Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Le Tour 2014”

Turul Franţei 2014 – etapa a XVlll-a

Le Tour 2014 Hautacam

Ultima zi din Pirinei îi va găsi pe mulţi rutieri foarte obosiţi, dar în continuare motivaţi să atace, numele importante din clasament fiind conştiente că trebuie să câştige timp pentru a-şi îndeplini obiectivele. Cum nu toţi îşi permit să aştepte lungul contratimp individual de sâmbătă, atacurile vor fi la ordinea zilei, însă rămâne de văzut dacă se şi vor face diferenţe însemnate sau acestea vor fi doar de ordinul zecilor de secunde.

Startul se va da din Pau, unul dintre oraşele de tradiţie ale Turului Franţei, iar caravana va trece de două ascensiuni neînsemnate, înainte de primul test important al zilei, Col du Tourmalet. Introdusă în 1910, ascensiune din Pirinei este cea mai utilizată din istoria Marii Bucle, aceasta fiind cea de-a 79-a prezenţă. Tourmalet are 17,1 kilometri lungime şi pantă medie 7,3%, pe rutieri urmând să îi aştepte în vârf nu doar 25 de puncte în ierarhia tricoului alb cu buline roşii, ci şi premiul “Jacques Goddet”. De acolo, se va coborî vreme de 36 de kilometri, iar la finalul acestei porţiuni va începe ultima ascensiune de categorie specială din 2014, Hautacam (13,6 kilometri, pantă medie 7,8%).

Căţărarea a debutat în Le Tour acum două decenii, a figurat de doar patru ori ca sosire de etapă, iar învingători la precedentele vizite au fost Luc Leblanc (1994), Bjarne Riis (1996), Javier Otxoa (2000) şi Juan Jose Cobo (2008). Riis deţine şi recordul de ascensiune, 34 de minute şi 38 de secunde, danezul câştigând în urmă cu 18 ani de o manieră categorică. Atunci, el a fost urmat pe podium de Richard Virenque şi Laurent Dufaux, în vreme ce Miguel Indurain, deţinătorul trofeului, a sosit cu o întârziere de aproape două minute şi jumătate.

Acum, lider este Vincenzo Nibali, care are un avans mai mult decât liniştitor în faţa celorlalţi oameni de pe podium, dar asta nu înseamnă că italianul nu va încerca să câştige, pentru a încununa un Tur al Franţei perfect. Nibali se află în continuare într-o formă excelentă, iar dacă va ataca pentru a câştiga, este greu de crezut că vreun alt rutier îl poate urma. În schimb, Alejandro Valverde e sub o presiune uriaşă, venită din partea cicliştilor francezi, care vor accelera şi vor încerca să îi creeze noi probleme. Altfel, Thibaut Pinot va trebui să le ia timp lui Romain Bardet şi Jean-Christophe Peraud, rutierul lui FDJ având două obiective: să îşi asigure tricoul alb şi să îşi consolideze locul pe podium. Prima misiune nu se anunţă foarte grea, deoarece Pinot îi este superior lui Bardet, însă a doua va fi extrem de dificilă, în condiţiile în care Peraud se află în forma vieţii sale.

Învingător la Saint-Lary Soulan, Rafal Majka se bucură de un avans important în ierarhia căţărătorilor, dar Joaquim Rodriguez nu va renunţa la luptă, mai ales că ultimele două căţărări pun la bătaie un total de 75 de puncte. Pe de altă parte, nu ar fi exclus ca tricoul alb cu buline roşii să ajungă pe umerii lui Vincenzo Nibali, dacă rutierul Astanei se va impune pe Hautacam, iar Majka şi Rodriguez nu vor puncta serios pe cele două ascensiuni de categorie specială. Ultimul învingător de Tur al Franţei care şi-a adjudecat şi acest clasament a fost Eddy Merckx, în 1970.

Săptămâna Tinkoff-Saxo

Atunci când Alberto Contador a abandonat pe 14 iulie, în etapa a X-a a Turului Franţei, moralul întregii echipe era la pământ. Gruparea condusă de Bjarne Riis venise pregătită să îl susţină pe spaniol în tentativa acestuia de a câştiga cursa, iar după retragerea sa a rămas descoperită, fără niciun alt rutier de general. Totuşi, staff-ul tehnic a fost capabil să îi motiveze pe restul cicliştilor şi a schimbat strategia din mers, asta şi datorită lui Bjarne Riis, unul dintre cei mai fini tacticieni din pluton. Astfel, imediat cum Alpii şi-au făcut apariţia, “atac” şi “evadare” au fost cuvintele de ordine în tabăra lui Tinkoff-Saxo, care a vrut neapărat să îşi lase amprenta asupra Marii Bucle.

