Cafe Roubaix

7 pentru 3 locuri

Aşa cum era de aşteptat, contratimpul individual desfăşurat în jurul oraşului Tarazona a schimbat configuraţia clasamentului general din Vuelta şi a dus la realizarea unor diferenţe interesante, eliminându-i pe câţiva rutieri din lupta pentru podium, pentru care mai luptă acum doar şapte oameni: Vincenzo Nibali, Nicholas Roche, Alejandro Valverde, Chris Horner, Joaquim Rodriguez, Domenico Pozzovivo şi Ivan Basso. Cum primii patru sunt grupaţi în mai puţin de un minut, mulţi sunt tentaţi să spună că doar ei se vor bate pentru primele trei poziţii, însă căţărările dure care urmează s-ar putea să îi contrazică.

Un lucru cert după etapa de miercuri e că Nibali îşi găseşte forma cu fiecare zi care trece, iar dacă lucrurile vor continua pe acelaşi făgaş, finalul de la Madrid l-ar putea găsi pe “Rechin” în tricoul roşu. Deşi a coborât pe patru, Horner pare să fie principalul adversar al italianului, deoarece este dispus să rişte şi să atace, spre deosebire de Valverde, care a adoptat o atitudine defensivă până acum. Un mare semn de întrebare stă în dreptul lui Joaquim Rodriguez, care nu a atacat deloc în prima jumătate a cursei şi trebuie să facă asta cât mai curând dacă mai vrea victoria la general. În schimb, Domenico Pozzovivo pare într-o dispoziţie excelentă şi următoarele etape montane pot consemna urcarea acestuia în ierarhia generală, micuţul italian fiind avantajat nu doar de căţărări, ci şi de vremea foarte bună.

Revenind la contratimpul din etapa a Xl-a, acesta a consemnat o semi-surpriză în privinţa câştigătorului, care s-a numit Fabian Cancellara. Elveţianul a mers fantastic nu doar pe coborâre, ci şi pe căţărarea de categoria a treia, şi s-a impus cu un avans de 37 de secunde în faţa germanului Tony Martin, dublul campion al lumii la această disciplină. Succesul din Tarazona are darul de a face şi mai interesante Mondialele de la Florenţa, programate la finalul lunii. Acolo, la ce formă a arătat Cancellara în acest Tur al Spaniei, este foarte posibil să ţintească victoria atât la contratimp, cât şi în cursa pe şosea.

Vuelta 2013 – etapa a Xl-a

Singurul contratimp individual de la această ediţie se va desfăşura în jurul oraşului Tarazona, pe distanţa de 38,8 kilometri, şi va avea un traseu valonat, ce va include şi o căţărare de categoria a treia. Este vorba despre Alto del Moncayo (nouă kilometri lungime, pantă medie 4,1%), o ascensiune ce va conta în lupta de la distanţă pe care o vor da oamenii de clasament general. Aflat în roşu după victoria obţinută pe Alto de Hazallanas, Chris Horner se bucură de un avans de 43 de secunde în faţa lui Vincenzo Nibali, însă chiar dacă în trecut a mers bine în contratimpurile valonate (Turul Ţării Bascilor 2010, Turul Californiei 2011), şansele sale să fie lider şi la finalul zilei sunt destul de mici, mai ales că italianul a progresat mult de când colaborează cu Gianni Sala şi Matteo Flamigni, doi cunoscuţi specialişti în telemetrie.

Clasat pe locul patru la general, Alejandro Valverde ar trebui să facă un contratimp bun, care să îl ajute să urce pe podium la jumătatea cursei. În ceea ce îl priveşte pe Joaquim Rodriguez, acesta nu are voie să vină cu o întârziere mare, mai ales că ecartul dintre el şi Nibali sau Valverde este deja însemnat după cinci finişuri în căţărare. Lupta pentru victoria de etapă se va da între Tony Martin şi Fabian Cancellara, cu menţiunea că germanul porneşte ca principal favorit, nu doar prin prisma celor două titluri mondiale câştigate în 2011 şi 2012, dar şi pentru că elveţianul nu s-a menajat în etapele montane, unde a tras din greu pentru Chris Horner. În afară de cei doi, Lieuwe Westra, Tanel Kangert, Stef Clement, Marco Pinotti şi Luis Leon Sanchez vor fi alţi ciclişti de urmărit în contratimpul de miercuri.

