Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Cine este Greg Daniel?

Greg Daniel

Greg Daniel şi-a anunţat prezenţa pe scena mare a ciclismului odată cu etapa a patra din Turul Californiei, pe care a terminat-o pe locul secund, după o evadare ce a păcălit plutonul. Aflat în al doilea sezon la tineret, ciclistul originar din Colorado concurează pentru Bissell Development, echipă care în ultimele sezoane a trimis mulţi rutieri în World Tour. Daniel, în vârstă de 19 de ani, speră să facă şi el acest pas în viitor, însă până atunci se concentrează asupra curselor din 2014 şi speră să se facă în continuare remarcat. Cum momentan nu are nimic în calendar, am profitat de ocazie pentru a vorbi cu tânărul rutier american despre primii săi ani în ciclism, sezonul avut până acum şi viitoarele obiective.

– Greg, ai început în triatlon, dar la vârsta de 13 ani te-ai reorientat spre ciclism. De ce ai făcut asta?

M-am apucat de ciclism pentru a călca pe urmele unchiului meu, cu speranţa că voi participa la Triatlonul Kuna, însă a apărut o problemă: nu puteam să înot. Îmi plăcea să alerg şi să merg pe bicicletă, dar atunci când trebuia să înot, mă scufundam ca un bolovan. Aşa că am decis să rămân la ciclism. Am participat în prima mea cursă fără să ştiu la ce să mă aştept, m-am impus şi nu m-am putut opri din a câştiga, obţinând trei victorii la rând.

– Cum au fost primii tăi ani?

Mi-au plăcut mult! Mi-am petrecut primele două sezoane alături de o echipă locală, care se concentra pe a le oferi o şansă copiiilor defavorizaţi din oraş, astfel încât să îi scoată din cartierele dure în care trăiau. A fost frumos să concurez pentru o echipă, şi în acelaşi timp, să îi dau ceva înapoi oraşului, ajutând acele familii să scape din cartierele cu probleme în care locuiau. Apoi, la vârsta de 6 ani, Federaţia de Ciclism din Statele Unite m-a invitat în Europa pentru prima mea cursă acolo. Am fost în culmea fericirii! Ştiam că toate cursele mari se desfăşoară în Europa, iar Federaţia noastră mi-a oferit şansa să trăiesc pe viu aceste curse la o vârstă fragedă. Fără ajutorul celor de acolo, nu aş fi ajuns unde mă aflu astăzi.

– Ai avut rezultate bune atât pe şosea, cât şi la contratimp. Ai idee ce drum vrei să urmezi?

Cred că este prea devreme pentru a mă pronunţa. Mai am la dispoziţie câţiva ani în care pot progresa şi vreau să păstrez cât mai multe opţiuni. Mă concentrez pe a deveni cât mai bun, după care voi lăsa restul disciplinelor să se dezvolte de la sine. Aş vrea să mă transform într-un rutier de clasament general, însă trebuie să recunosc că nimic nu se compară cu a merge într-o evadare, deoarece aceasta face cursa mult mai interesantă.

– Cum ai ajuns să concurezi pentru Bissell?

Ştiam că Axel Merckx derulează un program extraordinar şi că a trimis în World Tour mai mulţi ciclişti decât orice altă grupare, aşa că asta era echipa de ales. Din punctul meu de vedere, nu există o echipă mai bună în care poţi creşte. Axel este o persoană extraordinară şi ştie de ce ai nevoie pentru a deveni rutier profesionist, deoarece el a fost unul. Experienţa şi sfaturile sale sunt de nepreţuit. Am învăţat enorm în ultimul sezon şi jumătate, de când sunt aici, şi deja pot să observ o diferenţă în felul cum concurez. El e motivul pentru care programul are atât de mult succes.

– După câteva rezultate promiţătoare ca junior, ai câştigat anul trecut o cursă în Europa, mai exact, o etapă din Arden Challenge.

Acea zi a fost cu adevărat surprinzătoare pentru mine. Tocmai revenisem după o operaţie de apendicită şi nu mă aşteptam la vreun rezultat în acea cursă. Totuşi, m-am simţit foarte bine atunci şi mi-am spus că merită să încerc ceva. Nu avea sens să renunţ la această oportunitate, deoarece apoi nu aveai de unde să afli ce s-ar fi putut întâmpla. Cu greu mi-a venit să cred că m-am impus în acea zi. Să câştig în solitar a fost incredibil, însă nu aş fi putut face asta fără ajutorul cicliştilor şi staff-ului american. M-au susţinut în permanenţă şi nu voi lua niciodată ajutorul pe care vor continua să mi-l dea ca pe ceva ce merit în mod automat.

– I-ai surprins pe mulţi cu locul secund din etapa a patra a Turului Californiei. Ce a însemnat acel rezultat pentru tine?