Prima lovitură a venit la Risoul, acolo unde Rafal Majka “a spart gheaţa” la profesionişti. Doar câteva zile mai târziu, Michael Rogers, un om de curse pe etape, transformat într-un specialist al evadărilor, s-a impus la Bagnères-de-Luchon, în fieful lui Thomas Voeckler. La acel moment, Turul Franţei era deja excelent pentru echipa rusă, însă aceasta nu s-a oprit aici. A doua zi din Pirinei a venit cu o nouă acţiune bine pusă la punct de către Riis, Majka şi Nicholas Roche plecând în evadare, dar nu atât pentru tricoul alb cu buline roşii, cât pentru victoria de etapă. Calculele managerului danez au fost încă o dată perfecte, deoarece irlandezul l-a ajutat pe mai tânărul său coleg, acesta nu a forţat pe primele căţărări repertoriate şi a aşteptat liniştit finalul, mutând decisiv cu trei kilometri înainte de sosirea de la Saint-Lary Soulan şi obţinând nu doar succesul de etapă, ci şi tricoul alb cu buline roşii, în proporţie de 80%.

Cum a mai rămas o singură etapă montană de disputat, nu este exclus ca Tinkoff-Saxo să se implice din nou în lupta pentru victorie şi chiar să şi-o adjudece. De altfel, ce loc mai potrivit ar fi pentru a câştiga decât Hautacam, căţărare pe care chiar Bjarne Riis s-a impus în 1996, atunci când a devenit primul şi singurul danez triumfător în Turul Franţei.

Turul Franţei 2014 – etapa a XVll-a

Le Tour 2014 Pla d'Adet

Bagnères-de-Luchon a trecut, dar Pirineii continuă cu o nouă rundă, care va avea patru căţărări repertoriate, trei de categoria întâi şi una de categorie specială. Prima treime a etapei este în uşoară urcare şi îi va pregăti pe rutieri pentru Col du Portillon (8,3 kilometri, pantă medie 7,1%), până la startul căreia ar trebui să existe deja o evadare. Apoi, plutonul va aborda una dintre ascensiunile mitice ale Turului Franţei, Col de Peyresourde (13,2 kilometri, pantă medie 7%), care va fi imediat urmată de Col de Val Louron (7,4 kilometri, pantă medie 8,3%).

Din vârful lui Val Louron sunt puţin mai mult de zece kilometri până la startul ultimei ascensiuni a zilei, iar asta i-ar putea determina pe unii rutieri să atace pe coborâre, fie pentru a se desprinde, fie pentru a pune presiune pe adversarii lor. Imediat cum se va termina coborârea, cicliştii vor aborda una dintre cele mai dure căţărări de la această ediţie. Este vorba despre Saint-Lary Soulan, care are 10,2 kilometri şi pantă medie 8,3%. La Saint-Lary s-a ajuns pentru prima dată în 1974, atunci când Raymond Poulidor a obţinut ultima sa victorie în Turul Franţei. De atunci, o etapă din Le Tour s-a mai încheiat acolo de opt ori, iar printre învingători s-au numărat Lucien Van Impe sau Zenon Jaskula, primul polonez care a obţinut un succes în cursă.

Marţi, Joaquim Rodriguez şi Rafal Majka nu au plecat în evadare, dar polonezul s-a grăbit să ia un punct pe o căţărare de categoria a patra, astfel încât a devenit noul lider al clasamentului tricoului alb cu buline roşii. În etapa a XVll-a, ambii sunt aşteptaţi să se infiltreze în grupul care se va desprinde de pluton şi să lupte pentru cele 80 de puncte puse în joc, fiind toate şansele ca la finalul zilei să îl cunoaştem, în proporţie de 90%, pe câştigătorul acestei ierarhii. Autor al unei victorii în Criteriul Dauphiné, Yuri Trofimov este un alt nume interesant care ar putea merge în evadare, unde sunt şanse să fie însoţit de oameni ca Mikel Nieve, Christophe Riblon, Brice Feillu sau Alessandro De Marchi.

