Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Giro 2014”

Il Giro 2014 – etapa a XVll-a

Il Giro 2014 Vittorio Veneto

Deşi foarte obosiţi după chinul îndurat marţi, sprinterii sunt aşteptaţi să se mobilizeze pentru această etapă şi să îşi pună echipele la treabă, pentru a anihila evadarea ce se va forma, astfel încât să nu mai rateze încă o ocazie, aşa cum a fost cazul la Rivarolo Canavese, săptămâna trecută. Traseul nu poate fi numit plat, mai ales în a doua jumătate, acolo unde vor apărea câteva denivelări şi trei căţărări de categoria a patra. Ultima dintre acestea – Ca’ del Poggio – are pantă maximă 16% şi vine cu 20 de kilometri înainte de sosire. Chiar dacă de acolo mai e destul până la final, unii rutieri (Luca Paolini, Moreno Moser, Johnny Hoogerland, Oscar Gatto, Fabio Felline, Lars Ytting Bak, Nathan Haas) vor fi inspiraţi de dificultatea dealului să încerce câteva atacuri, şi nu ar fi deloc exclus să reuşească, mai ales dacă sprinterii vor pierde serios contactul cu plutonul.

În cazul în care plutonul nu va fi cuprins de haos acolo, iar unele formaţii vor putea controla ostilităţile, se va ajunge la sprint, în Vittorio Veneto, unde ultimii 450 de metri sunt în linie dreaptă, iar cicliştii nu vor mai avea parte de emoţiile din zilele precedente. Nacer Bouhanni va fi principalul candidat la victorie, ciclistul echipei FDJ având ocazia să devină doar al doilea francez cu patru succese la o singură ediţie a Il Giro. Aşa cum a fost cazul şi în celelalte etape de plat, Giacomo Nizzolo va fi marele său adversar, italianul fiind dornic să bifeze, în cele din urmă, o victorie într-un Mare Tur. Un succes în etapa de miercuri îl va ajuta pe Nizzolo să relanseze lupta în clasamentul pe puncte şi să menţină suspansul pentru tricoul roşu până la Trieste. În afară de cei doi, ceilalţi “suspecţi de serviciu” vor fi Elia Viviani, Luka Mezgec, Roberto Ferrari, Ben Swift şi Enrico Battaglin, învingătorul de pe Oropa, care e avantajat de final.

Va fi pentru prima dată în ultimii 26 de ani când o etapă din Turul Italiei se va încheia în Vittorio Veneto, oraş ce a apărut pentru prima dată pe harta Il Giro în perioada interbelică. În 1988, în chiar ultima zi a cursei, au avut loc două semi-etape, una în linie, care i-a revenit elveţianului Urs Freuler, şi un contratimp individual, ce a fost câştigat de Lech Piasecki, polonezul aflat la singura victorie a carierei în Il Giro.

Quintana a omorât Turul Italiei

În 1989, Omar Hernandez şi Martin Farfan au purtat tricoul de lider în Vuelta, aceea fiind prima ocazie în care clasamentul general al unui Mare Tur a fost condus de doi rutieri columbieni. A fost nevoie să treacă un sfert de secol până ca această situaţie să se repete, iar decorul ales a fost cel oferit de Turul Italiei, acolo unde Rigoberto Uran a devenit primul sud-american purtător al tricoului roz, asta înainte ca Nairo Quintana să preia tunica distinctivă, la capătul unei evoluţii incredibile, prin care a confirmat că este cel mai bun căţărător din lume.

Lăsând la o parte controversele create în timpul etapei dintre Passo di Legno şi Val Martello, performanţa lui Quintana a fost una cum Giro nu a mai văzut de multă vreme. Deşi nevoit să se descurce singur în ultimii 16 kilometri, rutierul echipei Movistar nu a avut nicio problemă în a îmblânzi dificilele pante de pe final, ba chiar şi-a mărit constant avansul în faţa celorlalţi oameni de clasament general şi a pus stăpânire pe cursă, cu doar cinci zile înainte de finalul acesteia. Învingător la prima sosire din istorie pe Val Martello, ciclistul în vârstă de 24 de ani e acum favorit să devină primul columbian din istorie triumfător în Corsa Rosa.