A însemnat enorm, pur şi simplu nu mi-a venit să cred. Era vorba despre o cursă în care doar visasem să particip, aşa că să obţin un loc doi a fost ceva fantastic. Sincer să fiu, nu mă aşteptam ca evadarea să reuşească şi am avut nevoie de timp pentru a realiza ce s-a întâmplat. Evident, a fost un moment dulce-amar, deoarece am fost atât de aproape de victorie, însă, până la urmă, am fost mulţumit de locul secund. Acel rezultat m-a motivat mai mult să obţin succesul la care visez.

– Ştiu că îţi place Paris-Roubaix, iar anul acesta ai avut ocazia să participi acolo. Cum a fost întreaga experienţă?

Trebuie să recunosc, am fost puţin tensionat la start. Nu mai concurasem până atunci pe pavate, cu excepţia Turului Flandrei, acolo unde am abandonat din cauza unor probleme de sănătate. Am vrut să dau totul, aşa că m-am asigurat că voi merge în evadare, pentru a-i ajuta pe liderii echipei mai târziu. Din păcate, două probleme mecanice la rând m-au obligat să părăsesc acel grup de frunte. Aşa sunt cursele, iar Paris-Roubaix este o cursă în care nu îţi poţi permite să ai ghinion. Cursa a fost distractivă şi a reprezentat o excelentă oportunitate de a câştiga experienţă.

– Ai de gând să te întorci acolo şi ca profesionist?

Da, sper să se întâmple asta. E Paris-Roubaix şi are o istorie minunată. M-am simţit foarte bine acolo şi ce am învăţat în acele patru ore şi jumătate este de nepreţuit.

– Care sunt diferenţele între cursele din Europa şi cele din Statele Unite?

O mare diferenţă e reprezentată de lăţimea drumurilor. În Statele Unite, şoselele sunt foarte largi, astfel încât nu este deloc dificil să te poziţionezi. În Europa, drumurile sunt mult mai înguste şi trebuie să fii mult mai agresiv pentru a sta în faţă. Din fericire, cum drumurile sunt înguste, nu eşti înghiţit de ceilalţi, aşa că dacă te afli în frunte, rămâi acolo. Când eşti în Statele Unite, plutonul te poate înghiţi cu uşurinţă, iar dacă nu eşti atent, te poţi trezi dintr-o dată în coada grupului. De asemenea, totul diferă de la cursă la cursă. Am observat că există o foarte bună organizare în cursele mari, cum e Turul Californiei, în timp ce în multe dintre cursele de tineret, în care echipele nu vin acolo cu mulţi ciclişti, lucrurile sunt mult mai agitate. Cred că e important să concurezi atât în Europa, cât şi în Statele Unite, deoarece îţi oferă lecţii vitale în materie de curse, şi motivul pentru care am putut să mă bucur de cursele de pe ambele continente a fost susţinerea oferită de Federaţia de Ciclism din Statele Unite, care îi trimite pe tinerii americani acolo tocmai pentru asta, ca să dezvolte ciclismul din ţara noastră.

– Ştiu că vor urma Campionatele Naţionale pentru tine. Cu ce obiective te vei prezenta acolo?

Mi-ar plăcea să câştig contratimpul individual. Contratimpul este un adevărat test de rezistenţă şi forţă, aşa că întotdeauna mi-a plăcut mult. Cursa pe şosea e tot timpul dificil de citit, pentru că mereu este nebunie acolo, dar cred că Bissell are o şansă bună să îşi păstreze ambele titluri naţionale.

– Care este programul tău pentru a doua jumătate a sezonului?

Încă nu sunt sigur, va depinde mult de invitaţiile pe care le va primi Bissell. Mi-ar plăcea să merg în Cascade Classic, Turul Utah, Turul Colorado şi Campionatele Mondiale, dar totul va depinde de forma arătată de rutieri la momentul respectiv şi de Bissell, dacă va fi invitată în Colorado. Turul Colorado e cursa mea de casă, iar dacă voi participa acolo, voi fi foarte motivat să obţin un rezultat bun. Nu mă întâlnesc des cu oportunitatea de a concura în statul din care provin sau în ţara mea natală.

– Cu ce aşteptări vei aborda aceste curse?

E dificil de spus. Bissell va avea câţiva ciclişti puternici pentru clasamentul general, însă mi-ar plăcea să încerc să obţin o victorie de etapă. Avem rutieri buni în echipă, aşa că voi încerca şi să îi ajut să se claseze bine la general, dar nu numai pe ei, ci şi pe sprinteri, în etapele de plat. De asemenea, îmi doresc să particip la contratimpul individual de la Mondiale şi să văd dacă pot obţine un rezultat important acolo. Cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale propune un traseu ce mi se potriveşte, însă echipa Statelor Unite are mulţi ciclişti puternici anul acesta, iar dacă vreunul dintre ei are o şansă importantă la victorie sau la podium, mă voi pune cu plăcere în slujba echipei.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: