Cafe Roubaix

Thor Hushovd: “Sunt pregătit pentru un an mare”

Prima ediţie a Turului Dubaiului va avea mulţi rutieri importanţi la start, iar unul dintre aceştia este Thor Hushovd, campionul mondial din 2010. Aflat înaintea celui de-al treilea an alături de BMC, norvegianul este determinat să aibă un start excelent şi să răsplătească încrederea arătată de echipă atunci când a avut dificultăţi vreme de un sezon şi jumătate.

Cu doar câteva zile înainte de debutul Turului Dubaiului, Andrea Agostini, ofiţerul de presă al lui BMC, m-a ajutat să iau legătura cu Thor Hushovd şi astfel să aflu care sunt programul şi obiectivele sale pentru 2014.

– Thor, ai avut o primă jumătate de sezon slabă în 2013, dar lucrurile s-au schimbat după ce ai câştigat titlul naţional. Cât de mult a contat acea victorie?

A fost un succes foarte important, de care aveam nevoie pentru a căpăta încredere. Din acel moment, totul s-a schimbat, iar eu am început să câştig multe curse. De asemenea, a fost foarte special să mă impun în oraşul meu natal. Să fiu sincer, nu m-am aşteptat să bifez atâtea victorii, deoarece niciodată nu este uşor să câştigi o cursă. Cea mai mare surpriză a fost că m-am impus în multe finaluri la sprint masiv, după ani la rând în care nu am reuşit asta pe plat.

– Cum a fost să concurezi în faţa propriilor suporteri, în competiţii noi, precum Cursa Arctică a Norvegiei şi Turul Fiordurilor?

A însemnat mult pentru mine, e incredibil la ce nivel a ajuns ciclismul în Norvegia şi cât de popular este. A fost foarte special să particip la curse în ţara mea natală, să îmi întâlnesc fanii şi să le arăt cum sunt cursele de la faţa locului.

– Ciclismul este din ce în ce mai popular în Norvegia. Care crezi că ar trebui să fie următorul pas? O echipă de World Tour, o cursă de World Tour sau organizarea Campionatelor Mondiale?

Ar fi frumos să le avem pe toate trei, însă dacă ar trebui să aleg una dintre variante, atunci trebuie să spun că ar fi frumos să avem o grupare de World Tour. Acea echipă ar semna cu rutieri norvegieni, iar plutonul are nevoie de din ce în ce mai mulţi norvegieni. Ar reprezenta o motivaţie uriaşă pentru cicliştii tineri, care ar fi mai aproape să îşi vadă visul împlinit.

– Care este programul tău în 2014?

Voi merge în Turul Dubaiului, Turul Mediteranean, Tour du Haut Var, Omloop Het Nieuwsblad, Paris-Nisa, iar apoi, în toate clasicele nordului. Mi-ar plăcea să particip şi în Turul Franţei, mai ales că am lipsit de acolo în ultimii doi ani.

– Cu ce obiective începi al 15-lea sezon ca profesionist?

Sunt pregătit şi motivat, ajutat şi de finalul foarte bun pe care l-am avut anul trecut. Vreau să mă revanşez faţă de BMC, după ce nu am obţinut rezultate timp de un an şi jumătate. Obiectivul meu este să câştig o clasică, iar aceasta sper să fie Paris-Roubaix, care va fi întotdeauna visul meu. Apoi, îmi doresc să mă impun în cât mai multe curse.

 – Ai vorbit mai devreme despre Turul Franţei, care va avea o etapă pe pavate, la patru ani după ce ai câştigat una similară. Te tentează aceasta?

Categoric! Atunci când am văzut traseul, am decis imediat că voi da totul pentru a ajunge în cursă. Victoria în acea etapă va reprezenta unul dintre marile mele obiective în 2014.

– Te-ai gândit până la ce vârstă vei continua în pluton?

E dificil de spus. Sunt foarte fericit cu ceea ce fac acum, iar principalul scop este să am un an important, după care voi vedea dacă voi mai putea semna pentru alte două sezoane. În cazul în care voi reuşi, va fi suficient. Ce îmi va aduce viaţa după finalul carierei va fi o aventură.

Sylvain Chavanel: “Vreau să câştig o cursă legendară înainte de a mă retrage”

IAM este a patra echipă din cariera lui Sylvain Chavanel şi va reprezenta un nou start pentru ciclistul în vârstă de 34 de ani, care şi-a propus să obţină cât mai multe victorii pentru gruparea elveţiană. Cu câteva zile înainte de prima cursă din acest sezon – Grand Prix La Marseillaise – campionul Franţei la contratimp şi-a făcut timp pentru acest interviu, în care a vorbit despre noua provocare, cursele pe care le va ţinti în 2014 şi obiectivele pentru anii următori.

– Sylvain, ce te-a determinat să semnezi cu IAM?

Am ales-o pe IAM, deoarece este un proiect proaspăt, care reprezintă noul ciclism, iar atunci când am discutat cu domnul Michel Thétaz, fondatorul echipei, mi-am dat seama că există o direcţie nouă, care mi-a plăcut. Aceasta este o provocare nouă pentru mine şi sunt fericit că mi-am adus experienţa aici. Transferul meu la IAM reprezintă o mutare logică în cariera mea, dar şi o oportunitate de a mă întoarce în curse în care nu am mai participat de ceva vreme.

– Cum stau lucururile după primele luni petrecute la IAM?

Nu am avut probleme cu integrarea în echipă, deoarece IAM seamănă mult cu o familie. Aici există combinaţia perfectă între ciclişti elveţieni şi ciclişti străini, între rutieri cu experienţă şi rutieri tineri, iar asta este foarte important. Faptul că sponsorul nostru e şi manager general simplifică procesul decizional, ceea ce face echipa uşor diferită.

– Care este programul tău pentru prima jumătate a sezonului?

Pentru început voi concura în Franţa, în Grand Prix La Marseillaise, cursă urmată de Paris-Nisa. După aceea, voi merge în clasicele pe pavate. Mi-ar plăcea să particip şi în Amstel Gold Race, însă trebuie să aşteptăm şi să vedem dacă vom primi o invitaţie. Este un program cu care sunt obişnuit, fără unele curse de World Tour în care trebuia să particip atunci când concuram pentru alte echipe. Acum fac parte dintr-o structură nouă, iar calendarul mi se potriveşte foarte bine. În funcţie de concluziile pe care le vom trage la finalul cantonamentului, voi discuta cu directorul meu sportiv, pentru a alege cursele în care voi merge.