Este adevărat, această ediţie a Turului Italiei a fost plină de răsturnări de situaţie, însă Nairo Quintana pare singura certitudine, iar forma sa a devenit din ce în ce mai bună odată cu intrarea în ultima săptămână, la fel ca în Turul Franţei din 2013. Deşi adversarii nu au renunţat la gândul de a-l ataca, pare greu de crezut că vreunul dintre aceştia îi poate pune probleme, distanţându-l pe ascensiunile rămase. Din contră, cu Rifugio Panarotta, Cima Grappa şi Monte Zoncolan la orizont, sud-americanul are toate şansele să îşi mărească avansul şi să transforme triumful său într-o dominare categorică, aşa cum puţini rutieri străini au mai facut-o în istoria Il Giro.

Reacţii după etapa a XVl-a din Il Giro

Ziua de marţi a stârnit controverse cum de ani de zile nu au mai existat într-un Mare Tur, totul pornind de la confuzia creată de organizatorii Turului Italiei, care au avut grijă să tragă cursa înapoi cu câţiva ani buni. Conform mai multor directori sportivi şi rutieri, Radio Corsa a anunţat înainte de finalul lui Passo dello Stelvio – a doua ascensiune a zilei – că se va neutraliza coborârea, ceea ce i-a determinat pe mulţi ciclişti să se oprească în vârf şi să se îmbrace mai bine. Totuşi, neutralizarea nu a fost pusă în practică – lucru de care au profitat unii oameni – Mauro Vegni susţinând că mesajul transmis a fost doar pentru a-i anunţa pe rutieri cu privire la anumite viraje.

În poza de mai jos – făcută de Jered Gruber – se poate vedea cum o motocicletă cu steag roşu ghidează grupul “Quintana”, aceeaşi motocicletă despre care s-a spus că va rula pentru a neutraliza coborârea. În cazul în care s-a aflat acolo pentru a le arăta cicliştilor zonele cu risc ridicat, tot apare întrebarea de ce s-a atacat, în condiţiile în care acelaşi Vegni a mai declarat că datoria concurenţilor era să îşi păstreze poziţia şi să nu forţeze.

Moto Giro

La cele de mai sus se adaugă şi mesajul postat pe contul de Twitter al competiţiei şi şters după câteva minute. Este adevărat, Twitter nu e un canal oficial în timpul cursei, dar graba cu care a fost eliminată acea postare nu are cum să nu ridice multe semne de întrebare cu privire la deciziile organizatorilor. Şi pentru ca haosul să fie complet, atenţie la ultimele trei declaraţii. Prima îi aparţine lui Mauro Vegni, directorul cursei, iar cea de-a treia lui Charles Wegelius, directorul sportiv al lui Garmin-Sharp. Încă o dată, la fel ca în cazul mesajelor transmise prin canalele de informare, credibilitatea Turului Italiei are de suferit serios. Între cele două declaraţii este şi cea dată de Marco Velo, care conducea motocicleta aflată în faţa lui Nairo Quintana.

Mesaj Twitter

Aşadar, ce au avut de spus cei implicaţi, într-o formă sau alta, în etapa dintre Ponte di Legno şi Val Martello?

Roberto Amadio:“Ni s-a spus că motocicletele îi vor escorta pe rutieri în timpul coborârii, care va fi neutralizată.”

Fabio Aru: “Da, am auzit că va fi neutralizată coborârea.”

Luca Guercilena:“Cu patru kilometri înainte de finalul lui Stelvio, Radio Corsa ne-a transmis, în engleză, italiană şi franceză, că s-a neutralizat coborârea.”

Wilco Kelderman:“În vârful lui Stelvio mi-am făcut timp pentru a-mi pune o pelerină, deoarece juriul anunţase că va fi neutralizată coborârea. Când am revenit în grupul principal, Quintana, Rolland şi Hesjedal nu mai erau acolo. Nu a fost normal ce s-a întâmplat, pentru că eu nu m-aş fi oprit dacă nu aş fi auzit ştirea cu neutralizarea.”

Patrick Lefevere: “Rigoberto Uran a pierdut tricoul roz din cauza confuziei organizatorilor. Nu l-am fi lăsat niciodată pe Quintana să se desprindă, dacă nu ar fi fost vorba despre o neutralizare. Ma gândesc să apelez la un avocat, dar înainte de asta, vreau să discut cu echipa.”

Bart Leysen: “Organizatorii le-au spus directorilor sportivi că va fi neutralizată coborârea, însă acum susţin că au transmis acel mesaj doar pentru a ne avertiza cu privire la porţiunea respectivă.”

Rafal Majka:“Ne-am oprit în vârf, deoarece ni s-a transmis prin radio că etapa se va neutraliza pe coborâre, din cauza zăpezii. Ne-am îmbrăcat bine, însă Quintana, Rolland şi Hesjedal s-au desprins şi au luat două minute şi jumătate.”

Przmeyslaw Niemiec: “În timpul etapei, un oficial ne-a spus că s-a neutralizat coborârea şi că nu putem depăşi motocicletele. S-a dovedit a fi neadevărat.”

Domenico Pozzovivo: “Nu am auzit nimic despre asta. Eu am dat totul pe coborâre.”

Nairo Quintana:“Am auzit că vor semnaliza virajele periculoase, dar nimic despre o neutralizare. Chiar nu înţeleg polemica. Oricum, nu contează, diferenţa cea mai mare s-a făcut pe ultima căţărare.”

Bjarne Riis: “S-a spus tare şi clar prin intermediul comunicaţiilor radio că se va neutraliza cursa. Toată lumea a auzit asta.”

Gianni Savio: “Nu a fost nicio confuzie. Ni s-a transmis că o motocicletă va indica virajele periculoase, dar nu s-a pus problema unei neutralizări în nicio clipă.”

Mauro Vegni: “Niciun director sportiv nu a contactat vreun oficial al Turului Italiei sau al UCI pentru a cere lămuriri.”

Marco Velo: “Mă aflam pe motocicletă, aveam ridicat steagul roşu, iar Quintana mi-a făcut semn de mai multe ori să accelerez. Cum nu m-am conformat, m-a depăşit.”

Charles Wegelius: “L-am întrebat pe unul dintre comisarii aflaţi pe motocicletă ce se întâmplă şi mi-a spus că nu are idee.”

Il Giro 2014 – etapa a XVl-a

T19_Martello_alt

Ultima săptămână a Turului Italiei începe în forţă, cu o “tappone” care numără trei căţărări repertoriate şi aproape 4400 de metri diferenţă pozitivă de nivel. Va fi o zi extrem de dură, care are toate şansele să zguduie din temelii clasamentul general, evident, dacă şi vremea va fi de acord cu asta. Pentru marţi, se anunţă ploaie şi temperaturi relativ ridicate, însă organizatorilor le este teamă ca aceste condiţii să nu se schimbe dramatic, transformându-se în ninsoare, care poate duce la formarea unui strat de gheaţă foarte periculos pentru siguranţa cicliştilor. Dacă asta se va întâmpla, Mauro Vegni va schimba traseul, Passo del Tonale şi Passo Castrin urmând să îşi facă apariţia, aşa cum ar fi trebuit să fie cazul în 2013, când etapa a fost anulată, în cele din urmă, din cauza condiţiilor meteo.Il Giro 2014 Val Martello (traseu alternativ)

Dacă totul va fi bine, startul se va da din Ponte di Legno, iar caravana va urca imediat pe Passo di Gavia (16,5 kilometri, pantă medie 8%), căţărare rămasă pentru totdeauna în istorie după ediţia din 1988, când a nins extrem de puternic, iar Andy Hampsten a preluat tricoul roz de la Franco Chioccioli, devenind în acel an primul american din istorie triumfător în Giro. După o coborâre de 26 de kilometri, plutonul va ajunge pe Passo dello Stelvio – Cima Coppi la această ediţie (2758 de metri altitudine). Stelvio este o altă ascenaiune legendară, o contribuţie majoră la statutul său având atacul dat de Fausto Coppi, în 1953, atunci când i-a luat tricoul roz elveţianului Hugo Koblet.

Stelvio are 21,7 kilometri, pantă medie 6,9% şi pantă maximă 12%, iar plutonul se va tria serios acolo, însă şansele ca un favorit să atace sunt aproape inexistente, deoarece vârful este plasat la jumătatea etapei. De pe Stelvio, rutierii vor coborî 25 de kilometri şi aproape 2000 de metri diferenţă de nivel, vor avea apoi parte de o zonă de fals plat, după care vor începe ultima ascensiune a zilei, Val Martello. Aceasta are 22,3 kilometri şi e destul de neregulată, pantele de 5% alternând cu cele de 10%. Sosirea este foarte dificilă, deoarece panta în kilometrul de final e de 14%, perfectă pentru un atac, asta în cazul în care nimeni nu va fi deja desprins până la acel punct.

Mulţi ciclişti vor fi interesaţi să fie prezenţi în evadare, fie pentru victoria de etapă, fie pentru punctele puse în joc pe primele două căţărări. Przemyslaw Niemiec, Diego Rosa, Francesco Manuel Bongiorno, Jarlinson Pantano, Nicholas Roche, Phillip Deignan sau Edoardo Zardini pot pleca în faţă cu gândul la un succes, în timp ce Julian Arredondo, Tim Wellens, Yonathan Monsalve şi Stefano Pirazzi vor fi oamenii de urmărit pentru bătălia ce se va da în clasamentul tricoului albastru, acolo unde Arredondo conduce de mai bine de o săptămână.

În ceea ce îl priveşte pe Rigoberto Uran, liderul ierarhiei generale, acesta ar trebui să aibă o zi dificilă, deoarece adversarii săi sunt pregătiţi să îl atace pe Val Martello. Toată lumea aşteaptă ceva din partea lui Nairo Quintana, însă ultimele ştiri venite din tabăra columbianului nu sunt deloc bune, existând zvonuri potrivit cărora acesta are o infecţie la gât, ce s-ar adăuga la problemele deja existente la ureche. Quintana nu este singurul rutier bolnav, Domenico Pozzovivo acuzând încă de sâmbătă o bronşită, ce îşi poate pune în continuare amprenta asupra evoluţiei sale.

Pe Montecampione, Fabio Aru a fost impresionant, iar italianul în vârstă de 23 de ani promite să fie din nou unul dintre protagonişti, mai ales că s-a apropiat de locul al treilea, acolo unde se află Rafal Majka. Polonezul a avut probleme duminica trecută şi trebuie să arate acum că acel moment a fost doar ceva trecător, în caz contrar riscând să piardă timp serios. Un alt candidat la victorie este Fabio Duarte, care a mers foarte bine în ultima vreme şi pare din ce în ce mai aproape să îi aducă echipei sale, Colombia, primul succes în Corsa Rosa.

Concluzii după săptămâna a doua din Il Giro

De când a îmbrăcat tricoul roz, Rigoberto Uran a pierdut timp de fiecare dată (Santuario de Oropa şi Montecampione) în raport cu Nairo Quintana, care tinde să devină principalul său adversar la victorie. În plus, columbianul de la Omega Pharma-Quick Step nu s-a putut baza prea mult pe ajutorul echipei, iar adversarii au profitat de asta. Pentru toată lumea este evident că Uran e sub mai tânărul său compatriot, însă avantajul câştigat în prima jumătate a cursei s-ar putea să se dovedească suficient de mare pentru a pune mâna pe Trofeo Senza Fine. În plus, chiar dacă Val Martello şi Monte Zoncolan vor apărea în ultima săptămână, tot atunci va fi programat şi contratimpul individual de pe Monte Grappa, acolo unde este posibil ca liderul clasamentului general să pună între el şi compatriotul său câteva secunde ce îi vor aduce mai multă linişte.

Nairo Quintana încă se recuperează după problemele de sănătate avute şi nu a renunţat la visul de a se impune în Il Giro. Uşor-uşor, ciclistul lui Movistar îşi regăseşte picioarele din Turul Franţei 2013, iar săptămâna finală e aşteptată să aducă o ofensivă totală din partea sa. Totuşi, două lucruri trebuie menţionate: Quintana nu îşi va găsi aliaţi în pluton, iar echipa, la fel ca în cazul lui Rigoberto Uran, nu îi oferă prea multă siguranţă. Dacă va începe ultima treime a competiţiei cu o nouă etapă în care îi va lua timp serios purtătorului tricoului roz, columbianul în vârstă de 24 de ani va căpăta un important avantaj psihologic şi va deveni principalul candidat la primul loc, deoarece pe o căţărare precum Monte Zoncolan, Quintana este capabil să le ia tuturor mai mult de un minut.

În urmă cu o săptămână, Domenico Pozzovivo era principala speranţă a gazdelor la un loc pe podium, însă situaţia s-a schimbat de atunci, iar în pole-position pentru o clasare între primii trei se află tânărul Fabio Aru. Originar din Sardinia şi posesor al unui “motor” uriaş, ciclistul Astanei s-a ţinut foarte bine până acum, iar evoluţia sa pe căţărări a devenit din ce în ce mai solidă. Totuşi, nu trebuie uitat că Aru a primit spaţiu din partea marilor favoriţi în etapa de pe Montecampione, lucru ce nu se va mai repeta în următoarele zile cu finiş la altitudine, iar visul său de a prinde un podium – alimentat şi de presa din ţara natală – se poate spulbera într-o singură etapă. Indiferent de ce va face, un lucru e cert: dacă Aru se va întoarce în Giro şi sezonul următor, va fi unul dintre principalii candidaţi la victorie.

Aflat în continuare între primii doi la general, Cadel Evans nu pare să mai aibă nicio şansă la tricoul roz, deşi australianul în vârstă de 37 de ani va continua să lupte şi să spere la un succes memorabil. Pe Montecampione, problemele lui Evans au devenit pentru prima dată evidente la această ediţie a Corsei Rosa, iar acest trend nu are cum să nu continue şi în a treia săptămână, atunci când oboseala şi vârsta îşi vor spune serios cuvântul. Totodată, nu trebuie uitat gradul de dificultate al căţărărilor de final, acolo unde ciclistul echipei BMC este aşteptat să sufere, aşa cum s-a întâmplat şi la ediţia precedentă, şi să piardă secunde preţioase. De altfel, e foarte posibil ca fostul campion mondial să îşi ia adio de la podium încă după contratimpul individual de pe Monte Grappa.

A treia săptămână a Turului Italiei va aduce lupte interesante şi pentru celelalte două tricouri importante puse în joc, cel roşu şi cel albastru. În clasamentul pe puncte, Nacer Bouhanni este primul, dar Giacomo Nizzolo nu a renunţat la luptă şi păstrează în continuare şanse de a întoarce situaţia în favoarea sa, mai ales că sprinterii vor mai avea parte de două etape ce le sunt favorabile (Vittorio Veneto şi Trieste). În ceea ce priveşte ierarhia căţărătorilor, situaţia s-a complicat acolo pentru Julian Arredondo, purtătorul tricoului albastru, după ce Tim Wellens a strâns puncte serioase sâmbăta trecută, iar oamenii de general încep să îşi facă simţită prezenţa. Senzaţia generală este că decisivă pentru acest clasament va fi etapa a 16-a, cu Passo Gavia şi Passo dello Stelvio. Acolo, cine ratează evadarea, va rata, cel mai probabil, şi ocazia de a pleca acasă cu tricoul distinctiv.

Sardinia, pe harta Turului Italiei

Până în 2013, Sardinia dăduse ciclismului doar cinci rutieri profesionişti: Giovanni Garau, Antonio Laconi, Alberto Loddo, Emiliano Murtas şi Domenico Uccheddu. În acel an, un alt ciclist a apărut din insula aflată în Marea Mediterană. Numele său – Fabio Aru – un tânăr recomandat de locul doi obţinut în Girobio şi de victoria din Giro della Valle d’Aosta. Deşi debutant, Astana l-a trimis atât în Turul Trentino, cât şi în Turul Italiei, iar Aru a fost un “locotenent” de nădejde pentru compatriotul său, Vincenzo Nibali. Cum “Rechinul” nu s-a mai prezentat şi în acest sezon la startul Corsei Rosa, Aru a fost desemnat să fie liderul echipei kazahe, iar managerul Giuseppe Martinelli a demonstrat că nu a greşit când a decis asta.

După ce vreme de două săptămâni nu a ieşit în evidenţă, dar a avut grijă să rămână în top zece, fără să piardă prea mult timp faţă de marii favoriţi, Aru a ieşit la suprafaţă pe Montecampione, o căţărare legată de un mare succes obţinut de un alt italian, Marco Pantani, în 1998. Profitând de faptul că favoriţii la tricoul roz s-au supravegheat şi au reacţionat relativ târziu, sardul a dat un atac de mare rutier şi i-a adus Italiei a cincea victorie de etapă în acest Giro, confirmând talentul uriaş pe care îl are şi făcându-i pe compatrioţii săi să spere la alte rezultate mari în ultima săptămână, unii mergând până într-acolo încât să sugereze că Fabio Aru poate câştiga şi trofeul (evident, o afirmaţie îndrăzneaţă, deoarece italianul e lipsit de experienţă, iar etapele din Alpi vor reprezenta o cu totul altă afacere.

Montecampione a consemnat încă o zi în roz pentru Rigoberto Uran, columbianul care a avut din nou probleme, dar parcă nu la fel de evidente că pe Oropa. Deşi a pierdut timp faţă de Nairo Quintana, liderul cursei nu are motive să fie nemulţumit de configuraţia clasamentului general, acolo unde şi-a mărit avansul faţă de ocupantul locului secund, Cadel Evans, care a dat din nou semne de slăbiciune, după cele din contratimpul individual din etapa a Xll-a. În continuare încrezător, Uran este şi conştient că îl aşteaptă o săptămână de foc, în care atacurile vor veni din toate părţile, deoarece tot mai mulţi ciclişti aflaţi într-o formă bună au simţit că Turul Italiei e foarte deschis.

Il Giro 2014 – etapa a XV-a

T15_Fassa_alt

În ultimele două zile, evadarea a reuşit de fiecare dată, iar învingător a fost un ciclist al echipei Bardiani. Duminică, este greu de crezut că scenariul se va mai repeta, deoarece nici profilul rundei nu permite asta, dar nici situaţia de la general, acolo unde rutierii interesaţi de tricoul roz nu îşi mai pot permite să piardă secundele de bonificaţie acordate primilor trei clasaţi, în condiţiile în care lupta devine din ce în ce mai intensă, odată cu apariţia celor mai dificile etape de la această ediţie.

Startul va fi dat din Valdengo, iar plutonul va avea apoi parte de 206 kilometri de plat, singurul punct important de pe traseu fiind sprintul intermediar de la Bergamo, oraş care a găzduit Campionatele Naţionale ale Italiei, în 2008. Unica ascensiune repertoriată a rundei e Montecampione, acolo unde s-a mai ajuns în doar două rânduri, 1982 şi 1998, când victoria a fost obţinută de Bernard Hinault, respectiv Marco Pantani.

Montecampione are 19,3 kilometri lungime, pantă medie 7,6% şi pantă maximă 12%, iar cicliştii o vor urca în trepte, deoarece are câteva porţiuni de fals plat. Cum luni este o zi de pauză, etapa de duminică ar trebui să îi găsească pe mulţi dintre favoriţi dezlănţuiţi, pregătiţi de atacuri serioase, în urma cărora să se poată realiza diferenţe de ordinul zecilor de secunde. Având în vedere forma arătată pe Oropa, Domenico Pozzovivo şi Nairo Quintana par să fie oamenii responsabili cu “artificiile”, în timp ce Rigoberto Uran va trebui să arate că ceea ce s-a întâmplat sâmbătă a fost un accident care nu se va mai repeta.

Aflaţi la un nivel ridicat, Fabio Aru, Wilco Kelderman, Cadel Evans şi Rafal Majka sunt ceilalţi ciclişti de general care pot anima etapa, în timp ce dintre outsideri, Julian Arredondo (cu condiţia să nu tragă din nou pentru Robert Kiserlovski), Pierre Rolland, Ryder Hesjedal şi Fabio Duarte (care a spus că doreşte să se impună aici) pot emite, la rândul lor, pretenţii la victorie.

Uran – Restul favoriţilor – 0-1

Proverbiala zi slabă a lui Rigoberto Uran într-un Mare Tur a venit mai devreme decât s-ar fi aşteptat cineva, în chiar prima etapă cu finiş în ascensiune de când columbianul a preluat tricoul roz. Pe Santuario de Oropa, acolo unde Marco Pantani a oferit o reprezentaţie de zile mari în 1999, ciclistul echipei Omega Pharma-Quick Step a fost testat serios de toţi adversarii săi, tonul fiind dat de Domenico Pozzovivo şi de un Nairo Quintana (despre care medicul lui Movistar a spus că se află doar la 70-80% din potenţial, din cauza problemelor de sănătate avute în ultima săptămână) ce şi-a regăsit o parte din strălucirea avută în Turul Franţei 2013.

După contratimpul de la Barolo, mulţi s-au grăbit să spună că Uran nu are experienţa necesară pentru a-şi apăra poziţia de lider într-o cursă de trei săptămâni, însă nu aceasta a fost cauza prestaţiei de sâmbătă, când a fost evident că sud-americanul nu a avut cele mai bune picioare pentru a răspunde atacurilor date de adversarii săi. Principala problemă a lui Uran nu a fost că a prins o zi mai slabă, ci că toţi oponenţii săi au simţit asta şi au profitat, luându-i de la cinci (Cadel Evans) la 25 de secunde (Nairo Quintana) şi arătând că mai este cale lungă până când acest Tur al Italiei va putea fi considerat încheiat.

În etapa a XlV-a, nu doar lupta favoriţilor a fost palpitantă, bătălia pentru victoria de etapă fiind una dintre cele frumoase văzute în istoria recentă a unui Mare Tur. În ultimii 500 de metri de pe Oropa, balanţa s-a înclinat, pe rând, în favoarea lui Dario Cataldo, Jarlinson Pantano, din nou Cataldo, iar la final, Enrico Battaglin, unul dintre cei mai mari (şi subestimate) talente din ciclismul italian. Rutierul echipei Bardiani – care nu are nicio legătură de rudenie cu marele Giovanni Battaglin – este predestinat să aibă un viitor impresionant în clasicele din Ardeni, iar succesul obţinut în Corsa Rosa are toate şansele să îi aducă o primă participare acolo, deoarece tot mai multe grupări de World Tour s-au arătat interesate de el.

Il Giro 2014 – etapa a XlV-a

Il Giro 2014 Oropa

În 1999, la începutul căţărării Oropa, care trebuia să pună punct etapei a XV-a din Giro, Marco Pantani a întâmpinat mai multe probleme mecanice şi a pierdut aproape jumătate de minut în raport cu grupul principal. Purtătorul tricoului roz nu s-a pierdut cu firea şi a început să recupereze timp, prinzându-i pe cei aflaţi în faţa sa cu o precizie clinică. Rând pe rând, Ivan Gotti, Roberto Heras, Paolo Savoldelli, Gilberto Simoni sau Laurent Jalabert (pentru a-i numi pe cei mai importanţi ciclişti dintre cei aproape 50 aflaţi acolo) au fost ajunşi şi depăşiţi de italianul în vârstă de 29 de ani, care a încheiat primul şi şi-a consolidat locul întâi la general. A fost una dintre victoriile memorabile ale “Piratului”, pe o ascensiune care de atunci nu a mai figurat ca final al unei etape în linie din Corsa Rosa.

Prima dintre cele trei runde consecutive cu finiş la altitudine pregătite de organizatori pentru ultima treime a competiţiei va pleca din Agliè, un orăşel aflat în apropiere de Torino, şi va trece peste o căţărare de categoria a treia după 30 de kilometri de la start. Până atunci, o evadare ar trebui aibă un avans de câteva minute, iar în acel grup sunt toate şansele să fie şi ciclişti interesaţi de tricoul albastru, deoarece zeci de puncte sunt puse în joc pe pe La Serra, Alpe Noveis şi Bielmonte, primele trei ascensiuni repertoriate ale zilei. Căţărarea finală – Santuario di Oropa – are 11,7 kilometri lungime şi pantă maximă 13%, acea porţiune urmând să îşi facă apariţia undeva la jumătate. În mod normal, după acea zonă, odată cu trecerea prin Favaro, ar trebui să apară atacuri, însă dacă echilibrul va persista, totul se va decide în kilometrul final, acolo unde panta medie este 7,4%.

Lider în clasamentul general după succesul de la Barolo, Rigoberto Uran se află într-o situaţie privilegiată, tot ce trebuie să facă rutierul columbian fiind să stea cu ochii pe adversari şi să îi urmeze atunci când aceştia vor ataca. Unul dintre cei obligaţi să recupereze timp e compatriotul său, Nairo Quintana, însă ciclistul echipei Movistar încă nu şi-a revenit după problemele de sănătate cu care s-a confruntat în ultimele zile, ceea ce înseamnă că principalul său obiectiv va fi să rămână alături de ceilalţi oameni de general, în speranţa că lucrurile vor sta mult mai bine în săptămâna a treia.

Aflat acum pe locul al doilea, Cadel Evans este obligat să atace, iar Oropa va fi prima oportunitate pe care australianul o va avea pentru a arăta că rămâne un favorit la câştigarea tricoului roz. Un alt ciclist care poate câştiga pe căţărarea de categoria întâi e Domenico Pozzovivo, ce va avea şansa să urce pe podium după etapa de sâmbătă, mai ales că la sosire sunt acordate şi secunde de bonificaţie. Italianul în vârstă de 31 de ani îl ameninţă serios pe Rafal Majka (de care îl despart 40 de secunde), polonezul fiind un alt rutier ce traversează o formă excelentă şi poate face o etapă foarte bună. În afară de aceştia, şi Fabio Duarte va trebui urmărit, deoarece columbianul mereu atinge un nivel ridicat în ultima treime a unui Mare Tur.

Ziua outsiderilor în Giro

O dată într-un Mare Tur, de obicei după o zi dificilă şi înaintea uneia şi mai dure, apare o etapă în care evadarea dă lovitura, deşi absolut nimic nu anunţa asta. Aşa au stat lucrurile şi vineri, în Giro, atunci când sprinterii erau aşteptaţi la Rivarolo Canavese, însă o evadare plăpândă şi lipsită de orice şanse, cel puţin la prima vedere, a ajuns la final. Astfel, Nacer Bouhanni, Giacomo Nizzolo şi Elia Viviani au fost nevoiţi să se mulţumească cu firimiturile, însă francezul poate fi mulţumit, deoarece şi-a consolidat primul loc în clasamentul tricoului roşu.

Omul zilei a fost Marco Canola, ciclist care anul trecut, în etapa a cincea din Corsa Rosa, s-a trezit singur în frunte după o căzătură produsă în ultimul kilometru, însă nu a rezistat pantei dificile de pe final şi nici sprintului declanşat de John Degenkolb. Acum, italianul s-a aflat în compania unor adversari de un alt calibru, dar asta nu îi ia cu nimic din merite, deoarece rutierul în vârstă de 25 de ani a insistat mereu cât timp s-a aflat în frunte şi i-a impulsionat pe colegii săi şi a tras din greu de fiecare dată când a dus trena, contribuţia sa la reuşita acelui grup dovedindu-se esenţială.

Un foarte promiţător ciclist în perioada petrecută la tineret, cu victorii în Giro delle Valle Cuneesi şi Giro del Veneto, Marco Canola nu a mai avut un parcurs atât de bun şi după ce a trecut la profesionişti, singurul rezultat notabil fiind o etapă adjudecată în Turul Langkawi 2012. Acum, după succesul din Il Giro, italianul nu doar că are şansa unui nou start în carieră, dar i-a şi făcut cursa lui Bardiani, singura echipă Pro Continentală care şi-a trecut în cont o etapă la această ediţie.

Post Navigation