Saint-Lary Soulan promite o luptă spectaculoasă între cicliştii de clasament general, căţărătorii fiind conştienţi că se află înaintea penultimei ocazii de a face ceva. În mai, Thibaut Pinot a inspectat traseul acestei etape, iar francezul ar putea fi primul dintre favoriţi care să atace acolo. Pinot este într-o formă excelentă, ce îi permite să spere la locul secund, dar mai întâi trebuie să îşi asigure poziţia a treia, iar pentru asta trebuie să mai pună timp serios între el şi cei doi compatrioţi de la AG2R, Romain Bardet şi Jean-Christophe Peraud.

Tocmai pentru că Thibaut Pinot a arătat o formă foarte bună, Alejandro Valverde va sta cu ochii pe el şi va încerca să răspundă la fiecare mişcare a adversarului de la FDJ. La cum a mers marţi, nu este exclus ca spaniolul să coboare un loc după Saint-Lary Soulan, acolo unde Vincenzo Nibali, liderul clasamentului general, ştie că tot ce trebuie să facă este să îşi supravegheze oponenţii şi să nu piardă timp în raport cu aceştia, astfel încât să se mai apropie cu o zi de câştigarea cursei.

Francezii, protagonişti în Pirinei

Cu un Vincenzo Nibali aparent intangibil, atenţia tuturor în ultima săptămână a Marii Bucle s-a îndreptat spre cicliştii gazdelor, startul Pirineilor găsindu-i pe patru dintre aceştia în top zece. Evident, francezii s-au concentrat cel mai mult pe duelul dintre Romain Bardet, purtătorul tricoului alb, şi Thibaut Pinot, principalul său adversar la câştigarea tunicii, dar şi la locul al treilea. Dintre cei doi, rutierul lui FDJ a fost cel care a mutat primul, cu un atac feroce pe Port de Balès, datorită căruia l-a distanţat decisiv pe Bardet.

Prin acţiunea din etapa a XVl-a, ce l-a urcat pe podium, Pinot a arătat că se află într-o formă excelentă şi că este pregătit pentru noi atacuri în următoarele două zile, condiţia fiind să aibă aceleaşi picioare foarte bune de până acum, dublate şi de o tactică excelentă. În ceea ce îl priveşte pe Bardet, sunt două scenarii: fie acesta a prins tradiţionala zi slabă pe care un ciclist o are de-a lungul unui Mare Tur, fie se află pe o pantă descendentă, ce îl poate scoate din lupta pentru primele trei poziţii. Dacă a fost doar o “jour sans”, atunci rutierul lui AG2R şi-a ales perfect momentul, în cea mai uşoară etapă din Pirinei, iar următoarele runde îl vor găsi din nou la nivelul arătat în Alpi.

Totuşi, atunci când vorbim despre cicliştii francezi de clasament general, trebuie amintit proverbul “când doi se ceartă, al treilea câştigă”. Şi aceasta, deoarece Jean-Christophe Peraud s-a ţinut excelent atât la Risoul, cât şi pe Port de Balès, urcând pe locul patru, la doar 62 de secunde de locul al treilea. Dacă va continua astfel, sunt şanse ca veteranul lui AG2R să producă marea surpriză la contratimpul individual de la Perigueux şi să le “fure” compatrioţilor săi ultima treaptă de pe podium.

Turul Franţei 2014 – etapa a XVl-a

Le Tour 2014 Bagneres-de-Luchon

Următoarele trei zile îi vor purta pe ciclişti prin Pirinei, munţi care nu au căţărări atât de lungi ca Alpii, dar se remarcă prin pantele mult mai dure. Marţi, cei 171 rutieri rămaşi în cursă vor pleca din Carcassonne şi se vor opri la Bagnères-de-Luchon, însă numai după ce vor trece peste cinci căţărări repertoriate. Dintre acestea, cea mai grea e Port de Balès, care nu a mai figurat în Turul Franţei din 2012, atunci când Alejandro Valverde, aflat în evadare, a fost primul în vârf. Printre ascensiunile parcurse înainte de Port de Balès, se numără şi Col de Portet-d’Aspet, rămasă în memoria tuturor după ce Fabio Casartelli şi-a pierdut viaţa pe coborârea de acolo, în 1995.

