Cafe Roubaix

Concluzii după a doua săptămână din Turul Franţei

Vincenzo Nibali este stăpânul acestei curse, italianul profitând de fiecare ocazie pentru a arăta asta. Mulţi au fost de părere că purtătorul tricoului galben a dat dovadă de lăcomie atacând mereu pe munte, însă Nibali nu trebuie criticat pentru acţiunile sale, care au fost îndreptăţite, deoarece astfel şi-a mărit în permanenţă avansul şi s-a asigurat că are de unde să piardă în cazul unei zile mai slabe în ultima săptămână. Rutierul Astanei, deşi de multe ori izolat pe ultima căţărare a unei etape, şi-a controlat perfect adversarii şi le-a transmis acestora că se află într-o formă extraordinară, dominându-i nu doar la nivel fizic, ci şi mental. Totodată, campionul Italiei i-a determinat să îşi schimbe obiectivele pentru restul Turului Franţei, ceea ce este în avantajul său, deoarece aceştia nu se vor mai concentra pe el.

De luni bune, se zvoneşte că Peter Sagan va concura pentru Tinkoff-Saxo din sezonul viitor. Dacă asta se va întâmpla, va fi o mişcare extrem de benefică pentru slovac, deoarece acolo va găsi pe cineva capabil să îl disciplineze şi să îl înveţe cum să “citească” o cursă. Deşi are tricoul verde şi este virtual câştigător al acestuia, lui Sagan îi lipseşte un succes în Turul Franţei, iar asta îl frământă în continuare. Având în vedere calităţile sale, ciclistul echipei Cannondale nu ar fi trebuit să se afle acum într-o astfel de situaţie, însă acesta plăteşte pentru lipsa sa de strategie şi deciziile de moment greşite luate în momente care ar fi cerut mai multă cumpătare.

Pentru prima dată după 17 ani, francezii ar putea avea un ciclist pe podium. Romain Bardet şi Thibaut Pinot sunt cei care luptă pentru acest obiectiv, ambii fiind obligaţi să fie cu ochii nu doar pe Alejandro Valverde, ci şi pe Tejay van Garderen, un foarte bun contratimpist. La general, Bardet se află înaintea compatriotului său, iar rutierul lui AG2R pare avantajat să îşi consolideze poziţia în etapele următoare, deoarece căţărările din Pirinei i se potrivesc mai bine, în vreme ce coborârile tehnice îi vor oferi ocazia să pună presiune pe rivalul de la FDJ. Pe de altă parte, acesta l-ar putea surprinde pe Bardet în contratimpul individual din ultima etapă, progresul înregistrat de Pinot la această disciplină fiind impresionant.

Joaquim Rodriguez poartă tricoul alb cu buline roşii, însă ibericul va avea de tras serios pentru a-l câştiga, deoarece Alpii i-au adus doi adversari la prima poziţie: Rafal Majka şi Vincenzo Nibali. Polonezul, aflat la egalitate cu “Purito”, este într-o formă excelentă şi se va implica în această bătălie, în timp ce italianul, chiar dacă nu e interesat de tunica distinctivă, poate să o obţină în cazul unor noi victorii sau clasări pe podium în cele două etape cu finiş la altitudine. Pentru a avea deveni al zecelea spaniol din istorie care câştigă tricoul alb cu buline roşii, Rodriguez trebuie să meargă în două evadări şi să puncteze mai ales pe căţărările de categorie specială. Mai mult ca sigur, Majka nu se va lăsa mai prejos, iar asta înseamnă că duelul dintre cei doi va fi unul spectaculos.

În a doua săptămână a cursei, nu doar Vincenzo Nibali a fost protagonist, ci şi Alexander Kristoff, care a câştigat ambele sprinturi disputate, la Saint-Étienne şi Nîmes. Un sprinter oarecum atipic, care devine din ce în ce mai bun pe măsură ce o cursă (pe etape sau de o zi) este mai lungă şi mai grea, norvegianul în vârstă de 27 de ani şi-a arătat din plin clasa şi puterea şi a demonstrat că poate fi la nivelul marilor sprinteri din pluton. Pe lângă Pirinei, ultima treime a Turului Franţei va mai aduce două etape de plat (Bergerac şi Paris), iar ciclistul Katushei va mai avea ocazia să îşi treacă în palmares cel puţin un succes şi să reuşească ceea ce niciun alt norvegian nu a reuşit în Marea Buclă: trei victorii la aceeaşi ediţie.

Ce-ar fi fost dacă…

Când Jack Bauer şi Martin Elmiger au plecat în evadare la startul etapei a XV-a, nimeni nu le-a dat o şansă să ajungă singuri la final. Sprinterii puri nu mai beneficiaseră de o oportunitate de mai bine de o săptămână, traseul dintre Tallard şi Nîmes număra 222 de kilometri, iar vremea nu se anunţa deloc favorabilă, ridicând un obstacol în plus în faţa unor rutieri obosiţi deja după durele etape alpine. Însă, aşa cum se întâmplă o dată la câteva Mari Tururi, acţiunea celor doi, privită de mulţi cu scepticism, a reuşit şi a intrat pentru totdeauna în istoria Marii Bucle.

Cu zece kilometri înainte de sosire, doar 60 de secunde îi despărţeau pe evadaţi de pluton, iar contactul vizual exista, misiunea urmăritorilor fiind facilitată de acest element. Totuşi, cum trena a fost haotică, şi echipele sprinterilor parcă nu s-au înţeles sau nu au fost 100% convinse să dea totul, Elmiger şi Bauer au rămas în frunte şi au intrat în ultimul kilometru ca favoriţi. Acolo, când mai erau doar 600 de metri, Bauer a accelerat, Elmiger a răspuns, sprinterii au declanşat şi ei sprintul, însă Bauer a avut un kick suplimentar şi a trecut triumfător linia de sosire, devenind primul ciclist neo-zeelandez care îşi adjudecă o etapă din Le Tour.

Aşa ar fi arătat cronica rundei de duminică, dacă plutonul nu i-ar fi prins pe cei doi temerari, dacă Jack Bauer nu s-ar fi oprit din pedalat pentru o secundă în ultimii 600 de metri şi dacă ar fi fi fost victorios la final. Aşa, rutierul lui Garmin-Sharp va rămâne cu o uriaşă dezamăgire, cu cel mai dur moment din cariera de ciclist, cu un loc zece în clasamentul etapei şi cu inevitabila întrebare: “ce-ar fi fost dacă?”.

Turul Franţei 2014 – etapa a XV-a

Săptămâna secundă a Marii Bucle nu a fost deloc prietenoasă cu sprinterii, care au suferit în mai multe rânduri şi au fost nevoiţi să se încadreze mereu în timpul maxim permis de regulament. Parcă pentru a-i răsplăti pentru chinul îndurat, organizatorii le-au pregătit o zi de plat în etapa a XV-a, când cicliştii vor pleca din Tallard şi vor ajunge la Nîmes, după 222 de kilometri uşor valonaţi, care însă nu au nicio căţărare repertoriată. De altfel, nu traseul reprezintă o problemă, ci vântul puternic din zonă, mistralul, ce ar putea duce la formarea unor “borduri”, transformând etapa într-una foarte tensionată.

Ultimii cinci kilometri vor avea mai multe sensuri giratorii ce vor trebui abordate cu multă prudenţă de echipe, însă kilometrul de final nu va ridica niciun fel de probleme, fiind perfect plat, pe gustul lui Marcel Kittel. Învingător în trei etape până acum, germanul în vârstă de 26 de ani caută a patra victorie de la această ediţie, iar dacă va avea picioarele din prima săptămână, are toate şansele să o obţină. Chiar dacă din “trenuleţ” va lipsi Dries Devenyns, care a abandonat, Kittel nu ar trebui să aibă probleme în a-şi trece în cont încă un succes.

André Greipel, Alexander Kristoff, Peter Sagan şi Bryan Coquard vor fi cei ce vor încerca să îi dea peste cap socotelile sprinterului de la Giant-Shimano, iar dacă vreunul dintre aceştia va reuşi, atunci succesul său va putea fi considerat o surpriză. La Nîmes, acolo unde va ajunge caravana, se va sosi pentru a 17-a oară în istoria Turului Franţei. Printre cicliştii care s-au impus în oraşul din regiunea Languedoc-Roussillon se numără Lucien Petit-Breton, François Faber, André Darrigade sau Mark Cavendish.

Cine este Rafal Majka?

Născut în septembrie 1989, Rafal Majka nu a fost pasionat de ciclism de mic, primul sport ales fiind fotbalul. Schimbarea de optică a venit la vârstă de 12 ani, atunci când polonezul a ajuns la clubul WLKS Krakus Swoszowice, unde l-a avut ca antrenor pe Zbigniew Klęk. Acesta i-a intuit potenţialul şi l-a convins să se concentreze pe o carieră în ciclism, iar rezultatele au venit peste câteva sezoane, chiar într-o competiţie internaţională, Cursa Păcii, versiunea pentru juniori. Acolo, Majka a câştigat o etapă, la Terezin, unde i-a învins, printre alţii, pe Peter Sagan, Julien Vermote sau Michal Kwiatkowski.