Un oraş cu puţin peste 11 000 de locuitori, Tarazona va găzdui pentru prima dată un finiş de etapă în Vuelta. Localitatea din comunitatea autonomă Aragon s-a aflat pe traseu şi în 2012, dar atunci a figurat ca oraş de start, în runda a şasea, încheiată în căţărare, la Jaca, şi câştigată de Joaquim Rodriguez.

Concluzii după prima săptămână din Vuelta

Acesta este clasamentul general al Turului Spaniei după zece etape, cu Chris Horner lider surprinzător, americanul având un avans de 43 de secunde în faţa lui Vincenzo Nibali, ocupantul locului doi. Cel mai bine plasat reprezentant al gazdelor e Alejandro Valverde, pe poziţia a patra, la ceva mai mult de un minut în urma lui Horner.

Până acum, au trecut doar cinci dintre cele 11 finişuri în căţărare, greul urmând să vină în a doua jumătate a cursei, când este programat şi un contratimp individual. Ce concluzii pot fi trase după ceea ce s-a întâmplat în primele zece zile?

– Fără îndoială, Chris Horner este marea surpriză a acestei ediţii, evoluţia sa întrecând şi cele mai optimiste aşteptări şi pronosticuri ale fanilor. La 41 de ani şi 314 zile, americanul nu doar că i-a asigurat lui RadioShack-Leopard un Tur al Spaniei minunat, dar a şi avut grijă să îşi facă o reclamă excelentă pentru a primi un contract pe viitor. Un om al recordurilor în această cursă, Horner nu a avut nicio zi slabă până acum şi începe să facă din ce în ce mai mult figură de favorit la tricoul roşu, lucru de care sunt conştienţi şi adversarii lui. La fel de impresionante ca rezultatele sale sunt şi cifrele de pe Alto de Hazallanas: conform lui Antoine Vayer, pe ultimii 7,4 kilometri ai căţărării (cu o pantă medie de 9,5%), Chris Horner a avut 6,3 w/kg, numere înregistrate şi de Chris Froome, în Turul Franţei.

– În afară de Horner, un alt veteran al plutonului a impresionat: este vorba despre Ivan Basso, venit aici după un Tur al Burgosului foarte bun, în care a demonstrat că are în continuare un viitor în cursele majore. În multe momente, rutierul peninsular a arătat o dispoziţie excelentă de cursă, similară cu cea din perioada petrecută la CSC, când făcea spectacol în munţii din Giro şi Le Tour. Clasat pe şapte la general, peninsularul cu siguranţă va mai urca în clasament, poate chiar până pe podium, mai ales că săptămâna finală este pe gustul său.

– Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez nu sunt în cea mai bună formă, dar momentan nu e niciun motiv de panică, deoarece Vuelta încă este lungă şi au timp să ajungă la nivelul dorit. Cei doi nu au atacat în etapele cu sosiri în urcare, preferând să se bazeze pe munca depusă de oponenţi pentru a rămâne în joc. În mod normal, a doua jumătate a competiţiei va consemna o revenire a spaniolilor, cu un plus pentru “Purito”, care nu ar fi exclus să facă o ultimă săptămână similară cu cea din Turul Franţei.

– Mulţi credeau că Vincenzo Nibali şi-a greşit pregătirea pentru Turul Spaniei, însă “Rechinul” le-a demonstrat că s-au înşelat. Unul dintre cei mai activi ciclişti în primele zece etape, liderul Astanei este capabil să realizeze “dubla” Il Giro-Vuelta, iar următoarele zile cu sosiri la altitudine cu siguranţă vor aduce noi atacuri ale sale. În plus, e foarte posibil ca la un moment dat să apară şi o alianţă cu Ivan Basso, fostul său coleg de la Liquigas, despre care se vorbeşte că în 2014 va trece la Astana.

– Dezamăgirea cea mai mare a venit din tabăra lui Sky, echipă care a pornit la drum cu doi ciclişti pentru ierarhia generală, dar a ajuns să nu îl aibă pe niciunul dintre aceştia în top zece, întârzierile lor fiind de la cinci minute în sus. Un talent uriaş, văzut de mulţi drept un viitor câştigător de Mari Tururi, Sergio Henao nu s-a ridicat deloc la nivelul aşteptărilor, la fel ca Rigoberto Uran, al doilea clasat în Giro. În acest moment, cel mai realist obiectiv pentru sud-americani rămâne un succes de etapă.