Căţărarea finală – devenită celebră după atacul dat de Alberto Contador, în 2010, când lui Andy Schleck i-a sărit lanţul – este foarte grea, panta medie pe cei 11,7 kilometri fiind de 7,7%. Cum vârful e plasat cu mai puţin de 22 de kilometri înainte de sosire, un rutier care va ataca în kilometrul de final poate forţa apoi desprinderea decisivă pe coborâre, foarte rapidă şi tehnică. Traseul etapei este prielnic pentru o evadare în care s-ar putea afla Joaquim Rodriguez, Rafal Majka şi Alessandro De Marchi. Cei trei vor fi acolo nu atât pentru victorie, cât pentru tricoul alb cu buline roşii, purtat în acest moment de spaniolul de la Katusha. Evident, nu vor fi singurii interesaţi să meargă în evadare, care le-ar mai putea face cu ochiul lui Michael Rogers, Jeremy Roy, Jan Bakelants sau Thomas Voeckler, învingător la Bagnères-de-Luchon, în 2010.

Totodată, e posibil ca etapa să le dea idei unor ciclişti de general, chiar dacă nu se termină în urcare. Aflat pe locul al treilea, Romain Bardet poate încerca – fie de unul singur, fie cu ajutorul echipei – să pună presiune pe Thibaut Pinot după Balès, pe coborâre, astfel încât să îl forţeze pe conaţionalul său să greşească. În afară de acesta, şi Vincenzo Nibali ar putea ataca, în ciuda avansului mare pe care îl are, nefiind exclus ca purtătorul tricoului galben şi Bardet să devină aliaţi de conjunctură. Dacă asta se va întâmpla, nu doar Pinot ar putea pierde timp, ci şi Alejandro Valverde, ocupantul locului secund.

Concluzii după a doua săptămână din Turul Franţei

Vincenzo Nibali este stăpânul acestei curse, italianul profitând de fiecare ocazie pentru a arăta asta. Mulţi au fost de părere că purtătorul tricoului galben a dat dovadă de lăcomie atacând mereu pe munte, însă Nibali nu trebuie criticat pentru acţiunile sale, care au fost îndreptăţite, deoarece astfel şi-a mărit în permanenţă avansul şi s-a asigurat că are de unde să piardă în cazul unei zile mai slabe în ultima săptămână. Rutierul Astanei, deşi de multe ori izolat pe ultima căţărare a unei etape, şi-a controlat perfect adversarii şi le-a transmis acestora că se află într-o formă extraordinară, dominându-i nu doar la nivel fizic, ci şi mental. Totodată, campionul Italiei i-a determinat să îşi schimbe obiectivele pentru restul Turului Franţei, ceea ce este în avantajul său, deoarece aceştia nu se vor mai concentra pe el.

De luni bune, se zvoneşte că Peter Sagan va concura pentru Tinkoff-Saxo din sezonul viitor. Dacă asta se va întâmpla, va fi o mişcare extrem de benefică pentru slovac, deoarece acolo va găsi pe cineva capabil să îl disciplineze şi să îl înveţe cum să “citească” o cursă. Deşi are tricoul verde şi este virtual câştigător al acestuia, lui Sagan îi lipseşte un succes în Turul Franţei, iar asta îl frământă în continuare. Având în vedere calităţile sale, ciclistul echipei Cannondale nu ar fi trebuit să se afle acum într-o astfel de situaţie, însă acesta plăteşte pentru lipsa sa de strategie şi deciziile de moment greşite luate în momente care ar fi cerut mai multă cumpătare.

Pentru prima dată după 17 ani, francezii ar putea avea un ciclist pe podium. Romain Bardet şi Thibaut Pinot sunt cei care luptă pentru acest obiectiv, ambii fiind obligaţi să fie cu ochii nu doar pe Alejandro Valverde, ci şi pe Tejay van Garderen, un foarte bun contratimpist. La general, Bardet se află înaintea compatriotului său, iar rutierul lui AG2R pare avantajat să îşi consolideze poziţia în etapele următoare, deoarece căţărările din Pirinei i se potrivesc mai bine, în vreme ce coborârile tehnice îi vor oferi ocazia să pună presiune pe rivalul de la FDJ. Pe de altă parte, acesta l-ar putea surprinde pe Bardet în contratimpul individual din ultima etapă, progresul înregistrat de Pinot la această disciplină fiind impresionant.

Joaquim Rodriguez poartă tricoul alb cu buline roşii, însă ibericul va avea de tras serios pentru a-l câştiga, deoarece Alpii i-au adus doi adversari la prima poziţie: Rafal Majka şi Vincenzo Nibali. Polonezul, aflat la egalitate cu “Purito”, este într-o formă excelentă şi se va implica în această bătălie, în timp ce italianul, chiar dacă nu e interesat de tunica distinctivă, poate să o obţină în cazul unor noi victorii sau clasări pe podium în cele două etape cu finiş la altitudine. Pentru a avea deveni al zecelea spaniol din istorie care câştigă tricoul alb cu buline roşii, Rodriguez trebuie să meargă în două evadări şi să puncteze mai ales pe căţărările de categorie specială. Mai mult ca sigur, Majka nu se va lăsa mai prejos, iar asta înseamnă că duelul dintre cei doi va fi unul spectaculos.

În a doua săptămână a cursei, nu doar Vincenzo Nibali a fost protagonist, ci şi Alexander Kristoff, care a câştigat ambele sprinturi disputate, la Saint-Étienne şi Nîmes. Un sprinter oarecum atipic, care devine din ce în ce mai bun pe măsură ce o cursă (pe etape sau de o zi) este mai lungă şi mai grea, norvegianul în vârstă de 27 de ani şi-a arătat din plin clasa şi puterea şi a demonstrat că poate fi la nivelul marilor sprinteri din pluton. Pe lângă Pirinei, ultima treime a Turului Franţei va mai aduce două etape de plat (Bergerac şi Paris), iar ciclistul Katushei va mai avea ocazia să îşi treacă în palmares cel puţin un succes şi să reuşească ceea ce niciun alt norvegian nu a reuşit în Marea Buclă: trei victorii la aceeaşi ediţie.

Ce-ar fi fost dacă…

Când Jack Bauer şi Martin Elmiger au plecat în evadare la startul etapei a XV-a, nimeni nu le-a dat o şansă să ajungă singuri la final. Sprinterii puri nu mai beneficiaseră de o oportunitate de mai bine de o săptămână, traseul dintre Tallard şi Nîmes număra 222 de kilometri, iar vremea nu se anunţa deloc favorabilă, ridicând un obstacol în plus în faţa unor rutieri obosiţi deja după durele etape alpine. Însă, aşa cum se întâmplă o dată la câteva Mari Tururi, acţiunea celor doi, privită de mulţi cu scepticism, a reuşit şi a intrat pentru totdeauna în istoria Marii Bucle.

Cu zece kilometri înainte de sosire, doar 60 de secunde îi despărţeau pe evadaţi de pluton, iar contactul vizual exista, misiunea urmăritorilor fiind facilitată de acest element. Totuşi, cum trena a fost haotică, şi echipele sprinterilor parcă nu s-au înţeles sau nu au fost 100% convinse să dea totul, Elmiger şi Bauer au rămas în frunte şi au intrat în ultimul kilometru ca favoriţi. Acolo, când mai erau doar 600 de metri, Bauer a accelerat, Elmiger a răspuns, sprinterii au declanşat şi ei sprintul, însă Bauer a avut un kick suplimentar şi a trecut triumfător linia de sosire, devenind primul ciclist neo-zeelandez care îşi adjudecă o etapă din Le Tour.

Aşa ar fi arătat cronica rundei de duminică, dacă plutonul nu i-ar fi prins pe cei doi temerari, dacă Jack Bauer nu s-ar fi oprit din pedalat pentru o secundă în ultimii 600 de metri şi dacă ar fi fi fost victorios la final. Aşa, rutierul lui Garmin-Sharp va rămâne cu o uriaşă dezamăgire, cu cel mai dur moment din cariera de ciclist, cu un loc zece în clasamentul etapei şi cu inevitabila întrebare: “ce-ar fi fost dacă?”.

Turul Franţei 2014 – etapa a XV-a

Le Tour 2014 Nimes

Săptămâna secundă a Marii Bucle nu a fost deloc prietenoasă cu sprinterii, care au suferit în mai multe rânduri şi au fost nevoiţi să se încadreze mereu în timpul maxim permis de regulament. Parcă pentru a-i răsplăti pentru chinul îndurat, organizatorii le-au pregătit o zi de plat în etapa a XV-a, când cicliştii vor pleca din Tallard şi vor ajunge la Nîmes, după 222 de kilometri uşor valonaţi, care însă nu au nicio căţărare repertoriată. De altfel, nu traseul reprezintă o problemă, ci vântul puternic din zonă, mistralul, ce ar putea duce la formarea unor “borduri”, transformând etapa într-una foarte tensionată.

Ultimii cinci kilometri vor avea mai multe sensuri giratorii ce vor trebui abordate cu multă prudenţă de echipe, însă kilometrul de final nu va ridica niciun fel de probleme, fiind perfect plat, pe gustul lui Marcel Kittel. Învingător în trei etape până acum, germanul în vârstă de 26 de ani caută a patra victorie de la această ediţie, iar dacă va avea picioarele din prima săptămână, are toate şansele să o obţină. Chiar dacă din “trenuleţ” va lipsi Dries Devenyns, care a abandonat, Kittel nu ar trebui să aibă probleme în a-şi trece în cont încă un succes.

André Greipel, Alexander Kristoff, Peter Sagan şi Bryan Coquard vor fi cei ce vor încerca să îi dea peste cap socotelile sprinterului de la Giant-Shimano, iar dacă vreunul dintre aceştia va reuşi, atunci succesul său va putea fi considerat o surpriză. La Nîmes, acolo unde va ajunge caravana, se va sosi pentru a 17-a oară în istoria Turului Franţei. Printre cicliştii care s-au impus în oraşul din regiunea Languedoc-Roussillon se numără Lucien Petit-Breton, François Faber, André Darrigade sau Mark Cavendish.

Cine este Rafal Majka?

Născut în septembrie 1989, Rafal Majka nu a fost pasionat de ciclism de mic, primul sport ales fiind fotbalul. Schimbarea de optică a venit la vârstă de 12 ani, atunci când polonezul a ajuns la clubul WLKS Krakus Swoszowice, unde l-a avut ca antrenor pe Zbigniew Klęk. Acesta i-a intuit potenţialul şi l-a convins să se concentreze pe o carieră în ciclism, iar rezultatele au venit peste câteva sezoane, chiar într-o competiţie internaţională, Cursa Păcii, versiunea pentru juniori. Acolo, Majka a câştigat o etapă, la Terezin, unde i-a învins, printre alţii, pe Peter Sagan, Julien Vermote sau Michal Kwiatkowski.

Acel succes l-a adus în atenţia lui Gragnano, o echipă de amatori din Italia, pasul făcut fiind uriaş în dezvoltarea sa, deoarece Gragnano i-a oferit şansa de a participa în multe curse de un nivel foarte ridicat. În chiar primul an petrecut în Peninsulă, Rafal Majka a câştigat o cursă, Trofeo Sacchi, deşi nu el, ci Diego Ulissi şi Damiano Caruso erau favoriţi. 2009 a adus o nouă schimbare de echipe, polonezul trecând la Petroli Firenze, alături de care a obţinut o victorie, în Firenze – Viareggio, o cursă de o zi, în lungime de 187 de kilometri.

Rezultatele din stagiunea respectivă l-au adus în atenţia lui Miche, o grupare Continentală la care se afla compatriotul său, Przemysław Niemiec. Miche i-a oferit un loc de stagiar, dar acesta nu a fost sinonim cu un contract pentru 2010, astfel încât Majka a continuat alături de Petroli Firenze. Apoi, în 2011, când se pregătea să treacă la Trevigiani Dynamon Bottoli, Rafal Majka a fost chemat de Saxo Bank în cantonamentul din Mallorca, unde l-a impresionat imediat pe Bjarne Riis, managerul grupării, deoarece a fost singurul ciclist capabil să stea alături de Alberto Contador. Şi spaniolul a avut numai cuvinte de laudă la adresa tânărului rutier, care a prins contractul vieţii. Din acel moment, Majka a început să îşi facă un nume în cursele importante, să adune rezultate în World Tour (Il Giro, Turul Lombardiei, Turul Beijingului), iar sâmbătă a bifat şi primul succes al carierei la profesionişti, în Marea Buclă.

Până la el, un singur polonez mai câştigase o etapă din Turul Franţei; este vorba despre Zenon Jaskula, fostul rutier al echipei GB-MG Maglificio, care se impusese în Pirinei, la Saint-Lary-Soulan, în urmă cu 21 de ani. Pentru Rafal Majka, victoria contează mai puţin dintr-o perspectivă istorică, şi mai mult la nivel mental, deoarece, după mai multe clasări frustrante pe podium, i-a oferit confirmarea că poate fi un protagonist în Marile Tururi şi că în viitor are şanse să devină un pretendent serios la cel puţin la o clasare pe podium.

Turul Franţei 2014 – etapa a XlV-a

Le Tour 2014 Risoul

Pentru mulţi, aceasta este cea mai grea zi din Turul Franţei, şi pe bună dreptate, deoarece rutierii vor avea parte de trei căţărări dure, un nou finiş la altitudine şi mai mult de 4000 de metri diferenţă pozitivă de nivel. Startul se va da din Grenoble, un oraş obişnuit cu Marea Buclă, plutonul urmând să înceapă aproape imediat prima căţărare. Este vorba despre Col du Lautaret, care şi-a făcut debutul în 1911. Lautaret este o ascensiune foarte lungă, de 34 de kilometri, cu pantă medie 3,9%, ce va duce la formarea multor “autobuze”.

Al doilea obstacol al zilei va fi Col d’Izoard, cel mai înalt punct de la această ediţie. Caravana va ajunge la 2360 de metri, iar primul ciclist care va trece pe acolo va primi premiul “Henri Desgrange”. Din vârful lui Izoard va urma o coborâre foarte lungă, de 30 de kilometri, pe care cicliştii vor trebui să fie atenţi şi să îşi recapete forţele înainte de Risoul, ascensiune de categoria întâi, aflată la debutul în Turul Franţei. În lungime de 12,6 kilometri şi cu pantă medie 6,9%, Risoul este o căţărare care nu oferă momente de respiră, panta fiind în permanenţă grea, ceea ce înseamnă că diferenţele pot fi foarte mari.

Risoul a mai apărut de două ori în Tour de l’Avenir (2010) şi de alte două ori în Criteriul Dauphiné (2010 şi 2013), iar printre rutierii care au fost acolo şi se află în Le Tour se numără Rein Taaramäe, Pierre Rolland, Jurgen Van Den Broeck, Tejay van Garderen, Tom-Jelte Slagter, Romain Bardet, Richie Porte, Jakob Fuglsang, Alejandro Valverde, Joaquim Rodriguez şi Mikel Nieve. Nu şi Vincenzo Nibali, liderul clasamentului general, pe care îl aşteaptă un nou test dificil, însă unul ce va fi privit cu mai multă încredere de italian, după reprezentaţia oferită la Chamrousse. Practic, italianul poate să stea într-o poziţie defensivă şi să îi supravegheze pe ceilalţi ciclişti din top zece, care vor avea propria luptă.

Aflat pe locul al doilea, Alejandro Valverde va trebui să răspundă atacurilor ce vor veni din partea lui Romain Bardet şi Thibaut Pinot, doi rutieri care îi ameninţă locul secund. Dintre aceştia, cel mai periculos pare Pinot; ciclistul lui FDJ a fost dojenit de Marc Madiot pentru că a atacat primul în etapa de sâmbătă, ceea ce înseamnă că acum va fi mult mai chibzuit şi îşi va alege mai bine momentul pentru a pune presiune pe Valverde. Dintre rutierii de general, Tejay van Garderen şi Bauke Mollema vor mai trebui urmăriţi, cu menţiunea că olandezul va fi pe cont propriu, colegii lui fiind mai interesaţi să tragă pentru ei înşişi, astfel încât să îşi asigure un contract pentru 2015, având în vedere că Belkin are probleme financiare.

ÎÎn ceea ce priveşte evadarea, aceasta nu are cum să nu îl aibă acolo pe Joaquim Rodriguez. Spaniolul vrea neapărat tricoul alb cu buline roşii, iar etapa a XlV-a îi va oferi o excelentă oportunitate de a reveni pe prima poziţie. Clasat pe doi la Chamrousse, Rafal Majka ar putea deveni şi el interesat de acest tricou, caz în care va merge în faţă. Printre ceilalţi ciclişti ce pot anima ziua încă de la start se mai numără Thomas Voeckler, Mikel Nieve, Nicholas Roche, Michael Rogers, Christophe Riblon, Steven Kruijswijk sau Brice Feillu.

Post Navigation