Cafe Roubaix

Fredrik Ludvigsson: “Sper să fac parte din World Tour sezonul următor”

În vârstă de doar 20 de ani şi aflat în primul sezon alături de Giant-Shimano Development, Fredrik Ludvigsson a avut parte de o stagiune bună până acum, în ciuda unei accidentări la genunchi, obţinând rezultate notabile în Circuit des Ardennes, Turul Normandiei, Le Triptyque des Monts et Châteaux, Liège-Bastogne-Liège, dar şi la Campionatele Naţionale.

Acum, el este pregătit pentru un nou capitol din cariera sa, ce va începe peste două săptămâni, când va concura ca stagiar, pentru Giant-Shimano, în Cursa Arctică a Norvegiei. Mai mult despre sezonul său şi aşteptările pe care le are pentru următoarele competiţii puteţi afla din interviul următor, pe care Fredrik Ludviggson mi l-a acordat săptămâna trecută, când se antrena pentru Turul Alsaciei, prima sa cursă după o lună.

– Fredrik, cum ai început ciclismul?

Prima dată am făcut mountain bike, atunci când aveam nouă ani. Fratele meu (n.r. – Tobias Ludvigsson) practica acest sport, aşa că am dorit să îl încerc, am făcut asta, mi-a plăcut, şi atunci a început totul. În acea perioadă, practicam şi hochei pe gheaţă, astfel că iarna eram la hochei pe gheaţă, iar vara pe bicicletă. Am continuat astfel mult timp, iar la 16 ani m-am oprit din a juca hochei pe gheaţă, pentru a mă concentra pe ciclism.

– Cum au fost primii ani?

Au fost buni, aveam talent şi am câştigat câteva curse. A fost frumos, chiar dacă nivelul ciclismului în Suedia nu este foarte ridicat. Nu e un sport atât de popular şi nu sunt mulţi rutieri, însă cicliştii de acolo sunt puternici şi este dificil să câştigi curse.

– Anul trecut ai concurat pentru Team People4you–Unaas Cycling, iar acum eşti alături de Giant-Shimano Development. Ce comparaţii poţi face între cele două echipe?

Nu sunt diferenţe prea mari, ambele grupări mi-au permis să particip în curse bune. Anul trecut, toată lumea vorbea aceeaşi limbă, în timp ce acum aud tot felul de limbi. Evident, Giant-Shimano Development este mult mai profesionistă, având un echipament mai bun, însă diferenţele nu sunt atât de mari. Alături de Giant-Shimano, mi-am îmbunătăţit abilităţile lingvistice şi am devenit mai inteligent decât anul trecut. Din păcate, accidentările avute în acest an m-au împiedicat să progresez, iar rezultatele din actualul sezon nu se pot compara cu cele din precedentul.

– În ultimele două stagiuni, ai avut câteva rezultate impresionante. Care este cel mai important pentru tine?

Trebuie să aleg contratimpul individual şi victoria la general din Boucle de l’Artois. Nu e cea mai mare competiţie din lume, dar întotdeauna este frumos să câştigi o cursă.

– Eşti un contratimpist bun, dar nu te descurci rău nici pe căţărări. Te gândeşti să te transformi într-un ciclist de curse pe etape?

Da, iar pe lângă asta, am o recuperare bună şi mă simt din ce în ce mai bine de la o zi la alta. Pe viitor, dacă îmi voi îmbunătăţi contratimpul şi abilităţile de căţărător, mi-ar plăcea să mă descurc bine în curse ca Paris-Nisa, Tirreno-Adriatico, dar şi în Marile Tururi.

– Te-ai aşteptat să fii selectat ca stagiar pentru Giant-Shimano de la 1 august?

Nu, chiar nu m-am aşteptat la asta, după un an marcat de accidentări şi probleme la genunchi. Însă poate că au remarcat că am potenţial, deoarece am mers destul de bine în câteva curse dificile pe etape, chiar dacă am avut probleme la genunchi, iar acum vor să mă testeze la cel mai ridicat nivel, ceea ce mă face fericit. Faptul că voi fi stagiar este ceva foarte important pentru mine, un vis devenit realitate, să pot concura la cel mai înalt nivel, alături de cei mai buni ciclişti din lume e o nebunie curată şi voi da totul pentru a mă descurca bine şi pentru a ajunge în World Tour sezonul următor.

– Ştiu că vei participa în Cursa Arctică a Norvegiei şi în Turul Marii Britanii. Ce aşteptări ai pentru aceste curse?

Vreau să obţin clasări bune la general în ambele, dar nu ştiu dacă va fi posibil în Norvegia, deoarece vreme de patru săptămâni nu m-am antrenat aproape deloc pe bicicletă, din cauza numeroaselor probleme de sănătate pe care le-am avut în ceea ce s-a dovedit a fi o lungă primă jumătate de sezon, cu multe curse. În plus, după Campionatele Naţionale ale Suediei, am luat o pauză mai lungă, iar apoi am făcut ceva mountain bike, am alergat şi am mers la sală vreme de o săptămână, după care am fost bolnav timp de şapte zile şi am pierdut patru săptămâni de antrenament. Însă vom deplasa echipe puternice în cele două curse şi îmi doresc să fac o treabă bună pentru Giant-Shimano. Pe lângă aceste competiţii, sper ca în această a doua jumătate a sezonului să mă descurc bine şi la Campionatele Mondiale.

O conversaţie cu Davide Formolo

S-a apucat de ciclism la vârsta de şase ani, iar 15 ani mai târziu a devenit profesionist în World Tour, alături de Cannondale, şi s-a facut deja remarcat prin evoluţiile avute. Davide Formolo, căci despre el e vorba, este considerat de mulţi ca reprezentând viitorul ciclismului italian în Marile Tururi, şi pe bună dreptate, deoarece rezultatele sale de până acum au fost impresionante: clasări în top 10 în Turul Turciei şi Turul Elveţiei, dar şi un loc secund la Campionatele Naţionale, acolo unde a fost învins de actualul lider al Turului Franţei, Vincenzo Nibali. Înainte de a începe a doua jumătate a sezonului, Davide şi-a făcut timp pentru următorul interviu.

– Davide, cum a fost perioada petrecută la sub 23 de ani?

Au fost vremuri frumoase, mai ales atunci când eram împreună cu echipa şi nu aveam curse. Mereu găseam motive de distracţie şi bună-dispoziţie. În ceea ce priveşte rezultatele, pot spune că cel mai important a fost locul şase din Tour de l’Avenir. Îmi pare rău că nu am terminat mai sus, dar partea plină a paharului e că m-am simţit bine pe căţărări.

– La profesionişti, primul tău rezultat notabil a venit în Turul Turciei (n.r. – locul şapte). Te-ai aşteptat să termini atât de sus?

Sincer, nu. Antrenorii echipei mi-au spus că eram la un nivel bun, că aveam calităţi ce mă recomandau la o clasare importantă, aşa că am participat fără să ştiu cum mă voi descurca, dar cu speranţa că voi avea un rezultat bun, ceea ce s-a şi întâmplat.