– Încă de la startul Vueltei a fost clar că nu există un mare favorit la puţinele sprinturi, însă nimeni nu credea că doar una dintre cele trei etape de plat se va încheia cu victoria unui sprinter (Michael Matthews, la Lago de Sanabria). Fără o echipă solidă care să controleze cursa în astfel de runde, evadaţii şi cei care au decis să atace pe final au avut şanse mari de reuşită, iar trendul impus până acum s-ar putea repeta şi în restul etapelor, poate cu excepţia Madridului.

– Pe zi ce trece, Fabian Cancellara arată că  trebuie luat în seamă în cursa pe şosea de la Mondiale, în ciuda celor 52 de kilometri de căţărare. Poate cel mai important “locotenent” al lui Chris Horner, elveţianul face o repetiţie excelentă pentru Florenţa, unde va încerca să obţină unul dintre puţinele trofee pe care nu le are în palmares. Până atunci, este posibil ca rutierul lui RadioShack-Leopard să mai încerce să câştige o etapă, după ce în două rânduri a fost foarte aproape.

– Trei echipe Pro Continentale au primit invitaţii pentru Vuelta: NetApp-Endura, Cofidis şi Caja Rural. Toate au trimis oameni în evadare, dar singura care şi-a onorat cu adevărat wild card-ul a fost NetApp-Endura, datorită cehului Leopold König, care s-a impus la Alto de Peñas Blancas. Asta înseamnă că ultimele zece etape în linie vor aduce o goană nebună a lui Cofidis şi Caja Rural pentru o victorie ce le-ar salva sezonul.

Vuelta 2013 – etapa a X-a

Runda de luni (a patra pe care caravana o va petrece în Andaluzia) va fi cea mai dificilă din prima parte a Turului Spaniei, în meniu fiind incluse două căţărări repertoriate, ultima urmând să îşi facă apariţia chiar la final. Profilul etapei, dar şi oboseala acumulată de pluton până acum, vor reprezenta un imbold suplimentar pentru cei dispuşi să se aventureze într-o evadare. În ceea ce îi priveşte pe rutierii de clasament general, etapa a zecea va fi ocazia de a afla cine are şanse mari la tricoul roşu, 11 oameni fiind grupaţi acum în doar un minut şi jumătate.

Traseul de luni este valonat, dar prima ascensiune repertoriată – Alto de Monachil – va apărea târziu, după 150 de kilometri de la start. Aici se va realiza o primă selecţie destul de serioasă în pluton, înainte de Alto de Hazallanas, care îşi va face debutul în Turul Spaniei. O căţărare de categorie specială, aceasta are 15,8 kilometri lungime, pantă medie 5% şi se remarcă prin desele schimbări de ritm, din cauza cărora mulţi ciclişti vor avea probleme. Ultima porţiune include şi o scurtă coborâre, înainte ca drumul să urce din nou, chiar pe final, la o pantă medie de 9%.

Katusha va fi echipa aflată sub presiune luni, deoarece va trebui să apere tricoul roşu al lui Daniel Moreno şi să tragă după cicliştii care vor ataca. Unul dintre aceştia va fi Alejandro Valverde, aflat în continuare în căutarea unui succes prin care să-şi legitimize pretenţiile la primul loc din clasament. În afară de medaliatul cu bronz mondial, Chris Horner, Sergio Henao, Nicholas Roche şi Leopold König, precum şi Joaquim Rodriguez, colegul lui Moreno, sunt alţi rutieri aşteptaţi să lupte pentru a obţine victoria la Alto de Hazallanas.

Care e jocul Katushei?

Daniel Moreno a câştigat la Valdepeñas de Jaén, trecându-şi în palmares a doua victorie de etapă în Vuelta 2013. Mai important a fost că spaniolul a îmbrăcat la sosire tricoul roşu, îndeplinindu-şi astfel celălalt obiectiv pe care şi-l fixase pentru cursa de pe teren propriu. Astfel, aproape de jumătatea competiţiei, ciclistul în vârstă de 31 de ani se află pe primul loc al clasamentului general, acolo unde mulţi erau convinşi că va fi mult mai titratul său coleg, Joaquim Rodriguez. Tocmai de aceea, merită pusă întrebarea: ce va face Katusha de acum încolo?

Primele nouă etape ale Turului Spaniei au arătat un Daniel Moreno aflat poate în cea mai bună formă a carierei, un Moreno dornic să demonstreze de ce este în stare şi motivat să conteze în ierarhia generală a unei curse de trei săptămâni, fără ca asta să însemne că există o rivalitate între el şi compatriotul său de la Katusha. Mai degrabă, tot ce face actualul lider al cursei reprezintă o diversiune, pentru a atrage atenţia şi presiunea care în mod normal l-ar fi înconjurat pe Rodriguez.

Venit din Turul Franţei, acolo unde a dat totul în ultima săptămână pentru a prinde podiumul, “Purito” încă nu a ajuns la cel mai ridicat nivel, cea mai bună dovadă fiind etapa încheiată la Valdepeñas de Jaén, unde nu a fost în stare să îl depăşească pe Alejandro Valverde în lupta pentru locul al doilea. Catalanul mai are nevoie de câteva zile pentru a se apropia de forma dorită, iar până atunci, îl va lăsa pe Daniel Moreno să stea în lumina reflectoarelor, o situaţie win-win pentru amândoi.

Practic, Joaquim Rodriguez are de ce să fie mulţumit după prima jumătate a Turului Spaniei, deoarece nu a pierdut mult timp în raport cu adversarii săi şi şi-a conservat energia. În mod normal, dacă lucrurile vor merge conform planului, “Purito” îşi va lua în primire rolul de lider al Katushei în a doua parte a cursei şi va da asaltul pentru tricoul roşu în etapele dificile din nordul ţării.

Vuelta 2013 – etapa a lX-a

Joaquim Rodriguez este numele aflat pe buzele tuturor atunci când vine vorba despre rutierul cu cele mai mari şanse la victorie în etapa de duminică. Şi aceasta, deoarece Turul Spaniei va reveni pe Valdepeñas de Jaén, o căţărare ce îi convine de minune lui “Purito”, în condiţiile în care este scurtă – doar un kilometru – şi are pantă maximă 30%. Înainte să se ajungă acolo, plutonul va trece peste Alto de los Frailes, o ascensiune de categoria a doua; plasată cu 16 de kilometri înainte de final, aceasta nu va reprezenta o miză pentru favoriţi, dar este posibil ca echipele lor să imprime un ritm puternic, astfel încât să le creeze probleme adversarilor.

Odată ajunşi pe Valdepeñas de Jaén, cicliştii vor trebui să aştepte momentul potrivit pentru a ataca, iar acesta va veni cu 300 de metri rămaşi până la sosire, orice acţiune începută mai devreme fiind sortită eşecului, deoarece pantele dure ale căţărării din Andaluzia îi vor împiedica pe rutieri să păstreze o viteză ridicată prea mult timp. Dacă Rodriguez – care încă nu este la 100% – nu va putea accelera în stilul caracteristic, atunci în scenă va intra colegul său de la Katusha, Daniel Moreno, care a câştigat deja o etapă în Vuelta 2013.

Alejandro Valverde poate juca şi el o carte importantă, la fel ca Sergio Henao şi Carlos Betancur, cu condiţia ca sud-americanii să îşi fi regăsit picioarele şi forma bună. Lider dupa etapa de sâmbătă, Nicholas Roche ar trebui să păstreze tricoul roşu, mai ales că în trecut a venit bine pe Valdepeñas de Jaén. În afară de irlandez, şi Philippe Gilbert poate face o figură frumoasă, belgianul fiind recomandat la obţinerea unui rezultat bun de evoluţia din prima săptămână a cursei.

Va fi doar a treia sosire din istorie la Valdepeñas de Jaén, după 2010 şi 2011. La primul finiş acolo, Igor Anton a câştigat cu un avans de o secundă în faţa lui Vincenzo Nibali. Un an mai târziu, victoria i-a revenit lui Joaquim Rodriguez, al patrulea clasat pe căţărarea din Andaluzia la ediţia precedentă.