– Şi ce obiective vei avea?

Scopul meu este întotdeauna să câştig şi asta vreau să fac şi pentru IAM. Nu iau startul într-o cursă cu gândul de a termina al doilea sau al treilea.

– Ştiind că vei participa în Turul Flandrei, vreau să te întreb: care e părerea ta despre noul traseu?

Este o modificare importantă, după cea din 2012. Sunt de părere că fiecare schimbare face o cursă mult mai dificilă şi la fel se va întâmpla şi acum. Organizatorii îşi doresc o cursă şi mai explozivă, mai deschisă, după ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. Ciclismul evoluează şi trebuie să aducem în permanenţă noi elemente, iar schimbarea traseului este unul dintre aceste elemente.

– Unde crezi că poţi obţine un rezultat mai bun, în Turul Flandrei sau în Paris-Roubaix?

Iubesc cu adevărat ambele curse, dar trebuie să spun că Turul Flandrei mi se potriveşte mai bine, deoarece are dealuri, iar stilul meu agresiv îmi poate aduce ceva. Am fost foarte ghinionist în Paris-Roubaix de-a lungul ultimilor ani, iar unul dintre obiectivele mele este să obţin un rezultat bun acolo.

– Cât de puternică este echipa de clasice a lui IAM?

Lotul e foarte solid şi sunt sigur că această combinaţie, între mine şi Heinrich Haussler, va fi de urmărit. În plus, grupul care ne va susţine este foarte puternic, cu Kristof Goddaert şi Kevin Ista, iar eu chiar am încredere în aceşti băieţi. Un element care probabil va face diferenţa va fi spiritul din cadrul echipei, şi pot spune că moralul este deja foarte ridicat pentru campania de clasice.

– Ai câştigat etape în Turul Franţei, curse de o zi şi curse scurte pe etape. Care este cel mai mare obiectiv al tău, ce ţi-ai mai dori să câştigi înainte de retragere?

Muncesc din greu pentru a ajunge în grupul marilor câştigători de clasice. Vreau să îmi trec în CV una dintre cursele mitice de o zi. Am fost foarte aproape de câteva ori, nu am câştigat şi asta caut să reuşesc acum. Îmi plac cursele precum cele din Belgia, pentru că sunt selective, iar atunci când concurez acolo încerc întotdeauna să le ofer fanilor spectacol. Acesta e un alt motiv pentru care am venit la IAM, echipa are o nouă abordare şi un nou spirit, ceea ce este foarte bine pentru ciclism.

Rui Costa: “Pot câştiga Turul Franţei în câţiva ani”

Primul ciclist portughez care a devenit campion mondial, Rui Costa se pregăteşte pentru al optulea sezon ca profesionist, Turul Dubaiului urmând să fie cursa sa de debut. 2014 se anunţă un an important pentru rutierul echipei Lampre-Merida, care şi-a propus să obţină cât mai multe victorii în prestigiosul tricou curcubeu. De când a câştigat la Firenze, Rui Costa e foarte ocupat, dar cu ajutorul lui Jordi Quintana, impresarul său, şi al lui Andrea Appiani, ofiţerul de presă al lui Lampre, am discutat cu el vreme de câteva minute şi am aflat care sunt planurile sale pentru acest sezon.

– Rui, aproape patru luni au trecut de când ai câştigat tricoul curcubeu. Ce s-a schimbat în această perioadă?

Au fost foarte multe schimbări, iar cea mai importantă este numărul de ore pe care le are o zi. Poate nu mă crezi, dar nu mai sunt sigur că zilele au 24 de ore acum. Sunt convins că în trecut aveau 24 de ore, însă acum, după victoria din Italia, se pare că zilele sunt din ce în ce mai scurte. Trebuie să acord multe interviuri, sunt solicitat pentru acţiuni publicitare şi trebuie să mă antrenez din greu. Aşadar, nu am timp să fac totul, dar cel mai important este să mă pregătesc.

– Cât de mult contează victoria ta în dezvoltarea ciclismului portughez?

Nu pot răspunde la această întrebare, vreau să fiu umil şi să nu mă gândesc la astfel de întrebări. Susţinerea fanilor portughezi e foarte puternică şi o apreciez cu adevărat. Avem o generaţie extraordinară de rutieri în ţara mea şi vom mai obţine multe victorii în anii următori, cu siguranţă. Tot ce îmi doresc este ca tricoul meu curcubeu să le ofere o motivaţie suplimentară tinerilor talentaţi din Portugalia. E prea devreme să răspund la întrebarea de mai sus, dar îmi doresc ca toate echipele de World Tour să le dea o şansă cicliştilor portughezi, deoarece avem o generaţie fantastică.

– Aveai deja un CV impresionant, dar acum, ca deţinător al titlului mondial, te aştepţi să îţi fie şi mai dificil să câştigi curse, în condiţiile în care adversarii te vor supraveghea în permanenţă?

Da, categoric! Este mult mai greu să te impui atunci când eşti campion mondial. Oricum, cu sau fără tricoul curcubeu, nimeni nu îţi va face cadou o etapă în Turul Franţei. Cu tricoul curcubeu nu este posibil să îi surprinzi pe ceilalţi rutieri, dar în curse ca Turul Franţei sau Turul Elveţiei nu poţi câştiga dacă nu eşti cel mai puternic.

– Cu ce gânduri şi obiective începi sezonul alături de noua ta echipa Lampre-Merida?

Într-adevăr, este un an nou, o nouă grupare, dar nu şi obiective noi, deşi voi avea o abordare diferită pentru această stagiune. Spre exemplu, mă voi bucura de mai multă libertate decât la Movistar în cursele mari. Calendarul va fi similar, cu clasice (Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège), curse scurte pe etape (Paris-Nisa) şi curse de trei săptămâni (Turul Franţei).

– Ai câştigat Turul Elveţiei în ultimii doi ani, însă acum, când ţinteşti Turul Franţei, există vreo şansă să mergi în Criteriul Dauphiné?