– Două luni mai târziu, ai participat în Turul Elveţiei.

În timpul Turului Elveţiei am avut multe emoţii, era prima mea cursă de World Tour, era cu totul altceva. Mă declar mulţumit de rezultatul final, pentru mine a fost foarte frumos să termin pe locul şapte.

– Cum au fost Campionatele Naţionale?

Toată echipa mi-a spus că pot să obţin un rezultat bun, că mă pot descurca foarte bine, dar eu chiar nu ştiam la ce să mă aştept. Aşa că am decis să am încredere în echipă şi să dau tot ce am mai bun. La final am fost puţin supărat, pentru că la Campionatele Naţionale diferenţa e mare între a fi primul sau al doilea clasat. Chiar mi-a părut rău, deoarece a fost vorba de doar câţiva metri. Până la urmă, m-am liniştit şi mi-am spus că e bine şi aşa, chiar foarte bine.

– Care este programul tău pentru a doua jumătate a sezonului?

Voi merge în Turul Poloniei, Turul Colorado, Turul Albertei, Marele Premiu de la Quebec şi Marele Premiu de la Montreal. Momentan, nu am vorbit cu echipa despre obiectivele mele, dar îmi doresc să dau totul.

– Vei participa la Campionatele Mondiale?

Nu ştiu. Nu cunosc bine traseul şi nici nu am idee dacă Davide Cassani este dispus să ducă acolo un neo-profesionist.

Yvon Sanquer: “Vrem o victorie de etapă”

Una dintre cele mai vechi echipe din Franţa, Cofidis are un obiectiv clar pentru Marea Buclă: să obţină o victorie de etapă, însă asta se anunţă o misiune dificilă, deoarece mai multe grupări au acelaşi obiectiv, dar şi din cauza faptului că ultimul succes al echipei aici a venit în 2008. Nicolas Edet, Egoitz Garcia, Cyril Lemoine, Luis Angel Mate, Rudy Molard, Daniel Navarro, Adrien Petit, Julien Simon şi Rein Taaramäe sunt cei nouă rutieri care au pornit la drum, iar managerul Yvon Sanquer este încrezător că ei o pot ajuta pe Cofidis să aibă o evoluţie solidă pe parcursul următoarelor trei săptămâni.

– Domnule Sanquer, cine va fi liderul Cofidis pentru Turul Franţei?

Anul acesta, situaţia e diferită, iar obiectivul nostru este să câştigăm o etapă. Nu ne gândim la o clasare bună la general, chiar dacă Dani Navarro a fost al nouălea sezonul trecut. Anul acesta, Turul Franţei are pavate şi multe etape cu capcane, aşa că suntem conştienţi că e foarte greu să plasăm un rutier între primii zece. Tocmai de aceea, preferăm să ne concentrăm pe victoria de etapă. Dani Navarro este în formă bună, mintea lui e setată pe Turul Franţei şi vrea să fie cel care va câştiga acea etapă. Oricum, noi vom lua cursa zi după zi.

– Care sunt aşteptările dumneavoastră de la Rein Taaramäe?

Sperăm că este pregătit să facă lucruri frumoase, la fel ca în trecut, acum că nu mai are probleme de sănătate. A revenit la un nivel bun chiar înainte de Turul Turciei şi suntem încrezători că poate fi unul dintre protagonişti în munţi. Ştiu că îşi doreşte să câştige o etapă, iar dacă va reuşi, va fi foarte important pentru moralul său. În timpul Criteriului Dauphiné a fost implicat într-o căzătură şi a fost dificil pentru el, însă în ultimele etape s-a simţit mai bine, a atacat şi a arătat că şi-a regăsit picioarele. Acela a fost un semn bun pentru Turul Franţei.

– Ce îmi puteţi spune despre Julien Simon?

El ne oferă multe posibilităţi, deoarece este un puncheur şi poate obţine rezultate bune în etapele de munte mediu. Amintiţi-vă că a fost aproape să câştige o etapă anul trecut, la Lyon, dar a fost prins cu doar un kilometru înainte de sosire. Am fost impresionat de forma sa la Campionatele Naţionale şi tocmai de aceea consider că ne poate ajuta să câştigăm o etapă.

– În echipă se află şi un debutant, Adrien Petit.

Ne bazăm pe Adrien pentru prima jumătate a Turului Franţei, a mers bine anul trecut în Vuelta, a progresat mult şi suntem curioşi să îl vedem în etapa cu pavate, deoarece a fost puternic în Paris-Roubaix (n.r. – locul 28). Sperăm să se implice şi la sprinturile de pe plat, dar îl vom încuraja şi să atace şi să meargă în evadări.

– Ce părere aveţi despre traseul Turului Franţei?

Prima etapă dificilă va fi cea de-a doua, care nu va fi uşor de gestionat. Apoi va fi important să scăpăm fără probleme de etapa a cincea, acolo unde mulţi rutieri vor întâmpina greutăţi şi vor pierde timp. Zilele petrecute în Vosgi vor fi foarte dificile, chiar mai dure decât marile etape montane. Cred că putem avea parte de o surpriză acolo, cu precădere în ultima etapă. În Vosgi avem multe căţărări, nu există plat, drumurile sunt înguste şi trebuie să ne căţărăm în permanenţă. Etapa de la Risoul şi cele din Pirinei vor fi, de asemenea, grele, dar mă aştept că rundele din Vosgi să fie cele mai dificile de anul acesta.

Ralph Denk: “Echipa este construită în jurul lui König”

NetApp-Endura este una dintre cele patru echipe Pro Continentale invitate în Turul Franţei, iar gruparea manageriată de Ralph Denk vrea să le arate organizatorilor că nu s-au înşelat atunci când i-au acordat acea invitaţie. Toţi cei nouă rutieri prezenţi la start se află la debutul în Turul Franţei, dar cu toţii sunt determinaţi să dea totul şi să îl ajute pe Leopold König, liderul lui NetApp-Endura, să obţină o victorie şi o clasare bună la general. Mai multe despre asta puteţi afla de la Ralph Denk, cu care am realizat următorul interviu, pentru care trebuie să îi mulţumesc doamnei Sandra Schmitz, ofiţerul de presă al echipei.

– Domnule Denk, a fost dificil să construiţi echipa pentru Turul Franţei?

Da, evident că a fost greu, deoarece a trebuit să luăm câteva decizii deloc populare, în speranţa că rutierii care vor rămâne acasă nu vor considera asta ca fiind ceva personal şi vor înţelege că am hotărat ce e mai bine pentru echipă şi doar din punct de vedere sportiv.

– Mulţi au fost surprinşi că Sam Bennett nu face parte din echipă, mai ales că a obţinut trei victorii în acest sezon.