Un ceh în Andaluzia

Talentul lui Leopold König a fost vizibil încă din 2010, atunci când acesta se afla la PSK Whirlpool-Author, o echipă din ţara natală, şi câştiga Oberösterreich Rundfahrt. Acel succes a determinat-o pe actuala NetApp-Endura să îi ofere un contract de profesionist, o ocazie de care cehul a profitat imediat, arătându-şi talentele de căţărător în curse care au avut la start rutieri de World Tour (a încheiat pe podium Turul Austriei şi Tour de l’Ain). Simţind că a pus mâna pe un ciclist de mare viitor, NetApp a dorit să îl trimită în Giro din 2012, însă debutul său într-un Mare Tur a fost amânat, din cauza unei accidentări la spate.

La 15 luni de la acea dezamăgire, König a trăit cel mai mare moment de glorie din carieră (de până acum), după ce a câştigat pe Alto de Peñas Blancas, aducându-i lui NetApp-Endura cel dintâi succes într-un Mare Tur, un rezultat prin care echipa germană a confirmat invitaţia primită de la organizatori. A fost pentru prima oară în ultimii 16 ani când Cehia a obţinut două victorii consecutive într-o cursă de trei săptămâni (vineri, învingător a fost Zdenek Stybar), o situaţie cu care nu s-a mai întâlnit tot din Vuelta, atunci când Jan Svorada s-a impus la Santander şi Burgos.

După succesul din Andaluzia, rămâne de văzut ce îşi va mai propune să realizeze cehul pentru restul cursei. El a luat startul în Vuelta cu obiectivul de a bifa o etapă, iar acum este foarte posibil să se concentreze pe clasamentul general, care parcă devine din ce în ce mai deschis cu fiecare zi petrecută în munţi. La cum merg lucrurile, cu oameni ca Ivan Basso şi Nicholas Roche în formă excelentă, şi favoriţi ca Joaquim Rodriguez şi Vincenzo Nibali aflaţi în urmă cu pregătirea, König poate începe să spere la un top zece.

PS: dacă Jan Svorada e trecutul pentru Cehia, iar Leopold König reprezintă prezentul, atenţie mare la Petr Vakoč, fără îndoială, viitorul pentru această ţară în ciclism. În vârstă de numai 21 de ani, acesta a obţinut cinci victorii în 2013, între care două în clasamentul general al unor curse pe etape – Turul Slovaciei şi Turul Madridului sub 23 de ani – şi a terminat pe locul doi la Campionatele Europene desfăşurate în ţara natală.

Vuelta 2013 – etapa a Vlll-a

A doua zi petrecută în Andaluzia aduce şi primul finiş adevărat la altitudine de la această ediţie, unul inedit pentru Turul Spaniei: Alto de Peñas Blancas, o căţărare în lungime de 14,5 kilometri, cu pantă medie 6,6% şi maximă 12,5%. Prima parte a ascensiunii este mai dificilă, drumul devenind mai regulat în a doua jumătate, aspect din cauza căruia e greu de crezut că pot apărea diferenţe mari la final între oamenii de general. În plus, cum Vuelta se află încă în prima săptămână, iar favoriţii nu sunt dispuşi să arunce în joc tot ce au, o evadare va avea şanse să ajungă prima la final.

Mai mult ca sigur, etapa va consemna atacuri ale lui Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez, ciclişti care au deja o întârziere de ordinul zecilor de secunde în raport cu liderul cursei, Vincenzo Nibali. Italianul a spus că nu e interesat să păstreze tricoul roşu, însă asta nu înseamnă că va îşi va permite să piardă timp dacă spaniolii vor ataca. Aflaţi într-o formă foarte bună, Chris Horner şi Nicholas Roche ar trebui să fie şi ei protagonişti pe Alto de Peñas Blancas, la fel ca Sergio Henao, columbianul fiind dornic să arate că rămâne unul dintre candidaţii la un loc pe podium, în ciuda sincopelor de până acum.

Dintre cicliştii fără pretenţii la ierarhia generală, care şi-au fixat ca obiectiv o victorie de etapă, trei oameni îmi atrag atenţia: Samuel Sanchez, Leopold König şi André Cardoso, cu un plus pentru ultimii doi, care au impresionat în ultima vreme (Konig în runda a doua din Vuelta, iar Cardoso în Turul Burgosului, unde a venit pe locul cinci). Dacă Sanchez are deja un palmares solid, cehul şi portughezul caută victorii ce le pot redefini cariera, iar dorinţa imensă de a se face remarcaţi îi poate transforma în revelaţiile Turului Spaniei.