Voi merge în Criteriul Dauphiné în viitor, dar pentru 2014 am discutat cu echipa şi cea mai bună variantă pare să fie din nou Turul Elveţiei. Atunci când câştigi o cursă şi porţi numărul unu, e logic să concurezi din nou acolo şi să îţi aperi trofeul. Este o modalitate de a-i respecta pe organizatori şi pe toţi fanii care te-au susţinut în trecut.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Nu îmi place să vorbesc tot anul despre o singură cursă care are loc în luna iulie, vom avea timp să ne gândim şi să discutăm despre Le Tour mai târziu. Momentan, prefer să mă concentrez pe primele curse ale anului. Oricum, Turul este cea mai dificilă competiţie şi aşa va fi şi acum. Marea noutate o reprezintă pavatele din prima săptămână. Pe lângă asta, avem numărul ridicat de kilometri de contratimp, munţii, căldura şi cei mai buni rutieri din lume. Acesta este Turul Franţei!

– Ce îţi doreşti să mai îmbunătăţeşti şi la ce vei lucra sezonul acesta?

Am progresat în fiecare an şi sper ca la fel va fi cazul şi acum. La acest nivel nu te poţi concentra doar pe contratimp sau căţărări. Îmi doresc să îmi îmbunătăţesc rezistenţa, aceasta este cheia. Am 27 de ani şi sper că voi progresa încă cel puţin două-trei sezoane.

– Şi ce curse vrei să câştigi pe viitor?

Mi-aş dori să mă impun în Turul Franţei şi în Liège–Bastogne–Liège. Însă cred că toţi ciciştii pot oferi răspunsuri similare la această întrebare. Trebuie să iau totul pas cu pas, iar acum nu sunt pregătit să câştig Turul Franţei. Sunt rutieri cu abilităţi mai dezvoltate pentru această cursă care au arătat că se pot descurca mai bine ca mine în viitorul apropiat.

Damiano Cunego: “Titlul mondial rămâne visul meu”

Pentru prima oară în carieră, Damiano Cunego a decis să îşi înceapă sezonul în Turul San Luis, acolo unde a terminat în pluton etapa inaugurală. Chiar înainte de a pleca în Argentina, în timp ce aştepta să se îmbarce în avion, am avut un scurt dialog cu câştigătorul Turului Italiei din 2004, care este determinat să lase în urmă toate problemele avute în 2013 şi să demonstreze că poate avea în continuare un impact în cursele importante, chiar dacă ştie că va fi din ce în ce mai dificil, în condiţiile în care va împlini 33 de ani peste câteva luni.

– Damiano, ai avut o singură victorie în sezonul precedent. Ce nu a mers?

2013 a fost un an foarte dificil pentru mine, deoarece m-am mutat cu familia în Elveţia şi am fost nevoit să mă adaptez la noile locaţii de antrenament. Din această cauză, mi-am pierdut punctele de referinţă şi am comis multe greşeli în pregătirea mea. De asemenea, am îmbătrânit cu un an.

– De ce ai ales să îţi începi sezonul atât de devreme, în Turul San Luis?

Deoarece în Argentina sunt temperaturi mai ridicate decât în Europa în această perioadă şi îmi doresc neapărat un start bun. Sper să culeg încă de pe acum roadele antrenamentelor dificile din iarnă.

– Ai câştigat Amstel Gold Race în 2008 şi te vei afla din nou la start în acest sezon. Ce părere ai despre noul finiş?

Pentru mine, Amstel Gold Race este una dintre cele mai frumoase curse din lume. Iubesc această clasică şi victoria pe care am obţinut-o acolo în urmă cu şase ani e una dintre cele mai importante ale carierei. Noul finiş este foarte interesant şi voi încerca să obţin încă un succes.

– Ştiu că vei concura şi în Turul Italiei. Care vor fi obiectivele tale?

Ca întotdeauna, Giro e foarte dificil, dar eu voi încerca să obţin câteva rezultate bune în munţi, însă nu voi merge acolo gândindu-mă la clasamentul general. Mă vor interesa mult etapele alpine, chiar dacă sunt conştient că nu vor fi deloc uşoare.

– Speri să participi la Campionatele Mondiale de la Ponferrada?

Circuitul este foarte dificil anul acesta, dar în acelaşi timp, perfect pentru mine. Îmi doresc să fiu prezent acolo şi să obţin un rezultat important. Acesta este cel mai mare vis al meu, să mă impugn la Mondiale. În 2008, am fost foarte dezamăgit când am terminat al doilea, la Varese. Cred din toată inima că pot câştiga tricoul curcubeu.

Alexander Kristoff: “2014: clasicele de primăvară şi Turul Franţei”

Dacă Uniunea Ciclistă Internaţională ar fi organizat în continuare Cupa Mondială, atunci Alexander Kristoff ar fi terminat între primii zece la finalul sezonului 2013, ceea ce spune multe despre constanţa sa în cursele de o zi. Rutierul Katushei a fost al optulea în Milano-San Remo, al patrulea în Turul Flandrei, al nouălea în Paris-Roubaix şi al treilea în Clasica de la Hamburg, dar nu a impresionat doar în clasice, ci şi la sprinturile masive, obţinând şase succese şi purtând tricoul verde în Turul Franţei, după ce a fost al doilea în etapa inaugurală.

Norvegianul în vârstă de 26 de ani va începe sezonul 2014 în Turul Qatarului, urmat de Turul Omanului, unde speră să îşi intre în formă pentru primele curse de o zi ale stagiunii, Omloop Het Nieuwsblad şi Kuurne-Bruxelles-Kuurne, în care va fi unul dintre favoriţi. Deoarece am dorit să aflu mai multe despre obiectivele lui Alexander Kristoff, l-am contactat pe Artem Goriachev, ofiţerul de presă al Katushei, iar el m-a ajutat să realizez acest interviu cu talentatul sprinter scandinav.

– Alex, cum a fost 2013?

Cred că a fost un sezon destul de bun. Poate lista victoriilor nu a fost atât de lungă cum ar fi putut fi, dar în orice caz, consider că totul a mers bine în 2013. Am obţinut succese, am avut clasări importante pe podium şi tot ce mă gândesc acum este cum să îmbunătăţesc aceste rezultate şi cum să fac ca noul sezon să fie mai bun decât precedentul.

– Ai obţinut şase victorii şi multe alte rezultate bune, în special în cursele de o zi. Care sunt cele mai frumoase amintiri din 2013?