Am luat două aspecte în considerare atunci când am decis să nu includem Turul Franţei în programul lui Sam. Primul: liderul nostru pentru claamentul general, Leopold König, a arătat o formă foarte bună recent. Asta ne-a dat încrederea necesară pentru a construi echipa din Turul Franţei în jurul lui şi pentru a ne concentra pe clasamentul general. În al doilea rând, am considerat că participarea la ediţia din acest an ar veni prea devreme pentru Sam. În ciuda faptului că e destul de matur pentru vârsta sa, este în continuare tânăr. Concurează de doar şase luni la profesionişti. Evident, sunt mai mult decât mulţumit cu faptul că face parte din structura noastră, însă în cadrul managementul echipei avem o responsabilitate faţă de rutierii noştri, care nu ne permite să luăm decizii oportuniste pe termen scurt. Abordarea noastră faţă de Sam este mai mult orientată pe termen lung. Vrem să îl pregătim cu atenţie şi pas cu pas. În comparaţie cu sezonul anterior, Sam deja a avut un program foarte aglomerat şi s-a achitat de treabă. Am hotărât ca după Campionatele Naţionale să îi oferim o pauză, astfel încât să se pregătească pentru a avea un nivel bun în a doua jumătate a sezonului. Începând cu Ride London Classic în luna august, credem cu tărie că Sam va adăuga mai multe victorii la palmaresul său şi al echipei.

– Ce părere aveţi despre traseul Turul Franţei?

Cred că este un traseu foarte echilibrat, pe placul fiecărui tip de rutier. Cu siguranţă, din punct de vedere topografic, nu e cel mai dur Tur din istorie, însă asta nu înseamnă că va fi uşor, deoarece rutierii sunt cei care fac cursa. Una dintre cele mai importante etape va fi a cincea, pe pavate, acolo unde nu poţi câştiga Turul, dar îl poţi pierde. Oricine a mers în Paris-Roubaix ştie că nororcul contează mult, iar noi sperăm să avem parte de noroc pe piatra cubică.

– Cum este forma lui Leopold König după problemele de sănătate pe care le-a avut în acest sezon?

Până acum, cred că s-a recuperat complet. A mers bine în Turul Bavariei (n.r. – locul patru) şi în Criteriul Dauphiné (n.r. – locul 11), toţi ne aşteptăm să fie în formă bună, de aceea am construit echipa în jurul lui. Nu putem compara Turul Franţei cu Vuelta, dar dacă va avea o formă similară cu cea de acolo în a doua şi a treia săptămână, atunci va putea repeta rezultatul din Turul Spaniei.

– Ce aşteptări aveţi de la ceilalţi rutieri?

Cred că suntem capabili să găsim un anumit echilibru în echipă, astfel încât să îi oferim fiecărui ciclist şansa de a face ceva special şi de a-şi arăta potenţialul. Oricum, principalul nostru obiectiv va fi să câştigăm o etapă.

Tony Gallopin: “Obiectivul este să câştig o etapă”

44 de rutieri francezi vor concura în cea de-a 101-a ediţie a Turului Frantei, iar printre aceştia se va afla şi Tony Gallopin, învingătorul din San Sebastian, care va participa în Marea Buclă pentru al patrulea an la rând, de această dată alături de noua sa echipă, Lotto-Belisol. După o primă jumătate de sezon comme ci, comme ça, ciclistul în vârstă de 26 de ani este pregătit pentru cea mai importantă cursă din calendar, una în care speră să iasă în evidenţă şi să obţină acea victorie de etapă la care visează de când şi-a început cariera.

– Tony, sezonul acesta ai schimbat echipele. Cum este atmosfera în cadrul grupării Lotto-Belisol?

A fost foarte uşor să mă adaptez aici, deoarece Lotto-Belisol are aceeaşi mentalitate ca fosta mea echipă. Se concentrează pe aspecte similare şi mă înţeleg bine cu toţi rutierii de aici.

– Cum a fost sezonul tău de până acum?

A fost un an bun, dar nu unul perfect. Am obţinut câteva rezultate solide, însă nu pe cele la care am sperat. Primul meu obiectiv a fost Paris-Nisa, acolo unde am terminat în top zece. Apoi am venit pe şase în E3 Harelbeke şi pe locul trei în Brabantse Pijl, dar am avut ghinion în Turul Flandrei, unde am fost implicat în două căzături. În clasicele din Ardeni am muncit pentru echipă, însă nu am fost suficient de puternic, tocmai de aceea am spus că sezonul nu a fost perfect.

– Eşti mulţumit de cum au decurs lucrurile în ultimele două curse, Criteriul Dauphiné şi Campionatele Naţionale?

În Criteriul Dauphiné am avut picioare cu adevărat puternice, dar mi-au lipsit rezultatele. Totuşi, nu am luat asta ca pe un semn rău, deoarece a fost prima mea cursă după şase săptămâni în afara competiţiilor. Am tras pentru Jurgen Van Den Broeck şi am fost fericit că a avut o clasare atât de bună la general. La Naţionale, traseul nu mi s-a potrivit, însă am terminat pe locul zece şi m-am simţit bine.

– Cum stau lucrurile înainte de startul Turul Franţei?

E totul în regulă, dar niciodată nu poţi să ştii ce se va întâmpla şi cum te vei simţi. Am făcut totul pentru a fi în cea mai bună formă şi vreau să văd cum va decurge primul week-end. Sunt aici pentru a-l ajuta pe André Greipel pe plat, dar şi pe Jurgen Van Den Broeck pe munte. Apoi, în unele etape, cum ar fi cea de duminică, voi avea mai multă libertate şi voi încerca să obţin victoria. Obiectivul meu este să câştig o etapă anul acesta.

– Ai inspectat o parte dintre etape?

Evident, am parcurs traseul unor etape şi am remarcat că a doua şi a treia săptămână sunt cele mai dificile. Dar, în acelaşi timp, oferă multe oportunităţi de a merge în evadare. Câteva dintre acele etape mi se potrivesc.

– Te aştepţi la un Tur al Franţei mai dificil decât precedentele în care ai concurat?

Nu, nu cred că va fi cazul. Mai mult sau mai puţin, Turul Franţei este greu în fiecare an. E adevărat că avem pavate şi multe finişuri la altitudine, dar nimic nu se schimbă din punctul meu de vedere. Poate pentru rutierii de general va fi mai dificil, însă eu mă aştept la un Tur al Franţei obişnuit, în care voi da totul pentru a mă impune într-o etapă.

Alain Gallopin, despre echipa lui Trek şi obiectivele pentru Turul Franţei

Matthew Busche, Fabian Cancellara, Markel Irizar, Gregory Rast, Andy Schleck, Frank Schleck, Danny van Poppel, Jens Voigt şi Haimar Zubeldia sunt cei nouă rutieri pe care Trek Factory Racing îi va alinia la startul ediţiei cu numărul 101 a Turului Franţei, care va pleca din Marea Britanie, pe 5 iulie. Cu câteva zile înainte de cursă, am avut ocazia să discut cu Alin Gallopin, directorul sportiv al lui Trek, acesta având amabilitatea să îmi spună mai multe despre cum a fost aleasă echipa şi obiectivele pentru Le Tour.

– Domnule Gallopin, a fost dificil să alcătuiţi echipa pentru Turul Franţei?

Întotdeauna este greu, deoarece trebuie să îi anunţi pe rutieri că vor rămâne acasă. Avem 28 de ciclişti în lot, iar jumătate dintre ei ştiau de la începutul anului că nu vor merge în Tur. Cu trei luni înainte, am ales 15 nume, apoi au rămas 13, iar după Turul Elveţiei, cu două săptămâni înainte de Marea Buclă, am decis cine vor fi cei nouă care vor face parte din echipă. A fost dificil să facem selecţia, pentru că Frank Schleck s-a accidentat în Turul Elveţiei, Haimar Zubeldia poate termina între primii zece, dar nu poate câştiga, în vreme ce Andy Schleck nu ştim de ce e capabil. E aici pentru a-l ajuta pe fratele său, iar pe măsură ce cursa va înainte, vom vedea de ce este în stare. Întotdeauna am spus că orice e posibil cu Andy. Avem şi un sprinter, însă nu şi o echipă care să îi fie 100% dedicată. În fine, Jens Voigt, care a spus anul trecut că nu mai vine în Turul Franţei, a fost şi el luat în echipă. A avut un start mai dificil de sezon, dar lucrurile au mers din ce în ce mai bine apoi, iar acum se află în Tur.

– Poate Andy Schleck să se obişnuiască cu faptul că va fi un domestique, după ce vreme de mai mulţi ani a luptat pentru tricoul galben?

Nu aş spune că Andy este un domestique. Evident, nu e un favorit la câştigarea Turului Franţei, deoarece nu a mai obţinut rezultate de trei ani, însă nu este un domestique. El se află aici pentru a-i ajuta pe Haimar şi Frank în munţi, dar poate deveni liderul echipei, în funcţie de cum se va simţi în timpul Turului. Nu vrem să punem presiune pe el, însă ar putea face ceva în a doua jumătate a cursei, dintr-o evadare, în etapele montane. Obiectivul nostru este să obţinem un top zece. Haimar a fost al şaselea în urmă cu doi ani, iar Frank a demonstrat în trecut că poate termina între primii cinci. Acum, în ciuda accidentării, poate să se claseze în top zece. Vom vedea de ce e capabil Andy, dar, aşa cum am spus, orice este posibil când vine vorba despre el.

– Ce ar însemna pentru Andy Schleck un Tur al Franţei bun?

Sunt două opţiuni: fie să aibă o clasare importantă la general, fie să câştige o etapă montană, ceea ce cred că este posibil. Sunt multe oportunităţi în ultima săptămână, iar dacă nu va reprezenta o ameninţare pentru general, atunci va putea merge în evadare pentru a încerca să câştige o etapă. Asta l-ar ajuta mult.

– Danny van Poppel se întoarce în cursă la un an după ce a purtat tricoul alb. Ce aşteptări aveţi de la el?

În 2013, a fost al treilea în prima etapă. Danny este un talent uriaş, dar a avut probleme la începutul anului, deoarece a mers în Turul Down Under, iar apoi a fost dificil pentru el să ajungă la cel mai bun nivel, din cauza diferenţei de fus orar, dar şi pentru că acea cursă a fost grea. Nu a concurat mult, însă în ultimele luni a fost în Turul Californiei, Turul Luxemburgului şi Turul Elveţiei, aşa că am decis să îl luăm în echipă. Are experienţa ediţiei de anul trecut şi sperăm să obţină clasări în top zece, poate chiar top cinci. Evident, nu are un “trenuleţ” la dispoziţie, dar Fabian Cancellara şi Gregory Rast îl pot ajuta. În plus, niciodată nu poţi să ştii ce se va întâmpla la un sprint.

– Nu vă este teamă că acest Tur l-ar putea epuiza, având în vedere vârsta sa?

Nu, nu cred că asta se va întâmpla. Anul trecut a fost tânăr, acum e mai puternic. Vom vedea în timpul Turului ce se va întâmpla cu el, dacă va dori să se oprească sau să continue. Sprinterii au probleme în a încheia un Mare Tur din cauza căţărărilor, dar Danny nu se caţără rău, e un ciclist complet şi vom lua lucrurile zi după zi. De asemenea, este un rutier bun pe pavate, acolo unde îl va ajuta pe Fabian.

– Aşadar, acea etapă va fi unul dintre principalele obiective ale echipei.

Atunci când îl ai pe Fabian Cancellara şi nu te concentrezi pe câştigarea unei etape cu piatră cubică, nu eşti un bun manager. Cancellara şi Boonen sunt cei mai valoroşi ciclişti din lume pe pavate, însă Boonen nu se va afla în cursă. Asta înseamnă că Fabian este marele favorit la victorie.

– V-am întrebat, deoarece Cancellara a trebuit să îl protejeze pe ciclistul de general al echipei ultima dată când au fost pavate în Turul Franţei, în urmă cu patru ani, şi nu a putut lupta pentru victorie.

Acum este mult mai important pentru noi să câştigăm etapa. În 2010, Fabian a tras pentru Andy Schleck, care terminase pe locul secund cu un an înainte, şi la acea vreme era unul dintre favoriţi la câştigarea tricoului galben. De această dată, Danny şi Fabian vor avea libertate în etapa cu pavate, deoarece avem suficienţi rutieri care pot rămâne cu Haimar şi Frank pentru a-i proteja.

– Ce părere aveţi despre etapele a doua şi a cincea, îşi pot pune amprenta asupra clasamentului general?

Etapa secundă va fi importantă pentru cei interesaţi să ia tricoul galben, deoarece sprinterii vor avea probleme acolo. Nu cred că se poate întâmpla ceva la nivelul oamenilor de general. Lucrurile stau cu totul altfel în etapa a cincea, când unul sau mai mulţi favoriţi pot pierde Turul Franţei. Dacă Froome sau Contador pierd două sau trei minute acolo, campania lor pentru câştigarea tricoului galben s-a terminat.

– Şi care credeţi că vor fi cele mai dificile etape montane?

Alpii nu sunt prea grei anul acesta, Pirineii sunt mai dificili, însă Vosgii sunt cei mai periculoşi. Echipele au nevoie de multă energie pentru a controla cursa, iar dacă asta nu se întâmplă şi o evadare masivă va reuşi, atunci lucrurile vor deveni foarte complicate pentru restul cursei. Uneori este mai uşor să controlezi o etapă montană de pe finalul cursei, decât una din Vosgi.

Alex Kirsch: “Mă concentrez pe L’Avenir şi Mondiale”

În vârstă de doar 22 de ani şi aflat alături de echipa Leopard Development din 2012, Alex Kirsch se dovedeşte a fi unul dintre cei mai buni all-rounderi ai categoriei sub 23 de ani, cu rezultate bune în clasice, contratimpuri, sprinturi şi chiar în unele curse pe etape, ca Turul Normandiei şi Le Triptyque des Monts et Châteaux, două curse foarte prestigioase. Sezonul acesta, a adunat deja 11 clasări în top zece, cel mai bun rezultat fiind locul trei ocupat pe teren propriu, în prologul Turului Luxemburgului.

Dar cum a ajuns să practice ciclismul? Care sunt obiectivele sale pentru acest sezon şi ce planuri are pentru viitor? Puteţi afla mai multe despre toate acestea în următorul interviu, primul pe care Alex Kirsch l-a acordat vreodată.

– Alex, cum ai început ciclismul?

Tatăl meu a fost întotdeauna un fan al ciclismului, călătorind pentru a urmări Turul Franţei. Într-o zi, Turul Luxemburgului a trecut prin oraşul meu, am văzut plutonul şi chiar am intrat în posesia unui bidon. Apoi, i-am spus tatălui meu că vreau să mă apuc de ciclism.

– Ce amintiri ai din primii ani?

Primele sezoane nu au fost foarte serioase. În echipa de amatori pentru care am concurat am învăţat multe despre spiritul de echipă, iar cei de acolo au pus accentul şi pe abilităţile tehnice. În Luxemburg, nimeni nu pune presiune pe tine, spre deosebire de celelalte ţări, unde trebuie să lupţi de devreme pentru a ajunge în echipa naţională. Am trecut prin toate aceste experienţe fără stres şi m-am simţit foarte bine în acei ani.

– Cât de importante au fost pentru progresul tău sezoanele petrecute alături de Leopard Development?

Proiectul Leopard a fost un pas important în evoluţia mea. În 2012 mi-am spus că trebuie să mă concentrez pe ciclism şi să văd cât de departe pot ajunge. Poate nu eram încă pregătit din punct de vedere fizic, pentru că am suferit mult în prima parte a sezonului, dar am trecut peste asta şi am progresat constant din acel moment. O echipă Continentală este ceea ce îţi trebuie pentru a evolua, deoarece pasul de la amatori la World Tour este prea mare.

– Care sunt atuurile tale?

Cred că punctele mele forte sunt seriozitatea şi faptul că muncesc din greu. Am avut multe probleme de sănătate şi accidentări la genunchi în primii ani, însă am continuat să merg mai departe şi să încerc să îmi ating visul, chiar dacă rezultatele nu au venit atât de devreme. Muncesc mult la punctele slabe pentru a preveni accidentările şi pentru a fi cel mai bun sportiv posibil.

– Ce simţi că mai trebuie să îmbunătăţeşti?

Sunt încă tânăr şi îmi dau seama că pot îmbunătăţi fiecare aspect. Din punct de vedere fizic, cred că mai pot face paşi în sezoanele viitoare. Am crescut deja mult la nivel mental, deoarece mă pot descurca mai bine sub presiune, dar încă trebuie să devin mai încrezător. Spre exemplu, mă simt ciudat atunci când oamenii mă consideră unul dintre favoriţi într-o cursă.

– Sezonul acesta ai avut rezultate bune în cursele de o zi şi în cele pe etape, dar nu ai obţinut o victorie. Ce crezi că ţi-a lipsit?

Este adevărat că în acest an sunt foarte constant, m-am clasat de patru ori pe podium şi de mai multe ori în top zece. Cred că diferenţa dintre a câştiga şi a termina pe doi sau pe trei e dată de experienţă. Nu am fost obişnuit să lupt pentru victorie, aşa că mai comit unele greşeli, cum ar fi să atac de prea multe ori sau la momentul inoportun. Însă cu cât te afli mai des în situaţia de a te impune, cu atât capeţi mai multă experienţă pentru a lua decizia bună sau pentru a-ţi asuma riscuri la momentul potrivit. Evident, ai nevoie şi de aceea bucăţică de noroc, cum e cazul mereu în sport. Însă, aşa cum spunem de obicei, “norocul vine atunci când pregătirea întâlneşte oportunitatea”.

– Există o anumită presiune la nivel mental pentru a obţine acel prim succes?

Nu, chiar deloc. Până acum am fost surprins de sezonul avut, iar locul al treilea din prologul Turului Luxemburgului sau din contratimpul individual al unei curse faimoase, precum Le Triptyque des Monts et Châteaux, au fost ca o victorie personală. Este adevărat că m-am aflat aproape de multe ori, iar obiectivul meu pentru a doua jumătate a sezonului este să încerc să obţin acel succes, dar asta nu va fi o obsesie.

– Care este cel mai important rezultat din cariera ta de până acum?

Fără îndoială, locul al treilea din prologul Turului Luxemburgului. Îmi amintesc cum mergeam să urmăresc cursa atunci când eram mic şi îmi era greu să îmi imaginez că voi concura acolo într-o bună zi, cu atât mai mult să mă gândesc că pot fi atât de aproape de un succes. Este o cursă 2.HC şi am devansat multe nume mari din echipe World Tour şi Pro Continentale. Asta mă face mândru şi mă motivează pentru viitor.

– Ce program ai pentru restul stagiunii?

Voi merge în Oberösterreich Rundfahrt şi apoi la Campionatele Naţionale. Sper să îmi pot păstra nivelul ridicat pentru aceste curse, înainte de a mă odihni. După aceea, mă voi concentra pe Tour de l’Avenir, care începe cu un prolog, şi pe Campionatele Mondiale. Mă voi pregăti pentru aceste curse în Turul Cehiei şi în Turul Alsaciei.

– Şi ce obiective ţi-ai fixat?

Principalele mele ţinte sunt Tour de l’Avenir şi Campionatele Mondiale. Îmi doresc mult să mă descurc bine acolo. Până atunci, sunt alte curse frumoase şi vreau să profit de fiecare oportunitate pe care o voi avea.

– Te-ai gândit dacă vei deveni profesionist anul viitor?

Acest lucru a fost întotdeauna un obiectiv pentru mine, iar lucrurile încep să devină tot mai serioase. Nu vreau să îmi consum prea multă energie gândindu-mă la asta. Sunt încă foarte tânăr, încerc să obţin cât mai multe rezultate şi să dau tot ce am mai bun în fiecare cursă. Sper ca toate acestea să îmi aducă un contract de profesionist la finalul sezonului.

Joe Dombrowski: “Planul este să iau startul în Vuelta”

Când am vorbit cu Joe Dombrowski, se afla în Alpii Francezi, la Isola 2000, acolo unde se pregătea pentru Turul Elveţiei, care debutează astăzi. Un rutier cu un potenţial uriaş pentru cursele pe etape, tânărul american a scăpat de problemele la genunchi care i-au dat bătăi de cap în primele luni ale sezonului şi este încrezător că sezonul său poate deveni din ce în ce mai bun. Apoi, dacă va fi ferit de accidentări şi va atinge un nivel ridicat în august, Joe Dombrowski va lua startul în Vuelta, unde nu este deloc exclus să fie printre protagonişti şi să confirme astfel de ce mulţi l-au considerat un viitor câştigător de Mari Tururi încă din 2012, când s-a impus în Girobio.

– Joe, cum ai descrie sezonul avut până acum?

Am avut un start mai lent, deoarece în primăvară m-am confruntat cu acea accidentare la genunchi, aşa că prima mea cursă adevărată a fost Turul Californiei. M-am descurcat bine şi lucrurile au decurs ok, după care m-am întors în Europa şi am luat startul în Turul Bavariei, însă, din păcate, am căzut în etapa secundă şi am fost nevoit să merg la spital pentru nişte copci. Nu am prea multe zile de cursă, dar mă pregătesc pentru Turul Elveţiei şi îmi găsesc ritmul, chiar dacă startul de sezon a fost mai dificil.

– Care sunt diferenţele dintre primul şi al doilea tău sezon ca profesionist?

Cea mai mare diferenţă este reprezentată de nivelul de familiaritate. Anul trecut am ajuns la o echipă nouă, m-am mutat într-o altă ţară, iar asta a adus multe schimbări, în timp ce anul acesta aveam apartamentul deja pregătit la Nisa şi m-am simţit mai mult ca acasă. Cunosc zona şi ştiu la ce să mă aştept, spre deosebire de primul sezon, când participam în World Tour într-o echipă nouă, într-un mediu nou; a fost un pas uriaş în ceea ce priveşte cicliştii împotriva cărora am concurat. De asemenea, pentru noi, americanii, a fost vorba şi despre o schimbare importantă a stilului de viaţă.

– Ce îmbunătăţiri ai făcut în acest sezon?

Au fost îmbunătăţiri realizate atât pe bicicletă, cât şi în afara curselor, cum ar fi schimbarea majoră a stilului de viaţă, adusă de faptul că m-am instalat în Nisa. Pe bicicletă, din cauza accidentării pe care am suferit-o în primăvară, nu am putut să mă pregătesc aşa cum am vrut, dar în iarnă am tras din greu în sala de forţă, astfel încât să devin mai puternic şi să mă pot recupera mai bine.

– Cât de important a fost Turul Californiei pentru încrederea ta?

Cred că a fost foarte important, deoarece nu am avut săptămâni de antrenamente ca la carte înainte de cursă, care era un obiectiv important pentru echipă şi sponsorul nostru, 21st Century Fox, deoarece, pe lângă Turul Franţei, doreau să câştige şi această cursă. Eu am vrut să mă descurc bine şi să îl susţin pe Bradley Wiggins în etapele montane, iar acesta a fost un pas important după startul slab de sezon avut şi mi-a dat încrederea de care aveam nevoie pentru următoarele curse.

– Te afli sub o anumită presiune pentru a obţine primul succes la profesionişti?

Da, este ceva presiune, dar nu din partea echipei, deoarece avem ciclişti mari care pot obţine victorii, ci presiune pe tine însuşi pentru a obţine rezultate, în condiţiile în care toţi cei care ajung la acest nivel sunt motivaţi, competitivi şi îşi doresc să se descurce bine. Odată ce ai ajuns în World Tour, să fii ciclist devine mai mult o meserie, nu mai e la fel ca la amatori, acolo unde concuram doar pentru noi. Aş vrea să obţin câteva rezultate anul acesta, poate nu în cursele mari, unde i-am putea avea pe Froome sau Wiggins, dar în competiţiile de mai mică anvergură, ce le oferă oportunităţi tinerilor. Mă refer aici la curse ca Turul Austriei, Tour de L’Ain sau Vuelta a Burgos.

– Cu ce obiective vei lua startul în Turul Elveţiei?

Mergem cu Wiggins acolo şi el va fi liderul nostru pentru clasamentul general. Managementul în continuare încească să îşi dea seama pe cine va trimite în Turul Franţei, iar câţiva dintre rutierii prezenţi în Turul Elveţiei vor căuta să prindă echipa pentru Le Tour. În ceea ce mă priveşte, sper să îl ajut pe Bradley în munţi, să fiu prezent în frunte. Astfel, te poţi face remarcat în momentele-cheie ale cursei.

– Ai discutat cu echipa despre un posibil start în Vuelta?

Da, am vorbit la începutul sezonului, şi planul este să particip în Turul Spaniei. Mi-ar plăcea mult să concurez în acea cursă, mai ales că am avut un start mai lent de sezon. Cred că asta va conta, deoarece Vuelta apare pe finalul stagiunii şi uneori e mai bine să ajungi proaspăt la startul acestor curse.

– Şi cu ce gânduri vei merge acolo?

Totul va depinde de cine va fi liderul nostru. Dacă în echipă vor fi doar ciclişti tineri, atunci poate voi avea ocazia să lupt pentru clasamentul general fără presiune şi să mă aflu în faţă în momentele importante. În cazul în care vom avea un rutier important care va fi liderul pentru general, atunci nu aş avea probleme în a-l susţine pe munţi şi a încerca să obţin o victorie de etapă. Dacă aş reuşi asta, ar fi extraordinar. Să particip în Turul Spaniei ar fi important şi pentru a câştiga experienţă, deoarece înveţi şi progresezi mult în prima ta cursă de trei săptămâni.

Cine este Greg Daniel?

Greg Daniel şi-a anunţat prezenţa pe scena mare a ciclismului odată cu etapa a patra din Turul Californiei, pe care a terminat-o pe locul secund, după o evadare ce a păcălit plutonul. Aflat în al doilea sezon la tineret, ciclistul originar din Colorado concurează pentru Bissell Development, echipă care în ultimele sezoane a trimis mulţi rutieri în World Tour. Daniel, în vârstă de 19 de ani, speră să facă şi el acest pas în viitor, însă până atunci se concentrează asupra curselor din 2014 şi speră să se facă în continuare remarcat. Cum momentan nu are nimic în calendar, am profitat de ocazie pentru a vorbi cu tânărul rutier american despre primii săi ani în ciclism, sezonul avut până acum şi viitoarele obiective.

– Greg, ai început în triatlon, dar la vârsta de 13 ani te-ai reorientat spre ciclism. De ce ai făcut asta?

M-am apucat de ciclism pentru a călca pe urmele unchiului meu, cu speranţa că voi participa la Triatlonul Kuna, însă a apărut o problemă: nu puteam să înot. Îmi plăcea să alerg şi să merg pe bicicletă, dar atunci când trebuia să înot, mă scufundam ca un bolovan. Aşa că am decis să rămân la ciclism. Am participat în prima mea cursă fără să ştiu la ce să mă aştept, m-am impus şi nu m-am putut opri din a câştiga, obţinând trei victorii la rând.

– Cum au fost primii tăi ani?

Mi-au plăcut mult! Mi-am petrecut primele două sezoane alături de o echipă locală, care se concentra pe a le oferi o şansă copiiilor defavorizaţi din oraş, astfel încât să îi scoată din cartierele dure în care trăiau. A fost frumos să concurez pentru o echipă, şi în acelaşi timp, să îi dau ceva înapoi oraşului, ajutând acele familii să scape din cartierele cu probleme în care locuiau. Apoi, la vârsta de 6 ani, Federaţia de Ciclism din Statele Unite m-a invitat în Europa pentru prima mea cursă acolo. Am fost în culmea fericirii! Ştiam că toate cursele mari se desfăşoară în Europa, iar Federaţia noastră mi-a oferit şansa să trăiesc pe viu aceste curse la o vârstă fragedă. Fără ajutorul celor de acolo, nu aş fi ajuns unde mă aflu astăzi.

– Ai avut rezultate bune atât pe şosea, cât şi la contratimp. Ai idee ce drum vrei să urmezi?

Cred că este prea devreme pentru a mă pronunţa. Mai am la dispoziţie câţiva ani în care pot progresa şi vreau să păstrez cât mai multe opţiuni. Mă concentrez pe a deveni cât mai bun, după care voi lăsa restul disciplinelor să se dezvolte de la sine. Aş vrea să mă transform într-un rutier de clasament general, însă trebuie să recunosc că nimic nu se compară cu a merge într-o evadare, deoarece aceasta face cursa mult mai interesantă.

– Cum ai ajuns să concurezi pentru Bissell?

Ştiam că Axel Merckx derulează un program extraordinar şi că a trimis în World Tour mai mulţi ciclişti decât orice altă grupare, aşa că asta era echipa de ales. Din punctul meu de vedere, nu există o echipă mai bună în care poţi creşte. Axel este o persoană extraordinară şi ştie de ce ai nevoie pentru a deveni rutier profesionist, deoarece el a fost unul. Experienţa şi sfaturile sale sunt de nepreţuit. Am învăţat enorm în ultimul sezon şi jumătate, de când sunt aici, şi deja pot să observ o diferenţă în felul cum concurez. El e motivul pentru care programul are atât de mult succes.

– După câteva rezultate promiţătoare ca junior, ai câştigat anul trecut o cursă în Europa, mai exact, o etapă din Arden Challenge.

Acea zi a fost cu adevărat surprinzătoare pentru mine. Tocmai revenisem după o operaţie de apendicită şi nu mă aşteptam la vreun rezultat în acea cursă. Totuşi, m-am simţit foarte bine atunci şi mi-am spus că merită să încerc ceva. Nu avea sens să renunţ la această oportunitate, deoarece apoi nu aveai de unde să afli ce s-ar fi putut întâmpla. Cu greu mi-a venit să cred că m-am impus în acea zi. Să câştig în solitar a fost incredibil, însă nu aş fi putut face asta fără ajutorul cicliştilor şi staff-ului american. M-au susţinut în permanenţă şi nu voi lua niciodată ajutorul pe care vor continua să mi-l dea ca pe ceva ce merit în mod automat.

– I-ai surprins pe mulţi cu locul secund din etapa a patra a Turului Californiei. Ce a însemnat acel rezultat pentru tine?

A însemnat enorm, pur şi simplu nu mi-a venit să cred. Era vorba despre o cursă în care doar visasem să particip, aşa că să obţin un loc doi a fost ceva fantastic. Sincer să fiu, nu mă aşteptam ca evadarea să reuşească şi am avut nevoie de timp pentru a realiza ce s-a întâmplat. Evident, a fost un moment dulce-amar, deoarece am fost atât de aproape de victorie, însă, până la urmă, am fost mulţumit de locul secund. Acel rezultat m-a motivat mai mult să obţin succesul la care visez.

– Ştiu că îţi place Paris-Roubaix, iar anul acesta ai avut ocazia să participi acolo. Cum a fost întreaga experienţă?

Trebuie să recunosc, am fost puţin tensionat la start. Nu mai concurasem până atunci pe pavate, cu excepţia Turului Flandrei, acolo unde am abandonat din cauza unor probleme de sănătate. Am vrut să dau totul, aşa că m-am asigurat că voi merge în evadare, pentru a-i ajuta pe liderii echipei mai târziu. Din păcate, două probleme mecanice la rând m-au obligat să părăsesc acel grup de frunte. Aşa sunt cursele, iar Paris-Roubaix este o cursă în care nu îţi poţi permite să ai ghinion. Cursa a fost distractivă şi a reprezentat o excelentă oportunitate de a câştiga experienţă.

– Ai de gând să te întorci acolo şi ca profesionist?

Da, sper să se întâmple asta. E Paris-Roubaix şi are o istorie minunată. M-am simţit foarte bine acolo şi ce am învăţat în acele patru ore şi jumătate este de nepreţuit.

– Care sunt diferenţele între cursele din Europa şi cele din Statele Unite?

O mare diferenţă e reprezentată de lăţimea drumurilor. În Statele Unite, şoselele sunt foarte largi, astfel încât nu este deloc dificil să te poziţionezi. În Europa, drumurile sunt mult mai înguste şi trebuie să fii mult mai agresiv pentru a sta în faţă. Din fericire, cum drumurile sunt înguste, nu eşti înghiţit de ceilalţi, aşa că dacă te afli în frunte, rămâi acolo. Când eşti în Statele Unite, plutonul te poate înghiţi cu uşurinţă, iar dacă nu eşti atent, te poţi trezi dintr-o dată în coada grupului. De asemenea, totul diferă de la cursă la cursă. Am observat că există o foarte bună organizare în cursele mari, cum e Turul Californiei, în timp ce în multe dintre cursele de tineret, în care echipele nu vin acolo cu mulţi ciclişti, lucrurile sunt mult mai agitate. Cred că e important să concurezi atât în Europa, cât şi în Statele Unite, deoarece îţi oferă lecţii vitale în materie de curse, şi motivul pentru care am putut să mă bucur de cursele de pe ambele continente a fost susţinerea oferită de Federaţia de Ciclism din Statele Unite, care îi trimite pe tinerii americani acolo tocmai pentru asta, ca să dezvolte ciclismul din ţara noastră.

– Ştiu că vor urma Campionatele Naţionale pentru tine. Cu ce obiective te vei prezenta acolo?

Mi-ar plăcea să câştig contratimpul individual. Contratimpul este un adevărat test de rezistenţă şi forţă, aşa că întotdeauna mi-a plăcut mult. Cursa pe şosea e tot timpul dificil de citit, pentru că mereu este nebunie acolo, dar cred că Bissell are o şansă bună să îşi păstreze ambele titluri naţionale.

– Care este programul tău pentru a doua jumătate a sezonului?

Încă nu sunt sigur, va depinde mult de invitaţiile pe care le va primi Bissell. Mi-ar plăcea să merg în Cascade Classic, Turul Utah, Turul Colorado şi Campionatele Mondiale, dar totul va depinde de forma arătată de rutieri la momentul respectiv şi de Bissell, dacă va fi invitată în Colorado. Turul Colorado e cursa mea de casă, iar dacă voi participa acolo, voi fi foarte motivat să obţin un rezultat bun. Nu mă întâlnesc des cu oportunitatea de a concura în statul din care provin sau în ţara mea natală.

– Cu ce aşteptări vei aborda aceste curse?

