment aşteptat din 2011 de compatrioţii săi.

Prin evoluţia avută, Joaquim Rodriguez a confirmat că nu a venit aici pentru clasamentul general, fiind mai mult cu gândul la Vuelta, poate ultima sa ocazie de a-şi trece în palmares un Mare Tur. Totuşi, pe lângă victoria de etapă pe care o vizează, ciclistul Katushei a arătat că mai este interesat şi de tricoul alb cu buline roşii, al celui mai bun căţărător. Duminică, spaniolul în vârstă de 35 de ani şi-a început campania, a adunat câteva puncte şi este aşteptat ca de acum înainte să mai fie prezent în câteva evadări, la finalul cărora poate pune mâna pe tunica distinctivă, dar şi pe ceea ce ar fi doar al doilea succes de etapă din carieră în Le Tour.

Tony şi Tony

Duminică a fost o zi memorabilă pentru doi rutieri, Tony Martin şi Tony Gallopin, principalii protagonişti ai celei de-a doua runde pe care plutonul a petrecut-o în Vosgi. Germanul, triplu campion mondial la contratimp, nu a mai aşteptat etapa a 20-a şi a plecat într-o evadare încă de la startul zilei, fiind evident din acel moment că este principalul favorit la victorie. Apoi, pe ultima căţărare, ciclistul echipei Omega Pharma-Quick Step – aflat de la startul sezonului într-un progres evident pe munte – a accelerat de lângă Alessandro De Marchi şi a plecat într-un lung contratimp individual. Acţiunea lui Tony Martin, una dintre cele mai impresionante din acest Tur al Franţei, i-a adus germanului în vârstă de 29 de ani al treilea succes al carierei în Marea Buclă şi primul într-o etapă de şosea şi a venit ca o confirmare a faptului că acesta este unul dintre cei mai puternici oameni din pluton.

Celălalt erou al zilei, Tony Gallopin, şi-a împlinit un vis la care nici nu a îndrăznit să se gândească de când a trecut la profesionişti, aşa cum singur a declarat după final. În vârstă de 26 de ani şi aflat la al patrulea Tur al Franţei din carieră, Gallopin a devenit al 96-lea rutier din Hexagon care a îmbrăcat tunica distinctivă, momentul fiind foarte emoţionant nu doar pentru el, ci şi pentru unchiul său, Alain. Motivul? Rutierul echipei Lotto-Belisol a luat tricoul galben la Mulhouse, oraş care a consemnat, în 1992, ultima victorie a carierei în Le Tour pentru Laurent Fignon, un foarte bun prieten al lui Alain Gallopin, care i-a fost şi fizioterapeut vreme de mai mulţi ani.

Pentru Tony Gallopin, tricoul galben pe care îl va purta va fi cu atât mai important, cu cât va face asta pe 14 iulie, Ziua Naţională a Franţei, ceva ce nu s-a mai întâmplat din 2011, atunci când Thomas Voeckler s-a aflat în această situaţie. Deşi mulţi se aşteaptă ca tânărul francez – un ciclist care a fost şi este în continuare subestimat, în ciuda talentului său evident – să piardă şefia clasamentului general în ultima zi din Vosgi, Gallopin ar putea surprinde, păstrându-şi tricoul galben. La precedenta vizită pe La Planche des Belles Filles, în 2012, el a pierdut 97 de secunde în raport cu Vincenzo Nibali. Acum, cu un avans de 94 de secunde în faţa italianului, dar şi cu o motivaţie uriaşă, francezul îşi poate prelungi momentul magic.

Turul Franţei 2014 – etapa a lX-a

A doua zi pe care caravana o va petrece în Vosgi va fi propice unei evadări, deoarece pe traseu sunt înşirate nu mai puţin de şase căţărări repertoriate. Plutonul va lua startul din Gérardmer şi va începe să urce pe Col de la Schlucht, ascensiune ce va fi urmată de Col du Wettstein, Côte des Cinq Chateau, Côte de Gueberschwihr, Le Markstein şi Grand Ballon, căţărare care a fost folosită pentru prima dată în Turul Franţei la ediţia din 1969. Din vârful acesteia până la final mai rămân 43 de kilometri de coborâre şi de plat, ceea ce înseamnă că etapa nu va reprezenta nicio miză pentru rutierii de clasament general, ce vor fi mai mult cu gândul la runda de luni.