Fiecare succes este important, dar pot menţiona câteva curse speciale pentru mine. Prima mea victorie în World Tour e foarte importantă, a fost o etapă în Turul Elveţiei şi îmi amintesc de ea cu plăcere. De asemenea, îmi plac toate etapele pe care le-am câştigat anul trecut în Turul Norvegiei, a fost o cursă importantă pentru mine: adversari puternici, public extraordinar, organizare excelentă. A fost cu adevărat frumos să concurez şi să câştig acolo. Mai trebuie să menţionez şi victoria din Turul Fiordurilor, tot pe teren propriu. Podiumul din prima etapă a Turului Franţei şi tricoul verde pe care l-am purtat pentru o zi au reprezentat o experienţă bună. Evident, mai trebuie să aduc în discuţie locul al treilea din Clasica de la Hamburg şi locul al patrulea din Turul Flandrei.

– Ai fost dezamăgit după vreo cursă?

Da, pot spune asta despre toate cursele pe care nu le-am câştigat. Însă, ca să fiu sincer, am avut parte de o experienţă minunată în 2013 şi toate cursele în care am fost aproape, dar nu am câştigat, îmi oferă o motivaţie uriaşă pentru noul sezon. Mi-ar plăcea să câştig o etapă în Turul Franţei, acesta este visul meu. Şi aş mai vrea să obţin cel puţin un podium în Milano-San Remo, Turul Flandrei sau Paris-Roubaix, unde am fost foarte aproape în trecut. Consider că în fiecare an devin mai bun, echipa mea Katusha este extraordinară şi sunt sprijinit atât de management, cât şi de colegi, aşa că totul merge înainte bine şi cred că în următorii ani voi obţine mai mult.

– Aşadar, visezi la o etapă în Turul Franţei, dar presupun că si clasicele de primăvară vor juca un rol important în programul tău pentru 2014.

Într-adevăr, o victorie în Turul Franţei este în continuare un vis, la fel ca tricoul verde, acestea sunt obiectivele mele pentru sezonul următor. Voi participa şi în clasicele de primăvară, unde voi încerca să mă impun. În 2013, aşa cum am spus mai devreme, m-am descurcat bine în aceste curse şi sper că voi deveni mai bun. Turul Flandrei mi se potriveşte mai mult decât Paris-Roubaix, dar cred că voi avea oportunitatea să mă fac remarcat şi acolo. Milano-San Remo, Gent-Wevelgem, E3 Prijs, de ce nu? Toate clasicele de primăvară, cu excepţia celor din Ardeni, se află în planurile mele.

– Este vreo clasică anume pe care doreşti să o câştigi?

Îmi place mult Turul Flandrei, e o cursă specială pentru mine şi mi se potriveşte. În 2013, am fost foarte aproape să termin pe podium, a fost o cursă extraordinară, aşa că vreau să revin acolo, să fiu competitiv şi să profit de fiecare şansă.

– Care crezi că sunt şansele tale la tricoul verde?

Să câştig tricoul verde în Turul Franţei este foarte dificil, dar niciodată nu trebuie să spui niciodată. Într-adevăr, Peter Sagan a fost imbatabil anul trecut, nimeni nu l-a putut urma în această luptă, însă niciodată nu poţi să ştii cum se desfăşoară cursa. Voi încerca să câştig o etapă, să obţin cât mai multe puncte posibile şi vom vedea apoi ce se va întâmpla. Oricum, voi face tot ce voi putea pentru a fi la cel mai înalt nivel, astfel încât să justific încrederea pe care mi-o va acorda echipa.

– Ştiu că vei participa şi la Campionatele Mondiale. Ce părere ai despre traseu?

Pentru moment, putem vorbi doar despre contratimpul pe echipe în care voi participa cu Katusha. În ceea ce priveşte cursa pe şosea, evident că mi-ar face plăcere să particip, dar trebuie să studiez traseul şi să văd dacă se potriveşte abilităţilor mele. În afară de asta, trebuie să mă aflu într-o formă foarte bună pentru a fi competitiv acolo şi pentru a avea o şansă să fac parte din echipa naţională.

O discuţie cu Matej Mohoric, campionul mondial la tineret

În septembrie 2013, după o coborâre memorabilă, intrată deja în istorie, Matej Mohoric a câştigat titlul mondial la tineret, la doar un an după ce a obţinut tricoul curcubeu şi la Juniori. Unul dintre cei mai talentaţi ciclişti din pluton, slovenul în vârstă de 19 ani a semnat cu Cannondale pentru sezoanele următoare şi îşi va face debutul în World Tour peste doar câteva zile, în Turul Down Under. Apoi, va merge în Europa, unde va face cunoştinţă cu clasicele din Ardeni, care i se potrivesc atât de bine. Zilele trecute, înainte de a pleca în Australia, am discutat cu Matej despre primele sale luni alături de Cannondale şi planurile sale pentru acest sezon.

– Matej, în septembrie 2013 ai devenit campion mondial la tineret. Cum a fost acea victorie?

A fost de-a dreptul uimitor că am reuşit să repet la Florenţa rezultatul de la Valkenburg. Emoţiile avute după ce mi-am dat seama că am obţinut un nou titlu au fost uluitoare, incredibile, mai mult sau mai puţin similare celor din 2012. Un val de adrenalină îţi traversează corpul imediat cum treci linia de sosire. Le sunt recunoscător colegilor şi tuturor celor care m-au ajutat să obţin acest rezultat.

– Cum merg lucrurile înainte de debutul tău în Turul Down Under?

Mă bucur de fiecare clipă ca profesionist acum. Am ochii şi urechile deschise, sunt dispus să învăţ cât mai mult posibil şi accept fiecare sfat primit. Sunt un rutier fără experienţă şi am multe de învăţat.

– La ce ai lucrat în cantonamentele efectuate alături de Cannondale?

În timpul cantonamentului am muncit la contratimp şi la îmbunătăţirea poziţiei pe noua bicicletă. De asemenea, faţă de sezoanele anterioare, am stat mai mult în sala de forţă.

– Ce program ai pentru această stagiune?

Sezonul meu va începe în Australia, cu Turul Down Under şi Herald Sun Tour. Apoi, voi continua în Elveţia şi Italia, cu Trofeo Laigueglia şi Gran Premio di Lugano. După aceea, voi participa în Paris-Nisa şi în clasicele din Ardeni: Amstel Gold Race, Flèche Wallonne şi Liège–Bastogne–Liège. Acesta este planul, dar e posibil să îl schimbăm dacă va fi nevoie.

– Este vreo cursă anume în care ţi-ai dori să mergi?

Nu, nu am dorinţe speciale pentru acest sezon. Mi-ar plăcea să particip într-un Mare Tur în viitor. Poate şi în Turul Sloveniei, ca profesionist. Evident, aş vrea să merg la Campionatele Mondiale şi la Jocurile Olimpice. Pentru 2014, obiectivele mele sunt să câştig experienţă, să învăţ cât mai multe lucruri şi să ajung să cunosc lumea ciclismului profesionist.

– În precedentul interviu pentru Cafe Roubaix, ai spus că visul tău este să câştigi Giro, dar ai arătat calităţi impresionante şi în cursele de o zi. Te vei concentra şi pe acestea?

Pentru moment, vreau să progresez şi să mă concentrez pe următorul nivel de antrenamente şi curse. Am câţiva ani la dispoziţie să progresez şi să aflu ce tip de ciclist voi deveni.

Dylan Van Baarle: “Visez să câştig Turul Flandrei şi Paris-Roubaix”

Garmin-Sharp a făcut nu mai puţin de nouă transferuri pentru 2014, iar una dintre cele mai interesante mutări a fost aducerea olandezului Dylan Van Baarle, care a avut un sezon 2013 impresionant la tineret, unde a câştigat Olympia’s Tour, Thüringen-Rundfahrt, precum şi ambele titluri naţionale (pe şosea şi la contratimp). Un ciclist cu un “motor” uriaş, datorită căruia de multe ori obţine victorii plecând într-un contratimp solitar, Van Baarle are o afinitate pentru pavate, dealuri scurte şi vreme urâtă şi are toate şansele să devină unul dintre cei mai buni rutieri de clasice din lume.

Anul acesta, batavul îşi va face debutul în Turul Dubaiului, iar apoi este posibil să concureze în câteva clasice pe pavate. Înainte de prima sa cursă cu Garmin-Sharp, Dylan şi-a făcut timp pentru acest interviu, din care puteţi afla mai multe despre el.

– Dylan, de ce Garmin-Sharp, şi nu Belkin? 

Pentru că atunci când Garmin mi-a oferit un contract, Belkin nu a făcut-o, deoarece nu avea un sponsor în acel moment. În plus, Garmin a avut multă încredere în mine.

– Ce rol vei avea în echipă anul acesta? 

Sunt un rutier de clasice, iar ei doresc să mă îndrept în această direcţie. În 2014, voi încerca să devin mai puternic şi să capăt experienţă în clasice, unde sper să le fiu de ajutor lui Nick Nuyens, Johan Vansummeren şi Sebastian Langeveld. Va conta mult experienţa pe care o voi câştiga în cursele mari, astfel încât aceasta să mă ajute în viitor.

– Care va fi programul tău în primele luni? 

Pentru început, voi participa în Turul Dubaiului. Apoi, echipa va anunţa următoarele curse în care voi concura.

– Charles Wegelius a spus că poţi deveni un mare rutier de clasice. Eşti de acord sau te vezi capabil să devii un all-rounder, cu rezultate şi în cursele de o săptămână? 

Sunt de acord cu el, însă pot obţine rezultate bune şi în curse pe etape, precum Turul Beneluxului. Voi vedea ce va aduce anul, iar apoi vom putea spune ce fel de ciclist sunt.

– Dacă tot am vorbit despre asta, ce curse vrei să câştigi? 

Visez să mă impun în Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Îmi plac mult aceste curse încă de când eram mic.

– În 2013, ai avut o primă jumătate de sezon excelentă, dar apoi nu ai mai obţinut victorii. Ce s-a întâmplat? 

Nimic în mod deosebit, m-am pregătit pentru Campionatele Mondiale. În plus, am fost supravegheat în fiecare cursă şi în aceste condiţii nu este uşor să obţii atât de multe victorii.

– La Firenze, ai terminat pe locul 23 contratimpul individual şi ai sosit cu primul grup în cursa pe sosea. Cum au fost cele două experienţe?

În ziua contratimpului nu am fost la cel mai înalt nivel. Trebuie să fii foarte bun pentru a încheia pe podium. În ceea ce priveşte cursa pe şosea, nu cred că m-aş fi putut descurca mai bine.

– Ai avut multe victorii importante sezonul trecut, la sub 23 de ani. Care dintre acestea a fost cea mai importantă? 

Cel mai important succes a fost în Thuringer Rundfahrt, dar cea mai frumoasă victorie a venit la Campionatele Naţionale. Şi Olympia’s Tour se află sus pe această listă.

– De două sezoane eşti considerat unul dintre cei mai promiţători rutieri olandezi. Este o presiune mare pe umerii tăi, mai ales că oamenii aşteaptă imediat rezultate? 

Nu în acest moment. Poate e o decizie bună că am semnat cu Garmin-Sharp, deoarece aici mă pot descurca ceva mai bine în clasice, în timp ce stau în umbra lui Sebastian Langeveld.

Din Picardia în America: Clément Chevrier

S-a apucat de ciclism la şapte ani, inspirat de tatăl său, dar şi de Laurent Jalabert, unul dintre cei mai bun rutieri francezi din acea perioadă. Numele său este Clément Chevrier, un ciclist care şi-a arătat talentul uriaş încă din 2010, atunci când a terminat pe locul cinci Tre Bresciana, unde a şi câştigat o etapă. Rezultatele sale au convins-o pe Chambéry CF – echipa “pepinieră” a lui AG2R – să semneze cu el, iar Clément a continuat să progreseze acolo în ultimii doi ani.

Cele mai bun rezultate ale carierei sale de până acum au venit în 2013: alături de Chambéry şi de echipa naţională, tânărul ciclist francez a terminat pe locul secund Tour des Pays de Savoie (unde a câştigat “etapa-regină”) şi Giro della Valle d’Aosta, înainte de a concura în Tour de l’Ain, o cursă 2.1 în care a impresionat încă o dată, încheind al 16-lea, la aproape opt minute în urma bunului său prieten Romain Bardet, care s-a impus la general.

În ultima parte a stagiunii, dezamăgirea de a nu fi semnat cu AG2R a fost imediat uitată după ce Clément s-a transferat la Bissell, echipa americană manageriată de Axel Merckx. Acolo, el va încerca să progreseze şi să îşi mai adauge victorii în CV, dar şi să facă pasul final spre o formaţie de World Tour în 2015.

– Clément, să vorbim pentru început despre sezonul 2013. Ai ratat victoria la general în Tour des Pays de Savoie şi Giro della Valle d’Aosta pentru mai puţin de un minut. După aceste curse, ai văzut jumătatea plină sau goală a paharului?