E dificil de spus. Bissell va avea câţiva ciclişti puternici pentru clasamentul general, însă mi-ar plăcea să încerc să obţin o victorie de etapă. Avem rutieri buni în echipă, aşa că voi încerca şi să îi ajut să se claseze bine la general, dar nu numai pe ei, ci şi pe sprinteri, în etapele de plat. De asemenea, îmi doresc să particip la contratimpul individual de la Mondiale şi să văd dacă pot obţine un rezultat important acolo. Cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale propune un traseu ce mi se potriveşte, însă echipa Statelor Unite are mulţi ciclişti puternici anul acesta, iar dacă vreunul dintre ei are o şansă importantă la victorie sau la podium, mă voi pune cu plăcere în slujba echipei.

Sam Bennett: “Ar fi fantastic să particip în Turul Franţei”

În sezonul său de debut, marele Sean Kelly a obţinut patru victorii. Mai mult de trei decenii mai târziu, compatriotul lui, Sam Bennett, care a concurat pentru An Post între 2011 şi 2013, a avut un start excelent ca neo-profesionist, fiind responsabil pentru cele trei succese ale lui NetApp-Endura: Clasica Almeria, Rund um Köln şi etapa a cincea din Turul Bavariei. Rezultatele sale i-au adus un loc pe lista lărgită a lui NetApp-Endura pentru Turul Franţei, acolo unde irlandezul în vârstă de 23 de ani şi-ar putea face debutul într-un Mare Tur. Dacă se va întâmpla sau nu, vom afla în următoarele săptămâni. Cert este că Sam Bennett e mulţumit de cum au decurs lucrurile până acum în 2014 şi este nerăbdător să obţină noi victorii şi să confirme talentul său uriaş.

– Sam, te-ai aşteptat să ai un start atât de bun în acest sezon?

Nu chiar. Mi-am dorit să continui de unde am rămas la finalul anului trecut şi să rămân constant în rezultate, deoarece chiar nu ştiam la ce să mă aştept în primul sezon ca profesionist. Sunt foarte fericit de cum m-am descurcat până acum, este fantastic că deja am obţinut trei victorii. Dacă mi-ar fi spus cineva la începutul anului că voi reuşi asta, aş fi fost mai mult decât fericit. Acum am aceste succese, dar vreau să obţin alte rezultate bune.

– Care a fost cea mai importantă victorie?

Pentru încrederea mea, trebuie să spun Rund um Köln, deoarece a fost prima cursă a mea în Germania anul acesta, şi cum fac parte dintr-o echipă germană, aşteptările sunt întotdeauna mari. Să rezist sub presiune şi să obţin acel succes după ce am sprintat târziu a fost extraordinar pentru încrederea mea. De asemenea, fapul că m-am impus din nou a arătat că prima mea victorie nu a fost o întâmplare şi că pot câştiga astfel de curse. Nivelul meu de încredere a fost ridicat după victoria din Köln şi m-a ajutat pentru următoarele curse.

– Cum a fost trecerea de la o echipă Continentală la una Pro Continentală?

Nu atât de dificilă, deoarece alături de An Post mi-am dat seama că dacă pot câştiga unele curse, sunt pregătit să mă impun în altele. A fost ciudat pentru mine să merg la o echipă nouă, după trei ani la An Post. De asemenea, a fost dificil până să îmi dau seama cum funcţionează echipa, cum să mă acomodez, dar toată lumea s-a purtat frumos cu mine şi m-a susţinut în permanenţă. Atunci când totul este atât de bine organizat, munca ta devine mult mai uşoară.

– A existat vreun moment mai dificil peste care a trebuit să treci de când ai devenit profesionist?

Cred că prima mea cursă – Turul Qatarului – a fost cea mai grea, deoarece ne aşteptam să avem un sprint masiv în etapa inaugurală, dar acesta nu s-a materializat, chiar dacă echipa a fost pregătită să mă susţină. Să vii la o echipa Pro Continentală şi să o conduci în curse aduce multă presiune şi a fost greu să mă descurc cu asta. A fost foarte frustrant ce s-a întâmplat în acea primă etapă din Qatar, însă am trecut peste asta, colegii mei fac întotdeauna o treabă fantastică, mă susţin în proporţie de 110% şi m-am obişnuit deja cu lucrurile.

– Ce mai trebuie să îmbunătăţeşti?

Rezistenţa, care este foarte importantă pentru a trece mai uşor peste căţărări şi pentru a obţine rezultate bune în cursele pe etape, acolo unde trebuie să fii mai puternic de la o zi la alta. Cu ajutorul acesteia, poţi ajunge mai proaspăt la linia de sosire. Cu cât sunt mai proaspăt la finiş, cu atât sunt mai rapid. Aşadar, acesta e capitolul la care mai trebuie să lucrez.

– Cum e “trenuleţul” tău după prima jumătate a sezonului?

La începutul anului a fost o noutate pentru mine să am un “trenuleţ”, după câteva sezoane în care m-am descurcat pe cont propriu la sprinturi. Am îmbunătăţit câte ceva în fiecare cursă şi ne-am adaptat la fiecare situaţie cu care ne-am confruntat. Am avut o comunicare excelentă, totul a mers foarte bine în ultimele curse, iar piesele încep să se aşeze cap la cap.

– Ai putea participa în Turul Franţei în primul tău sezon ca profesionist. Ce ar însemna asta pentru tine?

Să merg în Turul Franţei ar fi fantastic. Nu cunosc planurile echipei, dar mi-ar plăcea mult să ajung acolo, ar fi extraordinar pentru experienţa mea şi pentru progresul meu ulterior, mai ales că aş alege etapele în care m-aş implica, şi nu m-aş lupta în fiecare zi. Nu pun prea multă presiune pe mine şi nu mă pot aştepta la nimic, având în vedere că sunt neo-profesionist, iar în echipă sunt atât de mulţi rutieri buni. În cazul în care se va întâmpla, va fi foarte bine, dacă nu, îmi voi ţine bărbia sus şi mă voi pregăti pentru următoarea cursă, indiferent care va fi aceasta. Mulţi ciclişti profesionişti îşi doresc să concureze în Turul Franţei, dar nu reuşesc, aşa că ar fi extraordinar dacă aş participa în această cursă.

– Eşti un rutier foarte versatil: bun la sprinturi, pe căţărări şi pe pavate. Ce curse ţi-ar plăcea să câştigi?

Cred că sunt două categorii: curse pe care visez să le câştig şi curse pe care le pot câştiga. Mi-ar plăcea să mă impun în sprinturile masive din Marile Tururi, ar fi ceva fantastic. Cred că fiecare rutier visează să devină campion mondial, iar acesta ar fi un alt vis devenit realitate. Alte obiective ar fi să câştig Turul Flandrei, Paris Roubaix sau un sprint pe Champs-Élysées. Dacă voi continua să fiu constant, atunci voi fi mulţumit. E amuzant, deoarece atunci când ai puţin succes, întotdeauna îţi doreşti mai mult. Până la urmă, e ceva normal şi arată că ai ce îţi trebuie pentru a progresa