Acel succes l-a adus în atenţia lui Gragnano, o echipă de amatori din Italia, pasul făcut fiind uriaş în dezvoltarea sa, deoarece Gragnano i-a oferit şansa de a participa în multe curse de un nivel foarte ridicat. În chiar primul an petrecut în Peninsulă, Rafal Majka a câştigat o cursă, Trofeo Sacchi, deşi nu el, ci Diego Ulissi şi Damiano Caruso erau favoriţi. 2009 a adus o nouă schimbare de echipe, polonezul trecând la Petroli Firenze, alături de care a obţinut o victorie, în Firenze – Viareggio, o cursă de o zi, în lungime de 187 de kilometri.

Rezultatele din stagiunea respectivă l-au adus în atenţia lui Miche, o grupare Continentală la care se afla compatriotul său, Przemysław Niemiec. Miche i-a oferit un loc de stagiar, dar acesta nu a fost sinonim cu un contract pentru 2010, astfel încât Majka a continuat alături de Petroli Firenze. Apoi, în 2011, când se pregătea să treacă la Trevigiani Dynamon Bottoli, Rafal Majka a fost chemat de Saxo Bank în cantonamentul din Mallorca, unde l-a impresionat imediat pe Bjarne Riis, managerul grupării, deoarece a fost singurul ciclist capabil să stea alături de Alberto Contador. Şi spaniolul a avut numai cuvinte de laudă la adresa tânărului rutier, care a prins contractul vieţii. Din acel moment, Majka a început să îşi facă un nume în cursele importante, să adune rezultate în World Tour (Il Giro, Turul Lombardiei, Turul Beijingului), iar sâmbătă a bifat şi primul succes al carierei la profesionişti, în Marea Buclă.

Până la el, un singur polonez mai câştigase o etapă din Turul Franţei; este vorba despre Zenon Jaskula, fostul rutier al echipei GB-MG Maglificio, care se impusese în Pirinei, la Saint-Lary-Soulan, în urmă cu 21 de ani. Pentru Rafal Majka, victoria contează mai puţin dintr-o perspectivă istorică, şi mai mult la nivel mental, deoarece, după mai multe clasări frustrante pe podium, i-a oferit confirmarea că poate fi un protagonist în Marile Tururi şi că în viitor are şanse să devină un pretendent serios la cel puţin la o clasare pe podium.

Turul Franţei 2014 – etapa a XlV-a

Pentru mulţi, aceasta este cea mai grea zi din Turul Franţei, şi pe bună dreptate, deoarece rutierii vor avea parte de trei căţărări dure, un nou finiş la altitudine şi mai mult de 4000 de metri diferenţă pozitivă de nivel. Startul se va da din Grenoble, un oraş obişnuit cu Marea Buclă, plutonul urmând să înceapă aproape imediat prima căţărare. Este vorba despre Col du Lautaret, care şi-a făcut debutul în 1911. Lautaret este o ascensiune foarte lungă, de 34 de kilometri, cu pantă medie 3,9%, ce va duce la formarea multor “autobuze”.

Al doilea obstacol al zilei va fi Col d’Izoard, cel mai înalt punct de la această ediţie. Caravana va ajunge la 2360 de metri, iar primul ciclist care va trece pe acolo va primi premiul “Henri Desgrange”. Din vârful lui Izoard va urma o coborâre foarte lungă, de 30 de kilometri, pe care cicliştii vor trebui să fie atenţi şi să îşi recapete forţele înainte de Risoul, ascensiune de categoria întâi, aflată la debutul în Turul Franţei. În lungime de 12,6 kilometri şi cu pantă medie 6,9%, Risoul este o căţărare care nu oferă momente de respiră, panta fiind în permanenţă grea, ceea ce înseamnă că diferenţele pot fi foarte mari.

Risoul a mai apărut de două ori în Tour de l’Avenir (2010) şi de alte două ori în Criteriul Dauphiné (2010 şi 2013), iar printre rutierii care au fost acolo şi se află în Le Tour se numără Rein Taaramäe, Pierre Rolland, Jurgen Van Den Broeck, Tejay van Garderen, Tom-Jelte Slagter, Romain Bardet, Richie Porte, Jakob Fuglsang, Alejandro Valverde, Joaquim Rodriguez şi Mikel Nieve. Nu şi Vincenzo Nibali, liderul clasamentului general, pe care îl aşteaptă un nou test dificil, însă unul ce va fi privit cu mai multă încredere de italian, după reprezentaţia oferită la Chamrousse. Practic, italianul poate să stea într-o poziţie defensivă şi să îi supravegheze pe ceilalţi ciclişti din top zece, care vor avea propria luptă.

Aflat pe locul al doilea, Alejandro Valverde va trebui să răspundă atacurilor ce vor veni din partea lui Romain Bardet şi Thibaut Pinot, doi rutieri care îi ameninţă locul secund. Dintre aceştia, cel mai periculos pare Pinot; ciclistul lui FDJ a fost dojenit de Marc Madiot pentru că a atacat primul în etapa de sâmbătă, ceea ce înseamnă că acum va fi mult mai chibzuit şi îşi va alege mai bine momentul pentru a pune presiune pe Valverde. Dintre rutierii de general, Tejay van Garderen şi Bauke Mollema vor mai trebui urmăriţi, cu menţiunea că olandezul va fi pe cont propriu, colegii lui fiind mai interesaţi să tragă pentru ei înşişi, astfel încât să îşi asigure un contract pentru 2015, având în vedere că Belkin are probleme financiare.

ÎÎn ceea ce priveşte evadarea, aceasta nu are cum să nu îl aibă acolo pe Joaquim Rodriguez. Spaniolul vrea neapărat tricoul alb cu buline roşii, iar etapa a XlV-a îi va oferi o excelentă oportunitate de a reveni pe prima poziţie. Clasat pe doi la Chamrousse, Rafal Majka ar putea deveni şi el interesat de acest tricou, caz în care va merge în faţă. Printre ceilalţi ciclişti ce pot anima ziua încă de la start se mai numără Thomas Voeckler, Mikel Nieve, Nicholas Roche, Michael Rogers, Christophe Riblon, Steven Kruijswijk sau Brice Feillu.

Turul Franţei – lupta se dă pentru podium

Odată cu victoria lui Vincenzo Nibali la Chamrousse, socotelile pentru primul loc al ierarhiei generale s-au cam încheiat. Nu neapărat timpul pe care italianul l-a pus în raport cu oponenţii săi i-a descurajat pe aceştia, ci forma arătată de purtătorul tricoului galben şi maniera categorică în care s-a impus, fără să arate pe parcurs că ar avea vreo slăbiciune, cauzată de vreme, munţi sau de absenţa unor colegi pe ultima parte a etapei a 13-a. În condiţiile în care are un avans de peste trei minute şi jumătate în faţa următorului clasat, Nibali poate aborda cu mai multă linişte restul cursei, în timp ce adversarii săi vor fi obligaţi să îşi facă alte calcule.

Dintre aceştia, cel mai bine stă Alejandro Valverde, care se află din ce în ce mai aproape de îndeplinirea unui mai vechi vis, podiumul în Turul Franţei. Spre deosebire de alte ediţii, spaniolul de la Movistar a avut acum parte de un parcurs fără probleme, iar dacă lucrurile vor continua la fel, poate spera că la Paris se va afla cu o treaptă sub Nibali. La Chamrousse, Valverde a arătat din nou că nu îşi asumă riscuri, o strategie care l-a trădat în trecut. De această dată, situaţia arată excelent pentru el, deoarece ultima săptămână aduce Pirineii şi un contratimp individual, două elemente ce ar trebui să îl favorizeze în lupta cu ceilalţi pretendenţi la podium.

În momentul de faţă, principala ameninţare pentru iberic vine din partea francezilor, Romain Bardet şi Thibaut Pinot. Cei doi, mult mai tineri şi mai lipsiţi de experienţă, trebuie să îl atace constant pe Valverde, astfel încât să îi ia cât mai mult timp înaintea penultimei zile. Pe de altă parte, cicliştii gazdelor sunt obligaţi să fie atenţi la Tejay van Garderen, un rutier care le poate sfărâma visul de a termina între primii trei. Dacă se vor concentra prea mult pe Valverde şi îl vor neglija pe american, Bardet şi Pinot se pot trezi depăşiţi de acesta, avantajul rutierul echipei BMC fiind contratimpul dintre Bergerac şi Perigueux. Poate că lupta pentru tricoul galben s-a încheiat, dar toate intrigile secundare ce se dezvoltă între ceilalţi ciclişti promit o ultimă săptămână extrem de spectaculoasă.

Turul Franţei 2014 – etapa a Xlll-a

A treia zi cu finiş în căţărare de la această ediţie îi va duce pe ciclişti la Chamrousse, care nu a mai figurat pe hartă din 2001, însă acolo se va ajunge doar după ce rutierii vor trece de alte două ascensiuni repertoriate. Imediat după startul ce se va da din Saint-Étienne, plutonul va coborî uşor, iar apoi va urca pe Col de la Croix de Montvieux. Mult mai târziu, după aproximativ 110 kilometri, va începe ascensiunea pe Col de Palaquit, urmată de o coborâre la baza căreia se va afla sprintul intermediar de la Saint-Martin-D’Hères. Palaquit (14,1 kilometri), peste care nu s-a mai trecut din 1989, când a făcut parte din drumul către Col de Porte, are câteva pante dure, ce sar de 10%, şi ar putea duce la o selecţie serioasă în pluton.

Chamrousse, ascensiunea de final, are 18,2 kilometri, pantă medie 7,3% şi se termină la 1730 de metri altitudine. Prima parte este destul de neregulată şi va aduce mai multe schimbări de ritm, dar şi atacuri din partea cicliştilor slab clasaţi, care nu reprezintă o ameninţare pentru favoriţi. Cea mai dură pantă din a doua jumătate a căţărării are 8,2% şi îşi va face apariţia cu aproape cinci kilometri înainte de sosire. Tocmai de aceea, oamenii de general ar putea să se folosească de acea zonă pentru a încerca ceva, fiind conştienţi că nu au voie să aştepte finalul, ce propune o pantă de 3,1%.

Aflat la a zecea zi în tricoul galben, Vincenzo Nibali se bucură de un avans consistent în faţa adversarilor săi, dar asta nu înseamnă că italianul nu va ataca. Din contră, dacă se simte bine, ciclistul Astanei ar putea încerca să mai pună timp în raport cu ceilalţi rutieri, astfel încât să îşi facă viaţa şi mai uşoară pentru restul cursei. Principalii lui oponenţi vor fi aceiaşi Richie Porte şi Alejandro Valverde, care ar putea să îşi trimită câte un coleg în evadare, astfel încât să aibă încă un om pe care să se bazeze pe final. Dacă Nibali va fi izolat pe Chamrousse, atunci cei doi îl vor ataca, iniţiativa fiind de aşteptat să vină din partea australianului.

Romain Bardet şi Thibaut Pinot vor fi alţi doi oameni de urmărit, la fel ca Joaquim Rodriguez, cu menţiunea că francezii vor lupta pentru general, în timp ce spaniolul va fi interesat de victoria de etapă şi de punctele acordate la final în ierarhia tricoului alb cu buline roşii. În afară de cei menţionaţi, alţi protagonişti la Chamrousse mai pot fi Daniel Navarro, Nicholas Roche, Michael Rogers şi Leopold König, un succes asigurându-le echipelor acestora un Tur al Franţei reuşit.

Un norvegian la Saint-Étienne

La începutul sezonului, Alexander Kristoff şi-a trasat două obiective clare: să câştige o clasică Monument şi să obţină un succes în Turul Franţei. Prima ţintă a atins-o în luna martie, atunci când a devenit cel dintâi norvegian care s-a impus în Milano-San Remo. De atunci şi până la startul Turului Franţei, ciclistul Katushei a mai bifat alte opt victorii, care l-au ajutat să pornească cu un moral ridicat în Marea Buclă. În prima săptămână a cursei, Kristoff a adunat două clasări pe podium şi a fost conştient că nu a putut obţine mai mult, în condiţiile în care Marcel Kittel a fost imbatabil.

Totuşi, asta nu l-a descurajat pe scandinav, care şi-a aşteptat liniştit şansa, fiind conştient că aceasta va apărea în cele din urmă. Încrederea şi răbdarea i-au fost răsplătite la Saint-Étienne chiar cu o zi înainte ca plutonul să ajungă în Alpi. Ajutat de un incredibil Luca Paolini, acelaşi om care a fost determinant în victoria obţinută în Milano-San Remo, Kristoff a trecut primul linia de sosire şi a devenit doar al cincilea rutier norvegian din istorie triumfător într-o etapă din Turul Franţei, după Dag-Otto Lauritzen, Thor Hushovd, Kurt-Asle Arvesen şi Edvald Boasson Hagen

Ajuns unul dintre cei mai importanţi sprinteri ai plutonului, Kristoff are toate şansele să îşi mai îmbogăţească CV-ul până la sfârşitul sezonului, printre competiţiile în care va mai participa aflându-se Cursa Arctică a Norvegiei, Clasica de la Hamburg şi Marele Premiu de la Plouay. Apoi, anul viitor va trebui să confirme toate aceste rezultate şi să demonstreze că este unul dintre cicliştii de referinţă ai plutonului, atât în clasice, cât şi în Marile Tururi.