Jumătatea plină, categoric! Am fost foarte fericit pentru acele rezultate, deoarece m-am descoperit treptat, etapă după etapă şi cursă după cursă. Cu toate acestea, cred că m-aş fi putut descurca mai bine în Tour des Pays de Savoie. Multe lucruri au afectat desfăşurarea cursei, cum ar fi trenul care a oprit grupul meu înainte de ultima căţărare din etapa secundă.

– Unul dintre cele mai impresionante rezultate obţinute a fost victoria de pe La Toussuire. Cum te-ai simţit atunci?

A fost o zi extraordinară, deoarece acea etapă a fost cea mai dificilă, iar eu am câştigat-o în faţa familiei şi prietenilor. M-am pregătit special pentru această etapă în timpul cantonamentului din luna mai. Multă muncă se află în spatele acelui succes.

– Apoi, în vară, ai terminat pe locul 16 Tour de l’Ain, înaintea multor ciclişti profesionişti.

A fost prima mea cursă cu echipa naţională şi a trebuit să îmi găsesc locul în grup. În plus, această cursă trebuia să reprezinte pregătirea pentru Tour de l’Avenir. Acum pot spune că am fost la cel mai bun nivel în l’Ain. Pe parcursul competiţiei am fost foarte fericit, deoarece a fost prima mea cursă profesionistă şi am concurat alături de rutieri pe care îi văzusem doar la televizor. Am avut şi prieteni în pluton, iar Romain Bardet, câştigătorul de la general, m-a ajutat mult să obţin un rezultat bun, anticipând desfăşurarea cursei şi spunându-mi unde trebuie să stau în pluton. Am învăţat multe în Tour de l’Ain şi după rezultatul de acolo am devenit foarte încrezător pentru Tour de l’Avenir. Mi-am dat seama în acel moment că nivelul la care mă aflu îmi permite să fac parte din plutonul profesionist.

– Ştiu că ai avut aşteptări mari pentru Tour de l’Avenir, dar ai terminat doar pe locul al 19-lea. Ce s-a întâmplat?

Nu am fost într-o condiţie fizică bună în timpul Tour de l’Avenir, m-am simţit mai bine în Tour de l’Ain. Cred că asta a fost din cauza programului foarte aglomerat pe care l-am avut din luna iunie, cu Tour des Pays de Savoie, Giro della Valle d’Aosta şi cantonamente, astfel încât am început Tour de l’Avenir obosit. Programul meu nu a fost perfect, dar a fost o experienţă folositoare, iar acum mă pot pregăti mai bine datorită acestui eşec.

– În septembrie, ai încheiat pe locul 11 cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale. Ai fost mulţumit cu acest rezultat sau crezi că te-ai fi putut descurca mai bine?

Sincer să fiu, sunt mulţumit, deoarece am dat tot ce am avut mai bun, însă când vine vorba despre echipă, am fost puţin dezamăgiţi, pentru că ne-am dorit să câştigăm, iar în acea zi tactica noastră nu a fost bună, în timp ce condiţiile pe care le-a avut echipa au fost perfecte. Problema a fost că am început lupta prea devreme în cursă.

– Dacă tot am adus vorba despre Campionatele Mondiale, cum ţi se pare traseul de la Ponferrada?

Am apucat să văd circuitul, nu sunt mari dificultăţi, cum a fost cazul la Florenţa anul trecut, dar va fi foarte solicitant. Cu mai mult de 3000 de metri diferenţă pozitivă de nivel, cursa sub 23 de ani va fi foarte dificilă, iar asta va fi pe placul căţărătorilor. Totuşi, finalul este într-o coborâre care vine după ultima ascensiune şi nu e potrivit pentru o sosire în solitar, ci pentru un sprint dintr-un grup redus. Este un traseu oarecum similar celui de la Florenţa, acolo unde toată lumea a sosit după Matej Mohoric, care a fost foarte puternic.

– Revenind la 2013, au fost câteva zvonuri în vară care spuneau că vei deveni profesionist alături de AG2R. Ce s-a întâmplat până la urmă?

Sunt puţin dezamăgit, deoarece atunci când începem să concurăm pentru Chambéry CF vrem să devenim profesionişti într-o echipă de World Tour la finalul formării noastre, Însă în actualul context sunt foarte fericit pentru decizia de a concura alături de Bissell, deoarece consider că este o echipă potrivită pentru mine şi progresul meu. În ceea ce mă priveşte, nu cred că am la momentul actual ceea ce este necesar pentru a deveni profesionist în World Tour, dar sper că Bissell reprezintă o trambulină bună în acest sens.

– Cum ai intrat în contact cu Bissell şi ce te-a determinat să te transferi acolo?

I-am trimis CV-ul lui Axel Merckx cu două zile înaintea Campionatelor Mondiale, sperând că voi primi un răspuns pozitiv. Imediat după cursă, am discutat cu Nathan Brown şi el mi-a spus că Axel este interesat de mine. Apoi, după doar o zi, am primit un telefon din partea lui Axel Merckx. Am contactat o singură echipă, doar pe Bissell, deoarece cred că pentru viitorul meu, munca pe care o depune Axel în formarea tinerilor rutieri este cea mai bună din lume înainte de a merge în World Tour. În plus, urmăresc această echipă din 2009 şi am visat ca într-o zi să concurez pentru Axel Merckx.

– Va fi o experienţă nouă având în vedere felul cum se concurează acolo şi altitudinile foarte ridicate?

Da, totul va fi complet nou pentru mine. Aştept cu nerăbdare să descopăr cursele, altitudinile ridicate, stilul de viaţă american, cultura şi coechipierii. Va fi o experienţă frumoasă.

– Ce ai dori să îmbunătăţeşti cu ajutorul lui Bissell?

Vreau să devin mai bun în general, iar în special pe munţi şi în cursele pe etape. Îmi doresc să acumulez o experienţă vastă şi să învăţ multe lucruri cu ajutorul programului de curse pe care îl voi avea, cantonamentelor şi experienţei staff-ului şi a colegilor. Apoi, după acest sezon, sper să concurez în World Tour. Acesta este obiectivul meu final alături de Bissell. Pentru asta, pe parcursul stagiunii trebuie să arăt pe bicicletă că am abilităţile necesare. De asemenea, aş dori să îmi îmbunătăţesc engleza, deoarece sunt student din nou la Afaceri şi este foarte important să vorbesc această limbă.

– Cunoşti programul pe care îl vei avea? În ce curse ai vrea să participi?