Un tricou cu ghinion pentru Gilbert?

În urmă cu câteva luni, scriam despre “blestemul” tricoului curcubeu, unul dintre cele mai cunoscute mituri din ciclism, un mit în care Philippe Gilbert, deţinătorul titlului mondial, a declarat la startul Turului Spaniei că începe să creadă din ce în ce mai tare. După ce s-a întâmplat vineri, este foarte posibil ca belgianul să fie convins cu adevărat că anul acesta a fost urmărit de un ghinion teribil, ce l-a împiedicat în mai multe rânduri să treacă victorios linia de sosire în clasicele sau în cursele pe etape în care a participat.

Este greu de spus de ce Gilbert a mers atât de prost în 2013, un sezon pe care are toate şansele să îl încheie fără niciun succes, însă cert e că rutierul lui BMC şi-a pierdut total aura de invincibilitate afişată în 2011, când aduna victorii pe bandă rulantă. Deşi a pierdut vineri, e posibil ca această înfrângere să nu îl afecteze prea mult, în condiţiile în care el se afla deja într-o spirală a eşecurilor, accidentărilor şi ghinionului, începută anul trecut, când a căzut şi s-a retras din Turul Lombardiei, prima sa cursă din postura de campion mondial.

Doar câteva săptămâni i-au mai rămas lui Philippe Gilbert în tricoul curcubeu, şi pe măsură ce zilele vor trece, disperarea şi foamea sa de victorii vor fi din ce în ce mai mari. Tocmai de aceea, atacuri precum cel de la Mairena del Aljarafe vor deveni o obişnuinţă, iar belgianul va spera ca măcar unul dintre acestea să se concretizeze într-un succes, pentru a evita contraperformanţa lui Luc Leblanc, ultimul campion mondial care nu a bifat un succes.

PS: transformarea lui Zdenek Stybar într-un rutier de şosea este fantastică, 2013 fiind sezonul în care potenţialul cehului pe şosea a ieşit cu adevărat la suprafaţă. La calităţile sale, în palmaresul pe care îl va avea atunci când se va retrage din activitate, ar trebui să fie cel puţin o victorie în Paris-Roubaix.

Vuelta 2013 – etapa a Vll-a

La Mairena del Aljarafe, localitatea andaluză unde caravana va ajunge vineri, sprinterii vor avea ultima ocazie de a câştiga o etapă în această primă săptămână a Turului Spaniei. Traseul nu are nicio căţărare repertoriată, iar finalul, chiar dacă înregistrează o uşoară diferenţă de nivel, le este rezervat sprinterilor puri. Tocmai de aceea, nu ar fi exclus ca Orica-GreenEdge să încerce varianta Leigh Howard, asta deşi compatriotul lui, Michael Matthews, e lider în clasamentul pe puncte şi a declarat că are ca obiectiv obţinerea unei a doua victorii, după cea de la Lago de Sanabria, până la finalul cursei.

Anul acesta, în cursele din Europa, Maximiliano Richeze a terminat de cinci ori pe podium, fără să obţină o victorie. Plasamentul greşit sau sprintul deschis prea devreme, acestea au fost principalele cauze pentru care argentinianul nu a terminat primul într-o cursă de pe Bătrânul Continent. Dacă va remedia aceste probleme şi va avea puţin noroc, este posibil să îl vedem pe Richeze învingător la Mairena del Aljarafe. În afară de el şi cei doi ciclişti de la Orica-GreenEdge, în cărţi pentru un succes vor mai fi Ramon Sinkeldam şi Gianni Meersman. Un rol important în stabilirea câştigătorului l-ar putea avea configuraţia ultimului kilometru, acolo unde îşi vor face apariţia un sens giratoriu şi un viraj în care poziţionarea va fi esenţială.

Cum vineri se va ajunge în Andaluzia, plutonul va trece prin Sevilla, unul dintre cele mai importante oraşe ale regiunii, şi totodată, localitatea natală a lui Antonio Piedra. Rutierul echipei Caja Rural a devenit cunoscut după ce a câştigat etapa a 15-a a ediţiei din 2012. Aflat atunci în evadare, Piedra s-a impus la Lagos de Covadonga şi i-a adus formaţiei pentru care evoluează primul succes în Vuelta.