Sâmbătă, Franţa a obţinut primul succes la această ediţie, însă asta nu înseamnă că nu mai sunt suficienţi ciclişti din Hexagon interesaţi să meargă în evadare şi să lupte pentru o victorie. Unul dintre aceştia este Cyril Gautier, însă Europcar poate să mizeze şi pe Pierre Rolland, căruia îi va face cu ochiul profilul etapei din Vosgi. Un alt francez de urmărit va fi Jeremy Roy, bun nu doar pe căţărări şi pe coborâri, dar şi capabil să plece într-un contratimp individual pe final. Alţi oameni care mai pot merge în evadare sunt Simon Spilak, Jens Voigt, Giovanni Visconti, Daniel Navarro, Alessandro De Marchi sau Michael Albasini, cu toţii rutieri ai unor echipe care încă nu au bifat o victorie până acum.

Va fi pentru a 16-a oară când o etapă din Turul Franţei se va încheia la Mulhouse, printre rutierii care s-au impus în oraşul aflat în apropiere de graniţa cu Elveţia şi Germania numărându-se Nicolas Frantz (1925), Joaquim Agostinho (1969), Bernard Hinault (1981), Laurent Fignon (1992) sau Michael Rasmussen (2005).

Primul foc al pistolarului

Etapa a opta din Turul Franţei a arătat două lucruri importante: Alberto Contador a început jocurile psihologice cu adversarul lui, Vincenzo Nibali, şi este pregătit să îl atace pe italian cu fiecare ocazie, oricât de mică ar fi aceasta, pentru a recupera timpul pierdut în etapa cu piatră cubică. Parcă pentru a demonstra că declaraţiile lui Bjarne Riis au acoperire şi el se află într-adevăr în cea mai bună formă a carierei, Contador şi-a pus întreaga echipă la muncă pe finalul etapei de sâmbătă şi a avut grijă să îi arate lui Nibali că îl aşteaptă două săptămâni extrem de dificile.

Purtătorul tricoului galben a părut a avea dificultăţi pe finalul etapei, lăsând loc de speculaţii cu privire la ce va face atunci când Contador îl va ataca în etapele de munte înalt. Deşi mulţi au fost de părere că italianul ar fi avut probleme cu schimbătorul de viteze, Nibali nu a confirmat că ar fi fost aşa, ceea ce înseamnă că a pierdut cele trei secunde deoarece nu a putut rămâne în roata adversarului său. Totuşi, cum finalul nu a fost unul care să i se potrivească, ciclistul Astanei nu poate fi judecat, primul test adevărat pentru el urmând să vină mai târziu.

În toată nebunia creată în jurul duelului dintre Nibali şi Contador, a existat un rutier care a fost trecut cu vederea, pe nedrept, însă asta se poate dovedi a fi un avantaj pentru el. Este vorba despre Richie Porte, noul lider al echipei Sky, după abandonul lui Chris Froome. Australianul în vârstă de 29 de ani se află la un nivel foarte ridicat, iar senzaţia generală este că îşi poate îmbunătăţi forma în următoarele zile, transformându-se astfel într-un pretendent serios la un loc pe podium.

Turul Franţei 2014 – etapa a Vlll-a

Mulţi rutieri şi directori sportivi sunt de părere că zilele pe care caravana le va petrece în Vosgi la această ediţie vor fi cele mai dificile, peste cele din Alpi sau Pirinei, deoarece lanţul montan situat în estul Hexagonului nu oferă prea multe clipe de linişte, nu are porţiuni de plat şi este plin de capcane ce le pot strica socotelile rutierilor de clasament general. Sâmbătă, vreme de 130 de kilometri, tensiunea va creşte în rândul caravanei, care se va pregăti pentru un final intens de etapă, ce propune trei ascensiuni repertoriate şi o sosire în urcare, pe La Mauselaine, unde se va ajunge pentru prima dată în istoria cursei.

Col de la Croix des Moinats (7,6 kilometri, pantă medie 6%), Col de Grosse Pierre (3 kilometri, pantă medie 7,5%) şi La Mauselaine (1,8 kilometri, pantă medie 10,8%) sunt căţărările de pe traseu, grupate în ultimii 26 de kilometri. Cum panta maximă este de 13% pe ultimul deal, favorizaţi vor fi rutierii explozivi, ca Joaquim Rodriguez, Tom-Jelte Slagter, Michal Kwiatkowski, Alejandro Valverde, Michael Albasini sau Bauke Mollema, cu toţii autori ai unor rezultate bune în Flèche Wallonne, clasică al cărei finiş e relativ similar. Un alt om de urmărit va fi Alberto Contador, care poate ataca atât pe a treia ascensiune, cât şi pe penultima, astfel încât să pună presiune pe Vincenzo Nibali şi să îl testeze.