Nu, nu îmi ştiu programul în acest moment, dar vreau să concurez şi să fiu într-o formă bună pentru Liège-Bastogne-Liège sub 23 de ani, Turul Californiei şi Turul Colorado, alături de Bissell. Pe lângă aceste curse, îmi doresc să particip alături de echipa naţionala în Tour des Pays des Savoie şi Tour de l’Avenir.

– Care vor fi obiectivele tale pentru 2014?

În prima parte a stagiunii voi încerca să obţin un rezultat bun în versiunea pentru tineret a Liège-Bastogne-Liège, deoarece îmi plac clasicele, iar această cursă este foarte frumoasă, dar în acelaşi timp şi foarte dificilă. Apoi, voi încerca să fiu în cea mai bună formă pentru Turul Californiei. Nivelul e foarte ridicat acolo, aşa că nu pot spune că am un obiectiv concret, dar vreau să dau tot ce am mai bun pentru echipă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Turul Colorado. Dacă voi putea concura alături de naţională, mi-ar plăcea să merg bine în Tour des Pays des Savoie, Tour de l’Avenir şi la Campionatele Mondiale, evident, dacă voi fi prezent acolo.

– Unul dintre visurile tale e să câştigi Turul Lombardiei într-o bună zi. De ce îţi place atât de mult această clasică?

Este o cursă frumoasă: drumurile, căţărările, tifosi. Îmi place să concurez în Italia, e o cultură diferită, iar atmosfera este specială. În plus, cursa e foarte dificilă şi se potriveşte calităţilor mele de căţărător. Îmi plac mult clasicele şi sunt atras în special de Liège-Bastogne-Liège, este o cursă dificilă şi legendară în acelaşi timp!

– Şi în afară de acestea, în ce alte curse îţi mai doreşti să îţi laşi amprenta de-a lungul anilor?

În 2014, aş vrea să strălucesc în Tour de l’Avenir, deoarece este cursa “regină” la categoria sub 23 de ani. Pe lângă asta, Milano-San Remo mă face să visez, dar nu e potrivită caracteristicilor mele. Evident, ca toţi căţărătorii, visez la Turul Franţei şi la câştigarea unei importante etape montane acolo.

Michael Valgren Andersen: “Nu îmi place să fiu al doilea”

Multe echipe au fost interesate să obţină semnătura lui Michael Valgren Andersen, unul dintre cei mai promiţători ciclişti danezi, după ce acesta a avut un 2013 excelent, an în care a câştigat Liège–Bastogne–Liège la tineret (pentru a doua oară consecutiv), Flèche du Sud şi o etapă din Tour de l’Avenir – primul danez din ultimii patru ani care a reuşit asta – la capătul unei evadări memorabile.

Deloc surprinzător, Michael a ales-o în cele din urmă pe Tinkoff-Saxo, singura echipă daneză din World Tour, alături de care şi-a propus să progreseze cât mai mult, astfel încât în viitor să devină un ciclist de clasice, dar şi de curse pe etape. Mai multe despre asta, în interviul următor, ultimul din 2013 pe Cafe Roubaix.

– Michael, cum a fost primul cantonament cu Tinkoff-Saxo?

Am mai participat în două cantonamente cu echipa, dar asta s-a întâmplat doar după ce am primit o invitaţie. Acum, situaţia a fost cu totul alta. M-am simţit ca făcând parte din echipă, iar ceilalţi ciclişti sunt mai sociabili şi au grijă de tine. A fost o experienţă extraordinară. Mi-a plăcut mult cantonamentul, atmosfera a fost foarte frumoasă şi aştept cu nerăbdare să fac parte din echipă.

– Ce te-a făcut să o alegi pe Tinkoff-Saxo, în condiţiile în care ai primit oferte de la mai multe grupări de World Tour?

Pentru mine, a fost o alegere uşoară, Bjarne Riis fiind factorul determinant. Am avut o discuţie cu Bjarne şi mi-am dat seama că are o idee clară despre viitorul meu. Sunt danez, aşa că Tinkoff-Saxo a fost mereu echipa mea favorită. Este un vis devenit realitate.

– Care va fi programul tău? Ştii în ce curse vei participa în prima parte a sezonului?

Voi începe devreme, cu Turul Down Under, unde îi voi lua locul lui Michael Rogers. Va fi foarte entuziasmant să iau startul într-o cursă atât de mare. Sper să mă ridic la nivelul aşteptărilor, deoarece apoi voi participa în Liège–Bastogne–Liège, ceea ce va fi incredibil pentru mine, pentru că iubesc această cursă.

– Cu ce speranţe şi aşteptări vei porni la drum în noul sezon?

Mă aştept să fie foarte greu. Nu mă aştept să concurez şi să obţin imediat rezultate uriaşe, însă abia aştept să încep şi să văd ce nivel este în cursele de World Tour. Sper să învăţ multe în primul meu an, îi voi urmări cu atenţie pe “veteranii” din echipă şi voi învăţa de la ei.

– Ai câştigat de două ori Liège–Bastogne–Liège la tineret, Flèche du Sud şi o etapă în Tour de l’Avenir. Care dintre aceste victorii este mai importantă pentru tine?

E o întrebare dificilă. Îmi plac toate succesele mele, în special cel din clasamentul general al Flèche du Sud, pentru că îmi doresc să fiu bun în viitor în cursele mai mici pe etape. Însă Liège–Bastogne–Liège 2013 este cea mai importantă. E o victorie mare, deoarece a venit acolo pentru al doilea an consecutiv, iar asta înseamnă constanţă, nu noroc. Este un sentiment aparte atunci când treci linia de sosire din Liège–Bastogne–Liège singur, deoarece te gândeşti că este o cursă prezentă şi la profesionişti şi conştientizezi că e o clasică mare, datorită numelui. Tocmai de aceea este un succes important pentru mine.

– Visezi să te impui în Liège–Bastogne–Liège şi la profesionişti, devenind astfel primul rutier care câştigă această clasică atât la tineret, cât şi la profesionişti? Sau ai alte obiective?

Evident, visez să câştig Liège–Bastogne–Liège în World Tour, este o cursă mare şi frumoasă, care merită mult respect. Trebuie să fii inteligent şi viclean pentru a o câştiga. Însă cel mai mult îmi doresc să devin un rutier complet, care se poate căţăra, descurca la contratimp şi care poate merge bine în cursele pe etape. Asta mă fascinează cu adevărat! Nu ştiu unde voi excela. Bjarne şi Steven de Jongh, antrenorul meu, vor afla asta. Însă mie îmi plac şi Marile Tururi, aşa că, într-o bună zi, cine ştie?

– Care sunt punctele tale forte?

Sunt încăpăţânat şi am un “motor” puternic. Nu îmi place să termin al doilea şi lupt mereu să fiu cel mai bun. Am o cadenţă foarte bună şi aleg întotdeauna un “pas mare”.

– Pe de altă parte, ce lucruri doreşti să mai îmbunătăţeşti?

Trebuie să fiu mai consecvent la antrenamente, şi în special, după acestea. Mă refer aici la ceea ce mănânc şi la cât timp dorm. Practic, trebuie să fiu mai profesionist.

Gianni Savio: “Avem ambiţii mari pentru 2014”

2013 a fost un sezon cu bune şi rele pentru Androni Giocattoli-Venezuela: echipa italiană a obţinut 13 victorii, dar nici una dintre acestea nu a venit în Giro, principalul său obiectiv. Pe de altă parte, Androni s-a asigurat că va primi o invitaţie pentru ediţia din 2014 a Turului Italiei, datorită rezultatelor pe care le-a avut în Campionatul Naţional de-a lungul anului. Pentru sezonul viitor, Androni a transferat nu mai puţin de opt ciclişti, şi în ciuda faptului că unii dintre aceştia sunt foarte tineri şi debutanţi la profesionişti, managerul Gianni Savio speră ca ei să îi aducă echipei Pro Continentale mai multe succese decât în stagiunea anterioară.

– Domnule Savio, care au fost cele mai bune momente ale anului pentru Androni?

Am avut multe pe parcursul sezonului, deoarece am onorat toate cursele în care am participat, începând din luna ianuarie, cu Turul San Luis, acolo unde am câştigat o etapă prin Mattia Gavazzi. Apoi, în aprilie, Alessandro Malaguti s-a impus în Route Adélie de Vitré, iar în Giro, chiar dacă nu am bifat o victorie, am stabilit un record: 1680 de kilometri adunaţi în evadări. După Turul Italiei, ne-am adjudecat Turul Venezuelei, datorită lui Carlos Ochoa, câştigând şi trei etape pe parcurs. În cele din urmă, în septembrie, Gianfranco Zilioli s-a impus în Gran Premio Industria & Commercio di Prato, aducându-ne un nou succes important.

– Aţi fost dezamăgit pentru că echipa nu a câştigat Campionatul Naţional?

Am terminat pe locul secund la finalul sezonului, dar asta numai pentru că am întâlnit un stratosferic, un extraordinar Diego Ulissi, care a câştigat trei dintre ultimele patru curse. Totuşi, suntem fericiţi, deoarece datorită acelui rezultat am obţinut o invitaţie pentru următoarea ediţie a Il Giro.

– Care dintre cicliştii lui Androni v-a surprins în 2013?

Trebuie să spun Gianfranco Zilioli. Este un rutier tânăr, foarte talentat, care a impresionat prin victoria din Gran Premio Industria & Commercio di Prato, unde nu trebuie să uităm că a participat ca stagiar.

– Haideţi să vorbim despre transferurile pentru sezonul viitor.

Am adus mulţi tineri ciclişti talentaţi, ceea ce mă mulţumeşte. Aceştia sunt Gianfranco Zilioli, Andrea Zordan, campionul Italiei la sub 23 de ani, şi venezueleanul Yonder Godoy, campion naţional la tineret, în cursa de contratimp. Oamenii l-au putut remarca la Campionatele Mondiale, acolo unde s-a aflat în evadare pentru mai mult de o sută de kilometri, în ciuda faptului că a fost cel mai tânăr rutier prezent la start, la doar 20 de ani. În ceea ce îi priveşte pe Zordan şi Zilioli, ei au o şansă importantă să participe în Turul Italiei sezonul următor, dar trebuie ca mai întâi să vedem nivelul la care se vor afla.

– Speraţi ca transferurile lui Johnny Hoogerland şi Kenny Van Hummel să vă aducă invitaţii pentru clasicele din Ardeni?

Am dorit să ne lărgim orizonturile şi filosofia şi să ne adaptăm la reforma din ciclismul internaţional, de aceea i-am transferat. După cum ştii, vor fi câteva schimbări, iar noi vrem să fim pregătiţi pentru cursele din nordul Europei. Avem încredere în Van Hummel pentru sprinturi, în timp ce Hoogerland aduce o imagine bună pentru echipă, este foarte agresiv şi combativ în curse. Androni şi Hoogerland au aceeaşi mentalitate şi sperăm să fim prezenţi în câteva dintre clasicele din Ardeni, mai ales că avem ambiţii mari pentru 2014.

– Sunteţi în continuare interesat să semnaţi cu Franco Pellizotti?

Îl vrem, însă asta nu înseamnă că va fi vorba despre un nou contract, ci despre o prelungire a precedentului. Lucrurile ar trebui să se clarifice săptămâna aceasta, dar îl vreau în echipa pentru sezonul următor.

– Dacă tot aţi adus vorba despre anul viitor, cine poate surprinde din echipa dumneavoastră?

În afară de Andrea Zordan şi Gianfranco Zilioli, trebuie să mai spun Diego Rosa. Poate fi unul dintre căpitanii lui Androni în Turul Italiei, nu doar un “locotenent”, aşa cum a fost cazul în 2013. Toţi aceşti ciclişti sunt combativi şi sunt sigur că vor străluci anul viitor.

– Care sunt şansele ca Androni să ajungă în World Tour în sezoanele următoare?

Mă aflu în negocieri cu guvernul venezuelean şi voi avea o întâlnire cu oficialii de acolo la începutul anului viitor. Artemio Leonett, preşedintele Federaţiei, este foarte interesat, la fel ca Alejandra Benitez, ministrul sportului. Sunt dornici să investească şi sper să avem o echipă de World Tour până în 2016, când este an olimpic. Lucrurile arată bine până acum: ştii că am dezvoltat un proiect pentru tinerii ciclişti venezueleni, un proiect datorită căruia i-am descoperit pe Yonder Godoy şi Carlos Gimenez, care are potenţialul de a deveni un candidat la câştigarea unui Mare Tur în viitor. Pentru moment, va face parte din echipa de tineret Maltinti, urmând ca în 2015 să ni se alăture. Vreau să descopăr în continuare tineri talentaţi, aşa că e important să avem o structură la nivelul World Tour.