Aflat în galben de şase zile, Nibali nu ţine morţiş să păstreze tricoul, iar asta înseamnă că Astana nu va fi interesată să ducă trena şi va lăsa o evadare să ia un avans mare. Evident, Movistar sau Tinkoff-Saxo pot veni în fruntea plutonului, dar nici ele nu doresc să îşi obosească rutierii, caz în care şansele de reuşită ale unei evadări sunt foarte mari. Printre cicliştii care pot ajunge să lupte pentru victoria de etapă se numără Brice Feillu, Simon Clarke, Blel Kadri, Sebastien Reichenbach, Jan Bakelants sau Alessandro De Marchi.

Săptămâna lui Sagan

S-a încheiat prima treime a Turului Franţei, iar rutierul care a ieşit cel mai mult în evidenţă nu este Vincenzo Nibali, liderul clasamentului general, ci Peter Sagan. Acesta a fost protagonist în toate cele şapte etape de până acum, locurile ocupate la final fiind 2, 4, 2, 4, 4, 5, 2. Astfel, rutierul lui Cannondale nu doar că e lider în clasamentul pe puncte, dar este deja virtual câştigător al acestei ierarhii, tot ce trebuie să facă pentru a-şi adjudeca din nou tunica distinctivă fiind să mai bifeze câteva clasări între primii zece şi să termine cursa.

Peter Sagan câştigător al tricoului verde tinde să devină unul dintre cele mai sigure pariuri din ciclism, însă, pe de altă parte, seria de rezultate a slovacului la această ediţie trebuie să fie foarte frustrantă, deoarece s-a aflat de mai multe ori foarte aproape de victorie, dar a ratat-o de fiecare dată. Evident, Turul este în continuare lung, oportunităţi vor mai fi, însă pentru a profita de ele, Sagan trebuie să îşi corecteze lacunele de care dă dovadă la nivel tactic, atât de vizibile nu doar în ultimele zile, ci şi în alte curse din acest sezon. În caz contrar, slovacul va deveni al zecelea rutier din istorie care îşi adjudecă tricoul verde în Turul Franţei fără să fi câştigat o etapă.

Ciclişti care au triumfat în clasamentul pe puncte, deşi nu au obţinut o victorie: Stan Ockers (1955), Jean Forestier (1957), Jean Graczyk (1958), Herman Van Springel (1973), Sean Kelly (1983, 1985, 1989), Eric Vanderaerden (1986), Eddy Planckaert (1988), Erik Zabel (1998, 1999), Thor Hushovd (2005).

Turul Franţei 2014 – etapa a Vll-a

Deşi în cartea oficială a cursei este considerată de plat, etapa dintre Épernay şi Nancy se anunţă mult mai interesantă, datorită celor două ascensiuni plasate pe final, în ultimii 20 de kilometri. Etapa va fi valonată, însă “artificiile” vor apărea odată cu Côte de Maron, o căţărare în lungime de 3,2 kilometri, cu pantă medie 5%. Acolo, echipele interesate să scape de sprinteri vor avea ocazia să ducă o trenă puternică sau chiar să lanseze câteva atacuri, ce pot fi mai apoi dublate pe cealaltă căţărare a zilei, Côte de Boufflers. Aceasta este mai scurtă – doar 1300 de metri – dar are o pantă medie mult mai dură, de 7,9%. În plus, cum apare cu doar şapte kilometri înainte de sosire, se poate dovedi decisivă pentru victoria de etapă.

Lider autoritar în clasamentul tricoului verde, Peter Sagan a arătat o constanţă remarcabilă, însă nu a obţinut un succes până acum. Etapa de vineri îl poate ajuta să “spargă gheaţa”, slovacul având două variante: să atace pe Côte de Boufflers sau să profite de selecţia care se va realiza acolo şi să aştepte sprintul. Implicat în mai multe căzături, Simon Gerrans speră să scape de ghinion la Nancy, acolo unde va fi unul dintre marii favoriţi, lucru de care este conştient şi Sagan, care a fost învins de australian la un sprint, în etapa a treia din 2013. O sosire într-un grup redus i-ar mai avantaja pe Bryan Coquard, Arnaud Démare şi Alexander Kristoff, runda de la Nancy fiind pentru toţi aceştia una dintre marile ocazii de a bifa o victorie la această ediţie.

În ceea ce îi priveşte pe atacanţi, Michal Kwiatkowski va fi un rutier de urmărit, polonezul impresionând prin forma arătată de-a lungul ultimelor zile. Tot în jurul unui atac îşi vor face calculele şi Fabian Cancellara (extrem de activ şi de motivate în această primă săptămână), Luca Paolini (care de multe ori e neglijat de către numele mari ale plutonului, Sylvain Chavanel, Tony Gallopin, Arthur Vichot sau Julien Simon, un ciclist de la care Yvon Sanquer are aşteptări mari în Le Tour.